Nomad in Europa

Hmm.... sunt nomad in Europa, acum in Germania, si nu stiu ce caut de fapt aici!
Aproape in fiecare zi in alt oras si aproape in fiecare zi oameni noi. Dar ma bucur de aceasta calatorie.

1. VIENNA LA ZEPTER

La prima petrecere cu papion (de aia e stramb :))

Am fost cateva zile la un eveniment al firmei Zepter, o conferinta, impreuna cu maica-mea si sor-mea. Baluri si petreceri, timp putin, imbracaminte frumoasa in fiecare zi. Mi-a luat cam 3 zile sa ma obisnuiesc cu programul de culcare la 2 noaptea si trezit la 7 dimineata.
Dus cu avionul, intors cu avionul. Lejereanu. Am vazut opulenta si bani... da ... multi bani.

Inevitabil m-am gandit si eu cati bani am... si socotelile au fost scurte :) Apoi m-am intrebat daca e bine sa ai bani. Si cred ca e mai bine sa ai decat sa nu ai. Inevitabil pentru mine, mergand la aceste evenimente mi-am dorit si eu sa am ce au altii si sa fiu cum sunt altii.

Magazin H&M (nu am cumparat sacoul)

Am uitat oarecum de lucrurile spirituale, nu de tot, dar trebuie sa admit ca am fost captivat de ce am vazut. Intr-adevar Viena este un oras care iti deschide oportunitati si stimuleaza creativitatea.
M-am gandit sa ma mut in Viena.


!!! Am invatat de la conferinta asta ca munca cu un scop, munca canalizata, este rasplatita. Defosusarea este cheia insuccesului!

Miercuri seara am ajuns in Romania, plecat fiind de sambata dimineata.


2. DETTINGEN LA NUNTA
Joi dimineata (deci dupa o noapte acasa) am luat masina de la service si am plecat inspre Germania cu masina. Dupa un drum lung am ajuns intr-un sat de langa Stuttgart.

nunta

Aici - viata linistita, unde tot au casa, toti au cateva masini si 15 biciclete, totul merge frumos si bine, in mijlocul naturii, si totusi la cateva minute de autostrada.

(Am poposit pe drum intr-un sat... micutz. Fraaate... toti aveau BMW in curte, toti taranii aveau BMW. Pe ici colo mai era un Audi, sau Mercedes. Prima data in viata mi-a fost putin rusine cu Opelul :))

Inevitabil m-am gandit si eu la ce am in comparatie cu ce au ei, si socotelile au fost scurte. M-am intrebat daca e bine sa ma mut aici sa am ce au ei si sa fiu cum sunt ei. Si nu am gasit motive importante sa nu o fac. Da... am uitat de Viena, oras mare si creativ si m-am gandit la stabilitate, siguranta si statornicie in Germania.
M-as muta in Germania sa lucrez si sa am casa cu gradina pe langa Stuttgart.
Nu m-am gandit nici aici foarte mult la lucrurile spirituale ci am fost captivat de simplitatea vietii si normalitatea superioara in aceasta oarecum simplitate.

!!! Am invatat ca este bine sa ai stablitate, familie, o casa undeva si sa fi multumit in sinea ta. Da ... o familie este foarte importanta.

3. STUTTGART - SA INCEAPA NOMADIADA!
Am plecat luni pe la pranz din Dettingen si am mers la Stuttgart. Singur - am mers prin oras si am vazut tot felul de magazine, dar parca nu mi-a placut nici unul.
Acum sunt la un prieten de familie, despre care am aflat ca are cancer. Sunt intristat, dar sunt bucuros ca el se bucura de vizita mea. Are 69 de ani si spera sa prinda 70. A lucrat toata viata cu cap as zice eu si a investit in copii tare mult.

Oamenii batrani povestesc mult si e bine sa inveti de la ei. Reini mi-a povestit foarte multe despre bani si despre organizare. Nu cred ca el si-a facut cumva un idol din bani, dar cu siguranta s-a gandit mult si a planificat extrem de mult ... pe perioade lungi de timp.
Poate ca viata lui se va termina si e ultima data cand il vad, poate ca va continua si ne vom revedea.
El spune ca este ateu si nu prea ii plac discutiile spirituale.

Fiind in Germania, si dupa experientele din zilele trecute, parca incep sa ma preocup mai mult de rugaciune, Dumnezeu, Biblie...
Inevitabil ma compar si cu el - cum voi arata eu la 69 de ani? Ce voi avea si ce voi fi lasat in urma? Cum pot planifica de pe acum ce sa fac in urmatorii 40 de ani?

