DiscussionX

Pas- cu - pas

2012-01-27T10:22:00.001+02:00

Re-semnatul?
Ce poti scrie la 30 de ani, adica ce mai ai de spus? Mai poti spune ceva?
In tabara de schi pentru copii cineva m-a intrebat ce vreau sa devin cand o sa fiu mare... altcineva i-a raspuns: nu-l intreba ce vrea sa devina, el deja a devenit.

Mare adevar se afla in vorbele unor copilasi de 10 ani. Am devenit cine sunt astazi cu toate partile bune, dar si cu toate colturile si canturile mele. Dar pe de alta parte nu am devenit, si continui sa devin cine vreau sa fiu. Sunt... intr-o devenire constanta.
Deci nu, nu resemnatul.

Sub-semnatul?
Nu se schimba nimic! Adica pana la urma ce sa se schimbe? Tot asa te trezesti, tot la fel esti, uneori la fel de plictisit, la fel de plin de compromisuri si lipsit de sare, piper, un fel de lama de cutit neascutit, om de zapada in curs de topire, contabil cu papion, bretele si camasa cu maneca scurta, gras si chel inchis intr-un birou cu multe hartii... omul care nu vrea sa supere pe nimeni, plin de frica s.a.m.d.
Cu alte cuvinte "subsemnatul", care tot timpul este sub si nu peste, tot timpul ultimul, niciodata primul.
Deci nu, nu sub-semnatul.

Semnatul!
La 30 de ani nu se termina viata, ci, asa cum ma simt eu, abia incepe sa continue :) Viata este frumoasa si este un cadou, merita traita! Sunt probleme, multe si grele, dar asa e viata, cu probleme multe si grele.

De la ultima postare a trecut Craciunul, revelionul si aproape toata luna ianuarie.
Deja de anul trecut, de la schiul din Austria, dar mai degraba de la oamenii intalniti acolo, parca a inceput sa se schimbe ceva. Apoi a urmat un mail de la un prieten, si o discutie, pe care mi-am amintit-o cu alt prieten - oameni care tin la mine si carora nu le este frica sa imi comunice lucruri pe care nu vreau sa le aud, dar pe un ton potrivit.
M-am gandit ca au dreptate oamenii acestia doi.

Apoi a venit din nou decision time si se pare ca am luat in sfarsit o alegere buna in 2011 - aceea de a merge la Rasnov. Acolo am avut un timp de meditatie si reflectie de mai bine de 6 ore. A fost asa de frumos, asa de bine.
Am citit, m-am rugat, iar am citit, (apoi am atipit putin), apoi am scris, am evaluat, am taiat si spanzurat, am mangaiat si pansat. Am decis si m-am rugat.
Va zic, am iesit de acolo cu gura pana la urechi de bucurie si pace!

Apoi tabara de schi cu copii, timpul de citit petrecut in casa lui Ebbe, discutiile bune, problemele lunii ianuarie... apoi ziua mea.

30 si totusi ...
ma simt de 22-23.
Silviu, Crie (sora mea), Anca, Annie si Iacov mi-au facut o surpriza la 12 noaptea. Stiam ca vor face ceva pentru ca am vazut masina lu' sor-mea afara :). Dar nu stiam cine sau ce vor face. A fost frumos. Mi-au dat un cadou si un tort. Am stat pana pe la 1:30 AM. Am apreciat, si m-am bucurat.
Apoi dimineata am primit sms-uri, telefoane, mesaje. M-am mai intalnit cu doi prieteni. Unu a venit la mine, cu altu m-am intalnit in oras si i-am facut cinste cu o savarina nasoala. (De unde era sa stiu ca nu o sa fie buna???). Iar in "schimb" am primit un fel de tort/prajitura facuta in casa. A meritat! A fost frumos.
Nu am organizat nimic, iar seara am fost cu sora mea la Mol.(Mall). Am invitat-o la film, dar filmele erau naspa asa ca am preferat sa discutam. Ziua a trecut si gata. Sunt batran :)
Cred ca experienta de ziua mea nu a fost una extrema, si nu a fost o mare sarbatoare, sau un super eveniment. Dar ce m-a marcat a fost timpul acela de evaluare si reflectie de revelion, da, ala a fost marcant.

Epilog

In tot acest timp i-am multumit lui Dumnezeu si pentru anul cel mai greu din viata mea, 2011, si pentru anul 2012, pe care l-am numit "pas cu pas". Adica sa ma uit cate un pas inainte, si apoi sa si fac pasul acela. Altfel ma blochez!

Si m-am gandit sa imi iau si "versetul anului" din Biblie,
Matei 7:7-12.

Domnul cu noi si
La multi ani.

Dan30+

Haos si confuzie

2011-12-24T14:21:00.000+02:00

Salut. Poate esti nou pe blog, poate acum citesti prima data, sau poate nu. Cu siguranta stii ca se apropie o sarbatoare - craciunul. De fapt - cand vei fi cititi aceste randuri, craciunul va fi si trecut.
Probabil ai observat ca in fiecare an confuzia creste, a lumii in general, dar si a ta.

Speculez ca majoritatea oamenilor de la noi din tzara, dar poate si altii, fiind copii sau adulti, s-au intrebat: care e legatura intre: reni, elfi, mos craciun, familie, brad, cadouri... si un baietel, cu parinti pe care nimeni nu i-a mai primit in orasul Betleem, care erau si pe drum, saracii. Care e legatura? Nu inteleg - si asta nu pentru ca nu pot intelege, si pentru ca nu exista o explicatie real-plauzibila.

Stau sa ma gandesc azi, singur prin Bucuresti - ce este mai important de Craciun: cadouri? familie? biserica? Isus? Poate e bine sa imi iau zicua de 24 dec ca sa meditez la cine este El, Fiul lui Dumnezeu care s-a intrupat. Apoi sa ma bucur de familia mea maine. Cadourile, pe care oricum le-as fi facut fie ca era sau nu craciun, deja le-am dat cu bucurie.
Cine este Isus si ce legatura are cu mine. Isus asta este un gand, o idee, un obiect, sau o persoana, un individ, e mort sau e viu?

Va salut pe toti care cititi cu http://www.youtube.com/watch?v=zdkrvP_6D_U&feature=relmfu si va doresc ca in inimile voastre sa va luati timp sa raspundeti la cateva dintre intrebarile de mai sus.

Domnul cu noi
D

noi intrebari

2011-12-16T22:04:00.000+02:00

Austria, nu stiu de ce imi place Austria, dar imi place.

Saptamana asta am fost la un curs de schi, pentru super-instructori de schi. Adica - ca si cum as fi eu un fel de expert, care doreste sa devina si mai expert.
Pe scurt - cursul mi-a mai luat din expertiza, taind nu finutz, ci cu toporul din ce credeam ca stiu. Stiu mai putin decat cred ca stiu - a fost dureros - atat pentru orgoliu personal, cat si pentru picioare.

Multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa invat ceva, de fapt destul de mult, multumesc ca a fost un har sa schiez aici, sa invat, sa gresesc, si sa invat din unele greseli, sa nu fiu perfect sau expert. Si vreau sa si dau mai departe ce am invatat.

D

Tot despre fericire

2011-12-05T23:18:00.001+02:00

Zilele astea lucrurile merg... inainte.
Am reusit ceva ce nu credeam ca voi putea face vreodata... sa incurc saptamani intregi intre ele.

Dupa un weekend in afara Bucurestiului, care s-a terminat mai bine decat a inceput eram fericit. Stiam ca am o saptamana de pregatire pentru un curs. M-am trezit de dimineata cu gandul acesta in cap. Nu puteam "verbaliza" mental data de 5 dec, dar stiam ca vine dupa 4 dec.
Dupa cateva minute am ramas strafulgerat: azi e 5 dec, azi e cursul, am ratat toata perioada de pregatire. Nu se poate... trebuie sa visez! Degeaba imi ziceam asta.... eram treaz.

Masina face probleme si va trebui sa o duc intr-o noapte la Brasov la mecanicul meu, apoi sa vin tot noaptea cu trenul la Buc, ca sa fiu ziua la cursuri. Vineri am examen la un curs pentru care nu m-am pregatit, nu am scris eseuri, cu toate ca aveam de gand. Cursul este despre Patristica - un subiect cu care sunt - sa zicem in mod optimist - paralel. Dar tocmai de aia merg - ca sa invat, nu ca sa predau.

Sambata trebuie sa plec la un curs pentru instructori de schi, in Haustria. Merg, da nici pentru ala nu sunt pregatit. Mi-am facut abonament la "ClubT" si merg la aerobic si sala, alerg si transpir. Fac abdomene din greu si ma simt bine dupa.... dar cum ziceam: nepregatit.

Telefoanele nu imi merg bine, afacerile sunt in pom, pana si masina sorei mele dragi s-a stricat. Luna trecuta am reusit sa pierd bani ...destui, iar astea sunt cateva dintre problemele mai mici din viata mea.

DAR

Scriu acest post in principiu pentru concluzie... Cand veneam azi inapoi de la sala m-a izbit: sunt bucuros, o bucurie care nu are de-a face nici cu sala, nici cu cursul, schiul sau masina, nici cu relatii, nici cu mine insumi.
Zambeam si ma bucuram la volan pentru ca mi-am dat seama ca ma incred in Dumnezeu. Azi, acum... ma incred in Dumnezeul meu, cu toate ca circumstantele din viata mea nu s-au schimbat. Si asta imi da fericire, inexplicabil, pace, care intrece priceperea mea de a putea descrie.

Disclaimer: este posibil ca maine lucrurile sa se inrautateasca si entuziasmul sa se mai duca. Dar un lucru este cert: chiar daca eu sunt schimbator Dumnezeu ramane la fel: bun, iubitor, drept, sfant, darnic....

Va salut, si ma salut si pe mine,
cu Psalmul 73

1:00 AM (update)

2011-11-20T01:14:00.001+02:00

Update:
S-a intamplat seara, si vorba germanului "Erstens: es kommt anders, zweitens: als man denkt"- ceea ce coincide oarecum cu proverbul nostru: planu de acasa nu se potriveste cu cel din targ.

Planul A era sa arat cateva secvente din filmul "The persuit of happyness" (intentionat scris gresit), sa discutam daca succesul, banii, familia (copiul) aduc fericire sau nu, si ce ne face pe noi fericiti.
Pentru ca langa cladire un stalp electric a luat foc nu am avut curent, nici pentru prize, nici pentru apa calda sa facem ceai, cafea & stuff.

Planul B, la care m-am gandit, insa nu suficient, si care s-a si intamplat, a fost sa bem suc de mere..., si sa avem o discutie intre Celine Dion, Bear Grylls, Andreea Marin, imparatul David, Richard Wurmbrand si Steve Jobs.

Apoi am vorbit despre trup, suflet si duh. Cu trupul ne relationam la obiectele din lumea asta, cu sufletul la ceilalti oameni iar cu duhul (ceea ce Dumnezeu pune in om) ne relationam la Dumnezeu.
Am zis despre Nicodim (pentru cei curiosi : Ioan cap 3 si despre tanarul bogat care vorbesc cu Isus) si am avut tot felul de exemple (unele mai bune, altele mai putin bune)

Una dintre concluzii este ca bucuria trupeasca este inferioara celei sufletesti - relationale. Adica un om bogat, care are succes in viata, are putere, este cunoscut si muschiulos DAR este singur, sau cel putin fara relatii semnificativ pozitive in viata lui va fi la fel de trist/bucuros ca unul sarac, urat si singur si fara relatii semnificativ pozitive in viata lui. Vedem ca fericirea relationala a omului este superioara fericirii materiale a omului.
Asta a reiesit si din discutii de zilele trecute cu diversi oameni pe tema fericirii.
1. Relatiile sunt mai importante decat avutia.
2. Faptul ca ai avutii nu inseamna ca vei putea obtine relatii semnificative.(desigur nelegate de avutii)

La fel se intampla si cu urmatorul nivel. Daca ai avutii (succes, implinire profesionala, carisma, trup frumos, faima, case, mercedesuri si beemveuri), relatii faine (implinire in familie, rude multe, prieteni apropiati care nu te tradeaza niciodata)- ce iti mai lipseste?

Urmatorul nivel este unul la care prin avutii si relatii nu se poate ajunge. Nici macar printr-un caracter nobil, invatatura. Prin nimic. Ci este nevoie ca El sa puna ceva in tine - ceva ce nu exista inainte, si ceva ce este peste tot ce exista deocamdata.
O inima noua (Ezechiel 36), un duh nou si Duhul Sfant.
Bucuria si fericirea adevarata, pura, pot veni doar la acest nivel. Pacea cu Dumnezeu intrece orice pricepere, si pacea de la Dumnezeu la fel.

Concluzia serii a fost (din partea mea) ca avand avutii si relatii nu poti sa il cunosti pe Dumnezeu. Iar avutiile se vor duce, trupul va imbatrani si mintea va ramoli, relatiile vor muri... si daca iti legi fericirea de ce este aici vei muri si tu, inainte sa mori. Dar Dumnezeu nu se schimba, de aceea e important ca noi sa il cautam pe El.
Din fericiri inferioare nu pot decurge fericiri superioare, dar invers nu doar ca este cu putinta ci se si intampla.
Avutii ==> relatii ==>Dumnezeu .... NOT
Dumnezeu ==> relatii==> avutii....... YES

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Este ora 1:00 AM si pe langa faptul ca inseamna ca cineva ma iubeste (adica ca m-am uitat la ceas la 1:00 fix) mi-a venit o idee de inspiratie.

Zilele acestea contemplu fericirea - ce e aia fericire. Si este un subiect care nu doar ca ma lasa in bezna, dar ma face sa imi stramb fata cautand zadarnic sa imi aduc aminte de ceva, mai degraba decat sa gandesc cateva propozitii pe loc.
Problema cea mai mare este ca am acceptat sa "vorbesc" despre subiectul acesta. Sa tin o discutie, sa moderez, dar eu sa fiu totodata si semi-vorbitorul si moderatorul. Mai exact "the persuit of happiness".
Am inceput sa caut cate ceva si imi dau seama de imensitatea subiectului. Realizez cu ceva regret ca am apucat o bucata, pe care nu prea pot sa o mestec.

Ce sa spui despre un subiect ca acesta. Cum poate un om fi fericit - desigur fiind un general perpetuu putem da multe sfaturi. Fa asa nu fa asa, fii asa, dar nu asa.... Dar intrebarea este mai profunda - anume despre propria mea fericire. Si asta ma pune intr-o dilema: asa cum un chirurg poate tine o conferinta despre chirurgie, un pilot de masini poate vorbi despre curse (si asta in cunostiinta de cauza), si eu ar trebui sa vorbesc despre fericire ... pentru ... pentru ca sunt fericit. Sa le spun si altora (nefericiti) cum de am ajuns eu sa fiu fericit si care e "secretul".

Cum nu cred ca asa ceva se va intampla in curand, adica fericirea, m-am gandit cu ce propozitie sa incep si cum sa structurez putin discutia.
Voi incepe cu "Eu nu sunt aici sa rezolv problema, ci sa va ajut sa vedeti existenta dilemei" (nici macar aceasta propozitie nu-mi apartine). Apoi vreau sa creez niste conflicte mici, sa impart interlocutorii in 2-3 categorii mari, apoi sa ii pun sa argumenteze pozitiile impuse lor de catre mine. Sa vad ce va iesi.

Cum suna?

Acum propun sa facem asa: daca aveti putin de scris puteti lasa un comentariu, dar mi-as dori sa aveti si mult de spus - pentru aceasta va invit sa imi scrieti pe danbabu@gmail.com. Ganditi-va ca ajutati un prieten prin ce veti spune. Sunt curios, si doresc sa ma inspir si din ce veti scrie. Chiar am nevoie de ajutorul vostru, si ma bucur ca am nevoie de ajutor.

Dan

Nesemnificativule!

2011-10-13T23:01:00.000+03:00

Prima data cand am auzit ideea exprimata asta de clar, cum ca viata ta este ca un rucsac, iar relatiile din jurul tau reprezinta cea mai mare greutate in rucsac, a fost filmul Up in the air (http://www.imdb.com/title/tt1193138/). Subscriu!

Semnificatie
Ma gandeam zilele astea la toate relatiile mele, si incercam sa vad cate sunt semnificative pentru mine. Reciproc - incercam sa ma gandesc pentru cati oameni sunt eu o "relatie semnificativa". Prin semnificativ inteleg importanta, care dainuie oarecum in timp, si, care daca s-ar termina la un moment dat ar exista o nefericire pentru altcineva.

Omul cauta semnificatie iar o mare parte din semnificatia asta vine din parerea altora, din ce zic altii despre el, ce cred despre el si cat de importanta este parerea lor. Daca ma opreste un taximetrist pe strada si imi zice "sunt mandru de tine, Dane" (nu ca ar avea motiv sa faca asta), sau daca parintii mei mi-ar zice asta nu este la fel.

Dar noi?
Asadar -ca sa ajung oarecum la miezul acestui gand despre semnificatie - cate relatii semnificative avem? Simplu - ai zice - pai...si cand incepi sa numeri efectiv din 20 de relatii pe care le iei in calcul ramai cu cateva. Putine in orice caz.

Gandindu-ma la viata mea imi dau seama ca in ultima vreme relatii semnificative s-au transformat pentru mine in relatii nesemnificative. Unele - intentionat, altele - neintentionat. Ma intreb daca reciproca este valabila, adica daca eu am devenit o relatie nesemnificativa pentru cineva.

Cum devii sau cum "esti devenit" semnificativ sau nesemnificativ?
Un raspuns posibil este timpul(durata) - petrecti timp cu o persoana => devine semnificativa. Reduci timpul petrecut cu persoana => devine nesemnificativa.
Dar nu este doar atat. Mai este si intentia. Desigur ca este posibil sa petreci 8 ore pe zi cu seful tau si sa nu fie nici pe departe o persoana semnificativa.
Dar nu doar atat. Mai lipseste motivatia (interesul). De ce?
Poate se mai poate adauga si experienta.

Cred ca folosind aceste 4 repere poti raspunde cum devii sau "esti devenit" semnificativ (nesemnificativ). Cred ca omul nu poate sa traiasca singur, are nevoie de altii, si cred ca asta aduce mari beneficii, dar si probleme. Din cate am observat relatiile semnificative s-au cladit puternic in mijlocul unor probleme, dar in mod ciudat nu problemele mele, in care am fost ajutat de altii, ci problemele altora. Acolo unde eu am ajutat, sau cel putin in probleme comune.
Ma pot gandi la cel putin 10 oameni pe care i-am transformat din relatii semnificative, importante,reale si pozitive - folosind cele 4 repere de mai sus (posibil si altele in plus)- in relatii nesemnificative. Unele au ramas totusi semnificative, dar cu conotatie negativa. ....

De data asta nu am o concluzie
d

2011-09-14T00:15:00.000+03:00

Vara asta a fost una destul de frumoasa/urata pentru mine. M-am chinuit mult sa castig ceva din mica afacere http://masinapotrivita.wordpress.com, apoi am fost plecat, apoi iar plecat si apoi... iar plecat.

Masinapotrivita mi-a adus profituri mici, dar am reusit sa supravietuiesc o luna (cu cheltuieli mai mici, mancare mai putina...). Totusi am un sentiment de bucurie sa stiu ca dintr-o idee am reusit sa produc ceva. A fost greu si inca este. Am fost insultat, aproape atacat, am fost pacalit de cateva ori... si am invatat lectii pretioase despre oameni!
Prin munca mea am reusit sa castig (to earn) 1200 RON. Nu-i mult, dar m-am bucurat nespus. Am intrat in casa, mi-am lasat geanta si in genunchi, cu capul la pamant i-am multumit lui Dumnezeu pentru banii astia. Apoi - am sarbatorit: mi-am cumparat de mancare!

Apoi am fost invitat sa merg in Austria si m-am hotarat cu greu sa plec si sa las "megaafacerea" in paragina. De pe o zi pe alta. De pe o ora pe alta. Nu vroiam sa merg, dar am hotarat sa fac bagajul si apoi sa decid daca merg sau nu. Trebuia sa plec undeva, oriunde.
M-am intors cu o ocazie si cu autostopul din Austria... neplanificat. Dar mi-a prins bine...
Am imbatranit si pretentiile mele se pare ca au crescut, se pare ca am crezut ca mi se cuvin lucruri. Dar nu e asa. Dumnezeu are un mod subtil, indelungat de a te frange. Ac pentru cojocul meu.

Apoi am fost pe munte unde am putut sa mai uit de mine si de gandurile mele si sa ii slujesc pe altii. A fost greu fizic (pentru ca m-am ingrasat) dar am supravietuit. Am si slabit. Ma bucur. Dupa supravietuirea pe munte a urmat supravietuirea urbana: am rezistat o saptamana cu gogosari si rosii si nu prea am mai mancat paine. Nu-i rau.

Acum sunt din nou in Bucuresti, cu cateva perspective de afaceri. Sunt freelancer, sau liber profesionist, liber cugetator. Caut, ajut.
Uneori ma gandesc cu regret ca nu sunt angajat, ca nu merg in pauze cu colegii, ca nu am un sef nasol caruia sa nu ii convina ce fac pe la munca. Regret uneori si mai mult ca fie ca la birou ma uit pe geam, fie ca lucrez de la 12 ore in sus, banii vin, si oricat de grea e saptamana - vine weekendul.
Alteori ma bucur ca am ocazia ca prin fortele mele (destul de mici) sa cladesc ceva. Chiar daca castig 100 RON, sau 500 RON. Si mai am ocazia sa mai fac ceva - sa ii multumesc lui Dumnezeu. In ziua de azi sau de maine putini oameni ii mai multumesc lui Dumnezeu ca au serviciu, bani. Intr-un fel de bine sa iti mearga greu. Apreciezi lucrurile astea despre care vorbesc mai bine.

Noapte buna.

Cum e sa fi musca

2011-08-17T21:44:00.000+03:00

Traiesti putin.

-ce-ti trece prin cap cand te lovesti de parbrizul unei masini? Fundul.:)

-esti o fiinta urata si te vezi cum arati din spate cand te ingrasi :)

- cand te uiti in oglinda iti vezi si spate

- distractia cea mai mare: sa ii enervezi pe altii.

- zbori, repede de tot ... si percepi tot ce se misca in jurul tau cu o viteza redusa.

- faci parte din cateva familii de muste: musca iritanta, musca de WC de tara, musca de bucatarie (la fel cu cea de WC de tara), musca iritanta pe care nu o prinzi si daca o omori vine alta in locul ei :))

- mananci ce gasesti - ai preferinte culinare cunoscute de toti oamenii care au WC la tzara :)

....................

Dar trecand peste toate aceste cuvinte ma gandeam daca o musca are un sens in viata, o finalitate pentru care exista. Si probabil are. Dar nu este constienta de asta. Nu e constienta nici ca exista si nu cred ca poate a se gandi la valoarea intrinseca a vietii ei scurte. Totodata nu poate face fapte bune sau rele, si nu cred ca exista un standard moral pentru muste. Cred ca este ne-trist, ne-placut, a-moral, impersonal sa fi musca.

Pana la urma in viata omului apare intrebarea despre sensul existentei - atat existenta lui, cat si a celorlalti. A plantelor si a animalelor. De ce sa existe ceva mai degraba decat sa nu existe nimic?

.......

La concert

2011-07-25T23:57:00.000+03:00

Ganduri din concert...
Muzeul G. Enescu - fastuos, oarecum se vrea nobil. Oarecum iesit din comun.

1. Ramstein
O melodie ciudata scrisa de un rus - ba minor, ba major, acorduri disonante - nu imi dau absolut nicio stare - nici buna nici rea. Cred ca cine compune o astfel de muzica trebuie sa fie nebun. Nu geniu. Cand zic si io ca se termina - incepe din nou.
Alt tact, alta gama, alt ton, alt ritm. Totusi unele parti sunt frumoase (10 secunde) iti poti imagina ceva pe muzica, ceva ciudat oarecum...

(Sculpturi pe pereti - pe muzica asta ma uit pe pereti - un fel de ingeri mai goi, mai feminini pe tavan. Pe pereti ingerasi - copilasi supraponderali cu aripioare mici si fiecare cu cate un instrument in mana. Din loc in loc apare un cap de berbec cu coarne si pe 2 din cele 4 coloane ale camerei un cap de om cu coarne si un suras larg pe fata.
Unde am nimerit?
Ma intreb: oare ce a vrut sa comunice cel care a decorat sala - oricum este in ton cu melodia rusului)

Compozitorul - Serghei Rahmaninov- eu ii spun Ramstein. Nu mi-a placut deloc.
Interpretul insa a fost foarte bun. Aplaud talentul unui om care interpreteaza aceasta creatie!
http://www.youtube.com/results?search_query=serghei+rahmaninov&aq=0&oq=Serghei+Ra

(Sunt cativa oameni in varsta aici. Oare sunt artisti? Incerc sa ma gandesc la lucrurile astea fara sa fac zgomot. Scaunul scartaie - aud asta, si aud si cum respir. Respir a "nerabdare", respir a "aer"...)

Scriu de plictiseala - nu pentru ca interpretii nu ar fi buni - pentru ca sunt foarte buni - ci pentru ca piesele sunt necomunicative (era sa zic jalnice - ah... acum am zis-o)
Altii fac poze la ingerii goi si copii grasi de pe pereti.
De plictiseala ii spionezi si pe ceilalti - dar curand ma plictisesc facand asta. Nimic nu se intampla. Silentium....

2. George
George Enescu. Cu el treaba e clara - fata de rus e mult mai melancolic, calm si matur in muzica lui, totusi putin jucaus. Cu toate acestea compozitia nu este memorabila, epica. Nu e de tinut minte. Presupun ca povesteste pe note ce vede in jur - cladiri, oameni, copaci, cotidian. Probabil ar trebui sa stiu mai multe despre viata lui.

3. Hendel
De asta am mai auzit - Halleluia! Da - poate asta ma va inviora.
Toti pianistii canta deodata la acelasi pian. Dar nu vad, doar aud. Cred ca piesa asta este pentru cor si orchestra, iar la un pian suna "singura". Nu imi da sentimentul ca tot cerul se bucura cantand "halleluiah". Cred ca piesa aceasta a fost transpusa pentru 6 maini la pian.
Adina ma corecteaza "mai intai se compune la pian" - da, adevarat!

4. Jaques Ibert
Francez - pe bune ca n-am auzit de asta nicodata! Este melodios, cu aroma de jazz, cu suspans, dinamic in acorduri, plin de imaginatie. Are ritm bun si este surprinzator. Muzica lui s-ar potrivi pe cateva episoade din Tom & Jerry.
Mi se pare ca pana acum acest compozitor este cel mai bun, cu o clasa peste ceilalti.

5. Maurice Ravel
O fiica se intoarce de la camp, seara, singura - merge si se gandeste la viata ei, apoi gaseste acasa familia, tatal, mama. Discuta. Maurice spune o poveste fara cuvinte, doar cu pianul. Omul asta stie muzica. Melodia are o intensitate medie, are ceva comun - familiar, caldura, dragoste. Ceva singuratate, are happy end.
Maurice este atent la detaliile acordurilor, notelor si are rabdare, multa rabdare.
Ii surclaseaza pe toti dinaintea lui

6. Gabriel Faure
Francez - francezii astia stiu muzica! Dar tot Ravel e pe primul loc.

Iata si clasamentul serii
1. Maurice Ravel
2. Jaques Ibert
3. Gabriel Faure
4. Hendel
5. George Enescu
6. (descalificat) - Serghei Rahmaninov.

Felicitari deosebite celor ce au interpretat:

Mare plictiseala

2011-06-06T09:10:00.000+03:00

Tolanit in pat, citesc, adorm, obosesc. Apoi ma trezesc si ma gandesc in timp ce ma plictisesc: cum as trai viata daca as sti ca cineva ar fi murit in locul meu.

Sa zicem ca merg pe munte si la un moment dat ajung 2 oameni pe o coarda, suspendati la mare inaltime. Eu mai sus iar un prieten bun, un om la care tin foarte mult, sub mine. Coarda nu ne tine pe amandoi.
Scoate un cutit mic (pe care i l-am facut cadou de ziua lui) si zice:
"- E mai important sa traiesti tu decat eu. Te iubesc. Ai grija cum traiesti viata asta ca e o minune"
Cu lacrimi in ochi taie coarda fix de deasupra lui in timp ce eu sunt ingrozit. Peste ceva timp sunt salvat.

E bine - cum as trai viata asta stiind ca cineva si-a dat viata pentru mine. Nu este dovada mai mare de prietenie decat ca unul sa isi dea viata pentru altul.
Probabil nu mi-as permine sa o fac. Probabil as cauta sa il onorez pe cel care a murit prin comporatamentul meu, prin ce spun si fac. M-as gandi - ce si-ar fi dorit prietenul meu sa fac, sau cum sa fiu. Probabil asa o experienta m-ar marca toata viata.

