On (the right) track 32

Sow motion is better than no motion.

Salutare tuturor. 

Stiu, stiu... ca asteptati postarea aceasta cu sufletul la gura :) La fel ca si voi astept si eu sa vad ce gandesc. Sper sa fie interesant. 

Nostalgie si review

De ceva vreme tot scriu chestii cu prilejul zilei mele de nastere. Pentru cei care nu ati citit le puteti gasi aici si este interesant sa le recitesc si eu.

La 31 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2013/01/sweet-31.html

La 30 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2012/01/pas-cu-pas.html

La 29 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2011/01/my-name-is.html

La 28 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2010/01/1982.html

La 27 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2009/01/casatoria.html (cam ciudat)

La 26 de ani: nada 

Am impresia ca inca nu a trecut anul 2013 pentru ca nu am stat sa ma gandesc cu adevarat la ce a fost. Si simt ca a fost un an extraordinar. Unul foarte bun. Am nevoie sa pun timp deoparte sa invat din evenimentele anului trecut si sa ma gandesc la viitor. 

Simt ca timpul de anul trecut cu Sami (cateva zile de post si rugaciune) au fost foarte utile pentru tot anul. La fel si inceputul lui 2012. Simt ca trebuia sa fac ceva ce nu am facut. Asa ca probabil de ziua lui Sami o sa ii pregatesc o provocare :)

Cum ma simt

Bine, ma simt bine. Ma simt de 25 de ani. Stiu, stiu ca par de 25... dar in realitate tocmai implinesc 32. Azi am fost la alergat si m-am intors cu o durere de genunchi. 32 e o varsta ciudata. Este ca o miercri din saptamana. Nici luni, nici vineri. 

In Bucuresti e ceata si imi afecteaza mood-ul. 

Ma bucur de prietenii care m-au sunat, de mesajele pe fb. ( mie imi plac urarile mai laborioase sau chiar ciudate) si multumesc lui Dumnezeu ca am supravietuit toti anii astia. Deasemenea trebuie sa ma gandesc la maica-mea ca la varsta mea deja avea in spate 2 nasteri. E ceva!

Sunt multumitor pentru anii trecuti si cutezator cu privire la viitor!

Ce vreau anul asta?

Cu toate ca nu am reflectat inca prea mult totusi un gand preliminar este despre fericire. Cum sa fiu fericit? Ce poate aduce fericire si cum pot sa fiu clever cu privire la subiectul asta? Si ma gandesc la o fericire pe termen mai lung - gen 5 ani sau 10 ani, sau si mai indelungat. 

Si imi vine in cap versetul din Psalmul 73:28  (traucerea King James) "But it is good for me to draw near to God: I have put my trust in the Lord GOD, that I may declare all thy works"

(e putin enervant, dar bine, ca aproape in fiecare postare pun cate un verset)

Numai bine, 

D

Draga Dan (29 dec 2013)

Draga Dan!
Sper sa citesti postul asta si sa te bucuri de el.
E tarziu si maine te trezesti devreme, dar pe langa asta se termina anul. Da, e revelion, deocamdata nu mergi nicaieri si nu este nicio problema pentru tine. Ciudat.

Dupa cum iti amintesti a fost un an greu, cu multe decizii, cu multe piedici. Si totusi ai reusit. Ai atins ce ti-ai propus, spre uimirea ta. Da - cand credeai ca nu mai ai sanse! Un an care merita analizat mai atent si trase niste invataturi mai profunde, un an cu esecuri, tristete, dar si "pick yourself up" si mers inainte si in final o victorie. Nici nu prea stiu de unde s-o apuc. Ciudat
...................................................................................................................................................................
Nu gasesc cuvinte mai potrivite decat cele ale unui alt blogger mult mai vechi ca mine, David (1 Cronici 29)

• ¹⁰ David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu, din veac în veac, Doamne Dumnezeul părintelui nostru Israel!
• ¹¹ A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
• 
  
• ¹² De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.

Nu toate lucrurile sunt rezolvate, dar ma simt putin diferit, mai nou, mai realist, mai optimist (dar nu prea mult). Peste rani se formeaza o crusta!
2013 a adus ce speram sa aduca, dar intr-un mod total diferit. A adus vindecare (partial), dar mai intai a fost nevoie sa vad gravitatea problemei. A adus succes, dar mai intai a trebuit sa vad esecul. A adus relatii bune, dar a fost nevoie sa tai relatii toxice, si inca mai am de taiat. A fost un an deosebit de intens.

Multumesc Dumnezeului meu care m-a ajutat, si m-a binecuvantat, cu toate ca a fost greu. Si ma rog sa se indure de mine si in 2014 si sa ma binecuvanteze de 10 ori mai mult!

D

Excuses

Poiana Marului, Oct 2013, la cules de mere.

Dragi cititori, printre care ma numar si eu, autorul.
E bine sa mai scriu si ma mir cat timp a trecut de la ultima scriere. Uneori e greu sa scrii ceva si probabil perioada asta - de la ultimul inscris si pana acum - este cea mai lunga perioada de liniste.

Si inevitabil trebuie sa ma scuz. Poate ati mai intrat pe blog in speranta ca mai aflati despre mine ce mai fac, pe unde mai merg, cu cine... Sau poate sunteti si voi cam ca mine, dar nu marturisiti public. Poate va mai ganditi din cand in cand la discussionx. Poate sperati sa gasiti un articol fain, neasteptat, care va face bine sufletului vostru (hai ca acum ma cam laud... : )
Asa ca imi cer scuze ca nu am mai intrat demult. 5 luni mai exact....

... luni in care am cautat sa uit lucrurile gresite invatate pana atunci, si sa fac loc pentru lucruri mai bune. Si tare bine e. Am studiat despre limite, limite in relaii si limite in afaceri. Cum sa pui limite in viata ta si cat de importante sunt. Am invatat despre ce inseamna sa fii barbat in diferite situatii si ca e bine sa fii barbat si ca un barbat nu este o femeie. Desigur ca stiam chestiile astea dar acum le-am invatat mai ... practic.
Si am invatat ca nu sunt responsabil pentru gandurile altora despre mine... sau in general pentru gandurile altora. Am invatat sa zic nu si da.
Cred ca o sa invat si mai multe lucruri, unele mai usor si altele mai greu si imi pare rau ca a fost nevoie de un "restart tarziu". Dar mai bine acum decat niciodata!

Multumesc lui Dumnezeu pentru bunatata Lui, pentru ca in suferinta mea El s-a uitat la mine.
Asa ca ma uit in sus si inainte.

Si ca sa nu inchiei fara un verset din Biblie, unul frumos Mica 6:8, verset cu care va si salut.
He has told you, O man, what is good;
    and what does the Lord require of you
but to do justice, and to love kindness,
    and to walk humbly with your God?

Dan

Dupa esec...

Cum e lumea dupa esec?

Ma tot chinui de ceva vreme sa mai scriu ceva despre esec, ca tot imi place subiectul.

De ce scriu? Ma ajuta sa imi vad gandurile mai clar, si cert e ca nu incerc sa invat pe cineva ce are de facut.

Nu am o reteta, dar pot sa povestesc putin ce fac eu dupa esec. 

Cateva ganduri:

Mie nu imi place sa risc. Vreau siguranta, certitudine. Ii admir pe cei care risca pentru ca sunt pregatiti pentru "epic fail". Eu pe de alta parte mi-am pus nadejdea in diverse chestii ceva mai calculat si mai rational si nu m-am asteptat. Asa ca epic failul meu e mai mare. 

Ok. Am stabilit in postul trecut cam cum ma simt, nu are sens sa detaliez. 

Eram odata pe strada si ma uitam la masina mea. Si ea la mine. Avea o urma pe capota. De unghie de dinozaur. Parcasem ciudat - e drept, dar pedeapsa a fost prea mare. Am simtit ura si dorinta de razbunare - dar faptasul nu mai era pe acolo, sau poate era si nu il vedeam eu. Vroiam sa bat pe cineva  - dar pe cine?

Ok. Dar cum incerc sa ies din asta....

Similar simt si acum - caut vinovati si nu prea imi place sa admit ca vinovatul cel mai mare sunt eu. 