!!! Am invatat de la Reini ca planificarea este cheia succesului, organizarea banilor, disciplinarea in privinta banilor, sa iti inveti copii ce sa faca cu banii, cum sa umble cu ei.... este crucial.


4. IN VIZITA LA O FAMILIE MICA, DE 2 PERSOANE 

food

Tare m-am bucurat sa vad ca cineva se bucura tare mult de vizita mea. Am fost rugat sa nu public numele pe net, din diverse motive, asa ca nu o voi face. O sa ii spun Naomi.
Deci... am ajuns acasa la Naomi si Robert. Robert are cateva saptamani si este primul copil adorabil, pe care l-am vazut. Multi parinti mi-au dat sa tin in brate copilasul lor, mai cu forta, apoi tot mai cu forta m-au intrebat "nu-i asa ca e adorabil"... "da...." am raspuns eu, dar nu era chiar adorabil.
Da asta mic chiar este adorabil. Asa de mic si neajutorat, asa de dependent, asa de fascinant sa existe viata complexa. I-am dat si sa manance, l-am tinut in brate si nu a plans.

Naomi este singura si va trebui sa creasca singura copilul, iar asta m-a intristat, dar am putut discuta cu ea multe lucruri. Ne cunoastem de o gramada de timp si ne vedem rar, dar pentru mine unul a fost o bucurie sa fiu la ei.

!!! Am invatat ca viata este o minune. Si ca nu e bine sa fii singur.






5. SUPER ZI, CU FINALIZARE LA HOTELUL MOBIL "OPEL"

garnitura + 2 injectoare duse

Seara am mers inapoi la Stuttgart si am avut unde sa dorm.
In Germania a urmat o zi mai grea cu peripetii si lectii mai dure. Am reusit sa practic si meseria cu masinile si am vazut ce parere au "nemtii" despre unul ca mine.

x. Am testat cateva masini si oamenilor nu le-a placut ce am descoperit. Unul mi-a dat masina sa o testez pe drum, iar el nu a venit cu mine. Asa ca m-am ratacit putin. Totusi omul a fost super de treaba si a zis ca remediaza defectele gasite de mine la masini.
x. Am fost la altul sa vad alta masina si a s-a purtat ok cu mine

Stuttgart noaptea

x. Ultimul mai ca nu m-a batut (dar m-a impins de cateva ori). Nu m-am suparat pe el si nu m-am enervat. Este ceva ciudat! Nici macar nu m-am simtit ofensat.

Seara m-am intalnit cu cativa prieteni, apoi am dormit la hotel... hotelul mobil Opel that is :))
Inca ma doare capul de la noaptea aia.

!!!Am invatat:

Hotelul mobil "Opel"

- nemtii nu se prea pricep la masini si au incredere in dealeri. Daca pui intrebari si cauti  si bati in tabla vei gasit mari surprize. O masina din 3  in Germania este prost intretinuta sau are km dati inapoi si posibil accident.
- trebuie ori sa fiu mai dur si direct in negocierile cu palestinienii sau afganistanezii, ori mai discret in testarea masinilor, altfel sigur mananc bataie saptamana asta.


- am nevoie de o masina mai mare ca sa dorm mai bine.

6. INCREDEREA IN ALTII  - BENSHEIM, FAMILIA KUHN
Ziua a inceput bine: am spus si am auzit povesti despre vomitaturi, in timp ce mancam. Nu am putut decat sa rad cu pofta... apoi am povestit si eu, tot la masa, o poveste despre cum am vomitat in troleibuz. (daca vrea cineva sa auda poveste let me know)

Am vizitat diverse chesti, apoi seara am stat in familie si am zis bancuri, am povestit fiecare cate ceva pana pe la 1.

Urmatoarea zi am vizitat Heidelberg (oras nebombardat) si cu o arhitectura frumoasa. M-am simtit putin iesit din peisaj, dar totusi a fost ok. Seara am fost invitat la o petrecere de absolvire a Soniei... unde am mancat si am avut un timp frumos cu invitatii.

Un lucru marcant pentru seara aceea a fost discutia cu mama Soniei (care se ocupa de consiliere). In timpul discutiei m-am entuziasmat cam mult povestind despre ce fac si ce planuri am si am uitat ca sunt analizat. Cred ca am fost ca o carte deschisa, larg deschisa... Ce sa fac - am uitat.
Apoi mi-a adresat cateva intrebari si mi-am dat seama ca am fost neatent, dar era prea tarziu, fusesem descoperit.
Ce m-a frapat si m-a intristat este ce am descoperit despre mine, in urma acestei discutii. Un lucru pe care nu il stiam, si care a venit la iveala in timp ce povesteam. Da, este posibil sa gandesti cumva, fara sa stii. Este posibil sa afli ce gandesti dupa ce auzi ce spui.
Doamna aceasta m-a intrebat daca am incredere in cineva, iar eu i-am raspuns ca nu, nu am incredere in nimeni.