D

Avioane

2011-03-07T18:57:00.000+02:00

Imi place sa ajut oamenii, imi place sa ii invat, iar prin asta sa invat si eu de la ei. De la copii, tineri, studenti... oricine. Doar ca in ultima luna cred ca am exagerat putin cu aproape 4 saptamani de schi. Printre cei suparati pe atitudinea mea se numara genunchiul meu drept precum si barba.

Chiar daca a fost o luna plina in care am tot dat, am uitat sa primesc, astfel incat am ajuns acasa in Bucuresti sleit de puteri. Si unde sa merg intr-un loc mai bun si mai tacut de rugaciune decat ... pe camp sau in padure.
Imi place sa ma rog. Sa ma rog mai mult. Sa cant. Sa citesc psalmi. In padure sau pe camp in special.

Expozitiune
Asa cum mai am obiceiul sa fac cand lucrurile devin extreme ies saptamana trecuta din curte, intru in masina si fara sa schitez nimic imi propun sa merg undeva, pe un camp sa stau de vorba cu Dumnezeu.
Zic: merg drept inainte pana dau de un loc potrivit. Noapte, putine masini... Pipera... case, mai putine case, tot mai putine case... camp. Trag pe dreapta si intru pe un drum de tara inzapezit, -5 grade, vant... dar, asa, ca sa fiu sigur ca sunt singur (poate mai erau si altii exact acolo la -5 grade noaptea pe camp) inaintez pana cand ratiunea imi zice sa ma opresc ca altfel voi petrece toata noaptea acolo...
Opresc masina, opresc motorul, sting farurile, radioul. Liniste.... In masina cald, afara rece. Pe deasupra trec avioane.

Intriga
Incep sa ma rog... si zic si zic. apoi tac si ascult linistea. apoi iar zic, apoi ies afara si mai zic si acolo, mai pornesc masina sa ma incalzesc si tot asa. Un timp frumos in care sa imi vars sufletul inaintea Domnului.
Avand in vedre unele experiente anterioare cu rugaciunea pe camp sau in padure il rog pe Domnul sa ma aduca cu bine acasa...

Conflict
APOI in fata mea -cum stam eu asa cugetand - vad o silueta dreptunghiulara... ca un bloc. Nu imi amintesc daca era sau nu acolo. Ma mai gandesc, ma mai rog. Blocu se face mai mare. E noapte dar tot pot vedea diferenta intre cer instelat si camp negru. Blocu se face si mai mare.
Ma frec la ochi - nu, nu visez. UN BLOC VINE SPRE MINE.
No panic, nu ma pierd. Pornesc masina, aprind farurile, bag in viteza, sunt pregatit...

Miezu'
Surpriza. O masina de jandarmi. Dacia papuc cu o chestie patratoasa si mare in spate. Cu farurile stinse.
Imediat ies doi gealati de acolo. Ies si eu din masina, prietenos dandu-mi seama ca sunt aproape de aeroport, am barba, si ... ce mai... sunt dubios.
Ma intreaba ce fac - ce sa zic si eu - adevarul. Ma rog. Ei se mira.
Ma pun sa deschid portbagajul - ce sa fac. Ma gandeam ca cine stie ce am in portbagaj, un lucru de care oi fi uitat si care pare "suspect". Nu o sa imi petrec noaptea pe camp, ci la interogatorii... parca ma vedeam deja dupa gratii. Portbagajul era gol (iuhu).

Dupa ce verifica buletinul imi ureaza noapte buna si pleaca. Si dau sa intoarca si ei unde am intors eu masina.
2 baieti mari intr-o dacie papuc de jandarmi cu tractiune pe spate si cauciucuri de vara... reteta pentru dezastru. Raman blocati oamenii. Dar bunul samaritean iese din masina lui si ii ajuta pe sarmanii oameni.
E fain nu doar sa te rogi, dar sa si faci ceva. Cred ca isi vor aminti de mine, si eu de ei.

Iar conflict
Din nou ma rog ca Dumnezeu sa ma aduca cu bine acasa. Soseaua cere, masina cere... eu dau! Conduc mai sportiv. La un moment dat parca imi vine un gand ca totusi sa conduc legal, chiar daca nu ma vede nimeni si franez. Dupa urmatoarea curba PAC- politia. PAC- ma opreste pe mine.
Nu imi place deloc sentimentul cand politia imi cere actele, le tine ceva timp, apoi mi le da inapoi (pe unele) si in plus niste hartiute...
Dar de data asta nu se intampla asa.

Deznodamant
Ajung cu bine acasa, asa cum m-am rugat.

Concluzii
1. Nu te du sa te rogi pe camp aproape de aeroport imbracat suspect, la ora suspecta
2. Ajuta-i pe cei in nevoie
3. Condu legal si cand esti singur

My name is...

2011-01-18T01:01:00.000+02:00

Babudangheorghe

Dureri, framantari, o nastere complicata, un chin indelungat.Oare va fi bine? Oare noi vom fi bine? erau probabil doar cateva din gandurile ei... O femeie in patul unei maternitati astepta deznodamantul unei povesti prelungite.
Venea pe lume, noaptea, un fel de om mic, ciudat, de culoare roz-maro-albastru, cu fire lungi de par tasnind din crestetul capului si acoperindu-i fata mica si schimonosita.
(Mama): De ce nu plange?
(Medicul): dupa 3 zile de lupte cu cordonul ombilical este obosit.
(Mama): Traieste?
(Medicul): sa vedem - si - poc, pac 2-3 palme puternice peste fund.
(Babudangheorghe): aaaaaaaaaaaaahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

Azi sarbatoresc comemorativ ziua in care am fost nascut.
Din relatarile martorilor ocular se pare ca m-am nascut cu parul lung in urma unei lupte de 3 zile cu cordonul ombilical, lupta pe care era sa o pierd. In cele din urma a fost o nastere reusita, dar eu eram tare slabit si obosit. Nu dadeam din maini sau din picioare si parca eram lipsit de viata. A fost nevoie de mai mult efort din partea medicilor ca sa ma "trezeasca". Timp de cateva zile am fost la terapie intensiva ...iar apoi m-am facut asa cum ma stiti cativa, iar pentru cei care cititi blogul si nu ma cunoasteti - asa cum arat in pozele cele mai frumoase, pe care le-am pus pe net ;)

Scriu cateva ganduri in amintirea aceste zile.
Biblia, care imi este draga, spune ca un copil este un dar, o binecuvantare de la Dumnezeu. Si intr-adevar este o minune. Viata este o minune! Iar David spune si el in Psalmul 139 ca toate lucrarile lui Dumnezeu sunt minunate, si ca Dumnezeu ne-a facut, El ne-a tesut in pantecele mamei noastre. Ba mai mult - ne si cunoaste, atat pe noi ca persoana ci si gandurile noastre... ce mai... ne cunoaste complet.
Zilele nu, nu sunt ale noastre, de aceea este prea mult spus "ziua mea". Iar apoi nu noi am decis sa ne nastem, sau unde si cand sa ne nastem, cum sa ne cheme... De aceea este prea mult sa fim felicitati de "ziua noastra".
Urarea de "la multi ani" este si ea subreda. Anii trec, oricat de multi sunt, sau par acum si conteaza cum traiesti viata asta scurta, destul de scurta. Ce faci si ce lasi in urma ta...

Multumiri
Mai degraba il binecuvantez (a cuvanta de bine) cu multumire si lauda pe Dumnezeu, cel care m-a adus in existenta, cel care m-a creat. Si il laud pe Creatorul lumii acesteia pentru ca m-a creat si pe mine. A lui sa fie lauda si onoarea, cinstea si slava. Apoi trebuie sa multumesc mamei mele ca m-a nascut. Noi barbatii cu greu ne putem imagina cum e ca in burta ta sa mai creasca o fiinta. Apoi sa se nasca si sa creasca... Ce miracol al existentei! Apoi multumesc si tatalui meu ca mama nu m-a facut singura. Intr-adevar mostenesc o sumedenie de lucruri de la el :)

Pe toti aceia care va amintiti ziua de 18 ian 19xx sau 20xx ca ziua voastra de nastere va urez ca un "frate" al vostru sa aveti ani intelepti si o inima multumitoare. (urarea e valabila si pentru cei care v-ati nascut in alte zile :) Sa faca Dumnezeu sa recunoasteti ca si voi, ca si mine, sunteti un miracol al existentei, ca nu v-ati nascut din nimic, ci ati fost creati. Si sa puteti sa acordati acest merit Aceluia care trebuie La multi ani!

Pentru oricine citeste
Cu prietenie
Dan

LMA

2011-01-15T16:51:00.000+02:00

LA MULTI ANI MIHAI EMINESCU!
15 ian 1850 pana in +1889
Cred ca lucrurile erau diferite pe atunci, pe vremea lui Mihai. Dar framantarile sufletului raman cu siguranta similare pentru oamenii din toate timpurile.
Imi place Mihai Eminescu pentru ca este sincer, pentru ca a permis unor necunoscuti sa vada sufletul lui framantat, uneori pustiu si gol, alteori plin de imaginea altora. Imi place ca a gasit un refugiu temporar in poezie, uitandu-se constant inapoi in viata lui si constant inainte nestiind ce avea sa urmeze.

La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Trecut-au anii...
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!

Cred ca tristetea din poeziile sale este evidenta. Un suflet framantat intunecat si trist, regretand constant neimplinirile trecute si viitorul care se pare ca nu va aduce implinire.
Poeziile lui ma determina sa ma gandesc la viata, la sensul vietii, la ce vom lasa in urma dupa ce vom muri. La ce puteam face si nu am facut, sau nu trebuia sa facem si am facut.
Omul intelept isi intelege caile si e bine sa cugeti la trecut, DAR sa nu ramai acolo blocat. Sau, in cuvintele lui Pavel "... uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus" Filipeni 3:13-14

D

Primul sunet de pe blog...

2011-01-11T12:41:00.000+02:00

Muzica faina

cool...

Viteza...

2011-01-02T23:06:00.000+02:00

Baga viteza vitezomanule!
Viata parca merge tot mai repede. Acum incepe 2010, acum se termina, acum incepe 2011, si pana ajung acasa (oriunde este acasa) deja trec in 2012.
Se pare ca viata este foarte rapida.

Ma intreba un om drag de ce nu mai scriu pe blog. Nu scriu cand nu am inspiratie, chiar daca asa se pare cateodata.

Pavel
Zilele astea ma ajuta un prieten: Pavel. Foarte tare tipul asta, ma uit cu mult respect la el. O cariera foarte frumoasa in fata, un om echilibrat si care stia ce vroia, si mai ales urmarea cu pasiune si competenta ca nimeni altul din vreme alui. O minte sclipitoare, doar ca la un moment dat a luat-o pe niste cai "indoielnice".
Of....

Prieteniile bune strica obiceiurile rele! Si a sa a fost si la el.
L-a cunoscut pe un tip si apoi viata lui s-a schimbat. A renuntat voluntar la tot ceea ce il caracteriza, la tot ce era el. Si se pare ca isi lua identitatea din ce a MOSTENIT de la generatiile anterioare ce A FACUT cu mostenirea.

Apoi a zis o chestie care m-a tot intrigat:
"Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos" (Scrisoarea lui Pavel catre prietenii lui din orasul Filipi: Filipeni 3:4-15)

Dom'ne cum sa spui asa ceva!!! Da, dusmanul lui a devenit prietenul lui, Dumnezeul si stapanul Lui. Isus Hristos.

Pavel si noi
Ma gandeam de revelion care sunt lucrurile importante pentru mine. Obisnuiesc sa fac asta pe 31 dec si o fac de ceva timp. Am invatat si eu de la un prieten foarte drag de-al meu. E bine sa te uiti in jur, sa te opresti din "viteza" si sa vezi daca macar mai mergi in directia buna.

Pentru toti aceia care nu fac asta, nu au facut niciodata dar sunt dornici iata un mini-gid cu cateva intrebari:
Ajuta foarte mult sa scrii toata treaba asta... doar asa ca sa afli ce gandesti :)

1. Care sunt evenimentele anului trecut, pe luni, evenimente importante, socante, bune, rele?
2. Ce m-a socat la altii, la mine, care sunt esecurile mele si castigurile mele?
3. Pe cine trebuie sa iert, de la cine trebuie sa imi cer iertare?
4. Ce este important pentru mine? Unde este inima mea, unde este comoara mea?
5. Ce mi-am propus pentru anul trecut, si ce am facut din asta?

Apoi e fain sa scrii o mini-scrisorica, un fel de rugaciune, lui Dumnezeu. Ce i-ai scrie lui Dumnezeu, asa, daca ar putea primi scrisori? Pentru ce i-ai multumi Lui? Pentru ce nu?
Dupa asta ma gandesc la anul urmator si ce astept de al el, notez!

Iar la final eu caut un verset din Biblie si il "declar" versetul anului. Desigur ca e un verset cautat si nu il aleg la intamplare.

Final
Pentru aceia care citesc blogul din cand in cand si nu cred ca exista Dumnezeu, sau ca daca exista sigur e rau... e putin mai greu de aplicat ce am scris mai sus, trebuie sa recunosc.
Dar o intrebare utila pentru toti este: care sunt lucrurile in care ma incred eu? EU sunt cel in care ma incred, CE AM este ceea ce ma incred, CE AUD de la oameni despre mine?

Va doresc tuturor ca anul 2011 sa va aduca lumina, raze si raze de lumina in vietele voastre. Sa va aduca pace, o pace din aia profunda. Sa va aduca buucrie, o bucurie din aia contagioasa.

Mai important decat ce simt este cine stiu ca sunt!
D

Niciodata singur

2010-11-15T14:31:00.000+02:00

Dragi prieteni, iata primele poze puse pe blog. La noi netu merge cam nasol.

In India nu esti niciodata singur. Tot timpul cineva este cu tine. Nici in jungla nu sunt singur. Milioane de paianjeni, furnici si alte "bazdaganii" misuna peste mine, pe mine si pe sub mine.

Totul este foarte frumos si imi dau seama cu cat stau mai mult aici cat de frumoasa este tara asta. Ar trebui un an-doi ca sa o explorezi asa cat de cat.

In India am avut cateva experiente inedite foarte frumoase.
1. Am invatat sa merg cu moticicleta. Cu moticicleta unui nou prieten de aici. Minunat, fabulos. Am mers cu 45 km/h. Cu gura deschisa de la o ureche la alta inghiteam aer indian impreuna cu gaze. Dar nu ma puteam opri.

2. Pentru prima data in viata mea am in posesie o bicicleta noua. Indiana. Cantareste o jumatate de tona, este rigida, dar foarte confortabila. Porneste greu dar merge bine. Ne deplasam pe aici cu bicicletele dintr-un sat in altul.

Nu cred ca majoritate turistilor in India experimenteaza frumusetea rurala a indiei de pe saua unei biciclete indiene. Este fabulos, minunat.

Lan de orez. Pozele se incarca greu si de asta pot pune doar cateva. Am mai multe.

3. Era sa uit. Prima mustata din viata mea. Un prim plan nu am indraznit sa pun ca era prea... ciudat.
4. Prina data cand am fost la un barbier si m-a tuns cu o tunsoare indiana, m-a barbierit ca pe vremea lu bunicu si mi-a ajustat mustata hidoasa. A facut-o mai frumoasa, dar nu am poze acum.

Nu stiu cand ma intorc. Cu ajutorul lui Dumnezeu si doar al lui sper ca in prima saptamana din decembrie sa pup solul romanesc din Romania si sa ma bucur de cultura mea. Asa cum e.

Pe toti cei care cititi blogu, fie ca credeti in Dumnezeu, fie ca nu credeti - va salut cu Psalmul 139.

D

Jungla

2010-11-05T14:18:00.000+02:00

Dragi cititori
Am vesti din India. Este complicat cum am ajuns aici pana la urma, dupa un drum istovitor, dupa ceva peripetii pe drum.

Posed prima mea bicicleta noua, indiana pentru ce fac aici, vizite, discutii... multe lucruri sunt cunoscute de anul trecut, altele noi... Sunt impresionat ca oamenii isi amintesc de mine, de cum ma cheama si sunt foarte bucurosi sa ma vada. Multi dintre cei de anul trecut au tot intrebat de mine - cand ma intorc.

Saptamana asta am fost in jungla, in sate si as vrea sa pun pe blog cateva lucruri din jurnalul, pe care il tin.
Nu am pozele transferate pe calculator si sper sa gasesc timp sa impartasesc cateva lucruri cu voi.

D

VIN...

2010-10-20T14:44:00.001+03:00

"Draga India

Stiu ca a trecut ceva timp de cand ne-am vazut ultima data, dar as vrea sa stii ca nu te-am uitat. Si cred ca nici tu pe mine. Ma bucur ca am mai comunicat in ultimul an, dar este mai frumos cand ne si vedem. M-am tot gandit la tine in ultima perioada...

Am vesti bune pentru noi! Stiu ca ma astepti si tu, de cand ti-am spus ca este posibl sa revin anul acesta. Mai ai putina rabdare. Revederea noastra se apropie, asteptarea va lua sfarsit destul de curand. Acum sunt ocupat cu ultimele pregatiri si ma gandesc ce sa iti aduc. Sunt putin bolnav si am planificat, replanificat si re-re...- replanificat totul. Daca totul merge bine si voi fi sanatos ne intalnim saptamana viitoare. Abia astept :)

De anul trecut de cand te-am vazut prima data m-ai marcat si am povestit despre tine si altora. Anul acesta vreau sa te prezint catorva prieteni care sunt dornici sa te intalneasca personal. Asa ca ma vor insoti si ei.

Cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom revedea cu bine.

Cu drag
Dan"

:)

94

2010-09-15T00:46:00.003+03:00

"Ce faci azi?"

"Merg pana in bucatarie."

"Si maine?"

"Ma intorc." :))

Ager la 94 de ani.

Ieri am ajuns la un domn in varsta de 94 de ani. A trebuit sa o aduc acasa pe sotia lui (88 ani), care a fost 2 saptamani la spital la gerovital, sau asa ceva. Mi-a placut purtarea lui si mi-au placut cuvintele lui.

Acest domn are 94 de ani, remarcabil. Cu mintea agera, prezenta, el arata ca un tinerel de 70 de ani.Dupa ce a pupat-o pe sotia lui si a imbratisat-o cu o mana (in cealalta avea un fel de baston metalic) m-a invitat sa iau loc si asa am facut.

Pe masa am observat o lupa mare pe o carte deschisa. Era o Biblie foarte veche. Auzi dom'le - la 94 de ani sa citesti Biblia cu lupa. Mare lucru. Unii nu o citesc nici cand vad bine!

Sergent in al doilea razboi mondial, a luptat pe front 7 ani, pana la 29 de ani. Apoi s-a schimbat - a crezut in Dumnezeu. Nu a mai fumat, baut si omorat oameni (probabil). Dar schimbarea interioara a vietii, mult mai importanta decat semnele exterioare a ramas de atunci si pana acum, timp de 65 de ani. Unii dintre noi avem bunici in varsta de 65 de ani.

Noi la 94 de ani?

Deasupra mesei cu lupa si Biblia era o poza cu el tanar, si cu nevasta. 2 tineri. Acum batrani. De nerecunoscut as zice. Oare cum vom arata noi la batranete? Un mosulet cool, preznet, ager, constient de tinerii din jurul meu, sau un cocosat ursuz care zice ca tinerii nu il respecta...

DAR mai important decat cum vom arata - probabil zbarciti, chei, cu 5 bastoane, 7 perechi de ochelari si 3 aparate auditive infipte in urechi, dinti falsi si altele - este cum suntem inauntru.

Chiar asa -cum suntem inauntru?

Iar apoi mai este important ce am facut. Si chiar asa - ce am facut? Ce a ramas?

Si ce departe pare varsta de 94 de ani! (si pentru unii si este).

Imi place sa stau pe langa oameni batrani, care au simtul umorului si au mintea buna inca.

Ma face sa ma intreb cum voi fi si eu in viitor (daca apuc o vasta nobila din asta).

Uitandu-ma la acest om vad ca este adevarat ce scrie intr-un psalm...:

Psa 92:12 Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

Psa 92:13 Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

Psa 92:14 Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

Psa 92:15 ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.

... si ma ajuta sa ii inteleg mai bine pe ei, care au fost ca mine...

Leviticul 19:32 Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrîn.

Deci...

Dumnezeu il schimba radical pe omul care crede in Isus Hristos. Sa ne intrebam de pe acum cum o sa fim in viitor, sa ne schimbam directia de pe acum, sa ne incredem in Dumnezeu de pe acum. Iar cand vedem un mosulet ursuz, rautaciuos prin RATB sa nu il judecam, sa ne purtam cu respect.

5 metri

2010-07-28T14:48:00.002+03:00

Ce inseamna 5 metri? Nu foarte mult

Dar daca mai ai 5 metri ca sa sari zidul de la inchisoare si tu ai 1.8 metri... e mult. 5 Metri pentru mine inseamna mulllllllllt. In special pentru ca ce urasc cu desavarsire cel mai mult in viata, si totodata lucrul de care imi este cel mai frica este inaltimea +viteza + coborare libera.

Adica sa stau undeva sus, si sa cobor (cad) cu viteza. De aceea probabil nu as putea sari niciodata cu bungee. Cu parasuta parca m-as incumeta totusi :)

Bazin

Am fost din nou la Brasov la bazin. Am vazut trambulina de 3m, 5m si sincer... de jos nu pare asa de sus. Increzator ca vara trecuta am sarit de la o distanta mare, mai mare de 5 metri m-am urcat la trambulina mica. Si cand sa sar... m-au cuprins fiorii. Am respirat adanc si de rusine (ca erau oameni care se uitau la mine) am sarit. Prost. A fost nasol... sentimentul acela de gol in stomac, sentimentul de apa in nas cand intru in apa...

Apa bazinului este foarte clara iar sub mine erau 3 metri de aer +4 metri de apa = 7metri vizibili.

I-am zis lui Cosmin ca trebuie sa sarim de la 5 metri si m-am tot balacit incercand cumva sa aman momentul. Pana la un punct. Apoi am spus ca TREBUIE sa sar.

M-am urcat la 5 metri... daca trambulina mica parea sus... asta mare era si mai ... mare. Vroiam sa ma intorc, sau sa ma eschivez ca Mr. Bean. Mi-am spus ca odata ce fac un pas, ma indrept doar un pic, lucrurile isi vor lua cursul firesc si in cateva secunde se va sfarsi bine sau prost.

Si asa am facut. M-am aplecat in fata... chiar inainte sa ma desprind de trambulina as fi vrut sa nu o fac... dar spre fericirea mea era prea traziu. Eram pe cale sa scriu istorie, sa sar de la 5 metri! (pentru mine oricum e important)

Dar ce s-a intamplat in aer m-a surprins cel mai mult: a fost mai usor decat de la 3m. Am intrat in apa si am iesit zambind. Mi-a luat mai mult de 1 an sa sar si am sarit. Am observat ca pentru a combate eficient frica iti trebuie entuziasm. Si frica nu scade, dar daca bagi o doza de entuziasm mai mare decat frica poti sari.

O scurta analogie

Citesc din Biblie zilele astea din cartea Geneza despre Avraam tatal lui Isaac, Isaac tatal lui Iacov si Iacov. Dumnezeu le vorbeste direct fiecaruia.

Lui Avraam Dumnezeu ii zice sa plece din tara lui ii face diverse promisiuni si pana la urma ii cere sa isi sacrifice fiul. Avraam este credincios - instant- de fiecare data - si Dumnezeu il binecuvanteaza.

Lui Isaac Dumnezeu ii da o sotie faina copii si este si el credincios.

Iacov este un alt tip de om. Sarlatan, smecher, dar drept cateodata. Vorbeste despre Dumnezeu ca "Dumnezeul lui Avraam (bunicu-su) si Dumnezeul lui Isaac (taica-su)" si atat. Si asta pentru mai mult de 20 de ani. Se lupta cu Dumnezeu. In final Iacov se asaza la vatra la Sihem si acol zice ca face un altar pe care il numeste El-Elohe-Israle (Domnul este Dumnezeul lui Israel-noul nume a lui Iacov).

A sarit si el de la 5m ai lui. Mai tarziu, dar a sarit

Dan

Eu niciodata n-am...

2010-06-12T14:23:00.005+03:00

Cateodata am senzatia ca sunt inconjurat numai de oameni destepti.

Mi-am facut recent niste prieteni in parc la mine: Cristina, Pitu, Raluca - sunt in clasele 2,3,4. Pe strada la mine mai sunt si alti puradei, cam tot in clasele 3-4.

Ieri au avut festivitate si i-am intrebat cum invata. Mi-au zis ca bine. Apoi iar i-am intrebat daca au luat premiu. DA - toti luasera premiu - premiul 1, 2, 3. Sunt dragalasi si provin din familii mai maneliste si creole la fata. Dar au luat premiu.

Eu nu am luat niciodata premiu 1,2 sau 3. Niciodata. In clasele 1-12 am luat o mentiune - in clasa intai. Apoi lucrurile au scapat de sub control. La facultate nu am avut bursa si nu am fost geniu.

Ma mir, pur si simplu ma mir ca merg prin tabere, vorbesc cu o gramada de oameni si ii intreb cateodata daca au invatat bine. Ei imi spun ca da, apoi eu ii intreb daca au luat vreodata premiu si spre surprinderea mea majoritatea zic ca DA.

Intrebarea este: unde sunt aceia, care niciodata nu au luat premiu? Este imposibil ca toti sa fi luat premiu 1,2,3, daca intr-o clasa sunt 25-25 de oameni. Deci unde sunt restu' ?????

AMITIRI DIN FACULTATE

18 June, 24:20... Editez postu' mi-am amintit o chestie tare, asta dupa ce am citit si cateva comentarii frumoase, care m-au inspirat.

Eram in facultate, da...e adevarat, candva eram si eu student. Parul lung, chitara. Am fost votat seful de an prin vot deschis si unanim. Votul s-a repetat pana cand toti au ales la fel... (Sefu asta de an ii reprezinta pe studentii in relatia cu decanu si alte facultati, Academia si alte chestii).

La sedinta cu decanul, profesorii si reprezentantii celorlalte facultati am venit si eu cu bicicelta si chitara in spate si in tricou ceva mai tarziu. S-au uitat toti la mine, m-am uitat la ei si am dat din cap. Ei nu au zis nimic. Ce nepoliticos! :))

Au urmat introducerile facute de decan:

- iata noul sef de an pentru SELS (facultatea noastra) engleza:.. X-ulescu, un baiat exeptional, cu un singur parinte, bursa de merit, bursa de performanta, 10 pe line....(aplauze)

- iata noul sef de an pentru SELS franceza...: Z-uleasca burse peste burse, cu 10 pe linie ... si mai pe linie decat baiatu celalalt ... in sala mirare (aplauze si mirare....)

- iata pe nu stiu cine (alt sef)... aplauze

- iata si pe noul sef de an de la SELS germana: Dan Babu cu media... (ochii decanului citeau media mea, iar eu citeam mirare/groaza/disperare in ochii lui... eram curios daca va avea curajul sa citeasca media mea de 7.68.... )... care canta la chitara.

Ah... s-a scos. Dan Babu cu media... care canta la chitara. (liniste penibila pentru 2-3 secunde) Si apoi a zis cate ceva despre mine fara sa mentioneze media. M-a scos si pe mine.

In anii urmatori am invatat ca uneori trebuie sa inveti ca trebuie sa inveti.

Acum unde mergem (Reloaded)

2010-05-31T14:19:00.005+03:00

In mod ciudat ma intreb si eu: oare acum unde merg. Observ o tendinta in viata mea de a nu sti si nici macar visa unde ma voi afla peste 2-3 ani. Cu siguranta imi imaginez ceva, planific uneori, dar adesea lucrurile se intampla diferit de cum as vrea eu, sau cum ma gandesc eu.

DILEMA
Azi e ultima zi la locul de munca. Oricat am zice ca unde muncim nu e asa important si ca familia, prietenii, poate biserica sunt mai importante la munca petrecem (adica muncim) cel mai mult timp. Incepi sa te imprietenesti cu oamenii, sa te accomodezi, apoi iti faci un fel de culcus. Cunosti cum merg lucrurile. Eu lucrez de 4 ani. Sunt oameni care lucreaza intr-un singur loc 20 de ani. Azi e ultima zi si am sentimente contradictorii.