1. Incerc sa imi asum vina propriilor mele greseli ( si nu e deloc usor) si sa merg mai departe. Stop. "Sa merg mai departe" suna vag si nedefinit. As fi un prost mare sa nu invat nimic si unul si mai mare sa merg mai departe cum am mers pana acum. 

Riscuri: sa imi asum toate greselile celorlalti, doar pentru ca sunt in faza de asumare de greseli.

2. Trebuie sa schimb ceva, altfel rezultatul va fi acelasi. Nu pot sa ma astept la rezultate diferite facand un lucru la fel din nou si din nou. Asa ca neaparat trebuie sa schimb ceva. 

Riscuri: sa fiu prea extrem, sa incerc chestii prea ciudate. Incerc sa traiesc in congruenta si consecventa cu ce am invatat pana acum, schimband totusi suficient de mult incat sa nu esuez din nou. 

Asa ca nu mai e ca inainte.

Totusi...

Nu pot sa ma abtin sa nu imi amintesc de David. Da - ala din Biblie - da, cartea aia religioasa si ciudata despre care unii zic ca e cuvantului lui Dumnezeu, altii zic ca o fi scris-o Moise cu piciorul stang. 

Foarte pe scurt: David a avut un esec mare in viata - cat timp el si prietenii lui erau intr-un loc, unde David a vrut ca sa mearga, dusmanii au venit acasa la ei si au pradat totul. Au luat toate femeile sclave si au luat posesiunile oamenilor. Pentru ca nu existau telefoane pe atunci prietenii lui David si el au aflat de toata chestia asta abia cand au ajuns acas. 

Acum inainte sa gandesti mai departe - tu ce ai fi facut daca erai "prietenii" lui David. Te-ai fi gandit poate la cine e vionvatul si ca vinovatul ar trebui pedepsit - David sa moara! David sa moara! - ai fi strigat alaturi de mine, si de ceilalti "prieteni". 

Asta s-a si intamplat - au vrut sa il omoare. David era intr-o mare stramtorare - pierduse totul si prietenii lui cautau sa il omoare. S-o fi gandit ca si mine - ce a gresit, cine e vinovatul pentru gresala, dar poate nu era nicio gresala facuta de el. Poate asa s-a intamplat. 

Apoi ceva uimitor s-a intamplat. In Biblie (1 Samuel cap 30) scrie ca David s-a sprijinit pe Dumnezeu si s-a imbarbatat, apoi i-a urmarit pe dusmani si i-a masacrat, nimicit luand inapoi tot ce pierduse. Intr-un fel David nu a facut nicio schimbare, nu a facut ceva diferit asteptand rezultate mai bune. El a facut ceea ce facuse si pana atunci - si cu toate acestea rezultatele au fost diferite. 

Seara faina

... si un update ... am ascultat zilele astea o melodie foarte faina. Trista, dar foarte faina. O melodie faina. Foarte faina. http://www.youtube.com/watch?v=OeGcoCLFgC8

Despre esec

Introducere pesimista
Am fost azi pe strada, singur, cam ca de obicei si am observat multi oameni in jurul meu. Unii erau preocupati, iar altii vioi. Altii zambeau. Multi mergeau cate doi pe strada, sau in gasca. Din cand in cand mai vedeai unul singur. Si din cate imi amintesc astia singuri ba vorbeau la telefon, ba se grabeau si erau imbracati frumos.
Doar unul se uita la ei dorindu-si ce au ei. Ei cu geci gri si negre, iar el cu geaca rosie rosie.
Mergeam si ma uitam la ei ba dorind succesul material al unora, ba sucesul relational al altora, ba lipsa de griji, reusita in viata.

Continut pesimist
In general vorbesc de bine pe credinciosi, pe oamenii cu frica de Dumnezeu. Dar azi nu pot sa ma vorbesc de bine pe mine - pentru ca poate sunt un caz particular si unic.
Uitandu-ma inapoi in propria mea viata vad firul nergu al esecului si fricii. Foarte multe lucruri le-am facut din frica de nou.
Frica de altceva. Am mers in directia sugerata de altii pentru ca mi-a fost frica sa fac ce cred eu.
Frica de nou. Am facut ce mi-au spus altii ca ar merge.
Frica de mine. Am crezut in altii.
Toate astea au dus cam invariabil la esec si sfaturile lor s-au dovedit proaste.

Nu prea vad firul rosu al suveranitatii lui Dumnezeu, ci firul negru al fricii si prostiei si esecului meu. Ba mai mutlt faptul ca sunt crestin imi ofera o portita ca sa scap de vina - "asa a fost voia Domnului", sau "nu inteleg de ce Dumnezeu a lucrat asa, dar asta e".
E o portita si vad ca am intrat pe ea atat de des. Am pus in carca Regelui esecul robului si m-am complacut in starea asta.
Am tot asteptat sa se intample ceva, sa primesc ceva, sa ma rog pentru ceva si nu a venit nici pana astazi.

Comparatie pesimista
Imi place "The persuit of happiness" cu Will Smith pentru ca acolo omul incearca din rasputeri si reuseste. In viata mea am tot asteptat ca fericirea sa vina in dar, sa vina ca recunostinta a prietenilor pe care i-am ajutat, sau a altor oameni pe care i-am ajutat, ca iertare pentru ce am gresit, ca un dar.
Dar nu a venit si nu cred ca va veni.

Nu pot sa nu inchei cu Psalmul 139 v11 " Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”" Desigur ca poate ar trebui sa vad un mega-mesaj pozitiv aici, dar pentru mine, azi, acum ma regasesc aici, in versetul 11 si mi-l imaginez pe David plin de regrete, plin de suferinta, oftand, plangand. Si cum cred ca nu a scris Psalmul intr-o ora, ci poate intr-o saptamana, sau luna - o fi stat si el la versetul 11.

In seara asta m-am uitat in oglinda si nu mi-a placut ce am vazut. Am vazut o fata plina de durere si  tristete, o fata lasata in jos, o fata pesimista si plina de necaz. O fata fara speranta si care nu se poate bucura. O fata lipsita de viata care ascunde o mare manie.

Ma gandesc daca sa public unor anonimi ce scriu, cele mai profunde framantari ale mele, pe care uneori le maschez, uneori le alung, dar care sunt acolo. Sau daca imi pasa ca poate vad si potrivnicii mei ce scriu si se vor bucura - macar sa aiba si ei o bucurie mica :)
Ma gandesc daca exista speranta si pentru mine, pentru fericire, pentru acceptare, pentru dragoste, sau astazi speranta a murit. Ultima.

http://www.youtube.com/watch?v=pS9XYJzylKQ

Muzica

Despre prietenie

Cateva intrebari care vor ajuta discutiaX:
Ce e ala un prieten? 
Si ce este o prietenie? 
De ce e nevoie de prieteni? 
Cine se califica sa fie prieten si cum pot eu fi prieten cu cineva?
Ce valoare are expresia la telefon ... "da... sunt cu un prieten".
Si ce e mai presus: un prieten sau un frate?
........................................................................
Poate scrieti cateva pareri inainte sa scriu ce vroiam sa scriu de fapt. 

Dan
......................................................................................................................................
Multumesc pentru comentarii.
Acum, ca gandurile s-au asezat, scriu si eu, si trebuie sa spun ca sunt tare mult de acord cu ce ati scris si voi.

Un prieten e un om, o persoana care te iubeste, care se gandeste la tine. Poate tu nu crezi ca se gandeste la tine, iar el nu iti zice ca face asta.  Sunt doi prieteni prosti, dar tot prieteni sunt.
Iar prietenia este o relatie intre doi prieteni. Exista prietenii puternice intre oameni care nu se vad, nu se intalnesc, nu se aud si nu se ating.

Avem nevoie de prietenii in vietile noastre pentru ca noi, cu totii, suntem intr-un fel cam ciudati. Si ne-prietenii ne tot judeca. Dar in preajma prietenilor putem fi noi insine, iar ei la fel.
Prietenii ne fac sa fim sinceri, deschisi, sa vedem viata fara stropi negri.

O caracteristica extraordinara, pe care am vazut-o la prieteni este ca sunt foarte incapatanati sa tina la noi, atunci cand noi insine suntem "naspa", sau am facut ceva urat. Nu spun ca prietenii nu iti trag o palma sa te trezeasca, dar spun ca sufletul acestor putini oameni este lipit de sufletul nostru.
Si desigur si invers.

Pentru prietenie nu se califica nimeni si totusi se califica toti. Dar nu deodata.