!!! Am invatat ca nu am incredere in nimeni. Un anumit fel de incredere, si ca sunt impovarat de asta.
Am mai invatat ca sunt impovarat de directia in viata, de clientii mei si furnizorii de masini si ca m-am rugat pentru clienti si pentru masini, dar pentru mine nu prea m-am rugat.

Seara am mai stat la povesti pana la 1, am ras, am discutat, am ascultat si am invatat. 
Urmatoarea dimineata am incercat sa plec repede, pentru ca nu imi plac despartirile lungi.


7. IN VIZITA LA OLIMPIU
Tot in Bensheim am mai vazut o masina, am negociat-o, dar parca nu mi-a placut zgomotoul de la turbina. Masina aceasta era pentru prietenul meu Cosmin si nu ii pot lua orice. Nu as lua orice pentru nimeni.

Pe drum m-am tot gandit la zilele trecute si finaly am ajuns la Wittlich, la Olimpiu. Super zona, super frumos. El si cu familia lui (sotie, copil + socrii) s-au bucurat sa ii vizitez. Am mancat la ei, apio am fost in Luxemburg sa alimentez (ca e mai eftina benzina ca in Germania... ba e mai ieftina chiar ca si in Romania!!!).

!!! Am invatat de al ei ca e bine sa fie 2, si nu doar 1. Ca e bine sa lupti, e bine sa iti asumi riscuri. Fara asumarea riscurilor nu progresezi... ramai pe loc. E greu daca iti asumi riscuri si e mai comod sa nu faci nimic.

8. INCURCATURI SI DESCURCATURI
Apoi am calatorit la Dusseldorf, de unde trebuia sa o iau pe Ioana si sa plecam in Romania. Saraca de ea a stat o saptamana intreaga la niste rude in vizita... si tare isi dorea sa plece. Dar eu tare imi doream sa raman, sa fiu duminica la biserica, sa vizitez si mai multi oameni.

Pana la urma ne-am facut rost (Dumnezeu a facut in asa fel ...) ca sa avem unde sa dormim. La Marcos si Neli. El - german, lent si stabil, ea - femeie foarte agila... foarte foarte dinamica din Chile.  El vorbeste germana, ea vorbeste spaniola.

El mi-a spus ca de 20 de ani si doreste sa faca ce fac eu acum cu "masinapotrivita" si ca nu a avut curaj. Am fost impresionat. Mi-a propus un parteneriat si inca nu stiu cum va decurge, sau ce vom face mai departe. Nu stiu cum sa fac cu increderea asta ....

Duminica a fost tare frumos - am fost la biserica unde.... erau si romani. Am cunoscut-o pe Aurora si pe sora ei, care este casatorita cu un corean. Am fost prin Dusseldorf impreuna cu Marike si Dane si a fost tare frumos. Multi oameni s-au bucurat de vizita si mi-au spus ca vizita naostra a fost ca o gura de aer pentru ei.

!!! Am invatat ca e bine sa iti cheltuiesti banii pentru bucuria altora si sa nu te gandesti la binele tau, si al lor.

9. LONG WAY HOME
Eu as mai fi stat, dar Ioana trebuia sa ajunga in Ro, asa ca am plecat luni pe la 1 din Dusseldorf cu masinuta... 2200 km. Am dormit de 2 ori: odata cam 20 minute in niste boscheti intr-o benzinarie prin Viena ... m-am asuns in umbra cu sacu de dormit si izoprenul... tare bine a fost.
Apoi am mai dormit in Nadlac cam 2 ore in masina. Tare bine a fost.

Am ajuns urmatoare zi pe la 4 in Bucuresti.
Masina a rezistat 5000 km, noi am rezistat, iar excursia asta a fost probabil mai importanta pentru mine decat imi dau seama acum.

!!! Am invatat ca e bine sa ii lasi si pe altii sa conduca.