Pe de o parte simt ca perioada de aici se incheie, este un sfarsit. Oameni, pe care nu ii voi mai vedea asa de des. Siguranta, pentru care nu trebuia sa fac absolut nimic.
Pe de alta parte, as spune am un sentiment mai puternic de pace si relaxare. Ma bucur chiar. As spune ca tocmai acest sentiment ma nelinisteste.
In facultate aveam o vorba pentru mine inainte de examen:
- daca am emotii inseamna ca fie am invatat si as vrea sa fac de 10, dar poate iau 8, fie nu am invatat deloc si mi-e frica stiind ce se va intampla.
- daca nu am emotii - fie am invatat asa de bine si orice mi-ar pica iau 10, fie nu am invatat deloc si chiar nu imi pasa.
Nadajduiesc in Dumnezeu - suna ciudat pentru oamenii care nu cred ca exista Dumnezeu, dar cu siguranta nu imi pot autoinsinua ca lucrurile vor fi bine, chiar daca stiu ca nu va fi asa. Nu prea ne putem minti pe noi insine

Dumnezeu stie, vede, se ingrijeste, este prezent. Stie chiar ca scriu acum pe blog si mai stie ca tu citesti. Nu te-ai gandit niciodata, ei? :)

CE E DE FACUT (in sensul abstract)
Domnul Isus le spune oamenilor ca Dumnezeu este un Tata Bun, care da lucruri bune celor ce i le cer si profetul Ieremia spune poporului Israel ca Dumnezeu are un plan bun cu ei, ca sa le dea un viitor si o nadejde.

1. Cugetarile Tatalui (David)
Psa 37:3 Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
Psa 37:4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
Psa 37:5 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
Psa 37:6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.
Psa 37:7 Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. [...]

2. Aplicatia Tatalui ( David )
1Sa 30:6 David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s'a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

3. Cugetarile fiului (Solomon)
Pro 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Pro 3:6 Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Pro 3:7 Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
Pro 3:8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.
Pro 3:9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:
Pro 3:10 căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
Pro 3:11 Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui.
Pro 3:12 Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Ce familie!

Aplicatie
Cu siguranta e mai usor sa spui ca nu ti-e foame dupa ce ai mancat la McDonald's decat daca nu ai mancat de 3 zile.
Mie insa nu imi ramane altceva de facut decat sa ma incred in Dumnezeu, asa cum imi zice El si asa cum au facut si altii inaintea mea. In ciuda situatiilor indezirabile in viata si a planurilor mele.

Scriu asta cu 2 motivatii.
1. Ca sa imi amintesc de acest moment, pentru sunt si eu uituc, si voi avea nevoie sa imi amintesc.
2. Ca sa ii incurajez si pe altii sa faca la fel ca David, iar daca nu aveti in Cine sa va incredeti decat in voi insiva va rog sa faceti ceva cu privire la asta!

Acum unde mergem?

2010-04-21T12:31:00.004+03:00

Wai cum trece timpul!!! Incredibil. Acum e iarna, acum e vara. Parca nu mai exista viitor si totul e prezent.

O tema la care sunt fortat sa ma gandesc zilele astea, impreuna cu altii, este moartea si zadarnicia vietii. Tot cautand intelepciune am dat peste niste vorbe foarte frumoase si adevarate.

Psalmul 39 (o parte)

„Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.”

Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea.

Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

Bucata din mijloc

Cred ca demult nu m-am mai gandit ca probabil voi muri. Nu stiu la ce varsta si cum, dar imi imaginam si eu niste scenarii. Fie intr-un pat intr-un spital dupa o suferinta indelungata, fie acasa, linistit - de moarte naturala. Fie ucis de altii sau accident... cred ca moartea poate surveni asa de repede si neasteptat ... incat noi ne miram.

Nu ne va veni sa credem ca s-a terminat pe pamant, ca tot ce am agonisit nu mai conteaza in acel moment. Poate ne va parea rau pentru ce am spus cuiva si nu ne-am cerut iertare.

Dar peste toate acestea sunt sigur ca toti vom avea o intrebare atunci cand vom stii sigur ca murim, fie pe pat in spital, fie raniti de moarte in lupta, o intrebare care va fi atunci cea mai importanta din viata (pe terminate) a noastra: acum unde mergem?

Exista 2 categorii de oameni: unii care au pace cu privire la intrebarea asta, altii care sunt destul de ingroziti de ea. Nu cred ca poti avea liniste fara sa stii atunci, in momentul acela, unde te duci TU. Fara pace cu privire la o directie clara cred cu fermitate ca cel mai sceptic om isi va pune la indoiala teoriile despre lume si viata gandindu-se ca daca a gresit cumva, undeva, o "sfecleste".

Pe de alta parte pacea autentica pe care o afisam cateodata in momente frumoase, cu totii, va fii testata atunci, cu moartea in fata. Si cred ca este imposibil ca atunci, cand toate lucrurile nu vor mai conta, nici macar ce cred oamenii despre noi, sa mintim, sa ne mintim.

Concluzie

Asa ca pentru cei care au mai citit blogu sa vada daca mai scriu si au fost dezamagiti probabil, dar si pentru cei care vor citi acum am aceasta intrebare: Exista pace in viata ta? Daca zici ca nu e nasol, daca zici ca da mergem la intrebarea 2: cum crezi ca vei reactiona atunci?

Oricare ar fi raspunsurile va(si mie imi ) doresc sa avem pace cu Dumnezeu si de la Dumnezeu si acum si atunci.

Se pregateste

2010-03-24T23:44:00.001+02:00

Se pregateste....

De unde vine ajutorul ?

2010-03-11T10:17:00.016+02:00

L-am invitat pe prietenul meu bun, Cosmin aka "moro", sa scrie un articol pe blog despre ce vrea el. Si a scris. Iata la ce se gandeste el zilele astea :)

De ceva timp mă trezesc pe la 1-2 noaptea şi pe la 5-6 dimineaţa. Probabil gândeşti că am insomnii şi trebuie să merg la un doctor. Ei bine, nu. E vorba de băieţelul meu de aproape 1 an, Vlad, care îmi bucură şi îmi luminează viaţa, chiar şi noaptea. La fel se întâmplă şi azi, când trezit de dimineaţă, într-o zi geroasă de martie, o apuc spre servici pe jos (căci maşina face din când în când pauze în perioada de iarna). Păşesc greu, ascultând scârţâitul plăcut al zăpezii. Parcă am febra, d-abia mă ţin pe picioare, dar ajung. – ‘neaţa ! – ‘neaţa ! - ce faci ?, mă întreabă un coleg - nu prea bine, replic eu - nasol, zice el. Apoi, încerc să mă concentrez la ce am de lucru, dar nu prea reuşesc. Parcă aş vrea să mă vait, să zic cuiva, dar cui ? Oare interesează pe cineva ? Individualismul e mare, iar indiferenţa e la ea acasă. Nu-i bine, dar nici nu judec, din păcate, aşa sunt şi eu de multe ori. Încerc totuţi să mă educ: - hei, nu-i mare lucru, poate o simplă răceala coroborată cu oboseala. Doar ai trecut prin situaţii cu adevărat dificile, care nu se pot compara cu aceasta - ştiu, ştiu, vine imediat răspunsul interior, dar totuşi, aş vrea să mă ajute cineva, sau măcar să mă asculte ... dar cine ?

Îmi amintesc de perioada studenţiei, eram plin de viaţă şi implicat în multe activităţi. Înţelesesem mai bine creştinismul, mergeam în tabere şi îmi făcusem o grămadă de prieteni noi. Am terminat facultatea, m-am mutat în alt oraş (desigur, cel mai frumos din ţară :) ), urma să mă căsătoresc. M-am simţit singur, nu mai aveam activităţi şi nici prieteni aproape, introspecţia începea să pună stăpânire pe mine ... oare viaţa mea, credinţa mea, depindeau atât de mult de alte persoane şi relaţii ? Se părea că da.

Şi dintr-o dată mi-am amintit ... hei, e totuşi Cineva care e dispus să te asculte. Există o persoană căreia poţi să ii spui orice, ştie să ţină secretul şi îi face plăcere să te asculte. Te ajută cu siguranţă, chiar dacă nu aşa cum iţi doreşti, ci cu mult mai multă pricepere. Împaratul David îl cheamă în ajutor "Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!" şi primeşte răspunsul "Inima îmi zice din partea Ta: 'Caută faţa Mea'. Şi faţa Ta, Doamne, o caut! ... Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părasi, Dumnezeul mântuirii mele."

Îl chem şi eu în ajutor. Cheamă-l şi tu !

Cosmin

8 martie

2010-03-08T11:37:00.012+02:00

De ce trebuie apreciate femeile?

1. Femeile ne-au nascut. In viata unei femei la un moment dat silueta se strica, se ingrasa destul de mult si i se umfla burta, se misca mai greu si probabil e dificil sa doarma cu fata in jos. In acea burta se dezvolta nu "ceva" ci "cineva". Adica tu sau eu.

Cu totii ne-am nascut din femei, barbatii nu nasc. Ele ne-au purtat in pantecele lor destul de mult. Apoi a urmat nasterea - probabil destul de dificila pentru unele. Exista mame care nu au supravietuit nasterii, as putea spune ca si-au dat viata pentru copiii lor. Si atunci de ce lumea ne felicita pe noi de ziua noastra? Poate ar trebui felicitate ele...

2. Femeile ne-au crescut*. Desigur exista si exceptii, in care mamele au plecat, sau au abandonat copii, dar in general mamele noastre au avut grija de noi, cand eram mici si neajutorati, inca fara pretentii materiale - decat cele de a primi toata atentia si dragostea.

Parintii sunt foarte imporanti in vietile noastre mai ales la varsta de care nu prea ne mai amintim... vor sa ne dea la sport, la scoala, la muzica si in general vor ca noi sa avem mai mult decat au avut ei. Probabil pe lumea asta sunt putini oameni care isi doresc asta pentru noi.

*fiind ziua femeii/ mamei nu puteam sa scriu prea mult despre barbati/ tati, dar asta nu inseamna ca au un rol putin important in cresterea copiilor.

3. Ne-au educat cu responsabilitate*. Imi amintesc de tata... cum ma lua de mana si saream in pat (sau eu il luam pe el), Cateodata se mai rupeau arcurile. Trebuia mama sa vina si sa ne cuminteasca pe amandoi. Cand a venit pe lume sora mea saream toti trei in pat cu taica-miu.Si tot mama venea sa ne dea jos, il certa pe el, om mare, ca a dat in mintea copiilor nu pe noi, ce vremuri!

* se aplica ce am scris mai sus

4. Fac sacrificii. Am observat in viata mai multor mame ca fac sacrificii mai mari pentru copiii lor decat tatii. Adica renunta la multe lucruri, si se dau pe ele insele pentru noi - muncesc mai mult, strang bani sa isi dea odraslele la facultate. Probabil si tatii fac sacrificii, dar la femei se poate observa mai usor suferinta.

5. Sufera. Cred ca nu ma insel cand zic ca mamele sufera pentru copiii lor. Nu imi pot imagina ce era in inima Mariei cand Isus era atarnat pe cruce in fata ei. Nu imi pot imagina suferinta din inima unei mame careia ii moare copilul. Tatii- mai rationali- poate ca trec mai usor peste suferinte legate de copiii lor, dar mamele sufera indelungat. Cand relatiile sunt dificile cu copiii sufera si se consuma.

Istoria femeii

Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.`
Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele.
Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.
Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om.
Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.`` (Geneza cap 2, v18 - 23)

Si de atunci exista Ea, Eva, sau datatoare de viata. Femeia este asociata cu viata, barbatul nu stiu cu ce este asociat (sper ca nu cu moartea :)) iar Adam se bucura de ea. Femeia (nevasta) este un motiv de bucurie si probabil pana sa vina Eva era mai trist.

Cateva caracteristici ale femeilor, pe care le-am observat de-a lungul timpului: gingasa, spontana, misterioasa, frumoasa, sensibila, credincioasa, evlavioasa, naturala, cocheta, extravaganta, finuta, echilibrata, sentimentala, naiva, luptatoare,agera/ iute, iubitoare, seducatoare, ingrijorata, sincera, plina de viata, desteapta, poate suferi in tacere, fumos imbracata, ingrijita, constiincioasa, muncitoare, are simtul culorii (adica stie ce e aia grena, bej...), gospodina (stie care e diferenta dintre patrunjel, marar, leustean...), se maturizeaza mai repede ca barbatii, dintr-un motiv necunoscut ii plac florile, intelege limbajul non-verbal din nastere.

*nu toate femeile au toate aceste atribute si nu toate sunt la fel

** femeile au si alte caracteristici...

Daca ne uitam in media (tv, ziare, reviste, teatru...) putem observa usor cum societatea distorsioneaza femeia. Parerea barbatilor dar si a femeilor despre cum ar trebui sa fie o femeie este foarte mult distorsionata de reviste si tv, afise.

Sper ca cel putin azi sa le putem aprecia si sarbatori intr-un mod frumos. Va doresc tuturor femeilor o primavara frumoasa, apreciere si apropiere de Cel ce v-a facut.

Iar acelor dintre voi care sunteti si mame - felicitari de ziua copiilor vostri.

Legea mea - legea ta.

2010-02-24T15:23:00.007+02:00

As vrea sa povestesc o intamplare recenta despre cum am incalcat legea si am fost prins, despre ce am simtit atunci cand am fost prins si dupa aia si de ce povestesc chestii din astea pe blog si nu le tin pentru mine.

Anul trecut

Este deja un fel de traditie sa merg in tabara de schi in luna februarie. Anul trecut in luna februarie am luat o amenda de viteza. 2 puncte sau 4 puncte - o nimica toata!

Anul asta

Anul asta ... nu stiu cum sa spun... ca tot pe drum inspre Straja... tot cu aceiasi oameni in masina + unul nou... am luat din nou amenda. Dar nu pentru viteza... oh, cum as fi vrut eu sa iau amenda pentru viteza 2, 4, 6 puncte... nu ar fi contat, dar numai sa imi lase carnetul... :)

Veneam de la Pitesti inspre Rm Valcea iar drumul arata de parca ar fi cautat cineva comori in asfalt. Si cum nu a gasit a mers mai incolo... si tot asa. Exista portiuni de drum... unde nu mai e drum! Nu mai e asfalt!

Dupa cativa km am simtit usor cum imi pierd rabdarea sa merg cu 5 km/h in spatele unui TIR si sa tot aud cum masina troncane prin gropi (cei care sunteti soferi sunt convins ca intelegeti).

Luand voiniceste soarta in propriile mele maini am inceput "Depasiriada" - o serie de depasiri pe portiunile de drum cu asfalt, menite sa ma scape de toti care erau in fata mea si din cauza carora nu vedeam gropile si "dadeam" in ele. Si a functionat.

Numai ca "depasiriada" asta a tinut si dupa ce drumul a inceput sa fie mai bun - drumul bun, masina buna, vreme buna.

Am ajuns in spatele a 2 tiruri si pe unul l-am depasit pe linie intrerupta, regulamentar. In timp ce inca eram in depasire tirul din fata lui a pus frana si m-am gandit "ce sofer dragut... ma lasa sa il depasesc si pe el". Am observat ca eram deja pe linie continua si am vrut sa intru la loc, dar "oferta" a fost prea mare. Vizibilitatea era buna, totul ok.

Dupa curba era parcata o masina de politie iar politistul care m-a oprit nu a fost de parere cu mine ca totul este ok :)

Politistul a fost foarte "profesional" cu mine. S-a purtat frumos, ferm, i-am zis ca stiu pentru ce ma opreste si el mi-a spus ca nu trebuia sa depasesc camionul, apoi mi-a zis ca imi ia carnetul (lucru la care ma cam asteptam), apoi eu i-am zis sa nu mi-l ia ca nu mai pot conduce ( daaa!!!) si ca ce ma fac - cum ajung acasa? El mi-a spus ca nu-i problema ca imi da o hartiuta si mai pot circula si ca nu vrea sa imi strice concediul. Mi-a mai spus ca am facut ceva grav, dar ca imi da amenda minima pentru ca nu era periculos. (cum vine asta grav dar nepericulos?)

Nu am pledat pentru nevinovatia mea pentru ca era clar ca eram vinovat. Am incalcat legea si am meritat pedeapsa. Am stiut asta.

Ce inseamna grav?

In mintea mea era o mare nedumerire: as intelege ca ceva grav inseamna sa mergi cu 100 km/h in zona de 30 km/h - e grav! Dar sa depasesti un camion unde este vizibilitate super, fara riscuri... nu e grav. Nu intelegeam de ce sa imi ia carnetul pentru ceva asa minor.

Mai mult - cand au aflat si altii s-au mirat... cum am putut face asa ceva! Asa o ... crima urata, fapta demna de pedeapsa capitala!

Marele criminal Dan Babu a fost in sfarsit prins!

Totusi eram vinovat. A scris omul procesul verbal si mi l-a dat sa-l semnez. M-a pus sa scriu "recunosc ca am gresit" si am scris. Am recunoscut, nu exista niciun dubiu ca a fost gresit si trebuie sa fiu pedepsit. Apoi mi-a zis "imi place ca esti barbat" - ceea ce m-a flatat pentru 3 secunde, dupa care am revenit la realitatea faptului ca ... voi merge pe jos toata luna martie.

Cu ce o sa car eu florile? Martisoarele? :))

Mi-a parut rau.

DE CE AM INCALCAT LEGEA?

E important sa ne punem aceasta intrebare - de ce prin "razvratirea" naostra incalcam legea. Iata cateva motive pentru care noi (nu doar eu) incalcam legea sau in general o autoritate:

1. Ignoranta

Ignoranta nu inseamna necunostinta. Inseamna ca stim, dar nu ne pasa, stim si totusi nu vrem sa stim. Ignoram avertizarile, nu-i asa, si nu ne pasa care sunt consecintele. Ne facem propriul nostru sistem de valori foarte diferite de lege uneori...

2. Interpretare

Unii zic ca legea e orientativa... si practic linia aia continua in curbe periculoase e orientativa. Poti merge pe unde vrei... dar sa ramai totusi pe sosea... Cumva se aplica doar daca vrem sa se aplice si la noi...

3. Superioritate/ razvratire

Asta cred ca e cea mai periculoasa situatie dar si cel mai des intalnita. Probabil s-a aplicat si la mine. Ne credem peste lege. Cumva legea nu se aplica la noi, ci doar la soferii incepatori. Politistii sunt niste fiinte inferioare carora le este frica sa circule cu mai mult de 10 km/h. Ei nu stiu ce soferi buni suntem noi. Nu... adica ce soferi experti, cu masini de experti suntem noi. Pe cand ei nu stiu ce e aia masina noi suntem una cu masina... nimic nu ne poate surprinde... probabil de aceea sunt asa de multe accidente cu soferi experti.(sper ca vedeti ironia)

Avem un relativism in noi care ne spune - ce e periculos pentru tine nu e periculos si pentru mine.

4. Justificare/ Indreptatire

Daca drumurile sunt proaste am si eu voie sa incalc legea! (suna destul de prostesc, dar recunosc ca m-am gandit si la asta). Ce-i drept- am incalcat legea pe o portiune de drum foarte frumoasa.

La fel ca multi altii m-am autojustificat si eu in relatie cu starea drumurilor.

Concluzie

Da - cu siguranta mi-a parut rau ca am fost prins. Dar apoi m-am gandit ca imi pare si rau ca nu am respectat legea si mi-am creat, atunci pe loc, propriul catalog de fapte "mai putin grave".

Ce e grav sau mai putin grav nu determin eu - ci legea! Am uitat ca legea este absoluta si nu conteaza cine esti, ce masina ai sau de unde vii, legea se aplica la toti.

La fel este si cu autoritatea lui Dumnezeu si supunera fata de aceasta autoritate. Doar ca El stie ce faci toti timpul, nu doar la colt de drum.

Biblia spune ca in proprii lor ochi oamenii se considera drepti. Ce este bine si rau nu determinam noi, in contextul nostru si circumstantele noastre, privite hiper-subiectiv prin ochii nostri, ci Dumnezeu o face. El ar trebui sa fie punctul de referinta cu privire la vietile noastre si nu noi insine

Acolo unde dreptatea noastra intalneste dreptatea lui Dumnezeu noi luam amenda!

Ceea ce face ca un om sa fie dupa "voia lui Dumnezeu" nu este ca nu pacatuieste niciodata, ci ca atunci cand pacatuieste ii pare rau, nu ramane ignorant, sau nepasator, si cauta iertare.

Poate povestea mea de azi este un pic haioasa, dar daca facem o paralela cu vietile noastre - oare cum stam? Cum il privim noi pe Dumnezeu? Sunte mai "experti" decat El?

Dan

| intre |

2010-02-11T16:56:00.009+02:00

Adica intrebare sau intrebari.
Acesta este un post pentru intrebari sau discutii fara sa exista o anumita tema.

Nu stiu cati oameni citesc acest blog, de ce il citesc, dar am observat ca pe cativa ii ajuta. Chiar m-am si intalnit cu o parte din cititori. Ce nu stiu cei cu care m-am intalnit la mall vitan este ca m-am intalnit si cu altcineva, o persoana pe care nu o cunosteam inainte... si am avut o discutie X ( nu degeaba se numeste blogul discussion X).

V-as ruga ca daca va faceti curaj sa postati intrebari sa fie gandite, simtite, bune, sa putem avea un dialog.

Hai sa vedem daca merge.
Dan

1982

2010-01-19T00:17:00.007+02:00

Da, 1982 este departe. Unii nici nu ati auzit de anul acesta. Mama mea si-l aminteste cel mai bine si lui Dumnezeu nu ii este ascuns. Doar eu nu mi-l amintesc prea bine...
Azi ( incepusm sa scriu la post luni, 18 ianuarie) , acum 28 de ani, la 4 dimineata ma nasteam intr-o lume in care nu stiu daca vroiam sau nu sa vin, ma nasteam intr-o familie pe care nu am ales-0 eu si primeam un nume independent de vointa mea.

Dumnezeul cel omniprezent era acolo, intr-un moment maret, in care o fiinta creata de el trecea din pantecele mamei lui in care manca prin buric in "lumea de dincolo". Primul plans, primul tipat, primele ganganituri, primele imagini cu proprii ochi, primele ganduri....

Nu ai cum...
Nu ai cum sa treci prin viata fara sa te intrebi vreodata de ce existi. Fiecare din noi s-a gandit cel putin odata la sensul/scopul vietii lui. Sau cine a inventat moartea si de ce murim? Unii au fost tulburati de aceste intrebari si au cautat mai departe, altii au renuntat fiind si mai tulburati.

Nu ai cum sa treci prin viata fara sa te uiti inapoi la cum ai trait. Fiecare din noi s-a gandit la asta cel putin odata la viata lui - si nu ai cum sa nu te uiti inapoi si sa nu simti regret, cel putin odata in viata. Am cunoscut oameni care afiseaza un spirit alert si clar, direct si transant. Dar cred ca si ei au cunoscut gustul amar al regretului.

Si momente din astea de evaluare sincera a propriei tale vieti sunt destul de rare ( de revelion eventual si de ziua ta). Pericolul cel mai mare este sa te uiti la toate lucrurile rele, negative, regrete, esecuri si sa ramai fixat pe ele, sa nu mai poti iesi. Iti vin zeci de ganduri destul de pesimiste as putea spune, dar nu vreau sa le enumar fiindca sunt convins le cunoastem cu totii.

Intrebarea este: ce faci cu astfel de sentimente? Cum prelucrezi asa ceva?
Omul vede intr-adevar ce este inaintea ochilor, dar Dumnezeu cerceteaza inimile. Chiar si hiper optimistii au nevoie de Dumnezeu ca sa vada partea plina a paharului, uneori. Si ca sa nu las intrebarea in aer dau si un raspuns din partea lui David - Psalmul 139.
Pentru cei care nu au avut nicodata curiozitatea sa citeasca Psalmul 139 iata-la aici, intr-o limba romana comtemporana:

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
0 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

Vedem aici un om - David - care se afla intr-o situatie de deznadejde. Cu multe intrebari si putine raspunsuri. Un om care se gandea ca intunericul il va acoperi, un om care a suferit mult.
Mai devreme in psalmul 69 il vedem cum striga catre Dumnezeu. Si daca citim prin Psalmi vedem cuvinte grele, de durere, tristete si mahnire, depresie chiar.
Totusi vedem si ca nu este orb fata de Dumnezeu, nu este orbit de propriile lui greseli si nu ii este rusine sa strige (probabil cu voce tare) catre Dumnezeu, sa strige dupa ajutor, sa fie sincer.

Cand ai strigat tu ultima data dupa ajutor?

Concluzie
De ececuri avem parte toti dar de pocainta doar unii. Mandrie stim toti ce inseamna, dar smerenie prea rar, si prea putini. Cred ca aceasta cercetare a lui Dumnezeu duce la pocainta. Cred ca strigatul dupa ajutor nu ramane fara raspuns. Si mai vad ca oamenii credinciosi nu au o viata perfecta cu fericire deplina si nu zambesc tot timpul. Au momente grele, lupte dificile, dar au la cine sa strige. Si - din nou zic - strigatul nu ramane fara raspuns.

Si la final si o intamplare practica, aplicativa si hazlie.
(acum pare hazlie – atunci nu prea zambeam)
In din ultima zi de 27 de ani am fost intr-o padure sa ma rog si eu ca David. Cineva imi zicea ca sunt ciudat cand i-am povestit de treaba asta. Eu cred ca e bine sa mai mergi prin padure sa te rogi in liniste (ma rog - era liniste pana am venit eu). Si citeam psalmul 69 unde tot David zice:

"Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu."

In fine- dupa ce am terminat am dat sa plec... si hopa! Am ramas cu masina in noroi :)). Culmea - pe masura ce incercam sa ies ma afundam si mai mult. Masina era stropita de noroi, eu eram in noroi, motorina nu prea mai aveam si nu era nimeni in jur. Era pe inserate si farul se stropise de noroi iar eu nu prea aveam apa sa il spal. Situatia ideala :) Fix langa locul unde eram impotmolit era o tija de beton pe care am bagat-o sub roata din fata.... pana la urma am iesit. De fapt cred ca am fost scos.

Numai bine
D

George...

2010-01-06T19:24:00.002+02:00

Daca nu intelegeti >>> translate.google.com

Daca chiar nu merge sa imi spuneti sa traduc totusi, fiindca este un material foarte fain.

George Muller's Words, spoken at a New Year's Service, 1859

We have, through the goodness of the Lord, been permitted to enter upon another year, and the minds of many among us will no doubt be occupied with plans for the future, and the various fears of our work and service for the Lord. If our lives are spared, we shall be engaged in many things--the welfare of our families, the prosperity of our business, and our work and service for Christ, which may be considered the most important matters to be attended to.

But according to my judgement, the most important point to be attended to is this: above all things, see to it that your souls are happy in the Lord. Other things may press upon you, and the Lord's work may even have urgent claims upon your attention, but I deliberately repeat, it is of supreme and paramount importance that you should seek above all things to have your souls truly happy in God Himself! Day by day seek to make this the most important business of your life. This has been my firm and settled condition for the last thirty-five years. For the first four years after my conversion, I knew not its vast importance, but now after much experience, I especially commend this point to the notice of my younger brothers and sisters in Christ: the secret of all true effectual service is joy in God, and having experimental acquaintance and fellowship with God Himself.

But in what way shall we attain to this settled happiness of soul? How shall we learn to enjoy God? How shall we obtain such an all-sufficient soul-satisfying portion in Him, as shall enable us to let go the things of this world as vain and worthless in comparison? I answer, This happiness is to be obtained through the study of the Holy Scriptures. God has therein revealed Himself unto us in the face of Jesus Christ.

In the Scriptures, by the power of the Holy Ghost, He makes Himself known unto our souls. . . . Therefore the very earliest portion of the day we can command should be devoted to the meditation on Scriptures. Our souls should feed upon the Word. . . . This intimate experimental acquaintance with Him will make us truly happy. Nothing else will. In God our Father and the blessed Jesus, our souls have a rich, divine, imperishable, eternal treasure. Let us enter into practical possession of these true riches; yea, let the remaining days of our earthily pilgrimage be spent in an ever-increasing, devoted, earnest consecration of our souls to God.

- George Mueller

Trece anul...

2009-12-27T18:15:00.002+02:00

Anul acesta nu am scris nimic de Craciun, mai ales datorita faptului ca am recitit ce am scris in anii trecuti si poate unele afirmatii- chiar daca erau adevarate au fost cam dure si ca am fost/sunt bolnav.

Dar cineva anonim, o "crestina", a scris un comentariu foarte frumos la postul cu numarul 100, probabil vazand ca nu apare nimic de Craciun. Nu am cerut permisiunea sa reproduc ce a scris, dar m-am gandit ca este public, asa ca poate fi folosit.

Ccred ca a scris mai frumos decat as putea eu sa scriu, imi este de folos si as vrea sa impartasesc lucrul acesta:

"Unul din cântecele care îmi stăruie în minte de Crăciunul acesta este:

Mary, did you know
that your Baby Boy would one day walk on water?
Mary, did you know
that your Baby Boy would save our sons and daughters?
Did you know
that your Baby Boy has come to make you new?
This Child that you delivered will soon deliver you.

Mary, did you know
that your Baby Boy will give sight to a blind man?
Mary, did you know
that your Baby Boy will calm the storm with His hand?
Did you know
that your Baby Boy has walked where angels trod?
When you kiss your little Baby you kissed the face of God?

Mary did you know.. Ooo Ooo Ooo

The blind will see.
The deaf will hear.
The dead will live again.
The lame will leap.
The dumb will speak
The praises of The Lamb.