Opinia mea este ca printre cele mai inalte valori relationale, care poate fi atribuita unui om este aceea de prieten. Este mult peste "frate", indiferent despre ce fel de fratie este vorba.
Daca aveti frati, surori si nu sunteti prieteni cu ei, atunci cred ca legatura este pur fizica, parinteasca. Eu sunt prieten cu mama, cu tata, cu sora mea, insa cunosc multe familii unde fratele insala pe sora, pe mama, pe tata... si invers.

Iar daca sunteti din acestia care mergeti pe la biserica si nu va imprieteniti cu fratii vostri si surorile voastre, cred ca legatura dintre voi este realista, dar din alta realitate, si in ceea ce ne priveste ramane doar teoretica.

Un exemplu frumos...
...se gaseste in Biblie in 1 Samuel prin capitolul 18 (pentru cei care cititi din Biblie) si este vorba despre prietenia dintre David si Ionatan. Viata lui David devine mai importanta pentru Ionatan decat propria lui viata.
... se gaseste in Biblie in Exod, Avraam este prietenul lui Dumnezeu
.... se gaseste in Noul Testament (tot in Biblie) unde Isus le spune ucenicilor ca este prietenul lor si El isi da viata pentru ei.
Ce prietenii extraordinare!

O marturie personala
Sunt multumitor lui Dumnezeu pentru ca a pus in viata mea putini prieteni, foarte putini, care sa fie cum am scris mai sus. Mai ales unul dintre ei m-a scos din situatii nasoale de doua ori pana acum, si de fiecare data a fost aparent dur cu mine, aproape ca nu m-a batut. Dar si daca ar fi facut asta poate ar fi fost cele mai bune batai primite pana acum!
Iar altii au stat langa mine, in fundul galetii, cand mi-a mers rau de tot, si au ascultat toate prostiile pe care le-am spus, si au avut mila de mine.
E mare har, zic mare har, sa ai asa oameni valorosi in jurul tau.

Si cred ca mai am si alti prieteni, care nu mi-au tras nici palme si nici nu au stiut ca sufar (ca nu le-am spus) si nici ei nu au stiut, sau in continuare nu stiu, cum sa imi spuna ca ma iubesc. Dar asta nu inseamna ca nu o fac.

O provocare ...
Cea mai mare provocare este cum sa fiu eu un prieten bun, un prieten nelipsit la nevoie. Unul care sa nu caute si folosul celuilalt, unul care sa nu fie rapus la pamant de cuvinte dure, de priviri urate, de cutite pe la spate. Unul ... care in mijlocul incercarilor prietenilor mei... sa ii ajut cum pot: cu o palma, cu o mangaiere, cu prezanta sau cu vorba.

Imi dau seama ca am aspteptari mari de la "prieteni", dar uit ca si eu sunt prietenul lor si au nevoie de mine, tocmai atunci cand nu merita, nu stiu sa exprime, sunt intristati sau chiar violenti. Sau cand ei m-au parasit. Totusi vreau sa lupt sa nu fac la fel.


Doamne ajuta-ne sa fim prietenul potrivit, in nevoie
Sa dam cu mana larga dragostea nostra celorlalti
Mai ales cand nu merita
Si uitandu-se la noi
Sa te vada pe tine.
Amin


Pot spune ca sunt un om bogat.
Nu, prietenii mei nu m-au parasit, pentru ca ma iubesc in ciuda a tot ceea ce sunt eu, chiar daca nu au scris pe blog. Si nici eu pe ei. He he!

Dan

Nomad in Europa

Hmm.... sunt nomad in Europa, acum in Germania, si nu stiu ce caut de fapt aici!
Aproape in fiecare zi in alt oras si aproape in fiecare zi oameni noi. Dar ma bucur de aceasta calatorie.

1. VIENNA LA ZEPTER

La prima petrecere cu papion (de aia e stramb :))

Am fost cateva zile la un eveniment al firmei Zepter, o conferinta, impreuna cu maica-mea si sor-mea. Baluri si petreceri, timp putin, imbracaminte frumoasa in fiecare zi. Mi-a luat cam 3 zile sa ma obisnuiesc cu programul de culcare la 2 noaptea si trezit la 7 dimineata.
Dus cu avionul, intors cu avionul. Lejereanu. Am vazut opulenta si bani... da ... multi bani.

Inevitabil m-am gandit si eu cati bani am... si socotelile au fost scurte :) Apoi m-am intrebat daca e bine sa ai bani. Si cred ca e mai bine sa ai decat sa nu ai. Inevitabil pentru mine, mergand la aceste evenimente mi-am dorit si eu sa am ce au altii si sa fiu cum sunt altii.

Magazin H&M (nu am cumparat sacoul)

Am uitat oarecum de lucrurile spirituale, nu de tot, dar trebuie sa admit ca am fost captivat de ce am vazut. Intr-adevar Viena este un oras care iti deschide oportunitati si stimuleaza creativitatea.
M-am gandit sa ma mut in Viena.


!!! Am invatat de la conferinta asta ca munca cu un scop, munca canalizata, este rasplatita. Defosusarea este cheia insuccesului!

Miercuri seara am ajuns in Romania, plecat fiind de sambata dimineata.


2. DETTINGEN LA NUNTA
Joi dimineata (deci dupa o noapte acasa) am luat masina de la service si am plecat inspre Germania cu masina. Dupa un drum lung am ajuns intr-un sat de langa Stuttgart.

nunta

Aici - viata linistita, unde tot au casa, toti au cateva masini si 15 biciclete, totul merge frumos si bine, in mijlocul naturii, si totusi la cateva minute de autostrada.

(Am poposit pe drum intr-un sat... micutz. Fraaate... toti aveau BMW in curte, toti taranii aveau BMW. Pe ici colo mai era un Audi, sau Mercedes. Prima data in viata mi-a fost putin rusine cu Opelul :))

Inevitabil m-am gandit si eu la ce am in comparatie cu ce au ei, si socotelile au fost scurte. M-am intrebat daca e bine sa ma mut aici sa am ce au ei si sa fiu cum sunt ei. Si nu am gasit motive importante sa nu o fac. Da... am uitat de Viena, oras mare si creativ si m-am gandit la stabilitate, siguranta si statornicie in Germania.
M-as muta in Germania sa lucrez si sa am casa cu gradina pe langa Stuttgart.
Nu m-am gandit nici aici foarte mult la lucrurile spirituale ci am fost captivat de simplitatea vietii si normalitatea superioara in aceasta oarecum simplitate.

!!! Am invatat ca este bine sa ai stablitate, familie, o casa undeva si sa fi multumit in sinea ta. Da ... o familie este foarte importanta.

3. STUTTGART - SA INCEAPA NOMADIADA!
Am plecat luni pe la pranz din Dettingen si am mers la Stuttgart. Singur - am mers prin oras si am vazut tot felul de magazine, dar parca nu mi-a placut nici unul.
Acum sunt la un prieten de familie, despre care am aflat ca are cancer. Sunt intristat, dar sunt bucuros ca el se bucura de vizita mea. Are 69 de ani si spera sa prinda 70. A lucrat toata viata cu cap as zice eu si a investit in copii tare mult.

Oamenii batrani povestesc mult si e bine sa inveti de la ei. Reini mi-a povestit foarte multe despre bani si despre organizare. Nu cred ca el si-a facut cumva un idol din bani, dar cu siguranta s-a gandit mult si a planificat extrem de mult ... pe perioade lungi de timp.
Poate ca viata lui se va termina si e ultima data cand il vad, poate ca va continua si ne vom revedea.
El spune ca este ateu si nu prea ii plac discutiile spirituale.

Fiind in Germania, si dupa experientele din zilele trecute, parca incep sa ma preocup mai mult de rugaciune, Dumnezeu, Biblie...
Inevitabil ma compar si cu el - cum voi arata eu la 69 de ani? Ce voi avea si ce voi fi lasat in urma? Cum pot planifica de pe acum ce sa fac in urmatorii 40 de ani?

!!! Am invatat de la Reini ca planificarea este cheia succesului, organizarea banilor, disciplinarea in privinta banilor, sa iti inveti copii ce sa faca cu banii, cum sa umble cu ei.... este crucial.