10.  HOME 5,000 KM!
Zilele astea incerc sa ma refac si sa nu uit ce am invatat.

Nomad prin Europa, nomad ajuns acasa si pregatit pentru urmatoarea excursie
Dan

Merge omul, merge, dar se mai intoarce si acasa

http://translate.google.com/#

Merge omul merge, dar se mai intoarce si acasa
Proverbul vechi care zice "Calatorului ii sade bine cu drumul" este fals. Drumul este obositor si greu, dar destinatia este importanta. As spune mai degraba ca calatorului (observati cacofonia) iubeste mai mult destinatia decat drumul. :)

Am ajuns inapoi in Romanica, in ciuda asteptarilor mele. Drumul intors a fost mai usor decat la dus, dar totusi lung si greu.
Am mers 15 ore cu trenul, apoi am petrecut o zi in aglomeratia din Calcuta si in final am pornit spre aeroport. 2 ore de asteptat in aeroport + 5 ore de zburat ne-au adus in Dubai, unde am pierdut timpul prin magazine si am dormit ca boschetarii dupa niste banci in zona cu mochete. In total am stat in Dubai 12 ore. Apoi inca 5 ore de zbor ne-au dus la Istanbul, iar dupa inca 4 ore de stat aici ne-am pornit spre Bucuresti. Drumul a mai durat o ora.
De la Aeroport a mai durat inca 1 ora jumate pana acasa.
Si ce bine e acasa.
Total = cam 45 de ore.

Azi dimineata m-am trezit la 3. Inca sunt putin defazat si uimit de frigul din Romania, mirat de faptul ca nu sunt in India.
M-a sunat cineva din Bucuresti ieri si m-a trezit din somn. Nu stiam in ce tara sunt, cat e ceasul si ma gandeam doar cat costa apelul international. Nu stiam daca dorm si visez ca sunt in India, sau chair sunt in India si visez ca sunt in Romania... A fost ciudat :))

A fost o experienta unica, deosebita, emotionala, grea, cu multe lectii pentru mine.
Dumnezeu m-a invatat sa fiu ascultator de El, sa ma incred in El si sa fiu multumitor.

Ma bucur in primul rand pentru Daniel, misionarul la care am fost, pentru caldura cu care ne-a primit, pentru ce ne-a invatat si pentru ce ne-a invatat Dumnezeu insusi. Pentru ca El ne-a onorat prin a ne pune sa ii marturisim Evanghelia si numele Lui si ne-a folosit in slujba Lui.

Asadar vin bucuros, nedumerit de viata din Romania, cu multe intrebari cu care Domnul m-a cercetat, cu nadejde, cu putine raspunsuri (dar importante), cu haine si cadouri si mai ales - cu multumire.
Suntem mai multi care vom purta in rugaciune pe prietenul nostru si tara aceasta asa de mare si cu asa de multi oameni.

Bye- bye India. Ne vedem la anul :)

Dan

Life in India

Not much time to arrange the photos.
For text scroll down :)

Tea

We eat rice, sweat a lot, eat rice again and inhale the disel gas on the street. We do a lot of visits and every night we publicly preach and distribute tracts. Every day.
Today I feel exhausted and after two visits in the morning I came back so I can update the blog.
The Lord has a lot of questions for me during this time in India, a lot of challanges. Yes, my life is challanged a lot in this culture.

Life in India....
It's very hard for some people, hard for others. It's not a country of contrasts so far, there are no many rich people. Rich means you have a job - any job- you have a motorcycle and the richest have a small car and a house.
The canalization system is the same used by the romans 2000 years ago!

We visited Darjeling - close to the border with Nepal - these last two days. It's so diferent - it's another culture - the Nepali culture. People look diferent, behave different, dress modern or traditional but very clean and usually keep their city clean.

Traveling in India is also hard. Bumpy roads everywhere and crazy but good drivers. Everybody is ready to overtake everybody. People here drive on the left side of the road in theory but in everyday life you just have to find your way may it be on the left or on the right side of the road. It doesn't matter, you just have to get there.

Nepali people are nice and Darjeeling is great, I want to go back there and do some sightseeing.
I bought a big knife, some hats, we visited the zoo and a local church. The weather is perfect for me - around 10 degrees Celsius. Nice.

We also publicly preached. It's very interesting for us to sit in the middle of a marketplace and to begin to speak. Speak about what? What to say? But God used this to speak to people through us. In 5-10 minutes usually we have a crowd of 100 persons listening to us.
People here in India worship idols and think highly of themselves. They belive they have no sin, or there is nobody to judge their sins, or everybody has sins but because of this they are just one face in the crowd so they can't be blamed.

4 days ago I was involved in a little accident. A car came pretty fast towards our riksha used here by the locals to get to places. I yalled but the driver seemed to go exactly towards this car.
The car hit us slightly and bended the riksha's wheel. That day was a crazy day with several of these events.

Thank you for your prayers.
Dan

Pictures

Poze....

Country of 1000 smells and 1001 colors

Hello India!