Mary, did you know
that your Baby Boy is Lord of all creation?
Mary, did you know
that your Baby Boy would one day rule the nations?
Did you know
that your Baby Boy is heaven's perfect Lamb?
The sleeping Child you're holding is the Great, I Am.

Mi se pare extraordinar planul lui Dumnezeu. Cum Si-a lăsat El Fiul pe mâini omenești, îngrijit și crescut de oameni... Si ma gândesc ca asa cum Si-a lăsat Fiul, un bebeluș neajutorat, sa fie crescut de Maria, tot asa a lăsat lucrarea Sa de răspândire a Cuvântului pe mâini omenești. Nu pot sa cuprind și sa pătrund ceea ce plănuiește Dumnezeu, dar știu ca El are planuri mărețe cu copiii Sai (Ieremia 29:11). Trebuie ca El sa crească, iar eu sa ma micșorez. A mai crescut Dumnezeu în mine comparativ cu Crăciunul anterior?

Un Crăciun binecuvântat și plin de bucurie!

o creștină"

De fapt am citat tot comentariul fiindca mi se pare ca surprinde foarte frumos Sarbatoarea Nasterii Domnului.

100 ?

2009-11-30T21:28:00.005+02:00

Introducere la introducere
Nu, nu e vorba de filmul "300" cu spartanii impartit la 3, ci de postul cu numarul 100. Acum vad si eu. Azi m-am intalnit cu cineva si zicea ca a citit acest blog in totalitate. Wow... 99 de posturi in 2 ani si le-a citit. Zicea ca le-a citit si pe cele bune si pe "celelalte", dar parea ca s-a bucurat cand imi zicea si m-am bucurat de bucuria lui.
Cu siguranta am parti bune si altele si mai proaste :) si nu trebuie sa citesti mult sa iti dai seama.
Cu ocazia postului 100 ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce e scris aici, pentru aceia care m-au incurajat, pentru aceia care m-au descurajat si pentru aceia care mi-au aratat punctele mele mai slabe. Sper (activ), si ma rog pentru ca trasaturile mele de caracter sa semene mai mult cu cele ale Aceluia care imi este Cap.

Introducere
Dupa o zi frumoasa ieri (obiectiv vorbind), care s-a sfarsit destul de prost pentru mine (subiectiv vorbind) am avut o noapte de cugetare si somn bun acasa. Ce bine e acasa.

Azi dimineata am fost la un prieten de care imi era dor impreuna cu alti prieteni de care imi era dor, sa muncim fizic (adica nu cu degetele la tastatura - ci cu noroi, aer rece, hei -rup si altele).
Parea ca am inceput ziua prost, si de fapt nu parea ci asa era, ca sa fiu sincer :). Apoi am mai facut una - alta si s-a facut 12.
Dar nerabdarea de a-i vedea pe ei, prietenii mei si bucuria de a fi acasa m-au motivat. Pe drum era soare dar pe masura ce mergeam s-a facut ceata, o ceata densa si despre asta vroiam sa povestesc putin.

Partea principala
Ma bucuram de drum, de prieteni... si deodata ... zbang! Ceata deasa. Nu mi-am dat seama ca am intrat in ceata, fiindca nu a fost deodata ci foarte subtil, temperat, usor, lin...
M-am oprit. Soarele se mai vedea, dar abia atunci am realizat ca nu vad nimic din peisajul minunat din jurul meu. Cata orbire - sa nu iti dai seama ca esti in ceata! Soarele era distant, dar era acolo si se vedea, insa nu avea putere sa lumineze...

Am facut si o poza....

Apoi, dupa ce am oprit masina pentru poza am plecat mai departe, putin confuz. S-a luminat treptat, pana cand s-a luminat de tot. Si vai, vai ce frumos! Ce minunat! Aproape chiuiam de bucurie in masina (eram singur). Nici nu stiu de ce eram invadat de un asa sentiment.
I-am multumit lui Dumnezeu pentru peisaj.

Am ajuns acolo, la Rasnov, si i-am vazut si pe ei, in acest peisaj! Ce minunat. Nu... nu m-am putut abtine si m-am bucurat cu chiote! :)
Ziceam: "Ce frumos e, nu vedeti? Nu vedeti ce frumos e? Nu vedeti ce aveti aici?"

Si toate astea dupa ziua proasta de ieri, ceata de mai devreme.

Explicatie
Fac legatura cu Harul lui Dumnezeu. Asta inseamna Har - sa faci ceva prost, rau, gresit si Dumezeu nu numai sa nu te pedepseasca (ceea ce ar fi mila) dar sa iti dea ceva minunat, extraordinar. Sa iti dea iertare si viata.
Il laud pe El pentru ca este minunat, Il laud pe El pentru ca iarta si imi da Har mult cand eu nu merit, si niciodata nu am meritat, nu merit, nu voi merita. Iata cat de frumos este Dumnezeu.

Vazand aceste lucruri de azi si gandindu-ma la ele pot declara cu fermitate ca nu inteleg, nu pot intelege de ce cineva ar putea spune vreodata ca nu exista Dumnezeu, asa ca zic si eu mai departe: "Gustati sa vedeti cat de bun este Domnu!"

Dan

Is christian life difficult?

2009-11-18T09:58:00.004+02:00

Update!
Intrebarea aceasta in legatura cu viata crestina nu mi-a venit mie. Am preluat-o de altundeva si mi s-a parut interesanta. Viata este grea - cam asta era concluzia si de acolo.
Si aceasta este concluzia si la noi. Ca este grea.

De ce este un lucru greu pentru tine ( in general)?
Pentru ca lipseste dorinta de a face acel lucru, sau ai dorinta, dar nu ai resursele.
De exemplu: sa greblezi toamna in parcul din fata blocului - ai cam avea resurse (grebla, lopata) dar nu ai chef. Ar fi greu sa te trezesti dimineata sa faci ceva ce nu prea ai chef sa faci, nu?
SAU ai dorinta - dar nu ai grebla si lopata. Ar fi si mai greu sa greblezi cu mana.
Este posibil ca exemplu meu sa poata fi imbunatatit, dar cred ca ne-am prins de idee.

Poate asa este si cu viata asta.
De ce ne este greu sa tragem la jugul, despre care Prietenul nostru spune ca este usor? De ce imi e mie greu? Poate pentru ca pierd din vedere tinta, scopul si ma uit la lucruri ne-esentiale.
Adica - revenind la exemplul meu cu grebla - pentru 10.000 EUR mi-ar veni si chef instant, si cumva as face rost si de grebla si lopata, sau as grebla cu mainile pana mi-ar da sangele!
Sa vina cineva la mine sa imi zica - Dan iti dau 10.000 EUR daca greblezi parcul. Sau nu bani, dar sa imi promita ceva si mai bun - si nu imi da acum, ci in viitor. Desigur ca ar trebui sa fie o Persoana de incredere. Ce promite sa si faca.

Viata de credinta este grea pentru ca nu am credinta. Iar daca as avea mai multa credinta tot grea ar fi, dar nu ar conta asa de mult, cum conteaza acum. Viata - nu doar cea de credinta cred ca este grea.

Spre deosebire de Andreea (vezi comentarii) pentru mine viata pare ca este grea. Adica pe langa lucrurile care ti se intampla si nu le poti controla (iti sare un caine in fata masinii....) mai sunt si cele pe care le puteam contorla, le aveam in mana... pana cand le-am strunit gresit, iar acum suportam consecintele, si desigur mai este o lupta cu obisnuintele noastre de a ne supune pacatului... si inca altele.

Old part
De obicei eu scriu - mai bine sau mai rau - despre evenimente, metafore, idei experimentate de mine. Dumneavoastra (voi) imi mai scrieti un mic comentariu, la care eu cateodata nu raspund si cateodata este nepoliticos. Invat si eu sa fiu mai ascultator la nevoile altora si mi-am propus sa fiu mai activ.

Cum e viata noastra?
Sa analizam cum ati votat pana acum, cu scopul de a incepe o discutie:
7 - oameni (printre care si eu) - credem ca viata de credinta este dificila;
3 - oameni spun ca nu, viata de credinta nu este dificiala;
2 - oameni nu stiu exact - ba e dificila, ba e usoara si nu se pot decide :)

Presupun ca fiecare a votat doar o singura data, deci ar fi 12 oameni care au votat si inca 3-4 (sa zicem) care au citit, dar nu au votat.

Concluzie
As vrea sa va rog pe fiecare in parte sa scrieti o mica fraza (sau mai multe) in care sa si argumentati de ce credeti ca viata de credinta este grea, usoara, sau de ce nu sunteti siguri...
Daca nu ati votat nimic, scrieti totusi ce parere aveti despre viata in general, sau despre acest subiect. M-as bucura de o discutie cat mai ampla.

Dan

Cold shower

2009-11-09T09:19:00.002+02:00

Romania este aici si este rece. Un dus rece!
Dusul rece ne trezeste din starea de somnolenta si ne deschide ochii. Dar cu ce pret! Durere, tipete! Suntem mai trezi ca niciodata. Si parca ne pare rau ca dormeam cu ochii deschisii. Probabil asemenea unui soldat pus de veghe intr-un turn. Nu se intampla nimic pentru ore si ore in sir, nopti una dupa alta. Dar inamicul lui sta si pandeste si asteapta momentul oportun. Are timp, iar cand ne asteptam mai putin vine la noi direct, drept, fara ascunzis si stie cat de adormiti suntem. Unii dintre voi stiu despre ce vorbesc.

Weekedul acesta m-am gandit destul de mult la cateva texte din Biblie.
1 Ioan 1:9 Daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

Ioan 15:2 Pe orice mladita care este in Mine si n-aduce roada El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada.

Iertarea pacatelor
1. Primul pas spre iertarea pacatelor este marturisirea. Cui sa marturisim?
Lui Dumnezeu trebuie sa ii marturisim pacatele noastre. Cand stam sa ne gandim nu am facut cine stie ce... dar cand incepem sa enumeram... Nu cred ca ducem lipsa de inspiratie.
Marturisirea vine si cu o atitudine de parere de rau, cu un sentiment de vina, care uneori este asa de puternic incat iertarea lui Dumnezeu nu este acceptata de noi.

2. Iertarea pacatelor vine impreuna cu un alt proces: curatirea. Cum cureti o floare, cum cureti o vie sau un pom? Vie nu am curatat niciodata dar un pom da. Ii tai crengile care au crescut prea mari sau in directia gresita. Daca vrei sa dai o anumita forma unui pom (mar de exemplu) si sa il cresti intr-o anumita directie ii tai crengile care sunt fie prea strambe, prea aproape de pamant si care nu arata cum vrei tu.
Oare pomul ce zice cand ii tai crengile? Auuuuuu - asta zice. Si se intreaba de ce tu- om rau - vii si il masacrezi.

Asa este si cu Dumnezeu - ne iarta pacatele - si ne curateste ca sa putem aduce fructe/ roada. Si curatirea asta nu ne prea convine, pentru ca noi vrem sa crestem in directii care lui Dumnezeu nu ii plac. Vedem din primele 2 texte cum viticultorul - adica Dumnezeu insusi - este activ implicat in vietile roditoare si neroditoare.

Un nou inceput
Isaia 43:18-19
Nu va mai gandit la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.

Azi e luni, o noua zi din vietile noastre. Dumnezeu nu doarme (ca noi) si nu are nevoie de un dus rece. Dar daca nu suntem atenti pacatul se strecoara in vietile noastre si ataca la momentul inportun pentru noi, cand suntem la granita dintre vis si realitate. Iar atacul este eficient.

Insa odata cu curatia si iertarea pacatelor Dumnezeu ne spune sa ne uitam inainte, nu inapoi. Sa nu ramanem cramponati in propriul nostru esec. Cateodata e mai usor sa ne vaicarim, sa ne complacem in starea aceasta. Stiu si eu si stiu ca stiti si voi. Dar Dumnezeu este mare. El face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase. Rauri - acolo unde nu este apa, daremite apa curgatoare.

Dan

Merge omul, merge, dar se mai intoarce si acasa

2009-11-02T14:38:00.003+02:00

http://translate.google.com/#

Merge omul merge, dar se mai intoarce si acasa
Proverbul vechi care zice "Calatorului ii sade bine cu drumul" este fals. Drumul este obositor si greu, dar destinatia este importanta. As spune mai degraba ca calatorului (observati cacofonia) iubeste mai mult destinatia decat drumul. :)

Am ajuns inapoi in Romanica, in ciuda asteptarilor mele. Drumul intors a fost mai usor decat la dus, dar totusi lung si greu.
Am mers 15 ore cu trenul, apoi am petrecut o zi in aglomeratia din Calcuta si in final am pornit spre aeroport. 2 ore de asteptat in aeroport + 5 ore de zburat ne-au adus in Dubai, unde am pierdut timpul prin magazine si am dormit ca boschetarii dupa niste banci in zona cu mochete. In total am stat in Dubai 12 ore. Apoi inca 5 ore de zbor ne-au dus la Istanbul, iar dupa inca 4 ore de stat aici ne-am pornit spre Bucuresti. Drumul a mai durat o ora.
De la Aeroport a mai durat inca 1 ora jumate pana acasa.
Si ce bine e acasa.
Total = cam 45 de ore.

Azi dimineata m-am trezit la 3. Inca sunt putin defazat si uimit de frigul din Romania, mirat de faptul ca nu sunt in India.
M-a sunat cineva din Bucuresti ieri si m-a trezit din somn. Nu stiam in ce tara sunt, cat e ceasul si ma gandeam doar cat costa apelul international. Nu stiam daca dorm si visez ca sunt in India, sau chair sunt in India si visez ca sunt in Romania... A fost ciudat :))

A fost o experienta unica, deosebita, emotionala, grea, cu multe lectii pentru mine.
Dumnezeu m-a invatat sa fiu ascultator de El, sa ma incred in El si sa fiu multumitor.

Ma bucur in primul rand pentru Daniel, misionarul la care am fost, pentru caldura cu care ne-a primit, pentru ce ne-a invatat si pentru ce ne-a invatat Dumnezeu insusi. Pentru ca El ne-a onorat prin a ne pune sa ii marturisim Evanghelia si numele Lui si ne-a folosit in slujba Lui.

Asadar vin bucuros, nedumerit de viata din Romania, cu multe intrebari cu care Domnul m-a cercetat, cu nadejde, cu putine raspunsuri (dar importante), cu haine si cadouri si mai ales - cu multumire.
Suntem mai multi care vom purta in rugaciune pe prietenul nostru si tara aceasta asa de mare si cu asa de multi oameni.

Bye- bye India. Ne vedem la anul :)

Dan

Life in India

2009-10-23T11:24:00.005+03:00

Not much time to arrange the photos.
For text scroll down :)

Tea

We eat rice, sweat a lot, eat rice again and inhale the disel gas on the street. We do a lot of visits and every night we publicly preach and distribute tracts. Every day.
Today I feel exhausted and after two visits in the morning I came back so I can update the blog.
The Lord has a lot of questions for me during this time in India, a lot of challanges. Yes, my life is challanged a lot in this culture.

Life in India....
It's very hard for some people, hard for others. It's not a country of contrasts so far, there are no many rich people. Rich means you have a job - any job- you have a motorcycle and the richest have a small car and a house.
The canalization system is the same used by the romans 2000 years ago!

We visited Darjeling - close to the border with Nepal - these last two days. It's so diferent - it's another culture - the Nepali culture. People look diferent, behave different, dress modern or traditional but very clean and usually keep their city clean.

Traveling in India is also hard. Bumpy roads everywhere and crazy but good drivers. Everybody is ready to overtake everybody. People here drive on the left side of the road in theory but in everyday life you just have to find your way may it be on the left or on the right side of the road. It doesn't matter, you just have to get there.

Nepali people are nice and Darjeeling is great, I want to go back there and do some sightseeing.
I bought a big knife, some hats, we visited the zoo and a local church. The weather is perfect for me - around 10 degrees Celsius. Nice.

We also publicly preached. It's very interesting for us to sit in the middle of a marketplace and to begin to speak. Speak about what? What to say? But God used this to speak to people through us. In 5-10 minutes usually we have a crowd of 100 persons listening to us.
People here in India worship idols and think highly of themselves. They belive they have no sin, or there is nobody to judge their sins, or everybody has sins but because of this they are just one face in the crowd so they can't be blamed.

4 days ago I was involved in a little accident. A car came pretty fast towards our riksha used here by the locals to get to places. I yalled but the driver seemed to go exactly towards this car.
The car hit us slightly and bended the riksha's wheel. That day was a crazy day with several of these events.

Thank you for your prayers.
Dan

Pictures

2009-10-17T20:50:00.001+03:00

Poze....

Country of 1000 smells and 1001 colors

2009-10-14T15:27:00.002+03:00

Hello India!

After a long trip (9 hours by plane, more than 18 hours waiting in airports and sleeping in the Dubai airport on the floor, 15 hours by bus in India) we are finaly in Jaipalguri.

Our night in Calcutta and the following day were crazy. India is the country of smells, of colors, of poor people and polution. In Calcutta there are no rich people. If they would be rich, they would probably leave the country. Civilization is way back. But this unique mix of... everything makes it special. Driving is crazy.... no,no, you don't understand what crazy is until you are in a car in India... yes, you think you will die every minute.

During my time here I haven't noticed any traffic rules... You just have to horn, loud, long...

What I do here is what I like most: talk with people, living the adventure of being in India.

I read about missionaries like Hudson Taylor or great people like George Mueller. I strongly advise you all to read about these lives.

These days I meet Daniel, the Romanian that gave up confort and fell in love with India.

His testimony among the people here is very good.

I talked to 4 families so far. Our concern is about their spiritual life, about knowing God. Other things don't matter that much. And this is what I actually do here.

It's amazing how they listen carefully. Some of them are deep involved in worshiping idols, have very good knowledge about culture, religion. And some don't.

Our time here is short and I feel I want to do more.

A... and another thing! There is no toilet paper in India... you have to use your left hand. I still have some toilet paper with me... but it has to last for the next 2 weeks.

I feel blessed and unworty to be here...

But on the other hand I feel God wants me here now. You may belive, or may not belive this - but it's real. This is why I am here.

Indian culture is impressive... hundreds of languages, belifes. strong communities.

These days I will also post some pictures...

Until then, please pray for us and for the people here.

I wish that you will be encouraged through this blog, these news, hearing that I am well, eating rice, lots of rice...

I am also using this blog to send greetings to my church - AGAPE, to our study group - Cenaclul TEI, to my coleagues...

thank you

Dan

So far so good

2009-10-06T14:07:00.001+03:00

As I said to some of you October’s posts will be in English. This is mostly because I will be in India for a good part of this month and I’d like to share this – what I hope to become – amazing experience with international friends. You may find my written English somewhat Romanianized (“romanizate”). In this case after you get a good laugh try to move on J.

Visa – got it through a wonder. But we got it!
Vaccines - (5 of them ) – got it! My arms hurt, but now I can eat of the floor. I am immune to everything J
Money – some…
Toilet paper – plenty! (I could not find an anti-diarea vaccine J)

This is everything were gona (we are going to) need on our trip.
Today is Z-day minus 3. Friday we will take off, head to Istanbul and then Dubai, where we will have 12 hours to visit the airport. Then Calcutta: we still don’t know what’s gona be in Calcutta for us – hopefully a nocturnal 12 hours train ride to Jaipalguri. Then the real adventure begins…

Our team consists of 7 or 8 members – we still don’t know. I know only 2 of them – a guy that I meet 3-4 times and a girl from Bucharest.

I really don’t know what the Lord has for us there. It seems He made it possible for me to go, preparing me for what’s to come and taking care of everything.

It seems that before my departure I get a lot of “unexpected surprises” in my life. The effect I notice is of disappointment and bad mood. I see them taking away my enthusiasm little by little. I realize I have to pray more and ask Jesus Christ to strengthen me, and to keep me. I don’t react well to disappointment, as I am sure some of you know.

May the Lord be with us
Dan

India

2009-09-29T09:25:00.002+03:00

Tara contrastelor, asa cum vedem si din filmul "Slumdog millionaire".
Cand eram mai mic aveam o teorie - anume ca istoria unei tari (indiferent de tara) si dezvoltarea ei este determinata in primul si primul rand de religie. Nu imi vine in cap niciun exemplu de tara in care sa nu fie asa.

Ce crezi determina ce gandesti, ce principii ai, si pana la urma ce faci.
In india 80% din populatia estimata in 2009 de aproape 1.2 miliarde de oameni este hindusa, apoi 13% sunt musulmani si 2% crestini... restul - alte religii (http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_india). India este tara contrastelor, asa cum am auzit noi de prin diverse surse si cred ca acest lucru se datoreaza in special sistemului de caste. Te nasti sarac pentru ca intr- o viata anterioara ai avut o "karma" rea si acum iti ispasesti pedeapsa. Daca te porti bine in viata asta, fara sa te plangi sau sa incerci sa scapi de karma ta viata viitoare te poti reincarna intr-o casta superioara. Numai din casta cea mai de sus (brahma) poti curge in Nirvana.

Sunt convins, si de fapt si stiu, ca ce scriu eu aici este citit si de oameni credinciosi si de oameni care nu cred. Ma bucur de asta si le multumesc pentru ca citesc si cateodata mai si posteaza un comment.

Maine avem interviu la ambasada Indiei si probabil ma vor intreba - Dan tu de ce te duci in India. In afara de raspunsurile gen : pai sa vizitez, sa cunosc cultura si civilizatia, sa experimentez o aventura, sa ajung si eu odata in India.... si alte chestii am un raspuns pentru mine, si care este peste celelalte. Cred ca ma indeamna Dumnezeu sa merg acolo iar eu vreau sa raspund cu ascultare, chiar daca nu stiu mare lucru despre cum va fi, ce voi face...
Pentru credinciosi poate suna spiritual iar pentru cei care nu cred suna prostesc, indoctrinat, ciudat. Cum stii ca Dumnezeu te trimite si ca nu ai visat tu ceva? Sau cum ti-a spus Dumnezeu - in vis ai auzit o voce care iti zicea... Dane mergi in India ...?
Nu, nu am visat nimic. Dar as fi vrut :).
Cred ca initiativa ii apartine lui Dumnezeu, care a lucrat prin diverse circumstante. Eu doar am raspuns, am zis "da".

Am un feeling de bucurie, entuziasm, frica (ca poate nu iau viza... si atunci lucrurile sa cam naruie), frica ca poate iau nu stiu ce boli, poate ..., poate...
Din nou ma gasesc inaintea aceluiasi Dumenzeu care cred ca ma trimite, spunandu-i ca sunt cam slab, cam nepregatit, de fapt foarte nepregatit, nepotrivit, necioplit... si toate celelalte cuvinte care incep cu "ne-", dar cu incredere in El si cu dorinta de ascultare.

Sa vedem maine ce o fi
Dan

Turkland

2009-09-14T00:16:00.006+03:00

Cand eram acolo
Turkland este un fel de mini - India (din cate am auzit despre India si din cate vad la Turcia) - adica o tara a contrastelor. Pe de o parte avem statiuni turistice iar pe de alta parte este saracie. Romanii cu care sunt (101 de oameni) cumpara geci de piele, aur, migdale, curmale, nuci, ulei de masline si alte chestii.

Dar Turkland este o tara arida, calda, fara prea multa iarba iar unele sate/orase arata ca cele din Romania acum 25 de ani. Totusi Turcia are o frumusete aparte.

Pana acum am reusit sa alerg pe niste dealuri de 2 ori, si am vazut cum arata lucrurile in spatele fatadei turistice - o groapa de gunoi, o cariera, sapaturi, saracie. Cred ca tre sa dea o spaga foarte foarte mare ca sa intre in EU, mai ales ca sunt musulmani. Apropo de asta - am reusit sa insult un musulman -din gresala - iar apoi sa clarific problema ca sa nu ramanem suparati :)

In rest e frumos sa stai lipsit de griji toata ziua. Imi place la mare. Mancare multa, variata, buna, program sportiv ( sa nu te ingrasi prea tare) excursii, iar sport, iar mancare, iar piscina, iar stat.

Am uitat sa iau bani in excursie. Am plecat de acasa cu 5 EUR in buzunar. Intre timp am 5 EUR + 5 USD - ultimii castigati la un pariu. Sper sa se mai poata si in zilele urmatoare :)

Intre timp m-am intors

Intre timp sunt din nou acasa, foarte bronzat, ciocolatiu. Imi dau seama ca imi place marea destul de mult. Am invatat sa inot, am negociat- desigur in pierdere- cu turcii nu ai sanse reale de castig. Am cunoscut foarte multi oameni si cred ca overall a fost un timp bun, dupa cum arata si pozele.

Desigur ca am ramas in continuare credincios, cu slabiciuni multe, dar credincios. Am putut discuta cu oameni diversi despre ei, despre mine si despre Acela, pe care il numesc Domnul meu. Si sunt multumitor pentru acest timp, in care i-am cunoscut mai bine pe cei din propria familie. Cred - si imi pare rau pentru asta - ca exista multi in multe familii, care nu prea se cunosc nici macar intre ei. Cateodata este bine sa investesti in familie voit, intentionat.

Mult har

Dan

Planuri,

2009-09-02T10:51:00.004+03:00

Am de gand sa impartasesc un pic ce cred ca imi vor rezerva urmatoarele 2 luni. Cum anul 2008 a fost unul aparte, un an al "indepartarii si intoarcerii" pentru mine, asa si 2009 va fi un an cu totul special. Il numesc " anul calatoriilor":
Calatorie in tara mea: in Romania - pentru 2 luni (aprilie, mai) plecat prin diferite orase.
Calatorie in Europa: Cehia, Austria, Slovenia 1 luna jumate (iulie, 1/2 august)
Acum mai urmeaza sa vad cum arata Turcia (o saptamana) si incoronarea anului "universitar" o reprezinta India (luna octobmrie).

Este ciudat ca dupa India nu am absolut nimic in cap, adica nu imi pot imagina ce urmeaza, chiar daca ma straduiesc, parca nu pot vedea, si nici nu imi pot inchipui ... luna noiembrie. Este pentru prima data in viata cand nu pot vedea nimic, nimic, iar increderea mea in Dumnezeu trebuie, chiar trebuie sa fie oarba.

Odata cu fiorul, pe care l-am simtit pe sira spinarii am vazut de dimineata rezervarea biletului de avion pana la Kalcuta.
Imi vine in cap un proverb:
Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta
Recunoaste-l in toate caile tale si El iti va netezi cararile.

Asa ca Dumnezeu stie de ce merg (si cu ajutorul Lui chiar voi merge).

Dan

17 Again

2009-08-19T09:55:00.002+03:00

Introducere
Aseara am vazut filmul "17 again" la sora mea. Poveste clasica, americana: un tip de cam 40 de ani cu casnicia distrusa, numultumit fiind de viata lui, cu 2 copii cu care nu comunica si nici nu prea ii intelege, nepromovat la munca s.a.m.d...
Este al 3-lea sau al 4-lea film de genul acesta, pe care il vad. Celelalte sunt: "The Glimpse" - tot asa ceva - doar ca se petrece de Craciun; alt film cu Adam Sandler si cu o telecomanda magica; altul cu un luptator ...

In fiecare dintre aceste filme personajul principal este NEMULTUMIT iar aceasta nemultumire ii afecteaza familia, viata, relatiile - totul. Apoi se intalneste cu un mosulet - un fel de Mos Craciun/inger/demon/spiridus cu puteri supranaturale si ii da anii tineretii inapoi/ sau o privire in cum ar putea arata viata lui/ sau ocazia sa ajunga in viitor. Si la sfarsit totul se termina cu bine.

Bucata principala
Ma gandeam aseara, in masina, la viata mea. Si daca sunt multumit sau nu. Ma gandeam ce s-ar intampla daca as avea din nou 17 ani (dar cu mintea de acum - nu ca ar fi mai dezvoltata, doar mai experimentata). Si mi-au venit in cap cateva lucruri, pe care sigur, sigur le-as face diferit, altele, pe care nu le-as face deloc. As schimba o gramada - as avea ocazia sa nu ranesc pe altii, sa nu ii dezamagesc asa de nasol, cum am facut-o, sa fiu mai aproape de Dumnezeu, mai timpuriu, sa fiu puternic in loc sa fiu slab. Urasc slabiciunea mea!

Si in timp ce ma gandeam lucrurile astea am multumit lui Dumnezeu pentru ca s-au intamplat. Si pentru cele bune, placute, si pentru cele "nepotrivite" la acel moment din perspectiva mea. Ii multumesc nu doar pentru cele de "atunci" ci si pentru cele de acum o luna, acum 2 luni, ieri si azi.
- Intr-adevar insist ca voia lui Dumnezeu pentru viata mea este sa fiu multumitor (1 Tesaloniceni 5:18 - pentru curiosi).
- Intr'adevar stiu ca slabiciunea mea ma conduce spre esecuri si mi-as dori sa fiu perfect. Constat cu resemnare ca atunci cand gresesc in vorba sau fapta gresala e mare, nu mica. Esecurile nu sunt fatale (deocamdata :) dar ma zguduie lipsa mea de dragoste/intelegere si altele.
DAR in slabiciunea mea Isus Hristos, caruia eu ii slujesc, este puternic. Si asta ma face sa depind si mai mult de el. (Ioan 15:5 si 2 Corinteni 12:9).
- Da, intr-un fel uitandu-ma inapoi pe blog constat ca nu prea m-am laudat bucuros cu slabiciunile mele. Dar o voi face mai des.