4. IN VIZITA LA O FAMILIE MICA, DE 2 PERSOANE 

food

Tare m-am bucurat sa vad ca cineva se bucura tare mult de vizita mea. Am fost rugat sa nu public numele pe net, din diverse motive, asa ca nu o voi face. O sa ii spun Naomi.
Deci... am ajuns acasa la Naomi si Robert. Robert are cateva saptamani si este primul copil adorabil, pe care l-am vazut. Multi parinti mi-au dat sa tin in brate copilasul lor, mai cu forta, apoi tot mai cu forta m-au intrebat "nu-i asa ca e adorabil"... "da...." am raspuns eu, dar nu era chiar adorabil.
Da asta mic chiar este adorabil. Asa de mic si neajutorat, asa de dependent, asa de fascinant sa existe viata complexa. I-am dat si sa manance, l-am tinut in brate si nu a plans.

Naomi este singura si va trebui sa creasca singura copilul, iar asta m-a intristat, dar am putut discuta cu ea multe lucruri. Ne cunoastem de o gramada de timp si ne vedem rar, dar pentru mine unul a fost o bucurie sa fiu la ei.

!!! Am invatat ca viata este o minune. Si ca nu e bine sa fii singur.






5. SUPER ZI, CU FINALIZARE LA HOTELUL MOBIL "OPEL"

garnitura + 2 injectoare duse

Seara am mers inapoi la Stuttgart si am avut unde sa dorm.
In Germania a urmat o zi mai grea cu peripetii si lectii mai dure. Am reusit sa practic si meseria cu masinile si am vazut ce parere au "nemtii" despre unul ca mine.

x. Am testat cateva masini si oamenilor nu le-a placut ce am descoperit. Unul mi-a dat masina sa o testez pe drum, iar el nu a venit cu mine. Asa ca m-am ratacit putin. Totusi omul a fost super de treaba si a zis ca remediaza defectele gasite de mine la masini.
x. Am fost la altul sa vad alta masina si a s-a purtat ok cu mine

Stuttgart noaptea

x. Ultimul mai ca nu m-a batut (dar m-a impins de cateva ori). Nu m-am suparat pe el si nu m-am enervat. Este ceva ciudat! Nici macar nu m-am simtit ofensat.

Seara m-am intalnit cu cativa prieteni, apoi am dormit la hotel... hotelul mobil Opel that is :))
Inca ma doare capul de la noaptea aia.

!!!Am invatat:

Hotelul mobil "Opel"

- nemtii nu se prea pricep la masini si au incredere in dealeri. Daca pui intrebari si cauti  si bati in tabla vei gasit mari surprize. O masina din 3  in Germania este prost intretinuta sau are km dati inapoi si posibil accident.
- trebuie ori sa fiu mai dur si direct in negocierile cu palestinienii sau afganistanezii, ori mai discret in testarea masinilor, altfel sigur mananc bataie saptamana asta.


- am nevoie de o masina mai mare ca sa dorm mai bine.

6. INCREDEREA IN ALTII  - BENSHEIM, FAMILIA KUHN
Ziua a inceput bine: am spus si am auzit povesti despre vomitaturi, in timp ce mancam. Nu am putut decat sa rad cu pofta... apoi am povestit si eu, tot la masa, o poveste despre cum am vomitat in troleibuz. (daca vrea cineva sa auda poveste let me know)

Am vizitat diverse chesti, apoi seara am stat in familie si am zis bancuri, am povestit fiecare cate ceva pana pe la 1.

Urmatoarea zi am vizitat Heidelberg (oras nebombardat) si cu o arhitectura frumoasa. M-am simtit putin iesit din peisaj, dar totusi a fost ok. Seara am fost invitat la o petrecere de absolvire a Soniei... unde am mancat si am avut un timp frumos cu invitatii.

Un lucru marcant pentru seara aceea a fost discutia cu mama Soniei (care se ocupa de consiliere). In timpul discutiei m-am entuziasmat cam mult povestind despre ce fac si ce planuri am si am uitat ca sunt analizat. Cred ca am fost ca o carte deschisa, larg deschisa... Ce sa fac - am uitat.
Apoi mi-a adresat cateva intrebari si mi-am dat seama ca am fost neatent, dar era prea tarziu, fusesem descoperit.
Ce m-a frapat si m-a intristat este ce am descoperit despre mine, in urma acestei discutii. Un lucru pe care nu il stiam, si care a venit la iveala in timp ce povesteam. Da, este posibil sa gandesti cumva, fara sa stii. Este posibil sa afli ce gandesti dupa ce auzi ce spui.
Doamna aceasta m-a intrebat daca am incredere in cineva, iar eu i-am raspuns ca nu, nu am incredere in nimeni.

!!! Am invatat ca nu am incredere in nimeni. Un anumit fel de incredere, si ca sunt impovarat de asta.
Am mai invatat ca sunt impovarat de directia in viata, de clientii mei si furnizorii de masini si ca m-am rugat pentru clienti si pentru masini, dar pentru mine nu prea m-am rugat.

Seara am mai stat la povesti pana la 1, am ras, am discutat, am ascultat si am invatat. 
Urmatoarea dimineata am incercat sa plec repede, pentru ca nu imi plac despartirile lungi.


7. IN VIZITA LA OLIMPIU
Tot in Bensheim am mai vazut o masina, am negociat-o, dar parca nu mi-a placut zgomotoul de la turbina. Masina aceasta era pentru prietenul meu Cosmin si nu ii pot lua orice. Nu as lua orice pentru nimeni.

Pe drum m-am tot gandit la zilele trecute si finaly am ajuns la Wittlich, la Olimpiu. Super zona, super frumos. El si cu familia lui (sotie, copil + socrii) s-au bucurat sa ii vizitez. Am mancat la ei, apio am fost in Luxemburg sa alimentez (ca e mai eftina benzina ca in Germania... ba e mai ieftina chiar ca si in Romania!!!).

!!! Am invatat de al ei ca e bine sa fie 2, si nu doar 1. Ca e bine sa lupti, e bine sa iti asumi riscuri. Fara asumarea riscurilor nu progresezi... ramai pe loc. E greu daca iti asumi riscuri si e mai comod sa nu faci nimic.

8. INCURCATURI SI DESCURCATURI
Apoi am calatorit la Dusseldorf, de unde trebuia sa o iau pe Ioana si sa plecam in Romania. Saraca de ea a stat o saptamana intreaga la niste rude in vizita... si tare isi dorea sa plece. Dar eu tare imi doream sa raman, sa fiu duminica la biserica, sa vizitez si mai multi oameni.

Pana la urma ne-am facut rost (Dumnezeu a facut in asa fel ...) ca sa avem unde sa dormim. La Marcos si Neli. El - german, lent si stabil, ea - femeie foarte agila... foarte foarte dinamica din Chile.  El vorbeste germana, ea vorbeste spaniola.

El mi-a spus ca de 20 de ani si doreste sa faca ce fac eu acum cu "masinapotrivita" si ca nu a avut curaj. Am fost impresionat. Mi-a propus un parteneriat si inca nu stiu cum va decurge, sau ce vom face mai departe. Nu stiu cum sa fac cu increderea asta ....

Duminica a fost tare frumos - am fost la biserica unde.... erau si romani. Am cunoscut-o pe Aurora si pe sora ei, care este casatorita cu un corean. Am fost prin Dusseldorf impreuna cu Marike si Dane si a fost tare frumos. Multi oameni s-au bucurat de vizita si mi-au spus ca vizita naostra a fost ca o gura de aer pentru ei.

!!! Am invatat ca e bine sa iti cheltuiesti banii pentru bucuria altora si sa nu te gandesti la binele tau, si al lor.

9. LONG WAY HOME
Eu as mai fi stat, dar Ioana trebuia sa ajunga in Ro, asa ca am plecat luni pe la 1 din Dusseldorf cu masinuta... 2200 km. Am dormit de 2 ori: odata cam 20 minute in niste boscheti intr-o benzinarie prin Viena ... m-am asuns in umbra cu sacu de dormit si izoprenul... tare bine a fost.
Apoi am mai dormit in Nadlac cam 2 ore in masina. Tare bine a fost.

Am ajuns urmatoare zi pe la 4 in Bucuresti.
Masina a rezistat 5000 km, noi am rezistat, iar excursia asta a fost probabil mai importanta pentru mine decat imi dau seama acum.