After a long trip (9 hours by plane, more than 18 hours waiting in airports and sleeping in the Dubai airport on the floor, 15 hours by bus in India) we are finaly in Jaipalguri.

Our night in Calcutta and the following day were crazy. India is the country of smells, of colors, of poor people and polution. In Calcutta there are no rich people. If they would be rich, they would probably leave the country. Civilization is way back. But this unique mix of... everything makes it special. Driving is crazy.... no,no, you don't understand what crazy is until you are in a car in India... yes, you think you will die every minute.

During my time here I haven't noticed any traffic rules... You just have to horn, loud, long...

What I do here is what I like most: talk with people, living the adventure of being in India.

I read about missionaries like Hudson Taylor or great people like George Mueller. I strongly advise you all to read about these lives.

These days I meet Daniel, the Romanian that gave up confort and fell in love with India.

His testimony among the people here is very good.

I talked to 4 families so far. Our concern is about their spiritual life, about knowing God. Other things don't matter that much. And this is what I actually do here.

It's amazing how they listen carefully. Some of them are deep involved in worshiping idols, have very good knowledge about culture, religion. And some don't.

Our time here is short and I feel I want to do more.

A... and another thing! There is no toilet paper in India... you have to use your left hand. I still have some toilet paper with me... but it has to last for the next 2 weeks.

I feel blessed and unworty to be here...

But on the other hand I feel God wants me here now. You may belive, or may not belive this - but it's real. This is why I am here.

Indian culture is impressive... hundreds of languages, belifes. strong communities.

These days I will also post some pictures...

Until then, please pray for us and for the people here.

I wish that you will be encouraged through this blog, these news, hearing that I am well, eating rice, lots of rice...

I am also using this blog to send greetings to my church - AGAPE, to our study group - Cenaclul TEI, to my coleagues...

thank you

Dan

So far so good

As I said to some of you October’s posts will be in English. This is mostly because I will be in India for a good part of this month and I’d like to share this – what I hope to become – amazing experience with international friends. You may find my written English somewhat Romanianized (“romanizate”). In this case after you get a good laugh try to move on J.

Visa – got it through a wonder. But we got it!
Vaccines - (5 of them ) – got it! My arms hurt, but now I can eat of the floor. I am immune to everything J
Money – some…
Toilet paper – plenty! (I could not find an anti-diarea vaccine J)

This is everything were gona (we are going to) need on our trip.
Today is Z-day minus 3. Friday we will take off, head to Istanbul and then Dubai, where we will have 12 hours to visit the airport. Then Calcutta: we still don’t know what’s gona be in Calcutta for us – hopefully a nocturnal 12 hours train ride to Jaipalguri. Then the real adventure begins…

Our team consists of 7 or 8 members – we still don’t know. I know only 2 of them – a guy that I meet 3-4 times and a girl from Bucharest.

I really don’t know what the Lord has for us there. It seems He made it possible for me to go, preparing me for what’s to come and taking care of everything.

It seems that before my departure I get a lot of “unexpected surprises” in my life. The effect I notice is of disappointment and bad mood. I see them taking away my enthusiasm little by little. I realize I have to pray more and ask Jesus Christ to strengthen me, and to keep me. I don’t react well to disappointment, as I am sure some of you know.

May the Lord be with us
Dan

India

Tara contrastelor, asa cum vedem si din filmul "Slumdog millionaire".
Cand eram mai mic aveam o teorie - anume ca istoria unei tari (indiferent de tara) si dezvoltarea ei este determinata in primul si primul rand de religie. Nu imi vine in cap niciun exemplu de tara in care sa nu fie asa.

Ce crezi determina ce gandesti, ce principii ai, si pana la urma ce faci.
In india 80% din populatia estimata in 2009 de aproape 1.2 miliarde de oameni este hindusa, apoi 13% sunt musulmani si 2% crestini... restul - alte religii (http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_india). India este tara contrastelor, asa cum am auzit noi de prin diverse surse si cred ca acest lucru se datoreaza in special sistemului de caste. Te nasti sarac pentru ca intr- o viata anterioara ai avut o "karma" rea si acum iti ispasesti pedeapsa. Daca te porti bine in viata asta, fara sa te plangi sau sa incerci sa scapi de karma ta viata viitoare te poti reincarna intr-o casta superioara. Numai din casta cea mai de sus (brahma) poti curge in Nirvana.

Sunt convins, si de fapt si stiu, ca ce scriu eu aici este citit si de oameni credinciosi si de oameni care nu cred. Ma bucur de asta si le multumesc pentru ca citesc si cateodata mai si posteaza un comment.