Concluzie
Dragilor, care sunteti voi dragi, cititori ai acestui blog: nemultumirea duce la perverirea gandirii si afecteaza totul in vietile noastre (Romani 1:21) - si cele cateva filme mentionate mai sus...
Slabiciunile nostre sunt prilejul pentru ca puterea lui Dumnezeu sa se manifeste in noi, iar noi sa fim multumitori pentru TOATE lucrurile.

Dan

The Return

2009-08-12T10:47:00.002+03:00

M-am intors de unde am fost plecat. Plecam intr-o miercuri din Bucuresti nestiind ce ma asteapta. 4000 km mai tarziu, 6 saptamani, plin de amintiri placute, multumitor pentru cum a lucrat Dumnezeu in viata mea, tot miercuri sunt din nou la birou calare pe blog.

Candva imi voi face timp sa scriu mai in detaliu ce am invatat, ce nu am invatat pentru ca m-am incapatanat, ce era sa patesc, ce am patit s.a.m.d.

Deocamdata as vrea sa va las cu 2 pasaje din Biblie, pasaje care mi-au devenit destul de dragi in ultima luna pe munte.

Matei 16:24 -26

Atunci Isus a zis: "Daca voieste cineva sa vina dupa mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze. Caci oricine va vrea sa castigea viata aceasta o va pierde si orcine o va pierde pentru Mine, o va castiga. Sau ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul, sau ce va da un om in schimb pentru sufletul lui?"

2 Corinteni 12:9

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita". De aceea ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca astfel puterea lui Hristos sa ramana in mine.

Si asa este.

Dan

Despre intuneric

2009-07-18T13:58:00.004+03:00

Probabil majoritatea dintre noi nu am experimentat ce inseamna intuneric - bezna totala - in adevaratul sens al cuvantului.

Am fost saptamana asta intr-o pestera, cu echipament de speologie cu tot. Am mers in jos mult, am coborat parca intr-un abis si pe masura ce coboram pe diverse scarite, prin diverse tuneluri aveam senzatia ca nu se mai termina si ma gandeam la ce voi gasi acolo, in abis. M-am strecurat impreuna cu altii prin cotloane foarte stramte si pana la urma am traversat un pod peste o groapa mare si am ajuns undeva, unde erau urme ca au stat oameni 350 m sub pamant. Sub un munte.

Ce gasesti sub pamant este intuneric. Lipsa luminii. Heli - ghidul nostru- ne-a vorbit despre lumina si intuneric, dupa ce ne-a rugat sa stingem toate luminile. Era asa de bezna totala incat daca iti plimbai mana prin fata ochilor creierul proiecta o imagine mentala a mainii - pentru scurt timp. Apoi si creierul tau isi dadea seama ca de fapt nu vede nimic.

Heli ne-a spus ca a fost in pestera de peste 100 de ori, dar daca nu ar avea lumina nu ar putea gasi drumul afara. Fara lumina mori in pestera.

Apoi Heli a aprins o lampa cu carbit - un fel de lumanare foarte mica si toata incapera s-a luminat de la acea lumina mica.

Am mancat si am dormit in pestera. E foarte ciudat ca nu stii daca e zi sau noapte, iarna sau vara, temepratura fiind constanta (intre 1 si zero grade Celsius) si cand deschizi ochiii nu stii daca i-ai deschis cu adevarat. Tot negru este.

Lumina da viata, lumina produce caldura si poate sa ghideze. Contrastul dintre lumina si intuneric este imens! Lumina este intr-un singur loc, iar intunericul peste tot, lumina este puternica si strapunge intunericul, scoate la iveala realitatea.

Psalmul 119:105 spune: "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea". Nu prea poti intelege versetul acesta mai bine decat intr-o pestera, intr-un abis.

1 Ioan 2: 9 spune: "Cine zice ca este in lumina, dar uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum"

Cum stii daca esti in lumina sau in intuneric?

Pai simplu - daca nu vezi nimic, daca te ratacesti, daca nu ai calauzire sau directie si mergi dupa "ureche" - sa stii ca de fapt esti in intuneric. "Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic - si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol" (Apocalipsa 3:17)

Tot ce vezi este o imaginatie a creierului tau si tu de fapt ratacesti. Poate nu prea esti de acord cu ce scriu eu aici, dar in inima ta intelegi ce spun si stii ca este adevarat.

Lumina lumii

"Isus le-a vorbit din nou si a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii"

Si fie ca El sa faca pe fiecare om, care este intr-o pestera acum sa vada ca este in intuneric aratandu-i lumina.

Dan

Travel Channel

2009-07-09T18:41:00.002+03:00

De mai bine de o saptamana sunt pe drumuri. Am fost intai in Cehia iar de acolo am venit cu masina spre Austria. Pe langa placerea de a conduce si bucuria ca Domnul m*a trecut cu bine prin diferite incercari o alta bucurie este ca masina a consumat putin.

Aici sunt in alta lume, cu adevarat alta lume. Am uitat de internet si alte chestii, am uitat ce zi este azi si din cauza ca mi s+a stricat ceasul nu prea stiu nici cat este ora. Sunt obosit, am slabit un pic # dar mai trebuie si ma simt bine. Spatele tine bine.

E o tastatura ciudata asta si ma cam chinuicu ea.
d

VMV

2009-06-26T11:43:00.003+03:00

Sora mea si cu mine

Am fost si la mare (apropo de barci)dar valurile au fost prea mari si dupa ce m-au lovit cateva am iesit din apa ca mahmur si nu mai puteam umbla drept. La VMV (Vama Veche). Iata si familia Babu - Dan Babu (fratele) si Cristina Babu (sora-sa). In mod evident frumusetea nu s-a impartit in mod egal in familie.

Ceva religos

2009-06-26T10:07:00.005+03:00

Da, ar trebui sa ma mai uit la filme, dar in ultimul timp am mai citit. Printre altele am inceput sa citesc 2 carti destul de frumoase.
1. Ch. Challand "Geoge Mueller - viata si lucrarea lui" - destul de captivanta lectura, mai ales ca prima traducere este de acum 87 de ani. Deci e o carte veche.
2. Josh McDowell "Givers, takers and the other kinds of lovers" - de prin 1995.

Iar acum ce vroiam sa zic, de fapt.
Evanghelia dupa Matei , capitolul 14, versetul 28: ""Doamne"", i-a raspuns Petru,"daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape".

Pare simplu - pac, pac si Petru merge pe ape. Stau sa ma gandesc daca eu as face la fel in cazul asta, si vreau sa zic ca da. Dar daca observam din tot textul (am scos versetul din context) circumstantele - parca ma cuprinde un fior.

Ora 4 dimineata. Furtuna mare, frig, vand, toti uzi leoarca - ucenicii lui Isus, majoritatea pescari. Si nu erau turisti - cu asta isi castigau existenta, cunosteau marea, probabil mai fusesera prin furtuni. dar acum erau cuprinsi de teama. Poate se gandeau ca vor muri. Apoi in mijlocul deznadejdii, mai vad o fantoma, o silueta mergand pe mare, pe valuari. Au tipat de frica. Cat de mare sa fie frica, ca sa tipi, si mai ales sa tipi in grup de frica, de spaima. Apoi Isus le-a zis ca indrazneasca, sa nu se teama.
Si Petru parca se gandeste - "bai, risc totul si ii zic lu' Isus ca daca e el sa imi PORUNCEASCA sa merg la el. Mi-e frica de mor, da asta e frate!. Merita riscul." Sau cine stie - poate se gandea "sigur nu o sa imi porunceasca sa vin la el! Doar vede si El marea si stie ca nu am cum sa ajung. Doar nu o sa ma puna in pericol!".

Nu stiu ce o fi gandit Petru atunci. Cert e ca Isus i-a zis sa vina iar Petru, inspaimantat cu frica la 100% a iesit din barca. Sa iesi din barca in mijlocul furtunii inseamna moarte, adica Petru a lasat viata lui ca sa se intalneasca cu Isus pe mare.
Probabil Petru o fi zis "frate- asta e. Isus mi-a zis sa vin, iar eu nu vad cum o sa fie posibil. Dar mi-a zis si gata. Eu merg!" Si a mers.

Iar acum sa ne gandim la noi, tu la tine, eu la mine. Recunoastem ca ne e frica? Eu da, dar tu?
Parca tinem de vietile noastre, ca si cum ele in sine ne-ar da siguranta, o siguranta falsa, iar Domnul nostru ne cere sa parasim aceasta siguranta falsa si sa venim la El. Si noua ni se pare periculos si ca pierdem controlul. Si parca tooooot amanam venirea asta la el si incercam sa o umplem cu altceva, ca poate trece. Si nu trece. Asa ca trebuie sa pasim, trebuie sa facem primul pas, in credinta, si sa nu ne uitam la neputinta noastra si la puterea lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie - e o porunca. Mi-o spun si mie si o spun si altora.

Acum cateva luni mi-a trecut prin cap gandul asta iar saptamana viitoare se va concretiza. Pe masura ce ma apropii de plecarea pe munte parca imi creste frica. Parca as renunta din diverse motive. Si Dumnezeu nu mi-a spus in vis "Dane du-te acolo si fa aia si ailalta", ci cumva initiativa a venit de la mine. Isus mi-a spus sa indraznesc, si am indraznit. In ciuda sperantei mele ascunse ca nu se va intalmpla, totusi Dumnezeu a lucrat in mod minunat probabil ca sa ma apropie de El, sa ma invete, mustre, mangaie. Si deodata ma vad in fata faptului neimplinit inca: eu - in barca, afara furtuna, iar eu trebuie sa ies din barca. Si am de gand, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa imi respect angajamentul fata de El.

D

When a man loves a woman - Movie review

2009-06-09T10:53:00.003+03:00

Ceva remarcabil s-a intamplat zilele astea, anume am vizionat filmul "When a man loves a woman". Remarcabil zic - pentru ca dupa 7-8 incercari esuate in sfarsit am reusit sa vad filmul asta. L-am primit de la cineva si il am de cel putin 3-4 ani.

Aveam 2 alternative - sa invat sau sa ma uit la film. Si cum prima alternativa este tot timpul pe locul secund, indiferent care sunt celelalte optiuni, m-am simtit obligat moral, sentimental, si din toate celelalte puncte de vedere sa vad filmul. Mai aveam si alte filme, dar le vazusem.

Asa ca mi-am luat inima in dinti, am prins curaj si am dat drumul la film.

Am trecut si de punctele, in care ma oprisem in cele 7-8 incercari de a-l vedea (adica 2-3 minute dupa start). M-am gandit - asa cum fac de obicei cand vad un film - cum as reactiona eu. Si am observat ca reactiile mele difera pe alocuri de cele ale tipului.

Nu este un film exceptional si nu cred ca l-as putea vedea a doua oara (decat daca alternativa ar fi invatatul).

Cum poate avea omul acesta atat de multa rabdare cu sotia lui acloolica care ii distruge viata? Si cum are si mai multa rabdare si dragoste pentru ea, atunci cand ea nu poate sa isi revina, si cum incearca sa o ajute. Sunt surprins cum ea (Meg Ryan) este nemultumitoare si se simte "agasata" de aceasta dragoste si bunatate si rabdare si dorinta de a ajuta. Cred ca de acolo si titlul filmului -cand un barbat iubeste o femeie - trece peste multe, foarte multe lucruri. Imi aduc aminte de 1 Corinteni 13. Draogstea iarta totul, sufera totul, este indelung rabdatoare.

La sfarsit tipul zicea ca nu prea a incercat sa o asculte si pana la urma el se simte vinovat. Ma gandesc ca dupa cate a facut tot el sa fie ala "rau", barbatul rece care nu o asculta pe sotia lui?

Oricum este discutabil - de aia se cheama si DISCUSSIONX - sa discutam.

Culmea este ca in ciuda faptului ca nu prea mi-a placut mai ales ultima parte, unde el e prezentat cumva partial vinovat, cumva m-am regasit in unele lucruri (chiar daca nu sunt insurat), am inteles altele ... trecute.

20!!!!!!!!!!!!!!!!!!

2009-04-27T13:34:00.018+03:00

HALELUJAH!

Maraton over. Simt oboseala. Am inceput pe 1 martie 2009 si am cam terminat pe 1 iunie- cam 2 luni de maraton. Sunt multe lucruri de scris, de gandit, am invatat mult si au fost si timpuri grele, despre care nu am scris. Multe lucruri au fost confuze, dar unul, unul cu siguranta nu este confuz.

Acela ca Dumnezeu a fost cu mine, m-a purtat de-a lungul acestui maraton - si ce bine vede inima mea acest lucru. Sunt multumitor pentru Harul lui, pentru purtarea Lui de grija, si toata Slava este a Lui.

Ieremia 29:11-13

"Caci Eu stiu gandurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.

Voi Ma veti chema si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.

Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul [...]"

Amin

In categoria "Oameni si locuri" vor intra si urmatoarele saptamani, in care voi vizita in mai in treacat sau mai mult diverse orase din patrie. Il numesc "maraton" pentru ca asa va fi, de fapt asa este. Pentru inca ceva vreme voi fi in fiecare zi in alt oras.... Pozele sunt facute cu telefonu. Aparat n-am. Primesc donatii:))

x-) Pentru cei care sunt noi pe blog si nu stiu ce e cu postul asta - este un post gigant. Si se citeste de jos in sus pentru fiecare titlu.

Nu, nu am terminat maratonul, doar am avut o scurta pauza. Dar este pe final – si alerg ultimii cativa km.

Orasul 20 -GALATI

Nu este prima oara in Galati dar de fiecare data cand merg imi place. Combinatul siderurgic Galati (fost Sidex- actual Acelor Mittal) da un aer cel putin distinct orasului. La propriu.

In Galati pare ca in fiecare zi este concediu, mai ales cand mergi pe faleza, la un restaurant pe dunare, seara - nu stiu - are un aer cel putin romantic.

Din pacate nu m-am putut intalni cu bunul meu prieten Vali - un om deosebit, care m-a ajutat mult in timp de nevoi. Multumesc Domnului pentru Vali.

Poze am pe telefon, da mi-am pierdut ambele incarcatoare. Asa ca deocamdata ramane text.

In topul oraselor, in ciuda combinatului, Galati ocupa locul 3.

Orasul 19 - BRASOV

Il mai pun odata la socoteala pentru ca practic am fost acolo. Treziri matinale si alte chestii. A fost mai interesant acum, rabdarea mi-a fost testata mai puternic iar in gara din BV mi s-a intamplat ceva fain.

2 cersetori mici pe peron – vindeau ziare si mi-au propus si mie un "deal". Am refuzat politicos, atunci mi-au cerut bani direct, fara sa imi dea ceva in schimb. Am refuzat, dar am facut ceva, ce mai facusem odata. Si m-au recunoscut! Ce am facut acum le-a trezit amintirea. Imi zicea fata (clasa a V-a): Te stiu nenea! Te-am mai vazut... mai stii atunci cand... si tot asa mi-ai zis ca acum, si tot asa ai facut ca si acum. Eu nu prea imi aminteam, dar parca era ceva acolo… foarte vag. Foarte tare. Am discutat cu ei (fata in clasa a V-a si frac-su in clasa a III-a). Fata mi s-a parut foarte matura in gandire si foarte desteapta, dar baiatul parea un fel de neanderthal cam necomunicativ si pierdut in spatiu. Oare asa ramanem si dupa ce crestem? :)

Nu vreau sa par laudaros si nici sa fiu laudaros - decat la adresa altora, dar m-am bucurat foarte mult sa fiu recunoscut pentru ceva ce am facut, probabil la 6 luni de la infaptuire, de catre cineva cu cel mai mizer statut social, care totusi sa exprime bucurie ca ma intalneste, iar comportamentul meu sa fie acelasi indiferent de om sau de circumstanta. I-am multumit lui Dumnezeu pentru lucrul acesta, pentru ca mai ales in cazuri din astea El merita toata toata slava.

Apoi, dupa ce am ajuns noapte in Buc. am petrecut o jumatate de noapte in Irish pub cu prieteni vechi discutand amintiri apuse si semi-apuse precum si planuri de viitor. Cealalta mai putin de jumatate de noapte am dormit-o.

Orasul 18 - RASNOV

Din Brasov am plecat o zi la Rasnov, la constructia pdf - http://www.pdf.ro

Cam asa arata casuta din padure construita de baieti. Am asistat la ridicarea cladirii principale din constructia noastra.

Casuta din padure

Eberhard Beck - neobosit.

Libertate!

"Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n'are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului."

(2 Tim 2:15)

Orasul 17 - BARLAD

Ce sa fie orare in Barlad? Nici nu prea stiam bine unde e pe harta.

Am intalnit un domn si am luat masa cu el, cam 2 ore. Majoritatea dintre noi, avem diferite prejudecati naturale fata de diferiti oameni, pe care ii vedem. . Cum zice si profetul Samuel "...Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă" (1 Samuel 16:7).

Am descoperit pe parcursul discutiei ca a citit mult mai mult decat mine, este casatorit, are cam 50-60 de ani, nu are copii, iar sotia lui este profesoara de lb.&lit. romana. Mi-am imaginat ca are acasa mii de carti citite - si mi-a confirmat.

Omul credea ca am citit si eu si a incercat de cateva ori sa duca discutia la un alt nivel - mai sus, mai vast, mai profund - despre cativa autori - despre care din pacate eu nici nu auzisem.

Am discutat despre Dumnezeu, mantuire, Biblie si despre Mircea Eliade. Apoi despre pictori, apoi despre altii - nu mai stiu cum ii cheama. Timpul a trecut repede si am plecat.

Fantastic. Barlad - izvor de cultura.

In gara langa mine a stat un tip cu tricoul asta:

Norocosu'

Am tot gandeam sa il intreb de ce se simte norocos, in ideea ca voi intra in discutie cu el. Nu am facut-o si am preferat sa lenevesc pe banca in open-space-ul de asteptare din Barlad. A pecat si nici macar nu stiu unde a mers.

Poza asata este de pe net, (nu am reusit sa fac poze asa frumoase cu aparatul meu de telefonie mobila), dar este sugestiva.

"Pentru bine, pentru rau

Pentru ce-ai facut prin mine,

Pentru binecuvantari prin har, suferinte si suspine

Eu te laud Domnul meu."

In drum spre we/casa?

Maratonul este pe cale sa se termine, inca 3-4 orase si gata.

Ce nu prea am scris ca sa nu ocup locul este ca peste tot pe unde am fost am avut discutii despre lucrurile cu adevarat importante in viata cu localnicii. Am intalnit foarte multi oameni pe unde am fost si unii au fost deschisi sa asculte despre Dumnezeu, iar eu i-am ascultat pe ei.

Un domn din Odorheiul Secuiesc insa m-a impresionat prin deschiderea cel mai mult. M-a intrebat despre mantuire, despre relatia cu Dumnezeu si am povestit.

Cu toate ca pana acum a fost greu si peste tot exista motive sa te plangi, ba de und, ba de alta, in Psalmul 50 zice asa " Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt." Multumesc.

Orasul 16 - Miercurea Ciuc

Am sters ce scrisesem despre Miercurea Ciuc pentru ca era putin relevant. In schimb voi scrie lucruri mai relevante

- in Octombrie e un mare festival catolic, unde au fost anul trecut 700.000 de oameni. Sunt unii, care cica vin pe jos din Ungaria! (3 saptamani)

- in iunie este festivalul celor 1000 de fete :D - adica 1000 de fete se imbraca traditional si prezinta tot felul de dansuri. Tineri de prin alte zone/sate vin si ei si se uita la fetele astea pregatite pentru casatorie... si daca apreciaza dansul le invita in satul lor pentru cursuri :)

- oamenii din toata zona Harghita sunt putini, peisajul este exceptional, le place hreanul si patrunjelul. Am fost cu ei la masa si mi-au povestit despre hrean si patrunjel cum te tin in forma pana la batranete, apa termala bai de sulf. Pareau destul de vigorosi si cei mai in varsta.

- de pe unde am fost pana acum cei de aici mi s-au parut cei mai cinstiti si corecti.

Cu alte cuvinte este o zona foarte frumoasa, cu dealuri si munti, mult spatiu si foarte frumos.

A.. si inca ceva. Ca sa locuiesti aici trebuie sa stii limba maghiara :)

Kosonom! Teshek poroncioni!

Orasul 15 - Odorheiul Secuiesc

Aici locuiesc secuii, se vorbestea maghiara la greu, oamenii sunt de treaba iar zona arata extraordinar. Magnifice sunt peisajele parca rupte din rai si splendide unduirile dealurilor verzi, de un verde, care te patrunde in ochi si in suflet si te face sa zambesti. Oameni gospodari, case mai vechi, dar bine intretinute. Frumos.

In drum spre Odorhei.

Orasul 14 - Sighisoara - 33.000

Ei... doar nu o sa scriu de Sighisoara cum ca are chestii vechi. As vrea sa scriu mai degraba ceva ce poate putini stim. In extrasezon, singur pe strazi, parca pare cam trist acest oras mic de 33.000 de oameni. Adevarul este ca oamenii astia nu prea au ce face. Chiar nu imi dau seama cu ce se ocupa. 33.000 de locuitori inseamna jumatate de stadion mare.

Am auzit insa niste crestini intr-un parc. Cantau. Imi cam venea si mie sa cant cu ei, dar facusera un fel de "cerc" iar pe banci nu mai era loc, asa ca am vizitat o parte a orasului, in care nu mai fusesem. In oras e lniste, seamana cu un sat, iar pe dealuri locuiesc in parte tzigani.

Mi-am mai luat si un "desfundator de ureche" - (vezi orasul 12- unde am facut eu sarituri). Mi-a intrat apa in ureche si in afara de un tiuit puternic tot timpul nu prea mai aud bine... semnele batranetilor.

In rest am vazut un soarece mort pe strada, niste geamuri sparte si inca o placuta de mai jos.

Zice "in amintirea lui Rolf Schser, nascut 1915 in Sighisoara". Era pe o banca, abia observabil.

Ma gandeam cine o fi omul asta si ce legatura are banca aceasta cu el???

Si pana la urma ce mai conteaza? Inevitabil in momente din asta imi vin in cap o invazie de intrebari despre existenta, viata, moarte, cateva raspunsuri, si iar intrebari.

Numele tau o sa apara undeva, la fel de mut ca cel de pe placuta asta, singurul merit in viata fiind acela ca te-ai nascut... unde te-ai nascut? Oare faci ceva cu viata ta? (nu e retorica, intrebarea).

Orasul 13 - Sfantul Gheorghe

Gheorghe acesta este un oras, in care 75% din populatie stie si vorbeste limba maghiara.

In dorinta mea acerba de a conversa cu acesti oameni, si manat fiind de foamea care ma incerca tot mai mult - am intrat intr-o shaormerie la strada. Pentru a-mi demonstra inca odata ca sunt eu, creierul meu a copt o intrebare cu care eram sigur ca voi capta atentia oamilor din shaorerie, care se uitau la mine ca la un strain. I-am intrebat deci "Cum se zice in ungureste la shaorma?" :)) "Shaorma" - au raspuns ei, zambind sec. Genialitatea intrebarilor a scazut brusc si a atins cote negative, odata cu urmatoarea intrebare victorioasa "Dar la Kebab?". Apoi mi-au spus cum se zice la aia si ailalta in ungureste si am avut o mica conversatie faina. Am zambit si am ras cu ei. Apoi am infulecat shaorma (ungureste "sha-or-ma") si bineinteles am dat pe mine.

Cateva poze din Gheorghe

La plecare: in Gheorghe vremea e schimbatoare

In fata la shaormerie

Monument

Orasul 12 - BRASOV

Inapoi la origini. La mine acasa - orasul s-a scnimbat mult in ultimul timp: trafic, aglomeratie, fitze, prea multe masini cu numar de Bucuresti, prejudecati. Dar este orasul meu natal si este frumos.

Am fost la piscina "Aqua Magic" din Brasov impreuna cu Cosmin. M-am dat pe topogan (tobogan?) de era sa cad, am stat la taifasuri in jacuzzi, am sarit bomba in bazin, am discutat, ne-am vaiatat - fiecare cu ale lui, ne-am sfatuit unu pe altu cu sfaturi care mai de care mai intelepte.

Ultima data cand am fost la Aqua Magic am vrut sa sar de la trambulina de 3 m si de 5 m. Si nu am putut. Mi-a fost frica, cu toate ca imi propusesem. M-am apropiat de margine si m-am uitat in jos, apoi am stiut ca nu voi sari si usurel, usurel m-am intors pe unde am urcat.

Ieri am stitu ca trebuie sa sar, la fel ca data trecuta, am stiut ca o sa imi fie frica (si asa a si fost) si inainte sa sar mi-am prospus sa o fac indiferent de ce voi simti cand voi fi pe margine. Asta imi zicea si Cosmin - sa sar indiferent de circumstante. Ma gandeam cu groaza ca o sa fie un sentiment urat, de cadere in gol, de lovire a apei si va trebui sa am curaj.

A fost exact cum credeam ca o sa fie - greu. Dar am sarit de la 3 m.

Stiu, stiu... e putin... asa ziceam si eu privind de jos. Dar cand esti sus lucrurile se schimba :)

Sper ca din asta sa invat ceva!

Data viitoare incerc sa sar de la 5m!

Orasul 11 - Bucuresti

In weekend am fost in Bucuresti, "acasa". Oboseala, sora-mea, Ikea, role, parc, biserica, prieteni, bucurie, oboseala, conferinta, amintiri, un pic somn.

Ce este mai frumos decat sa pleci la drum dis de dmineata, sa simti aerul curat pe geam in limiste si armonie, sa conduci masina pe drumuir libere si frumoase?! Am plecat deci din Bucuresti luni dimineata cu speranta ca voi calatori in liniste, voi avea timp de gandire, cugetare, rugaciune. Speranta mea naiva s-a spulberat dupa primele 10 minute de condus.

Bucuresti - oare unde or merge toti astia la ora asta?

Ajuns in Ploiesti, scapat in de aglomeratia din Bukale si cu speranta ca voi calatori in liniste... bla bla bla (copy paste de mai sus)...... dupa primele 10 minute de condus.

Rapuns corect: Ploiesti! Toti aia din Bucuresti merg la Ploiesti!

Am reusit sa ma enervez putin abia in Ploiesti. Am rezistat tot drumul de acasa pana in Ploiesti. Este o noua performanta pentru mine.

Nu stiu cat de lung o sa fie postul asta - maratonul tocmai s-a prelungit. Saptamana asta chiar daca parea mai grea - parca a fost mai usoara. M-am simtit purtat de Dumnezeu, chiar daca nu prea m-am rugat, nu prea am citit. Ii multumesc Lui ca m-a trecut si de aceasta incercare.

Slava tie, Doamne.

Orasul 10 - BOSTON-ul Romaniei

Botosani asta e un oras care credeam ca este cumva mai sarac, apoi pe la intrarea in BT mi s-a parut ca e mai bogat, apoi iar sarac. Am fost un pic si la plimbare prin oras, condus fiind de bastinasi, prieteni vechi :).

Nu prea sunt multe de vazut, totusi exista o zona pietonala, oameni, ackshient, parcuri. Si chair intr-un parc, uimit fiind de zona inconjuratoare m-am asezat pe o banca foarte curata. Prea curata. Era proaspat vopsita :). Bine ca nu s-a luat nimic de pe banca pe mine - nu as fi vrut sa plec de acolo furand vopsea.

Ceva fabrici de costume - produc doar pentru hexport. 5-6 milioane costa un costum cu eticheta de 350 EUR. Merita. Eu m-am cam zgarcit si nu mi-am luat, dar data viitoare merg cu microbuzu si le vand in Bucuresti.

Banca cu pricina.

O casa frunoasa.

Pe drum inapoi m-am oprit in orasul - sato- comuna - "Flamanzi". Il voi numi:

Orasul 10.1 - FLAMANZI

Crezand ca sunt vreun mare medic stomatolog bastinasii m-au invitat sa le pasesc in cabinet, sa ma imbrac in medic si chiar sa realizez o extractie dentara :))

Eu - mare medic stomatolog.

Operatie reusita- pacientul mort

De aici am pornit mai departe pe drumul serpuind si plin de "petarde" - gropi adica, spre Iasi.

Oboseala s-a facut simtita mai ales in tren inapoi spre Bucuresti.

In Iasi am mai facut cateva poze- m-am simtit putin vinovat ca in prima etapa de poze am fotografiat doar o intersectie.

Ia ghiciti de unde este poza asta! Cine stie??????????

