Aici se pot scrie teme de discutii urmatoare

No, deci aci puteti scrie ce va taie capu. Nu, nu chiar ce va taie capul, da o tema, pe care o doriti a fi discutata.
Ce sa va zic. Scrieti orice... oricand. Preferabil noaptea ca atnci e omu mai creativ si... mai sincer.

Dan Babu

P.S. Avem un comentariu. Cine e? Cine esti comentatorule? Cum te cheama si ce faci? Ce simti si ce ai pe inima? Ce dureri, ce bucurii?

Noua ne pasa. Pe bune.

I.D.E.N.T.I.T.Y. - so... who am I?

Identitate?
Identitatea noastra este o problema in ziua de azi. Nu mai stim cine suntem. Suntem ce ceilalti cred despre noi, sau - mai rau, ceea ce noi credem ca ceilalti cred despre noi.
Munca? - ce zici de articolu de mai jos? Mai... munca ne marcheaza viata... mai mult de 8 ore pe zi. Muncim, muncim... si apoi murim.

Un crestin ar raspunde "identitatea mea este Hristos"... dar oare pana la urma asa este?

What to work for? What to live for?

RO Pentru ce muncesc, pentru ce lucrez?

Cine suntem si cine (ce) ne defineste. Nu doar ca oameni, ci ca persoane?
Un raspuns este, cu toate ca nu ne place sa il acceptam, dar asa este: MUNCA.
"Buna ziua, sunt XYZ XXL, director de... coordonator de... manager de...responsabil de... ". Cred ca toate acstea sunt o gramada de cuvinte, care ne "gadila", ne plac, pentru ca ne dau valoare in ochii altora.
Cum ar fi sa te prezinti ( indiferent de ce functie ai) ca ceea ce esti intr-o corporatie (95% dintre noi): ANGAJAT. Dar vai, ce urat suna. "Sunt XYZ xxs, Angajat". Aproape ca este o insulta!

Muncesc.
Credeti ca este adevarat:
"Muncesti la inceput ca sa ai dupa aia", tragi tare primii 3-4 ani, sa ajungi [manager] iar apoi te relaxezi. Eu cred mai degraba ca daca incepi sa lucrezi mult te vei obisnui cu viata asta si nu te vei mai putea lasa.

Sa va explic: Muncesti intens (14-15 ore pe zi... ca doar tre sa fii mai bun decat ceilalti, sa ii intreci...) un an. Apoi constati ca ti-ai pierdut nici tu nu stii cum cam 70% dintre prieteni. Ramai cu munca si cu inca 30%.
Mai muncesti un an si apoi mai ramai cu 15% dintre prieteni. Si munca.
Mai muncesti un an si apoi nu mai ai prieteni, mai ai colegi si clienti - de fapt singurii oameni cu care mai interactionezi. Si munca.
"Din lipsa de altceva" munca devina mama ta, tatal tau, dumnezeul tau. Muncesti ca sa prosperi si mai mult, sa primesti reconoastere de care ai nevoie, si muncesti ca sa uiti de probleme.
Am incercat si eu asta odata si pot spune ca pentru firma este foarte foarte benefic. 3 saptamani cu dormit pe la birou... ca pentru 3 ore de somn... nu merita sa merg pana acasa....

CE PARERE ai DESPRE ASTA?
Te recunosti?

Partea nasoala este ca initial vroiai sa muncesti ca sa traiesti iar acum ajungi sa traiesti ca sa muncesti. Este deosebit de trist.

Traim in postmodernism si asta ne ocupa tot timpul. Sau nu? Depinde!


Il intreb pe un coleg: bai... da tu nu pleci acasa??? El de colo: da acasa ce sa fac???