Maine avem interviu la ambasada Indiei si probabil ma vor intreba - Dan tu de ce te duci in India. In afara de raspunsurile gen : pai sa vizitez, sa cunosc cultura si civilizatia, sa experimentez o aventura, sa ajung si eu odata in India.... si alte chestii am un raspuns pentru mine, si care este peste celelalte. Cred ca ma indeamna Dumnezeu sa merg acolo iar eu vreau sa raspund cu ascultare, chiar daca nu stiu mare lucru despre cum va fi, ce voi face...
Pentru credinciosi poate suna spiritual iar pentru cei care nu cred suna prostesc, indoctrinat, ciudat. Cum stii ca Dumnezeu te trimite si ca nu ai visat tu ceva? Sau cum ti-a spus Dumnezeu - in vis ai auzit o voce care iti zicea... Dane mergi in India ...?
Nu, nu am visat nimic. Dar as fi vrut :).
Cred ca initiativa ii apartine lui Dumnezeu, care a lucrat prin diverse circumstante. Eu doar am raspuns, am zis "da".

Am un feeling de bucurie, entuziasm, frica (ca poate nu iau viza... si atunci lucrurile sa cam naruie), frica ca poate iau nu stiu ce boli, poate ..., poate...
Din nou ma gasesc inaintea aceluiasi Dumenzeu care cred ca ma trimite, spunandu-i ca sunt cam slab, cam nepregatit, de fapt foarte nepregatit, nepotrivit, necioplit... si toate celelalte cuvinte care incep cu "ne-", dar cu incredere in El si cu dorinta de ascultare.

Sa vedem maine ce o fi
Dan

Turkland

Cand eram acolo
Turkland este un fel de mini - India (din cate am auzit despre India si din cate vad la Turcia) - adica o tara a contrastelor. Pe de o parte avem statiuni turistice iar pe de alta parte este saracie. Romanii cu care sunt (101 de oameni) cumpara geci de piele, aur, migdale, curmale, nuci, ulei de masline si alte chestii.

Dar Turkland este o tara arida, calda, fara prea multa iarba iar unele sate/orase arata ca cele din Romania acum 25 de ani. Totusi Turcia are o frumusete aparte.

Pana acum am reusit sa alerg pe niste dealuri de 2 ori, si am vazut cum arata lucrurile in spatele fatadei turistice - o groapa de gunoi, o cariera, sapaturi, saracie. Cred ca tre sa dea o spaga foarte foarte mare ca sa intre in EU, mai ales ca sunt musulmani. Apropo de asta - am reusit sa insult un musulman -din gresala - iar apoi sa clarific problema ca sa nu ramanem suparati :)

In rest e frumos sa stai lipsit de griji toata ziua. Imi place la mare. Mancare multa, variata, buna, program sportiv ( sa nu te ingrasi prea tare) excursii, iar sport, iar mancare, iar piscina, iar stat.

Am uitat sa iau bani in excursie. Am plecat de acasa cu 5 EUR in buzunar. Intre timp am 5 EUR + 5 USD - ultimii castigati la un pariu. Sper sa se mai poata si in zilele urmatoare :)

Intre timp m-am intors

Intre timp sunt din nou acasa, foarte bronzat, ciocolatiu. Imi dau seama ca imi place marea destul de mult. Am invatat sa inot, am negociat- desigur in pierdere- cu turcii nu ai sanse reale de castig. Am cunoscut foarte multi oameni si cred ca overall a fost un timp bun, dupa cum arata si pozele.

Desigur ca am ramas in continuare credincios, cu slabiciuni multe, dar credincios. Am putut discuta cu oameni diversi despre ei, despre mine si despre Acela, pe care il numesc Domnul meu. Si sunt multumitor pentru acest timp, in care i-am cunoscut mai bine pe cei din propria familie. Cred - si imi pare rau pentru asta - ca exista multi in multe familii, care nu prea se cunosc nici macar intre ei. Cateodata este bine sa investesti in familie voit, intentionat.

Mult har

Dan

Planuri,

Am de gand sa impartasesc un pic ce cred ca imi vor rezerva urmatoarele 2 luni. Cum anul 2008 a fost unul aparte, un an al "indepartarii si intoarcerii" pentru mine, asa si 2009 va fi un an cu totul special. Il numesc " anul calatoriilor":
Calatorie in tara mea: in Romania - pentru 2 luni (aprilie, mai) plecat prin diferite orase.
Calatorie in Europa: Cehia, Austria, Slovenia 1 luna jumate (iulie, 1/2 august)
Acum mai urmeaza sa vad cum arata Turcia (o saptamana) si incoronarea anului "universitar" o reprezinta India (luna octobmrie).