Da asta?

Intr-un final incursinea mea in Moldova si Bucovina a luat sfarsit. Am simtit un fel de mic regret ca plec, trebuie sa recunosc. Am ajuns in Bucuresti noaptea dupa 7 ore de durere de plictiseala.

Orasul 9 - PUTNA

E o zona imbelsugata si frumoasa. Comparativ cu zona din sud a patriei noastre zona asta pare sa prospere cu fonduri din "strainatate" - cu preponderenta Anglia, Spania, Italia. Oricum e bine ingrijita si gospodara toata partea de la Suceava - Radauti - Putna.

Am fost si pe la cateva fabrici de pantofi... ce au cei de la Leonardo se gaseste aici la 90 RON perechea. Iar la reduceri - 50 RON.

Zona este frumoasa. Am intrat si in manastire si am intrat in vorba cu pictorul de acolo. Mare pictor Mihai asta. Picteaza interiorul manastirii Putna de 8 ani deja, si iarna picteaza biserici prin Iorania, Ierusalim, USA. Tare omul.

In drum inapoi catre Suceava am trecut si pe la locuinta lui Daniil Sihastru. Nu stiu mare lucru despre el, dar mai jos sunt cateva poze cu locuinta lui.

Zona aceasta rurala pare cea mai prospera din Romania.

Sunt foarte multe de spus, saptamanile acestea nu au fost usoare si cu siguranta am intalnit foarte multi oameni, am avut tot felul de experiente, si am mai cunoscut si eu tara mea.

Manastirea Putna.

Schita pentru o pictura bizantina din manastire. Dureaza cel putin 8-10 ani ca sa pictezi o biserica in stil bizantin, sa istorisesti evangheliile in pictura, precum si cateva intalmplari ale lui Stefan. Stefan cel Mare.

Pictorul - am vorbit despre icoane, iconoclasti si un tratat despre invingerea iconoclastilor in sec 14. De fapt el a vorbit. Am apreciat deschiderea lui de a discuta. I-am facut un compliment legat de barba lui si am plecat :)

Aproape de Putna a locuit Daniil Sihastru. Pentru cine nu stie cine este sugerez www.wikipedia.com

Orasul 8 - Radauti

Mai degraba am trecut prin Radauti, spre orasul 9, care este de fapt localitate- sat: Putna

Orasul 7 -SUCEAVA- la bucovineni acas.

I-am incurcat - le-am zis ca sunt moldoveni si s-au suparat pe mine. Pe drum spre Suceava am fost primit cu o "invazie de carabusi". Sute de carabusi "carnosi" si-au dat viata pe parbrizul masinii, sau au ramas cel putin handicapati. Si erau mari...

Am ajuns la un hotel foarte frumos si am fotografiat baia cu o super cabina de dus. Sunt roman si cum nu am mai vazut asa ceva decat in vitrine a trebuit sa intru si sa ma spal ... 1 ora seara si una dimineata :))

Asa curat nu am fost niciodata.

Suceava se claseaza pana acum pe locul 1 in clasamentul oraselor. A intrecut pana si Craiova.

Si acum sa il laud: Este exuberant de frumos orasul, minunatie extraordinara. Stateam pe un deal cu gura cascata putin si zambetul larg, aproape pana la ureci, cu care imi venea sa aplaud.

Este frumos ce sa mai.. si zona bogata frate... vile, viloantze, case.... sute... mii!!! Nu, nu exagerez! Sunt mii de vile frumoase...

Acum cateva poze si de aici. (Vilele am uitat sa le fotografiez)

Carabus mort la benzinarie!

Baia, de care ziceam... curatenia de acum o voi compensa la vara pe munte :))

Pictura

Turn ... acolo unde e turnu asta e Mall-ul din Suceava. Usor de reperat.

Tot acolo.

Orasul 6 - IASI- la moldoveni acas.

Am mai fost odata in Iasi inainte sa incep sa fac poze. Si am vazut una, alta. De data asta am venit cu trinu, am poposit la McDonald's langa gara, am intrat in vorba cu un tip. Apoi mi-am vazut de lucru. Poze nu prea am...

Din pacate nu prea e acshient (accent). Dupa lucru am mers la Suceava la hotel.

Seara spre Suceava...

Ziua in Iasi... Moldovenii si Bucovinenii conduc ok. Nu prea am vazut "petarzi" in trafic.

Un restaurant fain la care am mancat. Foarte frumos amenajat cu bun gust si mobila, care se potriveste.

Orasul (satul) 5 - BRADULETZ

De 1 mai am fost cu tinerii din biserica la Braduletz - in jud. Arges. Iar pe autostrada, iar cu fundul pe scaun. Dar a fost bine.

Cateva cuvinte despre 1 mai: mici, carne, foc, ploaie, broaste, cai, balega, senin, "TRUST FALL", ploaie, toaleta turceasca, casa chirpici, masini, discutii, frig, frumos, meditatie, gandire, ploaie, oboseala, ma doare spatele.

Dupa ploaie si furtuna, va veni o zi mai buna, soarele va straluci mai luminos....

Ploaie...ploua... apa, multa apa... noroi... ud.

hmm.... asa arata o planta crescuta pe langa usa unui WC turcesc, pe dinauntru )

Luminita de la capatul tunelului la lacul Vidraru.

Poze din categoria "wai ce dreaaaagut". Si nu, nu am mancat-o pe gratar.

Orasul 4 - SLATINA (+Dragasani)

Foame, stres, foame, stres. Iar intre timp aceste imagini. Ajuta importriva stresului.

Culturi de rapita... In poze nu se vede foarte frumos, dar in realitate este din nou - hiperdeosebit.

Rapita

Alro Slatina, Pirelli Cord, industrie grea... oameni dati afara. Cam trist.

Drumul bun. Peisajul frumos.

Am observat ca atunci cand lucrezi mult cu partea stanga a creierului (logica, matematica...) partea dreapta (culori, creativitate) parca sta pe loc, iar cand are ocazia parca rabufneste.

Orasul 2 "reloaded" - CRAIOVA

Alte minunatii in Craiova - un fel de "Viena" in Romania - un peisaj pitoresc extraordinar. Frumos frumos, frumos. Eram extaziat aseara, nu stiu cum sa spun - extaziat. Ma uitam in jur, eram cu un prieten in Craiova - in cel mai mare parc natural din estul Europei. Era magnific, parca eram in alta lume, poate si de la oboseala... dar ceva de vis. Nota 10+.

Cateva poze facute cu telemfonul meu - nu chiar modern.

Lei + leoaice la gradina zoologica cumva. Foarte fain. Foarte mari animalele astea.

Un pod. In parc.

De pe pod se vede asa.

Sub pod - multi nuferi.

Copac...

Nu stiu de ce a fost asa de frumos. Poate si ca a fost nou, neasteptat, mi-a concentrat mintea de pe ce faceam pana atunci pe ceva total invaziv. Am fost cucerit usor, fara sa imi dau seama. As spune aproape ca a fost perfect.

Ruine

Apus de soare peste apus de vieti

Orasul 3- FILIASI- "nici comuna - nici oras"

De fapt nu am fost chiar pana in Filiasi, doar Racari - un sat. Cam asa arata drumul - bun, drept, cu limitari de viteza de 50 km/h. Si chiar 40 km/h.

Orasul 2 - CRAIOVA

Acasa la olteni - agitatie, trafic, imbulzeli. Un politist a oprit pe unu' cu un BMW seria 5 cu geamuri fumurii. Baiatul - un fel de interlop autohton mai putin important ameninta, gesticula. Politistii dirijau traficul.

Vom reveni cu detalii.

Fantana arteziana, copii, arhitectura frumos iluminata, statui frumoase, biserici vechi. Nu e Praga. E Craiova.

Foarte frumos. Te face sa zambesti uitandu-te in gol.

Orasul 1 - CARACAL

Trezire de dimineata la 4, prins trenu la 5:45, dormit in tren, trezit in Caracal.

Cica e adevarat, cu toate ca nu am vazut eu cu ochisorii mei, ca puscaria este pe strada libertatii, cimitirul pe strada invierii - dar pana la urma ce este asa de ciudat in chestia asta? Suna mai bine decat "strada mortii" sau "strada inchisorii", nu?

Apoi cica in Caracal s-ar fi rasturnat caruta cu prosti, asa am auzit. Well... daca stam sa analizam problema mai in detaliu, daca chiar asa ar fi fost, atunci vedem ca s-au raspandit foarte mult prin toate orasele, in Caracal ramanand destul de putini!

Am cunoscut cativa oameni sinceri, de treaba, faini. Strazile sunt "petarde" si cica Caracalul ar fi foarte intortocheat. "Dane - daca vrei sa te pierzi mergi in Caracal" - o alta vorba tare.

In rest peisaj foarte frumos, cer senin, minunat.

Cel mai nou trend - am fost plecat, n-am avut timp

2009-04-10T13:46:00.004+03:00

Am observat ca nu sunt un om lipsit de initiative, si cred ca majoritatea sunt bune. Unele - recunosc - e bine ca nu de duc la indeplinire :) Dintre cele, pe care le consider eu bune putine le duc la indeplinire. Cumva maritatea raman in stadiul de idee, initiativa pentru scurt timp. Toate ideile si intitiativele incep asa, dar stadiul asta este foarte volatil - si periculos. Azi e - maine e mai putin, poimaine si mai putin. Peste o saptamana nu mai e deloc.

Am vrut sa fac glume de 1 aprilie dar nu am facut. Mi-au venit 10-12 idei in cap despre cum sa fac glume si cui, am ras singur tare si in gand, dar nu am sunat pe nimeni. Eram ingrijorat si obosit.

Am vrut sa mai scriu pe blog saptamanile trecute, dar am fost plecat, obosit, trebuie sa calatoresc mult, nu in scop de distractie - si chiar nu e distractie.

Am vrut sa ma rog, sa comunic mai mult cu altii, sa investesc in oameni, sa imi mai cumpar niste haine, sa fac curat, sa merg la sala, dar nu am facut.

Conjunctiile sunt ca niste semafoare in fraza - am aflat si eu de curant. Conjunctiile cele mai des intalnite sunt : si, totusi, dar.

Si = verde in fraza - mergi mai departe

Totusi = galben

Dar = rosu

Acum puteti reciti ce am scris mai sus. Acum veti intelege mai bine ce scriu mai jos.

M-am ingrijorat saptamana asta cu privire la munca si oboseala, ba chiar m-am enervat la un moment dat, totusi Domnul mi-a vorbit de mai multe ori, spunandu-mi acelasi lucru de fiecare data.

Proverbe 3:5-6

"Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta. Recunoaste-l in toate caile tale si El iti va netezi cararile"

Psalmul 37,7

"Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele."

Psalmul 31:13-15

"Aud vorbele rele ale multora, vad spaima care domneste imprejur, cand se sfatuiesc ei impreuna impotriva mea, cand uneltesc sa imi ia viata. Dar eu ma incred in Tine, Doamne si zic : "Tu esti Dumnezeul meu!" Soarta mea este in mana Ta; scapa-ma de vrajmasii si de prigonitorii mei!"

Psalmul 109: 1-4

"Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.

Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.

Si intr-adevar daca in Dumnezeu nu ma pot increde, atunci in cine? Discutam noi la grupul din Tei despre fagaduintele lui Dumnezeu. Este fantastic ce promite El, minuat si frumos. Nu stiu cum m-as descurca nu doar in situatii grele, dar si in viata de zi cu zi, fara sa umblu cu Dumnezeu, fara sa il cunosc pe El.

Nu imi pot imagina cum este sa nu il cunosti pe Dumezeu, cu toate ca asa am fost si eu, dar nu imi amintesc. Cu siguranta este greu.

Va doresc ca Dumnezeu va lumineze.

Dan

Bucurie!

2009-03-24T09:14:00.004+02:00

(-)

In urma studiului meu foarte avansat azi dimineata in metrou (ca masina e in service) am observat ca oamenii nu prea sunt bucurosi. Ma uitam la ei, se uitau la mine, se atingeau involuntar, apoi se retractau repede si atingeau pe altcineva... la fel si eu. Incercam sa nu ating pe nimeni sa nu ma uit in ochii nimanui, la fata nimanui. Auzeam ceva muzica heavy metal/rock foarte dur din castile cuiva din zona mea din metrou.

Mi se intampla tot mai des ca oricand merg cu metroul cineva sa asculte muzica "suparata" data tare.

Pe strada - fiecare cu ale lui, oameni imbracati in nuante de gri/negru intr-un oras gri/negru. Am trecut pe langa un butic cu flori pe la Victoriei. Foarte colorat. Chiar si oamenii de la Orange nu sunt colorati.

In lift - iar - ca in metrou, doar ca aici sunt alte pretentii. Nimeni nu zice nimic, nu atinge nimic, nu se uita la altii.

Ieri, pe strada, alti oameni. Fiecare cu griji, fiecare cu ale lui ganduri...

Incerc sa imi amintesc cand este ultima data cand am vazut oameni bucurosi (nu fericiti) pe strada/in metrou... sau undeva, si nu pot. Nu imi amitesc.

Pana la urma daca stai sa te gandesti - oare de ce sa te bucuri in lumea noastra?

(+)

Bucuria este un dar de la Dumnezeu! Laudat sa fie El pentru bucuria noastra.

Laudati popare pe Domnul, pentru ca numele Lui este vesnic!

Da - asta chiar este un motiv de bucurie. As vrea sa prind ziua cand prin metrou oamenii vor zambi in drum spre munca, vor vorbi poate unii cu altii- cine stie, vor avea pace.

Iar pentru tine, care ai intrat intentionat sau din gresala pe blog, oricine esti, iti doresc asta:

Num 6:24 ,Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!

Num 6:25 Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!

Num 6:26 Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea!

Dan

PS: http://andrews-inspirations.blogspot.com/

Sambata

2009-03-18T11:12:00.006+02:00

Sambata, sambata, sambata... sambata.
Sambata am facut curat, am dat cu grebla, apoi am mancat foarte mult. Pe la 5 m-am culcat si m-am trezit duminca dimineata la 5.

Nu, nu ne-am intalnit. Cumva nu ma asteptam sa ne intalnim la prima strigare, dar am aflat mai multe despre cei care au votat! Annie si Radu - pe ei ii stiu si ii pot suna. Au mai ramas 3, pe care nu ii cunosc (sau poate ii cunosc, dar nu stiu ca sunt ei - adica voi- care cititi), dintre care unul a postat un comentariu. Mai ramaneti doi - care nu ati zis nici da nici nu.

Asadar - sambata viitoare la ora 15:00 (s-a modificat ora) in fata la Mall Vitan ne intalnim!
Vrem sa ne intalnim, sa bem o cafea, sa discutam, apoi sa plecam care pe unde. Daca aveti interes stiti unde ma gasiti.

WOW - sunt foarte curios cum o sa fie si astept cu nerabdare sambata - adica maine !

Daca ar fi ... nu s-ar povesti

2009-03-09T09:23:00.000+02:00

"Frica de oameni este o cursa, dar cel ce se increde in Domnul n-are de ce sa se teama" (Proverbe 29:25)

Si cu acest proverb debutam saptamana in curs.

Acum dar a venit timpul pentru discussionx sa treaca la urmatorul nivel.
Exista in stanga sus o lista cu intrebari. Ultimul punct este "daca ar fi sa ne intalnim as veni si eu". Untul dintre cei care au bifat sunt eu- deci au mai ramas 5 oameni. Ma gandesc ca poate unul sau doi ar vrea sa vina - dar sunt in alt oras sau in alta tara si nu pot veni.
Mai raman 3-4. Si nu as vrea sa ramana in aer (asa ca pana acum) ideea unor discutii live.

Asadar doresc sa va invit SAMBATA (14 Martie), ora 16:00 sa ne vedem la fata, sa bem o cafea impreuna si sa discutam despre proverbul de mai sus.
O sa va rog sa confirmati intr-un comment intentia de a participa si poate sa lasati o modalitate de contact. In plus daca vreo dorinta in legatura cu intalnirea noastra va rog sa indrazinti.

Well...sper sa ne vedem sambata.
Dan

Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?

2009-02-27T12:01:00.010+02:00

Marcu 8:36
Si chiar asa - nu te mai ajuta nimic din ce ai, ce ai acumulat sau ce ai facut, daca iti pierzi sufletul. Suna imaginar, poate ca un basm sau o legenda, dar este cat se poate de real.

Am fost si in tabara de schi si am discutat despre lucrurile astea. Mai pe partie,mai pe teleschi, mai in cabana - a fost de la foarte fain in sus.
Iar acum poze, nu text.

Alin - cel fin

Schiori bucurosi

Grupul lui Mike +cabanierul

In zapada

Ziua lui Gabi + prajitura cu ciocolata

Mihaela

Expuneri

Oana +Daria+ Melania

Cristi, Oana, Dan , Ebbe = toti cu fundul pe mese :)

Bufet suedez (gustare rece - la propriu)

Simona

Frumoasa (stanga) + Cristi + Bestia (dreapta)

Apus de soare la Straja

Ligia si fra-su (Liviu)

Aliens 5

Ebbe jump

Noi - inainte de jump

Iosif (Joseph)

Mic accident intentionat

The great 3 = Broken Legs

Broken Legs 2

Broken legs returns

Liviu

Dilema omului

tot noi

Cam astea sunt cateva imagini frumoase. Iata si linkul lui Alin pe youtube :))
BROKEN LEGS!!
http://www.youtube.com/watch?v=bLqONADbtL0

Multumim lui Dumnezeu pentru timpul asta asa fain

Dan

DILEMA OMULUI

2009-02-16T11:17:00.002+02:00

Pana la urma dilema omului nu este universala, sau este? Nu toti oamenii au aceleasi dileme, intrebari fara raspuns, intrebari, pe care mai bine le evita pentru ca le creaza un anume discomfort. Despre ce dileme vorbesc?

Sau poate ca totusi avem dileme comune, toti, indiferent de cultura, rasa, sex.

As vrea sa cunosc parerile cititorilor blogului cu privire la aceste dileme. Ce dileme aveti voi?

Si ma refer la ceva dileme mai profunde.

De ce este pentru oameni asa de important sa stie DE CE exista? Sau de ce cauta un scop in viata, toti oamenii din toate culturile, inevitabil, indubitabil. Atat atei, agnostici, crestini, hindusi, taoisti, budisti, ianisti, musulmani, rockeri, punkeri, manelisti, manageri, albi si negii. Pentru mine nu este asa de important ce cautam, pentru ca e clar ca majoritatea nu prea stim, dar DE CE cautam? (Raspuns: pentru ca lipseste J)

TU cauti ceva? Sigur cauti dar de ce?

Vorbind cu o colega de la munca si in urma primirii permisiunii de la ea de a-i face publica parerea i-am adresat si ei intrebara « Care este dilema ta ? »

Rapuns: De mic copil s-a gandit care este sensul vietii - de ce te nasti tu? Fara sa controlezi din ce parinti te nasti, adica de ce esti tu si nu esti altcinvea. (parafrazare aproximativa).

Ma gandeam si eu odata - dar pana la urma daca te-ai naste altcineva cum ai putea sa iti dai seama ca esti "altcineva" decat trebuia sa fii? Si cine decide deci cine esti? Cum iti dai seama cine trebuia sa fii?

Ma gandeam: Oare cine eram inainte sa fiu eu, si cine voi fi dupa ce mor? Cine va realiza perceptia mea dupa ce eu nu mai sunt, si cum voi percepe eu totul? Va fi totul negru? Voi percepe ca acum? Intrebari despre cum va fi dupa ce mor si cum a fost inainte sa fiu?

Cine este Dumnezeu, ce legatura are cu mine si cum explica El dilemele mele, sau pe ale tale, intrabari sincere, care vin dintr-o dorinta de cunoastere?

Vineri incepe tabara de schi si vom avea si o discutie despre dilemele omului. De aceea m-ar ajuta sa aflu mai multe puncte de vedere.

Dan

P.S. Postul nu inseamna ca tema cu casatoria nu mai este de actualitate!.

Despre ce sa gandim impreuna (REZULTATE)

2009-02-03T08:49:00.003+02:00

MAREA FINALA
Au votat 10 oameni - persoane distincte, fiecare cu o istorie, caracter si idei distincte. Fiecare cu bucuriile si suferintele personale.

Iar acum analiza :)
Unul dintre votanti sunt eu. Dar nu mai stiu ce am bifat, asa ca ies din calcul.
1. Cei mai multi (8 din 10) sunt interesati de Dumnezeu. Asta e bine.
2. Pe locul II, dar tot pe podium - tema relatii (7 din 10).
3. Pe locul III la egalitate (5 din 10): Stiinta, Politica, Criza Economica si marea tema anonima "Chestii sociale"!
4. Pe ultimul loc votantii (alegatorii) au spus sa scriu despre ce vreau eu (3 din 10).

5. Aceasta cu "Daca ar fi sa ne intalnim as veni si eu" are o categorie aparte - un fel de "mentiune speciala". Again - cred ca am bifat si eu chestia asta, asa ca din 10 oameni 5 simt ca internetul nu este suficient. Oare au vorbit serios sau doar au bifiat o casuta pe un blog. Eu vorbeam serios.

SCOP, SENS
Bineinteles ca este bine "sa fii" inainte de "sa faci", iar din ce faci sa decurga cine esti. Este bine sa ai un scop sau o tinta - ca sa fi sigur ca raspunzi corect la intrebarea "DE CE? sau "cei 5 DE CE?".
In ultimul timp am fost plecat, chiar si acum tot plecat sunt, asa ca nu stiu inca in ce masura pot onora dorintele alegatorilor, si a mea personala, de a ne intalni.
Consider ca intalnirea in sine nu este un scop. Asa ca trebuie sa ne gandim la ceva - impreuna.

Acum trebuie sa mai si muncesc.
Dan

Casatoria

2009-01-23T11:24:00.005+02:00

Un subiect despre care nu am scris niciodata, dar care imi sta in gand.
Ascult de cateva zile predici despre diferente dintre barbati si femei, casatorie, barbatie si feminitate, dragoste- si este pur si simplu incredibil de aud - anume suntem foarte diferiti.

RESURSE
Sunt doua tipuri de "mesaje" pe care le ascult:
1. Paul Washer:
http://nazireat4him.blogspot.com/
http://www.sermonaudio.com/sermoninfo.asp?SID=12007214812
Sunt chestii mai spirituale si - cred eu - exterm de importante.

2. Un alt tip de, care vine la Sala Dales si merge cu cei de acolo in tabara pentru cupluri.
http://www.bunavestire.ro/a/index.php?option=com_rokdownloads&view=folder&Itemid=14
Sunt chestii mai practice, dar importante.

Ce inseamna sa fii barbat? Ce inseamna sa fii femeie? Ce e aia dragoste? - si ma refer la ce inseamna cu adevarat, nu la ce a ajuns sa fie.

GENEZA
Citeam intr-o dimineata din Geneza 2 - cu nerabdare sa aflu daca Dumnezeu i-a dat lui Adam intai o lucrare, apoi "un ajutor potrivit". Am vazut ca i-a dat o lucrare intai - mi se pare foarte logic - iar apoi a zis ca "nu este bine ca omul sa fie singur".
Citeam lucrurile acestea pentru ca uitandu-ma in jurul meu nu prea inteleg finalitatea casatoriei.
Cred ca atunci cand Dumnezeu spune despre om ca nu este bine sa fie singur - se refera la contextul, in care omul era atunci - lucrator sef in gradina Eden - si nu la faptul ca sta si e mai bine sa stea in doi decat in unul. Este logic - in afara de un scaun, de ce ajutor potrivit ai tu nevoie ca sa stai?

DRAGOSTEA
Scriu despre dragoste :)). Nu stiu mare lucru - ce mai citesc si eu prin Biblie si din relatiile imperfecte, pe care le am.
Am auzit ca dragostea este o actiune, nu un sentiment. Sa ma fac bine inteles: cred ca sentimentele sunt bune si frumoase, si exista sentimente de implinire, fericire, bucurie, placere, entuziasm, indragosteala, insa dragostea adevarata este o actiune, o decizie de a ramane devotat.

Ca sa exemplific
'Dumnezeu asa de mult a iubit lumea incat a simtit fluturasi in burta'
NUUUUU "...incat a dat pe singurul Lui fiu..." - Ioan 3,16

Auzeam ca X i-a dat papucii lui Y "ca nu il mai iubeste" - adica ca s-a plictisit de Y, sau ca fata lui Y este prea comuna, nu mai are acea "noutate", iar sentimentul de indragosteala s-a evaporat.
In plus au intervenit unele obiceiuri ale lui Y, care nu ii plac lui X, cum ar fi: vorbeste la telefon prea tare, isi cumpara la fiecare saptamana o pereche de pantofi si nu stie sa parcheze masina...
Asta nu cred ca e dragoste.

Tot in mesajul de la dales zicea omul asta ca in America (US) rata divorturilor este de 50% - aici, ca si la noi, oamenii intai se intalnesc, se "iubesc", apoi se casatoresc.
In India cica rata divorturilor este de 1 la 1000, adica 0.1%, adica mult mai mica.
Un indian zicea - "voi occidentalii nu stiti sa iubiti - la voi dragostea este inainte de casatorie, la noi este dupa".

P.S Au mai ramas 3 zile si au votat 6 oameni. Poate chiar iese ceva :).
Dan

Winds of change

2009-01-14T14:40:00.002+02:00

Acum ceva timp era doar o adiere, dar a inceput sa sufle destul de tare.

M-am tuns chel pe 3 ian (destul de radical), apoi m-am mutat dupa 3 ani de locuit in acelasi loc (10 ian). Acum locuiesc in incinta unei biserici si - cu toate ca mi-a fost greu sa ma despart de terasa de pe bloc- ma simt linistit, chiar bucuros. Peste cateva zile mai imbatranesc un an, cu toate ca mai e ceva pana la schimbarea prefixului.
De revelion meditam la anul trecut, ce am facut si trebuia sa nu fac, ce nu am facut si trebuia sa fac. Sunt si cateva lucruri, pe care le-am facut bine, multumesc lui Dumnezeu. Dar ii multumesc si pentru toate celelalte.

In rest munca...

Meditand la ce a scris "altdan" ca si comentariu la postul trecut - ca e bine despre ce scriu da nu prea ajungem la discutii, ma gandesc ca ar fi bine sa reincepem "DiscussionX" ca grup fizic.
Asta presupune o cunoastere ne-electronica prin blog, sau mail, sau chat, ci una personala.

In rest munca...
Subiect de discutii X
O intrebare care adesea ma incuie este "Ce faci?" sau "Ce mai faci?". Cred ca punem mult accent, asa noi ca si cultura, pe ce facem - mai degraba decat pe cum suntem. Ce faci nu cred ca ar trebui sa determine cum esti, ci invers.
Si mi se intampla sa mint cu nesimtire la intrebarea asta, din reflex, probabil, zicand: "bine", sau "uite si eu". Nu prea merge - ce faci - bine, ar merge: cum esti - bine/rau.
Era doar un gand.

In rest munca ....

Respect
Dan

Israel vs. Hamas

2009-01-05T14:52:00.008+02:00

War?
http://www.cnn.com/
http://english.aljazeera.net/
http://www.gettyimages.com/
http://www.boston.com/bigpicture/2008/12/israel_and_gaza.html
http://wikipedia.org/ - search - "Israel", "Palestine"
http://www.hotnews.ro/stiri-international-5308774-video-israelul-fost-lovit-joi-dimineata-rachete-lansate-din-liban-guvernul-libanez-declansat-ancheta.htm

www.israelipalestinian.procon.org - bun

Hamas?
http://www.cfr.org/publication/8968/

E nasol cand ajungi la razboi. Azi am citit o bucata buna din zi despre Palestina si Israel, despre conflict si despre razboi. Vad ca multe state condamna Israelul pentru ca a lansat o ofensiva impotriva Hamas. Ei (Israel) au impartit chiar fluturasi pe strada din elicopter spunand populatiei sa plece din zona.
In ciuda invaziei, in ciuda faptului ca palestinienilor le mor oameni ei tot trag rachete (cam 50 pe zi) in partea de sud a Israelului. Desigur ca este posibil ca in spatele acestui mini-razboi sa fie alte state implicate.

Chiar asa - tu ce ai face daca ai fi Israel - sau daca ai fi oricare alt stat atacat cu rachete.
1. Nu faci nimic.
2. Tragi si tu rachete la intamplare.
3. Incepi o ofensiva de proportii impotriva atacatorilor.

Poate ca si eu as incerca sa imi apar tara...

Dan

La multi ani

2009-01-05T13:12:00.002+02:00

La multi ani!
Dragi cititori fideli si infideli - cu ocazia trecerii in anul nou va doresc multe bucurii, impliniri si intelepciune de la Dumnezeu.
Incredibil - suntem in 2009 - cum a trecut timpul.

Dan

Minipredica de Craciun :))

2008-12-25T17:56:00.005+02:00

Dar in primul rand vreau sa va urez o Sarbatoare a Nasterii Domnului Isus Hristos binecuvantata, cu Domnul insusi in centrul privirilor voastre!