!!! Am invatat ca e bine sa ii lasi si pe altii sa conduca.






10.  HOME 5,000 KM!
Zilele astea incerc sa ma refac si sa nu uit ce am invatat.

Nomad prin Europa, nomad ajuns acasa si pregatit pentru urmatoarea excursie
Dan

Multumiri

Recent mi-a mers bine, chiar nesperat, negandit de bine si nu... nu e meritul meu. Ce-i drept: am muncit, o munca pe care o definesc eu, si muncesc cum vreau eu, si cand vreau eu. E bine, si e rau.

Dar de unde am avut putere sa muncesc? Sau cine a facut posibil sa vina clienti? ... Soarta? Karma? Vremea?

Multumesc lui Dumnezeu pentru oportunitati, pentru clienti, pentru idei, pentru clientii acceptati de mine, si oamenii de care m-a ferit. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca am gasit ce cautam - uneori mai greu, alteori mai usor. Multumesc ca am avut clienti care au zis ca sunt integru. Si nici asta nu e meritul meu - ci tot de la Dumnezeu vine. 

Vedeti voi, cei care mai cititi din cand in cand ce scriu pe aici, fara Dumnezeul meu nu as fi nimic, iar cu El pot totul si tot El ma intareste. Ce viata! Ce bucurie! Ce binecuvantare mare!

Ce mai fac? Mai bine decat merit!

O saptamana usoara tuturor

http://masinapotrivita.wordpress.com

Dan

Pas- cu - pas

Re-semnatul?
Ce poti scrie la 30 de ani, adica ce mai ai de spus? Mai poti spune ceva?
In tabara de schi pentru copii cineva m-a intrebat ce vreau sa devin cand o sa fiu mare... altcineva i-a raspuns: nu-l intreba ce vrea sa devina, el deja a devenit. 


Mare adevar se afla in vorbele unor copilasi de 10 ani. Am devenit cine sunt astazi cu toate partile bune, dar si cu toate colturile si canturile mele. Dar pe de alta parte nu am devenit, si continui sa devin cine vreau sa fiu. Sunt... intr-o devenire constanta. 
Deci nu, nu resemnatul.


Sub-semnatul?
Nu se schimba nimic! Adica pana la urma ce sa se schimbe? Tot asa te trezesti, tot la fel esti,  uneori la fel de plictisit, la fel de plin de compromisuri si lipsit de sare, piper, un fel de lama de cutit neascutit, om de zapada in curs de topire, contabil cu papion, bretele si camasa cu maneca scurta, gras si chel inchis intr-un birou cu multe hartii... omul care nu vrea sa supere pe nimeni, plin de frica s.a.m.d.
Cu alte cuvinte "subsemnatul", care tot timpul este sub si nu peste, tot timpul ultimul, niciodata primul.
Deci nu, nu sub-semnatul.


Semnatul!
La 30 de ani nu se termina viata, ci, asa cum ma simt eu, abia incepe sa continue :) Viata este frumoasa si este un cadou, merita traita! Sunt probleme, multe si grele, dar asa e viata, cu probleme multe si grele.


De la ultima postare a trecut Craciunul, revelionul si aproape toata luna ianuarie.
Deja de anul trecut, de la schiul din Austria, dar mai degraba de la oamenii intalniti acolo, parca a inceput sa se schimbe ceva. Apoi a urmat un mail de la un prieten, si o discutie, pe care mi-am amintit-o cu alt prieten - oameni care tin la mine si carora nu le este frica sa imi comunice lucruri pe care nu vreau sa le aud, dar pe un ton potrivit.
M-am gandit ca au dreptate oamenii acestia doi.


Apoi a venit din nou decision time si se pare ca am luat in sfarsit o alegere buna in 2011 - aceea de a merge la Rasnov. Acolo am avut un timp de meditatie si reflectie de mai bine de 6 ore. A fost asa de frumos, asa de bine. 
Am citit, m-am rugat, iar am citit, (apoi am atipit putin), apoi am scris, am evaluat, am taiat si spanzurat, am mangaiat si pansat. Am decis si m-am rugat. 
Va zic, am iesit de acolo cu gura pana la urechi de bucurie si pace!


Apoi tabara de schi cu copii, timpul de citit petrecut in casa lui Ebbe, discutiile bune, problemele lunii ianuarie... apoi ziua mea.


30 si totusi ...
ma simt de 22-23. 
Silviu, Crie (sora mea), Anca, Annie si Iacov mi-au facut o surpriza la 12 noaptea. Stiam ca vor face ceva pentru ca am vazut masina lu' sor-mea afara :). Dar nu stiam cine sau ce vor face. A fost frumos. Mi-au dat un cadou si un tort. Am stat pana pe la 1:30 AM. Am apreciat, si m-am bucurat. 
Apoi dimineata am primit sms-uri, telefoane, mesaje. M-am mai intalnit cu doi prieteni. Unu a venit la mine, cu altu m-am intalnit in oras si i-am facut cinste cu o savarina nasoala. (De unde era sa stiu ca nu o sa fie buna???). Iar in "schimb" am primit un fel de tort/prajitura facuta in casa. A meritat! A fost frumos. 
Nu am organizat nimic, iar seara am fost cu sora mea la Mol.(Mall). Am invitat-o la film, dar filmele erau naspa asa ca am preferat sa discutam. Ziua a trecut si gata. Sunt batran :)
Cred ca experienta de ziua mea nu a fost una extrema, si nu a fost o mare sarbatoare, sau un super eveniment. Dar ce m-a marcat a fost timpul acela de evaluare si reflectie de revelion, da, ala a fost marcant.


Epilog

In tot acest timp i-am multumit lui Dumnezeu si pentru anul cel mai greu din viata mea, 2011, si pentru anul 2012, pe care l-am numit "pas cu pas". Adica sa ma uit cate un pas inainte, si apoi sa si fac pasul acela. Altfel ma blochez!


Si m-am gandit sa imi iau si "versetul anului" din Biblie,
Matei 7:7-12. 




Domnul cu noi si 
La multi ani.


Dan30+

Acum unde mergem?

Wai cum trece timpul!!! Incredibil. Acum e iarna, acum e vara. Parca nu mai exista viitor si totul e prezent.

O tema la care sunt fortat sa ma gandesc zilele astea, impreuna cu altii, este moartea si zadarnicia vietii. Tot cautand intelepciune am dat peste niste vorbe foarte frumoase si adevarate.

Psalmul 39 (o parte)

„Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.”

Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea.

Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

Bucata din mijloc

Cred ca demult nu m-am mai gandit ca probabil voi muri. Nu stiu la ce varsta si cum, dar imi imaginam si eu niste scenarii. Fie intr-un pat intr-un spital dupa o suferinta indelungata, fie acasa, linistit - de moarte naturala. Fie ucis de altii sau accident... cred ca moartea poate surveni asa de repede si neasteptat ... incat noi ne miram.

Nu ne va veni sa credem ca s-a terminat pe pamant, ca tot ce am agonisit nu mai conteaza in acel moment. Poate ne va parea rau pentru ce am spus cuiva si nu ne-am cerut iertare.

Dar peste toate acestea sunt sigur ca toti vom avea o intrebare atunci cand vom stii sigur ca murim, fie pe pat in spital, fie raniti de moarte in lupta, o intrebare care va fi atunci cea mai importanta din viata (pe terminate) a noastra: acum unde mergem?

Exista 2 categorii de oameni: unii care au pace cu privire la intrebarea asta, altii care sunt destul de ingroziti de ea. Nu cred ca poti avea liniste fara sa stii atunci, in momentul acela, unde te duci TU. Fara pace cu privire la o directie clara cred cu fermitate ca cel mai sceptic om isi va pune la indoiala teoriile despre lume si viata gandindu-se ca daca a gresit cumva, undeva, o "sfecleste".

Pe de alta parte pacea autentica pe care o afisam cateodata in momente frumoase, cu totii, va fii testata atunci, cu moartea in fata. Si cred ca este imposibil ca atunci, cand toate lucrurile nu vor mai conta, nici macar ce cred oamenii despre noi, sa mintim, sa ne mintim.

Concluzie

Asa ca pentru cei care au mai citit blogu sa vada daca mai scriu si au fost dezamagiti probabil, dar si pentru cei care vor citi acum am aceasta intrebare: Exista pace in viata ta? Daca zici ca nu e nasol, daca zici ca da mergem la intrebarea 2: cum crezi ca vei reactiona atunci?