Este ciudat ca dupa India nu am absolut nimic in cap, adica nu imi pot imagina ce urmeaza, chiar daca ma straduiesc, parca nu pot vedea, si nici nu imi pot inchipui ... luna noiembrie. Este pentru prima data in viata cand nu pot vedea nimic, nimic, iar increderea mea in Dumnezeu trebuie, chiar trebuie sa fie oarba.

Odata cu fiorul, pe care l-am simtit pe sira spinarii am vazut de dimineata rezervarea biletului de avion pana la Kalcuta.
Imi vine in cap un proverb:
Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta
Recunoaste-l in toate caile tale si El iti va netezi cararile.

Asa ca Dumnezeu stie de ce merg (si cu ajutorul Lui chiar voi merge).

Dan

The Return

M-am intors de unde am fost plecat. Plecam intr-o miercuri din Bucuresti nestiind ce ma asteapta. 4000 km mai tarziu, 6 saptamani, plin de amintiri placute, multumitor pentru cum a lucrat Dumnezeu in viata mea, tot miercuri sunt din nou la birou calare pe blog.

Candva imi voi face timp sa scriu mai in detaliu ce am invatat, ce nu am invatat pentru ca m-am incapatanat, ce era sa patesc, ce am patit s.a.m.d.

Deocamdata as vrea sa va las cu 2 pasaje din Biblie, pasaje care mi-au devenit destul de dragi in ultima luna pe munte.

Matei 16:24 -26

Atunci Isus a zis: "Daca voieste cineva sa vina dupa mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze. Caci oricine va vrea sa castigea viata aceasta o va pierde si orcine o va pierde pentru Mine, o va castiga. Sau ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul, sau ce va da un om in schimb pentru sufletul lui?"

2 Corinteni 12:9

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita". De aceea ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca astfel puterea lui Hristos sa ramana in mine.

Si asa este.

Dan

Despre intuneric

Probabil majoritatea dintre noi nu am experimentat ce inseamna intuneric - bezna totala - in adevaratul sens al cuvantului.

Am fost saptamana asta intr-o pestera, cu echipament de speologie cu tot. Am mers in jos mult, am coborat parca intr-un abis si pe masura ce coboram pe diverse scarite, prin diverse tuneluri aveam senzatia ca nu se mai termina si ma gandeam la ce voi gasi acolo, in abis. M-am strecurat impreuna cu altii prin cotloane foarte stramte si pana la urma am traversat un pod peste o groapa mare si am ajuns undeva, unde erau urme ca au stat oameni 350 m sub pamant. Sub un munte.

Ce gasesti sub pamant este intuneric. Lipsa luminii. Heli - ghidul nostru- ne-a vorbit despre lumina si intuneric, dupa ce ne-a rugat sa stingem toate luminile. Era asa de bezna totala incat daca iti plimbai mana prin fata ochilor creierul proiecta o imagine mentala a mainii - pentru scurt timp. Apoi si creierul tau isi dadea seama ca de fapt nu vede nimic.

Heli ne-a spus ca a fost in pestera de peste 100 de ori, dar daca nu ar avea lumina nu ar putea gasi drumul afara. Fara lumina mori in pestera.

Apoi Heli a aprins o lampa cu carbit - un fel de lumanare foarte mica si toata incapera s-a luminat de la acea lumina mica.

Am mancat si am dormit in pestera. E foarte ciudat ca nu stii daca e zi sau noapte, iarna sau vara, temepratura fiind constanta (intre 1 si zero grade Celsius) si cand deschizi ochiii nu stii daca i-ai deschis cu adevarat. Tot negru este.

Lumina da viata, lumina produce caldura si poate sa ghideze. Contrastul dintre lumina si intuneric este imens! Lumina este intr-un singur loc, iar intunericul peste tot, lumina este puternica si strapunge intunericul, scoate la iveala realitatea.

Psalmul 119:105 spune: "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea". Nu prea poti intelege versetul acesta mai bine decat intr-o pestera, intr-un abis.

1 Ioan 2: 9 spune: "Cine zice ca este in lumina, dar uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum"

Cum stii daca esti in lumina sau in intuneric?

Pai simplu - daca nu vezi nimic, daca te ratacesti, daca nu ai calauzire sau directie si mergi dupa "ureche" - sa stii ca de fapt esti in intuneric. "Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic - si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol" (Apocalipsa 3:17)

Tot ce vezi este o imaginatie a creierului tau si tu de fapt ratacesti. Poate nu prea esti de acord cu ce scriu eu aici, dar in inima ta intelegi ce spun si stii ca este adevarat.