Ce pot spune despre mine este ca nu prea sunt tolerant. Prin asta inteleg ca daca ce scriu stiu ca te deranjaza, si poate ar fi mai bine sa nu scriu ca sa nu te jignesc cumva, tot o sa scriu.

STARE DE SOC
Sunt pur si simplu oripilat de cultura noastra. Ziceam ceva de genul acesta si de 1 Dec. Dar acum lucrurile au luat-o razna.

Cultura noastra sexuala/pornografica - ca practic asta a devenit - tocmai mi-o prezinta pe Anda Adam semidezbracata cu niste mosi craciuni dansand la emisiunea Mihaelei Radulescu - care de sarbatori ma intreaba in chiloti de pe sute de afise daca singura mea placere este fumatul - insinuand sa o inlocuiesc, poate cu sexul sau cu alte dependente pornografice?
Toate astea se intampla pe data de 25 decembrie, adica la o zi dupa concertul extraordinar a lui Banica Junior. Wow. Am pierdut concertul. Dar sunt asaltat la televizor de alte porcarii, la fel de mari.

BAI!!!!!!Ce am ajuns?
Tu, noi cu totii - ce am ajuns de ne batem joc in halul asta de o sarbatoare asa de mare? Am inceput prin a-l inlocui pe Hristos cu Mos Craciun- un idol. Ne inchinam lui mos craciun pentru ca mosu asta e cum vrem noi sa fie. E un fel de dumnezeu creat de mintile noastre.
Grasanu asta rosu nu se uita la toate pacatele noastre si cel mai important atribut al lui este toleranta. DA. Nu te judeca. Poti face ce vrei si e ok.

Un lucru bun de craciun este ca suntem mai concentrati pe familie. Asta e bine. Facem cadouri celor dragi - asta e iarasi bine. Manifestam dragoste - e foarte bine.
Dar am auzit acum ca e la moda sa faci „chef” de craciun, evident nu cu familia. Asa o pervertire a craciunului nu am vazut niciodata pana acum. Poate doar nu m-am uitat.

Cea mai mare dovada a stricaciunii Sarbatorii acesteia despre care vorbesc este in atitudinea noastra fata de numele ISUS HRISTOS. Frate daca ma apuc sa trimit SMS-uri in care scriu numele acesta sunt considerat un fel de fanatic religios, un fel de ciudat intolerant. Daca cineva e de alta religie si el de craciun sarbatoreste altceva – iubirea, dragostea, cadourile si mai stiu eu ce… Nesimtitul de mine nu am grija de sentimentele lui, saracu! Fiecare sarbatoreste de craciun fix ce vrea, iar daca cineva sarbatoreste CE TREBUIE este considerat deplasat.

Daca imi trimiti SMS de craciun si imi zici „Craciun fericit” si alte urari ma bucur. Daca imi trimiti SMS si imi zici despre Isus, Mantuitorul nu pot decat sa ma mir ca mai sunt oameni credinciosi ca tine. Dar nu cumva sa imi trimit SMS cu reni, mosu’ care sa ma binecuvanteze, bradu magic caruia sa ma inchin si culmea – sa ii cant :)))) Iti voi da cu el fix de cap! (la figurat desigur :))) Deci nu te obosi, te rog.

Ti se pare ca sunt deplasat cu afirmatiile mele, nu? Poate de craciun ar trebui sa fiu mai - nu stiu cum – sa inspir dragoste, atmosfera calda, cadouri.

Acolo unde Dumnezeu nu este nu exista dragoste, exista pofta. Unde Dumnezeu nu este exista ura, idolatrie, materialism, egoism, cadouri – da pentru ego!
Intelegi tu de ce sunt oripilat???

ADEVARUL- ce sarbatorim de fapt
Isus Hristos, Mantuitorul omenirii s-a nascut in Betleemul din Iudeia. Au stiut cativa, niste ciobani, armate de ingeri, 3 magi care au venit vai de ei din Medo-Persia cel mai probabil, Dumnezeu insusi, Maria, mama lui Isus – o virgina insarcinata si Iosif - care nu era fizic tatal lui Isus, ci sotul Mariei.
L-am uitat pe Irod – Irod asta mare smecher- a incercat sa ii pacaleasca pe magi sa il instiiteze unde s-a nascut „REGELE” – evident ca sa il omoare. Magii insa fiind instiintati de Dumnezeu i-au dat cu flit lu Irod si au plecat acasa pe furis, evitand intalnirea cu Irod.
Insa Irod – pe cat de rau era- a facut ceva – A LUAT IN SERIOS NASTEREA REGELUI!!! Apoi a ordonat sa omoare toti copii de parte masculina din tinut cu varste mai mici de 2 ani.
Istoria de Craciun o poti citi in Evanghelia dupa Matei, capitolul 2 si 3.

END
Cine stie cand o sa citesti tu chestia asta, pe care o scriu acum, si cum o sa iti vorbeasca Dumnezeu prin asta – oricum sa stii ca daca o sa o citesti peste 5 ani vara poti citi si atunci din Matei.
Inainte sa ma judeci pe mine pentru ce scriu, cum scriu, ce expresii folosesc ar trebui sa te gandesti la tine. "Chiar asa - dar eu ce sarbatoresc mai frate????"

Imi doresc foarte mult sa ma insel. Sa imi cer iertare ca poate prin ce am scris mai pe la inceput nu este adevarat si ca Hristos este in centrul sarbatorii noastre si sper sa fie asa. Daca nu este sper sa devina.

In ultimul rand vreau sa va urez o Sarbatoare a Nasterii Domnului Isus Hristos binecuvantata, cu Domnul insusi in centrul privirilor voastre!

Dan

"Luminite de crize"

2008-12-09T08:15:00.002+02:00

Citate celebre din ultimul timp:
Castigatorul premiului cel mare
Anca: "Luminite de crize" - vorbind despre luminile, la care le-au dat drumul pe 5 sau 6 dec prin capitala si descriine minunatia in felul acesta minunat - luminite de crize - putine, mici, intarziate.

Pe locul 2 (ieri) Adi:
Zicea ceva de genul "S-au trezit toti! Aia cu care ma lupt eu in fiecare dimineata" - referindu-se la lupata fiecarui barbat si a fiecarei femei cu toti ceilalti in trafic. Jucam in tinerete un joc cu tari, in care erau niste aliante. Ne placea sa zicem: Romania contra toti.
Azi s-a implinit ceva similar. Eu contra voi - fiecare pentru el.

Pe locul 3 (acum imi amintesc):
Crie (Alma): Asta e tare: Born to party, forced to work. Status de pe YM.

Pac - pac

La multi ani Romania

2008-12-01T10:12:00.002+02:00

Sarbatorim azi ziua romanilor. Pe protv se spune "sa explodeze bomba cu mamaliga" si "s-o facem lata, inca odata". Si iata ca au fost alegeri si am facut-o lata, a treia oara :)))

In rest - tuturor celor ce va simtiti romani va urez La multi ani. Pot spune ca exista o orecare mandrie in mine ca sunt roman, nu imi e rusine cu tara mea, multumesc lui Dumnezeu ca m-am nascut aici

De ziua noastra imi doresc pentru mine si pentru tine sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu.

Ma uit pe geam si e frumos afara. Avem o tara frumoasa.

Dan

Universul este etern sau are un inceput?

2008-11-17T09:05:00.002+02:00

Salut, vorba lu Orange.
Am fost aseara cu un prieten bun la o conferinta despre creatie si evoulutie. (link)
http://www.presaonline.com/stiri/socant/unul-dintre-creatorii-acceleratorului-de-particule-vine-in-romania-435545.html

IMPRESII DE CONFERINTA DE 2 ORE GIUMATE
A durat cam 2.5 ore. spre surprinderea mea am fost atent, cred ca mai atent decat am fost vreodata 2 ore giumate consecutive in viata mea.
Omul a vorbit despre idei, filosofie, teologie. A afirmat ca este om de stiinta si lucreaza la Acceleratorul de Particule. In primele 5 minute a spus si ca este un crestin convins si in seara asta vom observa unde duc dovezile - spre creatie sau spre evolutie.

Si eu sunt crestin convins. Cateodata e foarte vizibil, alteori mai putin vizibil, dar este acolo....
Am mai fost la ceva asemanator, unde vorbitorul a facut cam aceleasi afirmatii, cam tot in 5 minute. Dar apoi, vorbind despre Dumnezeu, filosifie, cateva idei, a uitat sa arate dovezi.
Daca as fi fost ateu sau agnostic cred ca m-as fi suparat foarte tare.

Tipul de aseara a fost diferit. A citat foarte multi laureati la premul Nobel, cercetatori foarte cunoscuti. Despre unii nu stiam ca sunt credinciosi, iar despre altii stiam ceva vag (Pascal, Farraday, Newton, Maxwell).

DAR apoi am ajuns in miezul problemei si omul asta ne-a povestit despre munca lui. Spunea ca nu este deloc paradoxal ca el este un om de stiinta in domeniul fizicii particulelor, pasionat de munca lui dar si un crestin convins.
A inceput cu formule, grafice, teorii despre univers - cum sa spun - am fost asa de atent, de parca as fi avut un gol in mine, care sa suga toata informatia respectiva. Din pacate nu am inteles eu extrem de mult, dar stiu ca daca tipu asta ar fi fost profu meu de fizica din liceu SIGUR eram si eu pasionat sa accelerez particulele.

JURNAL DE CONFERINTA DE 2 ORE GIUMATE.
Ziceam ca pun pe blog cateva idei, pe care le-am scris acolo. Daca te plictisesti... si vezi ca o sa fie ceva de citit poti sa dai scroll down si sa te gandesti direct la cateva intrebari, daca nu citeste tot.

1. In primul rand mi-am scris nume, pe care am de gand sa le caut pe www.wikipedia.org, sa vad cine sunt si ce au facut.
Thomas Nagel, prof. Filosofie la NY (poate la nu situ ce universitate sau un liceu din Bronx ))
Peter Atkins, prof. Chimie, Oxford
Francis Collins, director « Human Genome Project »
Richard Dawinks, biolog evolutionist, Oxford
George Klein, biolog si imunolog, Budapesta
Jean Roststana, biolog
Robert Millikan, fizician (nober price winner)
A. Kerkut, zoolog evolutionist
Eugene Wigner, fizician (nobel price winner)
A. Einstein – zicea ca universul este inteligibil, are o ordine extraodinara si are o structura matematica...(cand a zis de matematica mi s-a zburlit parul de pe ceafa si am inghiti in sec, in amintirea anilor de liceu )).
Stepehn Hawking
Allan Sandage – care este considerat parintele cosmologiei moderne si care punea o intrebare foarte buna, pe care am mai auzit-o la Francis Schaeffer si la Descartes :”De ce sa existe ceva mai degraba decat sa nu existe nimic?”

Mai povestea despre metoda stiintifica de inductie si deductie (toate available in detaliu pe www.wikipedia.org si inca o chestie faina, ia vedeti aici:
1. Ai niste IPOTEZE si le testezi prin experimente
2. daca testele confirma ipotezele formezi TEORIA si testezi teoria prin experimente
3. daca teoria este confirmata de teste formezi un POSTULAT (gen. Toate x au un Y), iar daca nu teoria este gresita si trebuie sa renunti la ea.

Evolutia este o teorie si nu poate fi testata. Macroevolutia (evolutia intre specii) nu poate fi replicata, Microevolutia ( in cadrul speciei) o vedem si azi (caine, caine vagabond , lup, dingo).Nici creatia nu poate fi replicata.

2. Apoi a pus diverse intrabari, care se dezbat in in fizica particulelor anul asta:
De exemplu: universul este etern si va fi etern sau are un inceput, si , poate un sfarsit?
Big Bang – despre care e imposibil sa nu fi auzit nimic explica cum ca universul a avut un inceput. Cateva elemente de baza care sustin aceasta teorie
1. Universul se extinde (o cercetare bazata pe unde rosii – de indepartare si albastre – de apropiere- cautati pe wikipedia …)
2. Universul este format 73% din materie neagra, 23% din energie neagra si 4% din atomi.
3. Candva universul a avut o temperatura de 3000 K, acum are doar 2.73 K- e vorba despre o chestie, pe care nu am inteles-o foarte bine…. Cititi pe wikipedia 

Au mai urmat niste chesti legate de materie si antimaterie. Premiul Nobel pentru fizica anu asta a fost decernat unor japonezi pentru studii in sfera asta.

Iar acum o chestie, pe care sunt convins ca putini o stiati:
Tzesuttul e format din celule
Celulele formate din molecule, iar molecula din atomi.
Atomu are electroni si in centru protoni si neutroni – sigur stiati asta.

Protonii si neutroni,si parca si electronii sunt formati din QUARKS, iar acesti quarks formati din Leptoni si BOSONI!
Cu acceleratorul de particule cauta oamenii bosonul lui Higgs (un alt cercetator de la Geneva)

Nu vreau sa plictisesc un cititor fidel, asa ca sumarizez inca cateva aspecte. Omul nostru a mai vorbit despre
- Fred Hoyle – energiile de formare ale Oxigenului (in ceea ce priveste fizica particulelor)
- Constanta structurii fine!
- Richard Feynman
- Forta gravitationala/ forta lui Couloumb – daca diferenta intre cele doua forte este, fata de cum este acum ar fi o diferenta de 10-40 am avea in galaxie doar stele mari, cu masa mare, iar daca ar fi de 10-39 ar exista doar stele mici, fara masa mare. Asta da “fine tuning”

Apoi un alt capitol a fost despre biologie, zoologie, botanica ( si in general chestii cu bio sau zoo)
- Biogeneza (viata din viata) si Abiogeneza (viata din nimic). A vorbit despre Eduard Harrison si Arno Penzias (premiul Nobel), Louis Pasteur (1862) si Stanley Miller (1953)
- Explozia pre-cambriana
- Cei 20 de aminoacizi necesari vietii, proteinele ci probabilitatea formarii acestora din nimic. Pentru aminoacizi nu ar fi fost o problema foarte mare, doar ca s-au format prea multi aminoacizi, nu doar 20. ( de cercetat pe www.wikipedia.org). Cu proteinele ar fi fost o problema mai mare, anume ca probabilibatea ca sa se formeze lanturi lungi de informatii (gen ADN) ar fi de 10-130
- Stephen Meyers – istoria auto-organizarii.
- Complexitatea ireductibila a unei bacterii ( da am uitat care)

FELICITARI.
Ai citit pana aici si nu ai retinut foarte mult. Ce e important este ca sunt intrebari, care ne afecteaza modul de viata, modul, in care privim universul si cine suntem noi, indivizi, in relatie cu ce exista.

Cartea “The God delusion” a lui Richard Dawkins este dedicata lui Douglas Adams (care a murit in 2001) cu intrebarea (parafrazat): Nu te poti bucura de o gradina foarte frumoasa, fara sa crezi ca exista zane in spatele ei?
Raspunsul nostru ar fi mai degraba – ba da – problema este ca acolo unde exista o gradina frumoasa exista si un gradinar si mai ales – un PROPRIETAR.

Vizita deosebita

2008-10-04T22:20:00.002+03:00

O sa vina si autopilot off (3), pentru cei care asteapta ... e deja in lucru si este un "saved post".

Am fost in seara asta in vizita la cineva, de fapt chiar acum vin de acolo.
Am intrat in casa omului, am vazut familia lui extinsa, am dat "noroc" cu toti - fete si baieti deopotriva, apoi m-am asezat. Niste oameni simpli.

S-a asezat langa mine, a pus mana pe mana mea si nu mi-a dat drumul. M-am uitat la mana mea in mana lui si imediat mi-am amintit de mana asta, de semnul de pe ea. Cum as fi putut sa nu imi amintesc?

M-am uitat la parul lui alb pe alocuri, la burta, ne-am comparat burtile, inaltimile, apoi am stat jos.
Nu am putut plange, probabil pentru ca mi-am bagat in cap ca nu trebuie sa arat nicio urma de sensibilitate, iar el... poate pentru ca e mai greu sa plangi cu necunoscuti, sau poate pentru ca erau prea multi cunoscuti.

- Iti place aici? Esti fericit?
- Dane... aici pot sa fac ce vreau...

Am plecat repede ca sa ajung acasa... ar fi vrut sa mai stau. As fi vrut si eu la fel, dar am plecat.

Oare ce e fericirea?

Un omagiu tatalui meu

Sambata spontana perfecta?!

2008-09-07T13:53:00.003+03:00

Iata o incursiune in viata mea intr-o zi de sambata.
Postul o sa fie lung, dar merita citit...si scris.

EPISODE1
Ma trezesc devreme cu toate ca m-am culcat tarziu. Adun de prin casa, ma spal, stau si nu fac nimic. Vroiam sa plec pe munte, dar... am stat si nu am facut nimic.
Am incercat sa nu ma gandesc la ce ma gandeam si sa incerc aplicarea metodei "shopping" - adica sa merg prin magazine si sa incep sa cumpar chestii, pe care odata mi le-am dorit da nu aveam bani sa mi le iau.
Am fost in 6-7 magazine de biciclete, role, munte si nu am luat nimic. Eram foarte sictirit.
Imbracat cu niste budigai si un tricou de la second "snowboard magazine" am colindat ca un pelerin tampit Bucurestiul.

Imi place sa conduc si, sictirit ca nu mi-am luat nimic si nu am gasit placere in a-mi cumpara chestii, am vrut sa ma intorc acasa. Dar am luat o "lungitura" si asa am ajuns pe drumul spre Targoviste. Am decis pe drum ca voi merge spre Pitesti cu Biblia dupa mine. Ma gandeam ca voi gasi o padure, voi sta, voi citi si ma voi ruga. Nimic unusual pana acum.
Dar deodata...

EPISODE2
... un autostopist pe marginea strazii. Mosulet de 68 de ani. Opresc ( ma mir si eu ca opresc) si il iau.
- Mergeti la Gaiesti?
- Da (numai ca nu stiam unde e)
- Aaa... mergeti la Pitesti
- Nu, nu merg.
- Dar atunci aveti rude sau treaba in Gaiesti
- Nu, nu am.
- Dar atunci de ce mergeti la Gaiesti?
- Pai sa va duc pe dumneavoastra
- Si apoi ce faceti?
- Ma intorc.

Nu m-am uitat, sau nu mi-am putut da seama daca mosuletul era infricosat, bucuros de discutia asta.
- Sa stiti ca nu trebuie sa platiti nimic, va duc pana in fata blocului. Am venit special pentru Dumneavoastra, oriunde vreti sa mergeti va duc eu. Dumnezeu m-a trimis special azi aici pentru Dumneavoastra, iar eu am venit.
Exact asa i-am spus. Si ba mai mult - cu toate ca ma miram de ce debitez din gura - am crezut asta.

Am fost impresionat discutia cu Costi - asa il cheama. Am povestit, apoi m-a invitat la el acasa!
Si deodata mi s-a facut frica - frica de naivitatea lui, de ospitalitatea lui, dar am acceptat.
Sotia lui- credincioasa - cu multe probleme de sanatate... el ortodox, ea "prentecostala".
Cum am intrat in casa Costi i-a zis sotiei "Floare adu Biblia".
Floare- sotia lui isi pierduse vederea la un ochi si incepea sa i se duca vederea si la celalalt.
A avut o viata grea, grea de tot frate - nu porcarii pentru care ne plangem noi(eu).

Si a venit cu Biblia, mi-au pus-o pe masa, si se uitau amandoi la mine.
A doua oara cand m-am speriat- nu stiu cine au inteles ca sunt...de ce nu ii deranjaza budigaii mei, si aspectul meu neingrijit si de ce asteapta de la mine sa ii invat ceva.
Am citit psalmul 142. Floare plangea.
Nu puteam face absolut nimic pentru ea, poate credea ca sunt un vindecator, datorita entuziasmului, cu care sotul ei m-a prezentat. Eram tare emotionat.
Eram si sunt neputincios sa curm o suferinta. Doar Dumnezeu poate.
M-au rugat sa ma rog ca ea sa nu mai injure din cand in cand. Plangea.
Le-am lasat ceva la psalmul 142, dar discret, sa nu ma vada si le-am zis ca mai citeasca.

Apoi Costi mi-a arat orasul. Frumos. liniste.... si chiar pe strada asta am ajuns. Biserica, la care merge sotia lui este pe strada Linistei din Gaiesti.
Doamne, nu o sa uit ziua asta toata viata.

Da nu e gata... asta a fost pana pe la pranz

EPISODE 3
De pe strada linistei am mers printr-o padure cu miros de rahat de am ajuns intr-o pajiste murdara cu tot felul de gunoaie. Am citit PS52 m-am rugat... si am atipit.
Pe parcursul somnului mi-am dat tricoul jos... ca sa il pun sub mine...sa fie confortabil.

M-am trezit pe muzica. Am vazut o vaca si un tzaran sarac cu vaca. Fluiera.... Vaca pastea printre gunoaie...
Mi-a luat ceva sa ma imbrac si sa imi strang Biblia ... am mers spre el - Nea Ilie.
Alta experienta. Mi-a povestit viata lui... iar eu pe a mea. Eu - cam sictirit. El- guraliv.
Vroiam sa ii zic ceva de Dumnezeu, da nu pentru ca trebuie... ci pentru ca e important.
Imi era un pic frica de el, probabil si lui de mine. Stateam departe unu de altu, iar el avea in mana o bata si avea la el si cutit. Eu aveam budigaii :))
Pe parcursul discutiei de vreo 2-3 ore a scos din "rucsac" - adica un sac prins cu o sfoara si legat pe spate- o rosie si branza de vaca ( de la vaca cu care era) si le-a impartit cu mine, si apa la fel.
- Sunt mandru ca ai acceptat sa mananci - zicea el
- Sunt mandru ca mi-ati dat - hop si eu.
Ne-am apropiat si am discutat de politica, vietile noastre... tare fain.M-am simtit ca un Moromete la sfatu de frati :)

Mi-a dat sfaturi.
Imi zicea "pupati-as talpile tale de copil ce esti", pupati-as ochisorii tai... asa vorbea cu mine. M-o fi vazut cu budigaii.... si de aia.
I-am dat si eu sfaturi.
La despartire am intins mana si m-am bucurat.
- Ma mandresc ca mi-ai intins mana, strange-ma bine sa se transmita niste curent intre noi. - Asa imi zicea la despartire.

Simt ca mi-am facut 2 prieteni ieri, dar cu ultimu ... a fost o conexiune faina, o experienta extraordinara, in care frica s-a trasnormat in dragoste si anxietatea initiala in bucurie si tristete la despartire.
Oare ii voi mai revedea? Am adresa lor si numarul de telefon.

Poate ca sunt nebun si poate ca e ciudat ce fac uneori, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a facut asa si sa pot invata asa de mult din chestiile astea despre relatii, despre Dumnezeu, despre increderea in El, despre asteptari, despre bucuria care invie cand crezi ca a murit de tot.
O zi ca asta nu ai cum sa o uiti.

Doamne vin cu multimire inaintea Ta. Multumesc pentru oamenii astia si multumesc ca Tu m-ai intalnit cu ei. Te rog lucreaza in inima lor prin faptul ca prin mine le-ai spus despre Tine. Multumesc ca mi-ai transformat frica in bucurie, multumesc ca am fost autentic.
Multumesc pentru Costi, Floare si nea Ilie. Ai tu grija de ei.
Te rog sa o vindeci tu pe Floare, te rog sa ii vorbesti tu ca ea sa isi puna ingrijorarile in mana Ta.
Esti extraordinar, Doamne.
Amin.

Ai citit pana aici. Felicitari.
EPISODE4: aici scrii tu.

Cel mai tare blog

2008-09-02T13:46:00.002+03:00

Am cautat si ... caut. Cu totii cautam.
Prostia este ca atunci cand gasim nu ne dam seama, iar atunci uitam sau pierdem. Poate ne amintim din nou...

Am gasit un blog foarte tare. Il stiam demult, de fapt de ceva timp...
- este un blog foarte foarte vechi,
- nu poti posta comentarii
- titularul blogului e mort de mult timp
- are un numar fix de posturi, anume 150
- nu are poze
Dar e actual. Nu a mai postat omul de foarte mult timp pe blogul lui... si e foarte fain.
Toate astea il descalifica pentru a se numi "blog", dar pentru faptul ca este asa de intim, atat de adanc in ce spune omu asta, cat de mult se deschide.... e mai mult decat un blog.

David il cheama pe omu asta si dupa ce scrie cred ca a trecut prin multe in viata lui.

Pentru azi va recomand postul 142, 143 si ... daca aveti timp... 119.
http://www.biserica.org/Biblia/VT/Psalmii/142_index.html

Sa fiti iubiti

Autopilot off (2)

2008-08-01T22:48:00.002+03:00

Sau te tai, tai, tai... erau cuvintele, in ale caror lacrimi adormi John in spatele camionetei murdare condusa de slinos pe un drum prafuit.

Dimineata, ce frumos e dimineata pe la ora 5, 5 jumate pe o sosea, serpuita pe o faleza.
"Cat de frumos poate fi..." se gandea John bucurandu-se de un rasarit extraordinar. Problemele lui parca disparusera in zare, inghitite de marea acum calma, topite de razele soarelui, care strapungea orizontul.
"Toate se vor rezolva" - isi zicea el, incercand sa faca abstractie de gravitatea situatiei.

"Ai observat ceva?" - intreba interlocutorul prea putin mirat de atitudinea lui John.
"Nu mai mergem, ne-am oprit, de fapt m-am trezit stand, nu mergand" - rosti John cu un suras ironic indreptat spre interlocutor si dandu-si seama cat de greu gandeste dimineata.
"si" - continua el gandul - "parca nu vroiam sa ajung undeva anume, dar simt ca unde sunt acum nu este unde vroiam sa ajung. Nu e bine!"

"Unde m-ai adus???" - zbiera el catre slinos, care, datorita zgomotului se ridica cu fata direct in parbrizul camionetei. "Nu ziceai ca mergi la Vltaska, sau sa ceva? Aici suntem pe camp..."
"Stai calm omule ca iti povestesc" - rasuna slinosul, in timp ce se scarpina in cap, acolo unde se lovise.

"John ai auzit vreodata de Vltaska?"- intrba slinosul cu un ranjet pe buze
"Nu"
"Nici eu"- mari slinosul ranjetul considerabil.
"De ce m-ai mintit? De ce m-ai adus aici? Cum ajung inapoi?- exclama John, care tocmai isi daduse seama de tradare.
"Eu fac ce vreu, mint, fur, omor dupa bunul meu plac, nu trebuie sa iti dau vre-o explicatie. Nu ma intereseaza nici unde suntem si nici cum ajung inapoi. TU esti aici din voia mea si pentru ca esti prost.
Nu cred ca te intereseaza in mod real cum ajungi inapoi pentru ca nu stii unde vrei sa mergi. Pentru un om ca tine viata este fara speranta."

Dupa incheierea monologului foarte scurt John isi lua un timp de cateva secunde de meditatie. Nu avea de ales, era blocat.
"Bine, dar ... cum... am ajuns aici?"
"Sa-ti explic" - intra si interlocutorul in discutie..." ai zis ca mergi doar inainte si vei stii cand va fi timpul sa te opresti - ceea ce mi se pare absolut prostesc, dar fie. Te-ai gandit ca o calatorie iti va solutiona problemele de care vrei sa fugi... si in stupizenia ta chiar ai incercat sa fugi fizic de ele. Apoi chiar ai plecat la drum si ai mers ba inainte, ba la stanga, ba la dreapta, te-ai lasat purtat de orice om, pe care l-ai intalnit in cale, de orice adiere de vant care culca trestia!
Nu te mai revolta atat... accepta! Nu mai lupta! O sa te doara si mai tare....!"

"Mai bine te-ai bucura" - arunca slinosul cuvintele peste fata lui John, amarat de framantari
"De ce sa ma bucur?!"
"De rasarit - este ultimul rasarit pe care il vei vedea in viata ta"

Cu slinosul nu era de gluma, se pare...

Autopilot off

2008-07-13T10:12:00.002+03:00

"Acum e negru, totul e negru" - spuse John cu glas indurerat si sumbru. "Nu pot face nimic"- continua el cu capul indreptat spre centrul pamantului si aruncand cate un picior in fata celuilalt.
Venise de departe, omul a parcurs un drum lung si greu, plin de capcane, plin de lupte pierdute, dar si unele castigate.

"Ce crezi ca se va intampla acum?" - intreba interlocutorul lui de drum.

"Nu imi pasa - poate ma opresc, poate merg inainte asa cum sunt, sau ma intorc" - continua John pe un ton nepasator, lasand in urma lui o dara de sictir.
Sangera grav, era ranit, iar sictirul se scurgea din el picatura cu picatura. Puteai sa il mirosi de la o distanta foarte mare.