Oricare ar fi raspunsurile va(si mie imi ) doresc sa avem pace cu Dumnezeu si de la Dumnezeu si acum si atunci.

8 martie

De ce trebuie apreciate femeile?

1. Femeile ne-au nascut. In viata unei femei la un moment dat silueta se strica, se ingrasa destul de mult si i se umfla burta, se misca mai greu si probabil e dificil sa doarma cu fata in jos. In acea burta se dezvolta nu "ceva" ci "cineva". Adica tu sau eu.

Cu totii ne-am nascut din femei, barbatii nu nasc. Ele ne-au purtat in pantecele lor destul de mult. Apoi a urmat nasterea - probabil destul de dificila pentru unele. Exista mame care nu au supravietuit nasterii, as putea spune ca si-au dat viata pentru copiii lor. Si atunci de ce lumea ne felicita pe noi de ziua noastra? Poate ar trebui felicitate ele...

2. Femeile ne-au crescut*. Desigur exista si exceptii, in care mamele au plecat, sau au abandonat copii, dar in general mamele noastre au avut grija de noi, cand eram mici si neajutorati, inca fara pretentii materiale - decat cele de a primi toata atentia si dragostea.

Parintii sunt foarte imporanti in vietile noastre mai ales la varsta de care nu prea ne mai amintim... vor sa ne dea la sport, la scoala, la muzica si in general vor ca noi sa avem mai mult decat au avut ei. Probabil pe lumea asta sunt putini oameni care isi doresc asta pentru noi.

*fiind ziua femeii/ mamei nu puteam sa scriu prea mult despre barbati/ tati, dar asta nu inseamna ca au un rol putin important in cresterea copiilor.

3. Ne-au educat cu responsabilitate*. Imi amintesc de tata... cum ma lua de mana si saream in pat (sau eu il luam pe el), Cateodata se mai rupeau arcurile. Trebuia mama sa vina si sa ne cuminteasca pe amandoi. Cand a venit pe lume sora mea saream toti trei in pat cu taica-miu.Si tot mama venea sa ne dea jos, il certa pe el, om mare, ca a dat in mintea copiilor nu pe noi, ce vremuri!

* se aplica ce am scris mai sus

4. Fac sacrificii. Am observat in viata mai multor mame ca fac sacrificii mai mari pentru copiii lor decat tatii. Adica renunta la multe lucruri, si se dau pe ele insele pentru noi - muncesc mai mult, strang bani sa isi dea odraslele la facultate. Probabil si tatii fac sacrificii, dar la femei se poate observa mai usor suferinta.

5. Sufera. Cred ca nu ma insel cand zic ca mamele sufera pentru copiii lor. Nu imi pot imagina ce era in inima Mariei cand Isus era atarnat pe cruce in fata ei. Nu imi pot imagina suferinta din inima unei mame careia ii moare copilul. Tatii- mai rationali- poate ca trec mai usor peste suferinte legate de copiii lor, dar mamele sufera indelungat. Cand relatiile sunt dificile cu copiii sufera si se consuma.

Istoria femeii

Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.`

Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele.

Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.

Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om.

Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.`` (Geneza cap 2, v18 - 23)

Si de atunci exista Ea, Eva, sau datatoare de viata. Femeia este asociata cu viata, barbatul nu stiu cu ce este asociat (sper ca nu cu moartea :)) iar Adam se bucura de ea. Femeia (nevasta) este un motiv de bucurie si probabil pana sa vina Eva era mai trist.

Cateva caracteristici ale femeilor, pe care le-am observat de-a lungul timpului: gingasa, spontana, misterioasa, frumoasa, sensibila, credincioasa, evlavioasa, naturala, cocheta, extravaganta, finuta, echilibrata, sentimentala, naiva, luptatoare,agera/ iute, iubitoare, seducatoare, ingrijorata, sincera, plina de viata, desteapta, poate suferi in tacere, fumos imbracata, ingrijita, constiincioasa, muncitoare, are simtul culorii (adica stie ce e aia grena, bej...), gospodina (stie care e diferenta dintre patrunjel, marar, leustean...), se maturizeaza mai repede ca barbatii, dintr-un motiv necunoscut ii plac florile, intelege limbajul non-verbal din nastere.

*nu toate femeile au toate aceste atribute si nu toate sunt la fel

** femeile au si alte caracteristici...

Daca ne uitam in media (tv, ziare, reviste, teatru...) putem observa usor cum societatea distorsioneaza femeia. Parerea barbatilor dar si a femeilor despre cum ar trebui sa fie o femeie este foarte mult distorsionata de reviste si tv, afise.

Sper ca cel putin azi sa le putem aprecia si sarbatori intr-un mod frumos. Va doresc tuturor femeilor o primavara frumoasa, apreciere si apropiere de Cel ce v-a facut.

Iar acelor dintre voi care sunteti si mame - felicitari de ziua copiilor vostri.

D

George...

Daca nu intelegeti >>> translate.google.com

Daca chiar nu merge sa imi spuneti sa traduc totusi, fiindca este un material foarte fain.

George Muller's Words, spoken at a New Year's Service, 1859

We have, through the goodness of the Lord, been permitted to enter upon another year, and the minds of many among us will no doubt be occupied with plans for the future, and the various fears of our work and service for the Lord. If our lives are spared, we shall be engaged in many things--the welfare of our families, the prosperity of our business, and our work and service for Christ, which may be considered the most important matters to be attended to.

But according to my judgement, the most important point to be attended to is this: above all things, see to it that your souls are happy in the Lord. Other things may press upon you, and the Lord's work may even have urgent claims upon your attention, but I deliberately repeat, it is of supreme and paramount importance that you should seek above all things to have your souls truly happy in God Himself! Day by day seek to make this the most important business of your life. This has been my firm and settled condition for the last thirty-five years. For the first four years after my conversion, I knew not its vast importance, but now after much experience, I especially commend this point to the notice of my younger brothers and sisters in Christ: the secret of all true effectual service is joy in God, and having experimental acquaintance and fellowship with God Himself.

But in what way shall we attain to this settled happiness of soul? How shall we learn to enjoy God? How shall we obtain such an all-sufficient soul-satisfying portion in Him, as shall enable us to let go the things of this world as vain and worthless in comparison? I answer, This happiness is to be obtained through the study of the Holy Scriptures. God has therein revealed Himself unto us in the face of Jesus Christ.

In the Scriptures, by the power of the Holy Ghost, He makes Himself known unto our souls. . . . Therefore the very earliest portion of the day we can command should be devoted to the meditation on Scriptures. Our souls should feed upon the Word. . . . This intimate experimental acquaintance with Him will make us truly happy. Nothing else will. In God our Father and the blessed Jesus, our souls have a rich, divine, imperishable, eternal treasure. Let us enter into practical possession of these true riches; yea, let the remaining days of our earthily pilgrimage be spent in an ever-increasing, devoted, earnest consecration of our souls to God.

- George Mueller

VMV

Sora mea si cu mine


Am fost si la mare (apropo de barci)dar valurile au fost prea mari si dupa ce m-au lovit cateva am iesit din apa ca mahmur si nu mai puteam umbla drept. La VMV (Vama Veche). Iata si familia Babu - Dan Babu (fratele) si Cristina Babu (sora-sa). In mod evident frumusetea nu s-a impartit in mod egal in familie.

20!!!!!!!!!!!!!!!!!!

HALELUJAH!

Maraton over. Simt oboseala. Am inceput pe 1 martie 2009 si am cam terminat pe 1 iunie- cam 2 luni de maraton. Sunt multe lucruri de scris, de gandit, am invatat mult si au fost si timpuri grele, despre care nu am scris. Multe lucruri au fost confuze, dar unul, unul cu siguranta nu este confuz.

Acela ca Dumnezeu a fost cu mine, m-a purtat de-a lungul acestui maraton - si ce bine vede inima mea acest lucru. Sunt multumitor pentru Harul lui, pentru purtarea Lui de grija, si toata Slava este a Lui. 

Ieremia 29:11-13

"Caci Eu stiu gandurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.

Voi Ma veti chema si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.

Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul [...]"