Lumina lumii

"Isus le-a vorbit din nou si a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii"

Si fie ca El sa faca pe fiecare om, care este intr-o pestera acum sa vada ca este in intuneric aratandu-i lumina.

Dan

Travel Channel

De mai bine de o saptamana sunt pe drumuri. Am fost intai in Cehia iar de acolo am venit cu masina spre Austria. Pe langa placerea de a conduce si bucuria ca Domnul m*a trecut cu bine prin diferite incercari o alta bucurie este ca masina a consumat putin.

Aici sunt in alta lume, cu adevarat alta lume. Am uitat de internet si alte chestii, am uitat ce zi este azi si din cauza ca mi s+a stricat ceasul nu prea stiu nici cat este ora. Sunt obosit, am slabit un pic # dar mai trebuie si ma simt bine. Spatele tine bine.

E o tastatura ciudata asta si ma cam chinuicu ea.
d

Praga - Culmea ironiei

Am ajuns si eu in Praga. Nu e departe.

Avand in vedere postul trecut, cel cu concediile romanilor si altele... si feedback-ul primit de la cineva ma gasesc in ipostaza ciudata de a mentiona 2 lucruri:
1. Am intrebat pana la urma colegii, prietenii... daca au fost in Praga, sau Paris/ Viena de sarbatori sau Grecia ca sa vad daca parerea mea, pe care am exprimat-o inainte sa gandesc prea mult tine apa sau nu. Nu tine. Majoritatea nu au fost in Grecia, Praga, Paris sau Viena de sarbatori.
Ce concluzie pot sa trag?

2. Chestia cu weekendul
Sunt in Praga. Un weekend prelungit. Ieri am fost aproape toata ziua la cumparaturi, la... atentie ... reduceri. Se pare ca sunt roman iar romanii vin la pachet - cu plusuri si minusuri (0).

D

A sosit un avion...

A sosit un avion. Toti oamenii si-au asteptat bagajul, l-au luat si au plecat. Unu a ramas in spate fara bagaj. Bagajul lui nu era.
S-a enervat omul … si a inceput sa faca scandal. Vorbea tare, dadea din maini, acuza pe cineva fictiv… ca i-ar fi pierdut lui bagajul, si cum ca doar in Romania, tara noastra infecta, se poate intampla asa ceva. De fapt… peste tot totul merge relativ in ordine, dar in Romania treaba se impute “by default”.

A iesit omul nostru suparat foc si a inceput sa bata tare ( “sa se auda”) in plasticul de la ghiseu. Nimic. Dupa 3 secunde iar … poc, poc, poc- omu era nervos, ce mai. La 2 noaptea esti fragil.

Iese tipa de la ghiseu, cu inca 2 gealati si se rasteste la om, il intreaba de ce bata asa de tare…. Omul nostru, suparat … “VREAU BAGAJUL” striga, aproape cu lacrimi in ochi! ”DE CE MI-ATI PIERDUT BAGAJUL” .... se intreba el retoric.
Nu stiu daca stia sau nu in acele momente stia sau nu ca tipa din Bucuresti nu a atins bagajul lui, dar el, prost, trist, suparat si manios continua… ca sa faca ce stiu, numa lui sa ii scoata bagaju din pamant!

S-a calmat apoi omul. Cred ca a realizat ca o sa plece din aeroport fara bagaj, fara haine. A venit cu iar acum pleaca fara. Trist, dar adevarat.

Este foarte foarte greu sa lasi un geamantan de haine. Te gandesti « da cu ce ma imbrac » sau « ce mananc »… iti dai seama in momente din astea cat de dependent esti de Dumnezeu si cat de haine… si daca esti sincer (unii dintre noi) iti dai seama ca daca ai fii dependent de Dumnezeu practic o pierdere din asta nu te-ar afecta.

Iti dai seama in momente din astea, in care pierzi LUCRURI valoroase totusi cat de importante sunt. Daca murea cineva din familia ta cred ca cea mai mica problema ar fi fost bagajul. Sau daca pierdeai portofelul (gol) sau plin… uitai sa te gandesti cu mar fi fost sa iti pierzi bagajul…
Matei 6:33 ne spune sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si sa nu ne ingrijoram. La fel si Luca 12.

Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim ca omul acesta, in acel moment, ci sa il cautam mai intai pe Dumnezeu si sa lasam celelelalte lucruri in voia lor, sa depindem de El si mai putin de noi sau de ce avem (rucsac +haine).