Viata lui John a inceput rau si a continuat si mai rau. A trecut prin sute de incercari si a luptat. Dar la un moment dat a inceput sa ia decizii gresite, din ce in ce mai gresite, astfel incat acum, in loc sa fie in tzara lui, in familia lui, era singur doar cu "interlocutorul" pe un drum prafuit intre Pakistan si India. Cu fata scorojita de arsita soarelui, buzele sangerande, trupul obosit mergea spre India. Un om nebun, un om dur, un om cotropit de o legiune de demoni cu regrete in viata, asta era John. Parea insa cateodata foarte in ordine, mai ales cand stateai cu el la masa, crea o atmosfera relaxanta in jurul lui, era un om placut si vioi, un om plin de viata.

"Incotro ???" spuse brusc soferul camionetei, care opri intr-un nor de fum si praf in dreptul lui John?
“ Poftim?” - se minuna John, care isi indrepta privirea dinspre centrul pamantului catre jegul de masina de langa el si catre soferul slinos al acesteia.
“Unde te pot duce, unde vrei sa mergi?” - repeta slinosul.
“Acolo unde mergem toti - la moarte!” - raspunse John pe un ton stricat.
“Domnule cu totii ne indreptam spre moarte, dar intre timp sa ne oprim si pe aici. Hai urca, eu merg la Vltaska.

John isi arunca toate posesiunile de calatorie in camioneta slinosului dupa dialogul scurt si ironic. A refuzat sa stea in fata cu soferul, a vrut mai degraba sa se aseze in spate, in praf si mizerie.
Minte sanatoasa intr-un corp sanatos - iar cand mintea este bolnava asa arata si corpul. Asta era John.
Din tot ceea ce putea fi si trebuia sa fie se gasea deodata cum nu si-ar fi imaginat niciodata ca ar putea ajunge. Dar aici era. Ce putea face acum? Cum era sa iasa din aceasta incurcatura nemernica, pe care viata i-a pregatit-o?
In timpul, in care a avut telfonul mobil nu l-a sunat nimeni, nici unul, dintre cei care sa dadeau prietenii lui.
"Nimanui nu i-a pasat de mine" - gandea John in spatele camionetei, in timp ce datorita drumului prost vertebrele coloanei sale se tasau, apasand mai tare pe durerea spiritual cu un volum din ce in ce mai ridicat de durere fizica.

Dupa ce a fost jefuit in Kazahstan acum 2 luni a ramas taiat de cei de acasa, lipsit de orice fel de a comunica cu ei. La inceput doar acest gand a fost inspaimantator pentru el, dar apoi si-a dat seama ca de fapt de aia plecasa – sa scape de nenorocitii si bastarzii, pe care ii cunostea. A plecat ca sa isi verse mania impotriva lor asupra lui.

“Mi se pare cea mai mare prostie ce vrei tu sa faci, in plus nu inteleg de ce ai facut-o!”-auzi John din nou vocea interlocutorului in ureche.
“Un om disperat, fara speranta, fara viata implinita, fara promisiuni, fara incredere – ce crezi ca mai poate face, hmmm? Ia spune tu, daca esti asa destept! – izbucni John in lacrimit si in urlet.

“Liniste in spate!” – se auzi zbierind vocea slinosului, “sau te tai”.

Praga - Culmea ironiei

2008-07-05T09:43:00.002+03:00

Am ajuns si eu in Praga. Nu e departe.

Avand in vedere postul trecut, cel cu concediile romanilor si altele... si feedback-ul primit de la cineva ma gasesc in ipostaza ciudata de a mentiona 2 lucruri:
1. Am intrebat pana la urma colegii, prietenii... daca au fost in Praga, sau Paris/ Viena de sarbatori sau Grecia ca sa vad daca parerea mea, pe care am exprimat-o inainte sa gandesc prea mult tine apa sau nu. Nu tine. Majoritatea nu au fost in Grecia, Praga, Paris sau Viena de sarbatori.
Ce concluzie pot sa trag?

2. Chestia cu weekendul
Sunt in Praga. Un weekend prelungit. Ieri am fost aproape toata ziua la cumparaturi, la... atentie ... reduceri. Se pare ca sunt roman iar romanii vin la pachet - cu plusuri si minusuri (0).

D

Unde mergi in concediu?

2008-06-27T13:52:00.001+03:00

Noi romanii... noi suntem un popor frustrat! Nu ne place in tzara noastra mai deloc, in orasele noastre... E drept ca sunt urate cele mai multe, dar totusi... sunt ale noastre.

Orasul
Pentru noi este o delectare sa mergem in alte tari si sa VIZITAM orase. Sunt tot cladiri, tot poduri, muzee... cladiri deosebite de celelalte cu inscriptionari in alte limbi. Dar in fond tot un oras e, poluat si el, vara - cald, iarna - frig. E posibil sa fiu eu setat pe chestia asta... de ce sa mergi in concediu dintr-un oras in altul si sa incepi sa vizitezi....

Pozele
Apoi pozele.... cele mai multe poze, cu toate ca nu am facut un studiu pe chestia asta, sunt cu un om (sau doi) la baza unei cladiri, la baza unui monument...
Apoi mai e si un "issue" de cine se uita la pozele astea... colegi, prieteni persecutati, torturati cu "2000 de poze" cu replici de genul "aici eram eu in statia de metrou X" ... "aici era iesirea din statia de metrou X"....
Pe cine intereseaza toate chestiile astea? - ne gandim noi pe jumatate adormiti, cand prietenii nostri ne arata "bijuteriile" excursiei.

Sunt ironic, da, dar mai urmeaza

Destinatii
Grecia! - nu esti cu adevarat roman daca nu ai fost in Grecia. Cel putin prin corporatii asta e... asa incepi - Grecia.
Praga! - cu colegii... nu esti coleg adevarat daca nu ai fost in Praga cu colegii
Viena sau Paris (revelion) - pai tu care esti tu coleg.... sa nu mergi tu de remvelion la Viena sau Paris?? Inaceptabil
Tunisia, Turcia, Bulgaria, iar acum hitul.. nu esti modern daca nu mergi in Croatia!

TU unde mergi? Si ce faci unde mergi? Cat stai???? :)

Durata
minim (snob) - 1 weekend
mediu (ok) 7 zile
high (super okk) 10 zile
premium (extraordinar) 14 zile...
Iar acum intrebarea mea: TU cand planifici ceva asa vorbesti? - peste 25 de zile... peste 13 zile...? Sau zici peste o saptamana, doua saptamani....

Da la un concediu in Bucuresti te-ai gandit? Serios - daca ai fi slovac, grec, turc... ai veni tu in Bucuresti sa vizitezi cladiri comuniste, casa poporului si alte vestigii importante? Sau ti-ai vedea de treaba ta prin alte parti?

Culmea: il intreb pe un coleg acum unde a fost in concediu: nu a fost niciodata in Praga, Grecia, Bulgaria, in Viena si Paris de revelion... si merge in concediu in Corsica.

Iar eu merg in Praga un weekend, draga!

D

Unde mergi in concediu?

2008-06-27T13:52:00.000+03:00

Edi, Liana, Naomi si Rut

2008-06-18T08:39:00.004+03:00

POVESTEA
Cancerul este o boala grava, foarte grava. Celulele cancerigene distrug celulele sanatoase, in conditiile, in care sistemul imunitar este extrem de slabit. Cancerul se extinde astfel pana omul moare. Aceasta extindere are loc prin atingerea celulelor sanatoase si apoi "uciderea" lor de catre cele cancerigene.

Nu am vazut un cancer pana duminica. Stiam doar ca de la cancer mori si esti mahnit.

Am fost duminica la Edi - un om, pe care nu il cunosteam, nu l-am vazut niciodata. Cei de la noi din biserica tot au vorbit despre el, s-au rugat pentru el. M-am simtit putin ciudat sa ma prezint la telefon ca "Dan Babu de la biserica Agape din Bucuresti" si sa spun ca vreau sa il vizitez. Si el sa se bucure si sa accepte.

Imbracat cu haine de munte am intrat in apartamenul lor din Targoviste - simplu si nesofisticat. Sotia lui Edi, Liana, m-a avertizat ca trebuie sa fiu tare, ca Edi nu arata bine. Eu i-am spus mai in gluma ca sunt sensibil si lesin daca e ceva.
In camera am gasit un om slab, cu chelie si mustata cu o jumatate de fata sanatoasa, iar cu cealalta desfigurata. M-am uitat in ochii lui si am zambit, l-am salutat si i-am spus ca ma bucur ca am venit.
Apoi mi le-au prezentat pe fetele lor frumoase - Rut- 10 ani si Naomi -13 ani.
Edi este un om tare fain, vorbeste mult si despre orice.
I-am prezentat si un aparat medical, care sper sa il vindece. De fapt o parte din scopul meu cu vizita aceasta a fost sa le prezint acest aparat, cu care au existat vindecari de cancer din metastaza in proportie de 100% - in Brasov si Medias.
Am stat cam 2 ore la ei, apoi ne-am rugat.
Edi s-a rugat pentru mine.... nu, nu intelegeti. El- bolnavul - s-a rugat pentru mine - "sanatosul". Ce mare credinta trebuie sa aiba omul acesta si slava Domnului pentru asta!
Apoi am plecat.

Nu am vazut un cancer pana duminica. Dar stiu ca de la cancer poti fi bucuros in suferinta, poti avea nadejde si speranta, incredere in suveranitatea lui Dumnezeu si da, ai pace. Asa l-am cunoscut pe Edi.

LECTIA
1. Lectia este ca pacatul este ca si cancerul. Se extinde.
Doar daca il atingi te atinge si te prinde si nu iti mai da drumul, da, te tine captiv si te otraveste. Iti otraveste dorintele, mintea, trupul, caracterul - tot ce esti. Nu e de joaca.
Iar apoi dupa ce te-a biruit odata o va face mereu si se va extinde... pana te omoara.
Pacatul este nefiresc, ca un cancer pe fata unui om - deformeaza, te "mostrifica" - daca exista cuvantul acesta in limba romana.

2. Lectia este ca Hristos a biruit pacatul!
DA! Metafora mea e limitata pentru ca pacatul nu este chiar o boala, ci este moarte.
Rom 8:12 Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pămînteşti, ca să trăim după îndemnurile ei

3. Lectia este ca Evrei 11:1 este adevarat!
Heb 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
Iar duminica am vazut ca omul acesta, cu cancerul pe fata si in gura, desfigurat... are pace, are bucurie in suferinta, are nadejde.

Doamne iti multumesc.

Eu azi am fost pe camp.

2008-06-08T23:14:00.005+03:00

De fapt au trecut 3 zile de atunci... dar acum 3 zile era actual.

"Eu azi am fost pe camp". Afirmatia in sine nu este nici surprinzatoare, nici amuzanta si nici captivanta intr-un fel... pentru cei necunoscatori. DAR pentru cei cunoscatori - cei care ma mai stiu - este cel putin intriganta. (sau cel putin este posibil ca asta sa vreau eu sa cred ca se crede despre mine... in fine)

"Ce sa faci Dane pe camp? Tu nu mergi pe camp in mod normal - de fapt nu cred ca ai fost vreodata pe un camp... ar fi urmatorul gand.

"Sa strig" - as raspunde eu. - si nu, nu pot sa strig in oras, pentru ca ma aud oamenii.... trebuie sa fiu in padure, sau pe camp.

Iar acum intrebarea de 100o puncte - "De ce ar merge un om pe camp sa strige?

Barbatii credinciosi- cel putin unii dintre ei inteleg lucrul acesta. Despre ceilalti nu stiu.
Femeile nu cred ca il inteleg fie ca sunt credincioase, fie ca nu. Si dati-mi voie sa exemplific:

- Femeile plang fie de bucurie, fie de tristete - asa se descarca ele de una, alta. Sau pur si simplu sufera tacit, launtric. Sau merg la cumparaturi ca sa isi distraga mintea de pe problema adevarata.(Cred...)

- Barbatii ... - aici e mai complicat - unii cred ca e imatur, nebiblic, nu se inscire cu politica cultului nu stiu care... sa te manifesti in vre-un fel. Altii, printre care si eu - cred ca este bine sa te manifesti, dar sa nu ofensezi prin manifestarea ta. Atunci cand stii ca ceilalti s-ar putea sa nu inteleaga... trebuie sa mergi pe camp (sau in padure) singur.

In Biblie termenul "striga" "urla" "tipa"... samd apar destul de des. Noi le citim fara intonatie...iar cuvintele si pierd sensul...

Iata ce vreau sa spun: AI ZIS VREAODATA CEVA? - bineinteles!
AI STRIGAT VREODATA? - cu siguranta. Vezi diferenta?

DISPERARE - cam asta este cuvantul potrivit. Emotii puternice - capitulare. Ai incercat totul, totul, ai dat tot ce ai avut/putut si nu a fost de ajuns. Ajungi sa spui...
Cand ai emotii puternice nu poti sa spui lucrurile... le strigi. Emotiile sunt fie hiperpozitive, fie hipernegative... oricum ridici tonul, ridici vocea - te manifesti.
Daca te-ai observat pe tine (sau pe mine) intr-o cearta... ai vazut ca la un moment dat uiti de niste norme de bun simt si ridici tonul, te pierzi in emotii, te inrosesti... Apoi iti pare rau - sau nu, dar asta este deja alta tema.

Cateodata, cand nu intelegi o gramada de lucruri cred ca e bine sa nu tii inclestarea in tine, cred ca e bine sa o stigi afara inaintea lui Dumnezeu, sa pui toate lucrurile inaintea lui cu emotie, pentru ca si emotia este tot de la El. Sa stai in genunchi pe camp cu mainile ridicate si sa te bucuri, sau sa strigi este un lucru extraordinar. Si in plus e si sanatos sa iesi din oras.

Recunosc ca poate ideea cu campul este cam extrema -iesita din ordinar pentru multi, dar Dumnezeul, in care cred eu, este extraordinar.

M-am dat de gol, da. Din cand in cand mai fac lucruri din astea si sunt bucuros.

Pacat ca nu am poze... dar... stiti si voi cum arata un camp si sper... ca aceia dintre voi, care nu au mai vazut un camp mare fix din mijlocul lui si care nu au ingenunchiat in fata Dumnezelui atotputernic sa strige... vor afla in curand cum este.

Va doresc mult har
Dan

Mix Postmondern

2008-06-02T08:41:00.007+03:00

Dragi gospodine.

Azi vom gati o supa speciala numita "Mix Postmodern".

Daca ma intrebati la ce va foloseste acest mix postmodern va pot raspunde: mixul este pentru aceia, care vor sa "fie liberi de sabloane", fara inhibitii, pentru toti aceia, care iau ce este bun din fiecare parte si prin propriile lor eforturi remrcabile se fac sa creada acest amalgam de culturi, rituri, traditie, biserica, Dumnezeu, religie si altele. Remarcabil este faptul ca dupa realizarea supei gospodina o si mananca.

Dar vorba lunga saracia omului... iata CUM se face

1. Supa din plic - supa alfabet. Trebuie supa alfabet din plic pentru ca informatia sa fie gata mestecata de altii, pentru gospodinele incete la gandire, sau pur si simplu comode... este ingredientul perfect.

INSTANT - pentru ca azi nu mai avem rabdare... vrem sa punem noi lucrurile in miscare,

GATA - pentru ca nu mai putem filtra adevarul de minciuna... sau e prea greu.

DIRECT- mergem pe principiu relativismului... bagi litere in supa si ies propozitii logice.

2. Dragi gospodine... puneti apa la fiert, adaugati supa instant alfabet. Pe ambalaj scrie un litru, dar nu va luati dupa CUVANTUL SCRIS, puneti cum vrea muschiul vostru. In fond... cine sunt EI sa ne spuna NOUA cum sa facem lucrurile.

3. DEODATA bagati in supa niste soia. Da, soia modificata genetic sau nu, sau mai puteti introduce orez sau paste, ca sa traga apa in surplus.

De obicei rezultatul prelimiar al mixului nu este potrivit cu asteptarile, atunci pur si simplu trebuie ajutat. Daca Dumnezeul real este prea direct cu noi, nicio problema, il ajustam dupa imaginatia noastra sa fie mai mangaietor ... da... Mixul Postmodern.

4. Dupa ce ati facut in oala un fel de "TERCI" scoateti tot afara in farfuri.... DAR... nu e gata.

5. Se serveste cald impreuna cu cascaval sau cas. Da... Mixul a iesit prea simplu... mai trebuie ceva nou, pentru ca ne place NOUL, ceva natural pentru ca nu vrem sa MURIM asa de repede...

Reteta nu este patentata, se pot folosi total alte supe, total alte idei, doar este postmodern.

Pofta buna.

Fericirea 1968

2008-05-26T09:23:00.007+03:00

"All men seek happinies. This is without exception. Whatever different means they employ, they all tend to this end. The couse of some going to war, and of others avoiding it, is the same desire in both , attended with different views. This is the motive of every action of every man, even of those who hang themselves." Blaise Pascal 1968

Am primit un CD pe care scrie "Quest for Joy" si il ascult acum.

John Piper vorbeste despre bucurie si despre fericire. Inca nu am ascultat tot cd-ul, dar pare ca omu are ceva de spus.

Chiar vorbind de fericire - se pare ca tot ce facem azi facem doar pentru acest lucru - sa fim fericiti. De ce?

Muncesc - ca sa am ... chestii materiale si ==> sa fiu fericit

Muncesc - ca sa am o functie, autoritate, putere, oamenii sa se uite frumos la mine ==> ca sa fiu fericit

Am tot felul de activitati... le fac doar cu un scop: sa fiu fericit.

Nu, suferinta nu ne place.

Citeam aseara din Romani 8: 17 : "Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El." - asta ziceam si aseara intr-o discutie... " 'da mie nu imi place sa sufar".

Ce parere aveti? Suferinta este buna sau nu? Va place?

Credeti ca este un lucru rau/bun sa vrei sa fii fericit?

Double Headshot!

2008-05-16T10:18:00.002+03:00

Acum alte framantari
Viata e plina de framantari... si prin framantare inteleg chestia aia, pe care o faci cu coca- o framanti, o rupi, iar o framanti... pana devine o masa omogena, pe care apoi o frigi in ulei... Deci dupa framantare urmeaza ceva si mai rau :)

Orice faci tot rau iese. Azi- pesimism.
Azi ma simt ca un fel de monstru. Suparat din cauza ca altii, pe care eu i-am suparat sunt suparati - si au si motiv sa fie. Suparare e un termen prea simplu si prea de scurta durata - supararea vine si trece - in cazul meu trece mai greu - dar mahnirea... nu stiu, tristetea.... astea sunt pe termen mai lung.

De obicei oamenii scriu lucruri bune despre ei pe un blog, pe net, prin scrisori sau pe afise electolare... dar poate ar fi bine sa ne recunoastem asa cum suntem cu imprefectiunea noastra si sa ne cerem iertare.

d

Long time no words....DEATH

2008-05-16T10:05:00.002+03:00

Ma simt indemnat sa scriu ceva.

S-au intamplat mai multe lucruri, despre care as vrea sa scriu azi.

Nu am inteles niciodata ce se petrece in mintea cuiva, care isi ia viata. Cred ca este o lupta, apoi o infrangere, o capitulare si apoi un curaj de asumare a infrangerii si cumva acceptarea propriei pedepse. Filosoful Albert Camus spunea "Singura libertate a omului este aceea de a se sinucide". El insa nu a facut-o.

Am trecut saptamana trecuta prin experienta oribila de a cunoaste pe cineva care insa si-a luat aceasta libertate. Am fost socat, marcat, indurerat, revoltat, iar mahnit si indurerat. Inca ma gandesc la chestia asta.

Am fost si eu acolo (la locul, in care s-a manifestat libertatea) cu ceva timp in urma. Un sentiment de adrenalina mi-a fulgerat sira spinarii. Etajul 8... nu ai cum sa scapi. Cand am fost la inmormantare nu am avut curaj sa ma uit in jos, nici sa ma apropii de geam.

Este asa de trist ca traim azi intr-o societate, in care oamenii isi iau viata, in care nu mai gasesc speranta. Si intr-adevar daca stai sa te gandesti ... ce speranta sa ai? Te uiti cum iti trece viata si nu ai facut nimic... mai urmeaza sa ai ceva datorii, sa te caute camatarii.... sa iti moara apropiatii ... si iti "bagi picioarele".

LASITATE!!! Este o lasitate sa ai curaj sa iti iei viata si sa nu ai curaj sa o traiesti - citat de la mine!

Trebuia sa scriu asta.

O poza.

2008-03-17T22:57:00.001+02:00

O poza.

2008-03-12T16:13:00.000+02:00

Dupa ce Isus a plecat din Capernaum in Galilea a venit la el un lepros si l-a rugat- in genunchi, cu credinta mare, nu gluma - sa il vindece : "Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti"- zicea el. Isus l-a vindecat si i-a zis sa nu zica la nimeni, dar sa mearga la preot sa ii arate, si sa aduca o jertfa, cum i-a invatat Moise.
Tipu asta, de bucurie presupun, a inceput sa vesteasca in gura mare ce i s-a intamplat
(Marcu 1:39-45)

Intrebare intrebatoare: Ce crezi despre ce a facut leprosu' vindecat? Tu ce ai face?

D

Despre mandrie

2008-03-03T11:39:00.000+02:00

"Despre mandrie stiu sa scriu cel mai mult si cel mai bine"

In urma citirii cartii lui C.S. Lewis, a capitolului cu mandria in special, la 12 noaptea in tren, obosit dupa o zi grea, obosit dupa o saptamana grea, cu mintea obosita de ameteli, m-am lasat cuprins de o teama. Teama ca respectivul capitol s-ar putea referi la mine, la cum sunt eu - nu doar in situatii speciale - ci mai tot timpul. Cat de greu a fost sa recunosc.

Cica:
- mandria este cel mai detestabil atribut dintre toate, crestinii numindu-l cumva "pacatul cel mai rau".
- indiferent de rasa/crez/religie/varsta si altele mandria este detestabila la altii
- este pur competitionala (nu ca la sport- o competitie sportiva) adica competitiva cu mandria altora.
- adica eu vreau sa fiu in centrul atentiei, iar cand altcineva este... well mandria mea este lovita.

Iar acum o intrebare cu raspuns deschis( orice ar insemna asta).
Oare un om care recunoaste mandria lui poate fi extrem de mandru recunoscand-o, stiind ca intr-un grup, in care o recunoaste, va fi ori singurul care recunoaste, ori primul si avand ca scop ca prin aceasta recunoastere sa para smerit, mai exact sa se mandreasca cu smerenia lui.
(Am incercat sa complic logica, dar nu cred ca am reusit)

Mi-a fost dor de voi...

2008-02-27T09:45:00.000+02:00

Nu am mai scris de ceva vreme, nici eu nu stiu de ce, dar intentionez sa ma reapuc de scris.

Intre timp am citit o carte ( mai am 3 capitole si o termin), a durat o luna jumate sa trec prin 150 pagini. Cartea se numeste CRESTINISMUL REDUS LA ESENTE de C.S. Lewis.

Anyway... noi- cativa, care au mai citit cartea- ne intalnim SAMBATA la ora 18:00 la biserica AGAPE de pe strada Siminocului sa discutam pe baza cartii.

Sper sa ne vedem acolo.

D

Plinatate.

2008-01-27T07:22:00.000+02:00

Am primit o carte: "Dimineata si seara" - se numeste cartea. De Charles Spurgeon. Daca nu stii cine e tipul asta da un search pe wikipedia, sigur trebuie sa fie.
Si el vorbeste pe 27 ianuarie despre plinatate, si iata ce scrie "Caci toti am primit din plinatatea lui" - Ioan 1:16 - si prin toti se rerera si si la mine si la tine ( considerand ca il cunosti personal pe Hristos)
Si explica un pic plinatatea asta, plinatate lui Hristos: plinatatea victoriei sale, invierii sale, binecuvantarilor sale, dreptatii sale, intelepciunii sale, plinatatea harului sau de a te sfinti, pur si simplu plinatate de satisface orice nevoie a ta.
Si ai primit si tu, credinciosule.

Dar la fel ca si mine ori ai uitat ori nu ai stiut de la bun inceput ce inseamna asta, ori ... ai ignorat lucrul acesta si te-ai dus pe calea ta si ai refuzat plinatatea asta.
Iar acum te intreb pe tine ce ma intreb si pe mine: "Cat ai de gand sa mai continui asa?" Serios acum... Cat ai de gand sa preferi pacatul, in loc de binecuvantare? Sau cat ai de gand sa te concentrezi pe tine si problemele tale si nu pe Hristos?

Poate ca mai e timp, poate ca nu, dar in dimineata asta iti zic sa lasi orice faci, sa lasi orice intristare sau ce mai ai tu pe cap, si sa vii inaintea lui Hristos.
Dumnezeu cu noi - Matei 1:23

Left behind sau much ahead?

2008-01-10T11:12:00.000+02:00

Anddddd.... we're back!!

La birou: Salut salut... cum a fost de revelion? Cum sa fie...? Bine.. Ia sa iti arat poze...

Si uite cum au trecut primele 2 zile de munca. Incepem anul cu piciorul drept!

Scrie si tu intr-un comment la ce te astepti anul asta... desigur si vis-a-vis de blogu asta.

2007-12-24T01:00:00.000+02:00

Mail de craciun... cresteti-ar porcu!

Am primit un mail zilele astea, iar dupa ce am cerut permisiunea sa il pun pe blog si am obtinut-o, chiar l-am pus. Sintetizeaza ce vroiam sa spun si eu... dar mai bine cititi voi:

"Cica vin sarabatorile...Care sarbatori ca-s mai multe,unele nu prea au a face una cu alta, in fine toata lumea sarbatoreste. CE? Mai conteaza , oricum fiecare sarbatoreste ce are chef... sarbatoare sa fie....mai ales pt noi romaniii...

Anu asta m-a cam pus pe ganduri nasterea Domnului...Ma gandesc la ce-o fi fost in mintea Mariei, cand a aflat ca e insatcinata, ce-o fi zis prietenele ei, parintii ei, oare au crezut-o? Oare Iosif nu se indoia de spusele ingerului? Oare se gandea ca o fi fost vreun vis?

Imaginile noastre de sarbatori ne arata o MARIE asa cu fata senina si ingerul care ii vorbeste, dar Biblia ne spune ca ea era tulburata...ciudat, nu? Multa suferinta au avut acesti tineri si cred ca si multa impotrivire. Daca tu DAN ai fi fost Iosif si se intampla astain zilele noastre, si Dan, aflai ca iubita ta, logodnica ta ar astepta un copilas, care sigur nu-i al tau, ai mai iubi-o? Te-ai indoi de ea? Ai crede ca aratarea ingerilor a fost vis, o halucinatie, sau o realitate divina? Ai crede-o daca iti va spune ca e dela Duhul Sfant??

Nu stiu, dar eu zic ca o fata sa traiasca asemenea situatie azi, ar fi ruinata, cred ca toti ar marginaliza-o, inclusiv iubitu, familia, cred ca toti care mai decare ar sfatui-o sa avorteze, si cred ca arsfatui-o sa mearga apoi si la un spital de Psihatriept faza cu Duhul Sfant.

Ciudat, dar pt o asa tanara si un asa tanar candva asta a fost o realitate, cam dura, si ma bucur de cum a lucrat Domnul in acea vreme, ca azi noi sa avem pace.

E minunat si perfect planul lui Dumnezeu, si iti doresc Dan sa te bucuri zilele astea si nunumai deaceasta minune, de Cel care e Tot si Perfect, iubitul nostru Domnu Isus! Sa-l iubim mult pe Domnu, macar sa incercam ca eu oricum nu-i inteleg dragostea!

Sa ai parte de multa liniste zilele astea! [...]"

Presimt ca o sa fie un post mai lung...

Sarbatorim de craciun ( cu "c" mic) toate prostiile pamantului... mosu, bradu, carnatu, "dragostea" si "bunatatea umana" aproape totul... doar pe Isus Hristos nu il sarbatorim. Ne e rusine? Nu ne place numele? Nu vrem sa fim asociati cu El?

Ei bine... eu vreau, vreau asta pentru ca e tot ce, de fapt am. Este persoana careia ii datorez, de fapt, viata mea, asa cum e. De fapt daca il am pe El nu mai am nevoie nici macar de brad, porc... altceva. NIMIC. Nu vreau nimic! Si e adevarat, nu mint. EU CRED IN ISUS HRISTOS iar acum, pe 25 dec 2007 il voi sarbatori pe EL si nu mosu, bradu sau mai stiu io ce alte porcarii. Sarbatoresc, pentru ca GOLUL DIN INIMA MEA s-a umplut cu dragostea lui Dumnezeu.

Crezi ca sunt nebun ca scriu asta?

Dar tu... daca ai ajuns pana aici cu cititul.... cine e Hristos pentru tine? O icoana? Un mit? Un obiect? Sau Dumnezeul tau....

Asa ca nu iti doresc sarbatori fericite, pentru ca nu exista... iti doresc doar "sarbatori", pentru ca fericirea vine de la Hristos

http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=12f440bc2bb6e3c13696