Amin

In categoria "Oameni si locuri" vor intra si urmatoarele saptamani, in care voi vizita in mai in treacat sau mai mult diverse orase din patrie. Il numesc "maraton" pentru ca asa va fi, de fapt asa este. Pentru inca ceva vreme voi fi in fiecare zi in alt oras.... Pozele sunt facute cu telefonu. Aparat n-am. Primesc donatii:))

x-) Pentru cei care sunt noi pe blog si nu stiu ce e cu postul asta - este un post gigant. Si se citeste de jos in sus pentru fiecare titlu. 

Nu, nu am terminat maratonul, doar am avut o scurta pauza. Dar este pe final – si alerg ultimii cativa km.

Orasul 20 -GALATI

Nu este prima oara in Galati dar de fiecare data cand merg imi place. Combinatul siderurgic Galati (fost Sidex- actual Acelor Mittal) da un aer cel putin distinct orasului. La propriu.

In Galati pare ca in fiecare zi este concediu, mai ales cand mergi pe faleza, la un restaurant pe dunare, seara - nu stiu - are un aer cel putin romantic. 

Din pacate nu m-am putut intalni cu bunul meu prieten Vali - un om deosebit, care m-a ajutat mult in timp de nevoi. Multumesc Domnului pentru Vali. 

Poze am pe telefon, da mi-am pierdut ambele incarcatoare. Asa ca deocamdata ramane text. 

In topul oraselor, in ciuda combinatului, Galati ocupa locul 3.

Orasul 19 - BRASOV

Il mai pun odata la socoteala pentru ca practic am fost acolo. Treziri matinale si alte chestii. A fost mai interesant acum, rabdarea mi-a fost testata mai puternic iar in gara din BV mi s-a intamplat ceva fain.

2 cersetori mici pe peron – vindeau ziare si mi-au propus si mie un "deal". Am refuzat politicos, atunci mi-au cerut bani direct, fara sa imi dea ceva in schimb. Am refuzat, dar am facut ceva, ce mai facusem odata. Si m-au recunoscut! Ce am facut acum le-a trezit amintirea. Imi zicea fata (clasa a V-a): Te stiu nenea! Te-am mai vazut... mai stii atunci cand... si tot asa mi-ai zis ca acum, si tot asa ai facut ca si acum.  Eu nu prea imi aminteam, dar parca era ceva acolo… foarte vag. Foarte tare. Am discutat cu ei (fata in clasa a V-a si frac-su in clasa a III-a). Fata mi s-a parut foarte matura in gandire si foarte desteapta, dar baiatul parea un fel de neanderthal cam necomunicativ si pierdut in spatiu. Oare asa ramanem si dupa ce crestem? :)

Nu vreau sa par laudaros si nici sa fiu laudaros - decat la adresa altora, dar m-am bucurat foarte mult sa fiu recunoscut pentru ceva ce am facut, probabil la 6 luni de la infaptuire, de catre cineva cu cel mai mizer statut social, care totusi sa exprime bucurie ca ma intalneste, iar comportamentul meu sa fie acelasi indiferent de om sau de circumstanta. I-am multumit lui Dumnezeu pentru lucrul acesta, pentru ca mai ales in cazuri din astea El merita toata toata slava. 

Apoi, dupa ce am ajuns noapte in Buc. am petrecut o jumatate de noapte in Irish pub cu prieteni vechi discutand amintiri apuse si semi-apuse precum si planuri de viitor. Cealalta mai putin de jumatate de noapte am dormit-o.

Orasul 18 - RASNOV

Din Brasov am plecat o zi la Rasnov, la constructia pdf - http://www.pdf.ro 

Cam asa arata casuta din padure construita de baieti. Am asistat la ridicarea cladirii principale din constructia noastra. 

Casuta din padure

Eberhard Beck - neobosit.

Libertate!

"Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n'are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului."

(2 Tim 2:15)

Orasul 17 - BARLAD

Ce sa fie orare in Barlad? Nici nu prea stiam bine unde e pe harta. 

Am intalnit un domn si am luat masa cu el, cam 2 ore. Majoritatea dintre noi, avem diferite prejudecati naturale fata de diferiti oameni, pe care ii vedem. . Cum zice si profetul Samuel "...Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă" (1 Samuel 16:7).

Am descoperit pe parcursul discutiei ca a citit mult mai mult decat mine, este casatorit, are cam 50-60 de ani, nu are copii, iar sotia lui este profesoara de lb.&lit. romana. Mi-am imaginat ca are acasa mii de carti citite - si mi-a confirmat. 

Omul credea ca am citit si eu si a incercat de cateva ori sa duca discutia la un alt nivel - mai sus, mai vast, mai profund - despre cativa autori - despre care din pacate eu nici nu auzisem. 

Am discutat despre Dumnezeu, mantuire, Biblie si despre Mircea Eliade. Apoi despre pictori, apoi despre altii - nu mai stiu cum ii cheama. Timpul a trecut repede si am plecat. 

Fantastic. Barlad - izvor de cultura. 

In gara langa mine a stat un tip cu tricoul asta:

Norocosu'

Am tot gandeam sa il  intreb de ce se simte norocos, in ideea ca voi intra in discutie cu el.  Nu am facut-o si am preferat sa lenevesc pe banca in open-space-ul de asteptare din Barlad. A pecat si nici macar nu stiu unde a mers. 

Poza asata este de pe net, (nu am reusit sa fac poze asa frumoase cu aparatul meu de telefonie mobila), dar este sugestiva. 

"Pentru bine, pentru rau

Pentru ce-ai facut prin mine, 

Pentru binecuvantari prin har, suferinte si suspine

Eu te laud Domnul meu."

In drum spre we/casa?

Maratonul este pe cale sa se termine, inca 3-4 orase si gata. 

Ce nu prea am scris ca sa nu ocup locul este ca peste tot pe unde am fost am avut discutii despre lucrurile cu adevarat importante in viata cu localnicii. Am intalnit foarte multi oameni pe unde am fost si unii au fost deschisi sa asculte despre Dumnezeu, iar eu i-am ascultat pe ei. 

Un domn din Odorheiul Secuiesc insa m-a impresionat prin deschiderea cel mai mult. M-a intrebat despre mantuire, despre relatia cu Dumnezeu si am povestit. 

Cu toate ca pana acum a fost greu si peste tot exista motive sa te plangi, ba de und, ba de alta, in Psalmul 50 zice asa " Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt." Multumesc. 

  

Orasul 16 - Miercurea Ciuc

Am sters ce scrisesem despre Miercurea Ciuc pentru ca era putin relevant. In schimb voi scrie lucruri mai relevante

- in Octombrie e un mare festival catolic, unde au fost anul trecut 700.000 de oameni. Sunt unii, care cica vin pe jos din Ungaria! (3 saptamani)

- in iunie este festivalul celor 1000 de fete :D - adica 1000 de fete se imbraca traditional si prezinta tot felul de dansuri. Tineri de prin alte zone/sate vin si ei si se uita la fetele astea pregatite pentru casatorie... si daca apreciaza dansul le invita in satul lor pentru cursuri :)

- oamenii din toata zona Harghita sunt putini, peisajul este exceptional, le place hreanul si patrunjelul. Am fost cu ei la masa si mi-au povestit despre hrean si patrunjel cum te tin in forma pana la batranete, apa termala bai de sulf. Pareau destul de vigorosi si cei mai in varsta. 

- de pe unde am fost pana acum cei de aici mi s-au parut cei mai cinstiti si corecti.

Cu alte cuvinte este o zona foarte frumoasa, cu dealuri si munti, mult spatiu si foarte frumos. 

A.. si inca ceva. Ca sa locuiesti aici trebuie sa stii limba maghiara :)

Kosonom! Teshek poroncioni!

Orasul 15 - Odorheiul Secuiesc

Aici locuiesc secuii, se vorbestea maghiara la greu, oamenii sunt de treaba iar zona arata extraordinar. Magnifice sunt peisajele parca rupte din rai si splendide unduirile dealurilor verzi, de un verde, care te patrunde in ochi si in suflet si te face sa zambesti. Oameni gospodari, case mai vechi, dar bine intretinute. Frumos. 

In drum spre Odorhei. 

Orasul 14 - Sighisoara - 33.000

Ei... doar nu o sa scriu de Sighisoara cum ca are chestii vechi. As vrea sa scriu mai degraba ceva ce poate putini stim. In extrasezon, singur pe strazi, parca pare cam trist acest oras mic de 33.000  de oameni. Adevarul este ca oamenii astia nu prea au ce face. Chiar nu imi dau seama cu ce se ocupa. 33.000 de locuitori inseamna jumatate de stadion mare. 

Am auzit insa niste crestini intr-un parc. Cantau. Imi cam venea si mie sa cant cu ei, dar facusera un fel de "cerc" iar pe banci nu mai era loc, asa ca am vizitat o parte a orasului, in care nu mai fusesem. In oras e lniste, seamana cu un sat, iar pe dealuri locuiesc in parte tzigani. 

Mi-am mai luat si un "desfundator de ureche" - (vezi orasul 12- unde am facut eu sarituri). Mi-a intrat apa in ureche si in afara de un tiuit puternic tot timpul nu prea mai aud bine... semnele batranetilor. 

In rest am vazut un soarece mort pe strada, niste geamuri sparte si inca o placuta de mai jos. 

Zice "in amintirea lui Rolf Schser, nascut 1915 in Sighisoara". Era pe o banca, abia observabil. 

Ma gandeam cine o fi omul asta si ce legatura are banca aceasta cu el??? 

Si pana la urma ce mai conteaza? Inevitabil in momente din asta imi vin in cap o invazie de intrebari despre existenta, viata, moarte, cateva raspunsuri, si iar intrebari. 

Numele tau o sa apara undeva, la fel de mut ca cel de pe placuta asta, singurul merit in viata fiind acela ca te-ai nascut... unde te-ai nascut? Oare faci ceva cu viata ta? (nu e retorica, intrebarea). 

Orasul 13 - Sfantul Gheorghe

Gheorghe acesta este un oras, in care 75% din populatie stie si vorbeste limba maghiara. 

In dorinta mea acerba de a conversa cu acesti oameni, si manat fiind de foamea care ma incerca tot mai mult - am intrat intr-o shaormerie la strada. Pentru a-mi demonstra inca odata ca sunt eu, creierul meu a copt o intrebare cu care eram sigur ca voi capta atentia oamilor din shaorerie, care se uitau la mine ca la un strain. I-am intrebat deci "Cum se zice in ungureste la shaorma?" :)) "Shaorma" - au raspuns ei, zambind sec. Genialitatea intrebarilor a scazut brusc si a atins cote negative, odata cu urmatoarea intrebare victorioasa "Dar la Kebab?". Apoi mi-au spus cum se zice la aia si ailalta in ungureste si am avut o mica conversatie faina. Am zambit si am ras cu ei. Apoi am infulecat shaorma (ungureste "sha-or-ma") si bineinteles am dat pe mine. 

Cateva poze din Gheorghe

La plecare: in Gheorghe vremea e schimbatoare

In fata la shaormerie

Monument

Orasul 12 - BRASOV

Inapoi la origini. La mine acasa - orasul s-a scnimbat mult in ultimul timp: trafic, aglomeratie, fitze, prea multe masini cu numar de Bucuresti, prejudecati. Dar este orasul meu natal si este frumos. 

Am fost la piscina "Aqua Magic" din Brasov impreuna cu Cosmin. M-am dat pe topogan (tobogan?) de era sa cad, am stat la taifasuri in jacuzzi, am sarit bomba in bazin, am discutat, ne-am vaiatat - fiecare cu ale lui,  ne-am sfatuit unu pe altu cu sfaturi care mai de care mai intelepte. 

Ultima data cand am fost la Aqua Magic am vrut sa sar de la trambulina de 3 m si de 5 m. Si nu am putut. Mi-a fost frica, cu toate ca imi propusesem. M-am apropiat de margine si m-am uitat in jos, apoi am stiut ca nu voi sari si usurel, usurel m-am intors pe unde am urcat. 

Ieri am stitu ca trebuie sa sar, la fel ca data trecuta, am stiut ca o sa imi fie frica (si asa a si fost) si inainte sa sar mi-am prospus sa o fac indiferent de ce voi simti cand voi fi pe margine. Asta imi zicea si Cosmin - sa sar indiferent de circumstante. Ma gandeam cu groaza ca o sa fie un sentiment urat, de cadere in gol, de lovire a apei si va trebui sa am curaj.

A fost exact cum credeam ca o sa fie - greu. Dar am sarit de la 3 m. 

Stiu, stiu... e putin... asa ziceam si eu privind de jos. Dar cand esti sus lucrurile se schimba :)

Sper ca din asta sa invat ceva!

Data viitoare incerc sa sar de la 5m!

Orasul 11 - Bucuresti

In weekend am fost in Bucuresti, "acasa". Oboseala, sora-mea, Ikea, role, parc, biserica, prieteni, bucurie, oboseala, conferinta, amintiri, un pic somn. 

Ce este mai frumos decat sa pleci la drum dis de dmineata, sa simti aerul curat pe geam in limiste si armonie, sa conduci masina pe drumuir libere si frumoase?! Am plecat deci din Bucuresti luni dimineata cu speranta ca voi calatori in liniste, voi avea timp de gandire, cugetare, rugaciune. Speranta mea naiva s-a spulberat dupa primele 10 minute de condus. 

Bucuresti - oare unde or merge toti astia la ora asta?

Ajuns in Ploiesti, scapat in de aglomeratia din Bukale si cu speranta ca voi calatori in liniste... bla bla bla (copy paste de mai sus)...... dupa primele 10 minute de condus.

Rapuns corect: Ploiesti! Toti aia din Bucuresti merg la Ploiesti!

Am reusit sa ma enervez putin abia in Ploiesti. Am rezistat tot drumul de acasa pana in Ploiesti. Este o noua performanta pentru mine. 

Nu stiu cat de lung o sa fie postul asta - maratonul tocmai s-a prelungit. Saptamana asta chiar daca parea mai grea - parca a fost mai usoara. M-am simtit purtat de Dumnezeu, chiar daca nu prea m-am rugat, nu prea am citit. Ii multumesc Lui ca m-a trecut si de aceasta incercare.

Slava tie, Doamne. 

Orasul 10 - BOSTON-ul Romaniei

Botosani asta e un oras care credeam ca este cumva mai sarac, apoi pe la intrarea in BT mi s-a parut ca e mai bogat, apoi iar sarac. Am fost un pic si la plimbare prin oras, condus fiind de bastinasi, prieteni vechi :). 

Nu prea sunt multe de vazut, totusi exista o zona pietonala, oameni, ackshient, parcuri. Si chair intr-un parc, uimit fiind de zona inconjuratoare m-am asezat pe o banca foarte curata. Prea curata. Era proaspat vopsita :). Bine ca nu s-a luat nimic de pe banca pe mine - nu as fi vrut sa plec de acolo furand vopsea. 

Ceva fabrici de costume - produc doar pentru hexport. 5-6 milioane costa un costum cu eticheta de 350 EUR. Merita. Eu m-am cam zgarcit si nu mi-am luat, dar data viitoare merg cu microbuzu si le vand in Bucuresti. 

Banca cu pricina. 

O casa frunoasa. 

Pe drum inapoi m-am oprit in orasul - sato- comuna - "Flamanzi". Il voi numi:

Orasul 10.1 - FLAMANZI

Crezand ca sunt vreun mare medic stomatolog bastinasii m-au invitat sa le pasesc in cabinet, sa ma imbrac in medic si chiar sa realizez o extractie dentara :))

Eu - mare medic stomatolog.

Operatie reusita- pacientul mort

De aici am pornit mai departe pe drumul serpuind si plin de "petarde" - gropi adica, spre Iasi. 

Oboseala s-a  facut simtita mai ales in tren inapoi spre Bucuresti. 

In Iasi am mai facut cateva poze- m-am simtit putin vinovat ca in prima etapa de poze am fotografiat doar o intersectie. 

Ia ghiciti de unde este poza asta! Cine stie??????????

Da asta?

Intr-un final incursinea mea in Moldova si Bucovina a luat sfarsit. Am simtit un fel de mic regret ca plec, trebuie sa recunosc. Am ajuns in Bucuresti noaptea dupa 7 ore de durere de plictiseala. 

Orasul 9 - PUTNA

E o zona imbelsugata si frumoasa. Comparativ cu zona din sud a patriei noastre zona asta pare sa prospere cu fonduri din "strainatate" - cu preponderenta Anglia, Spania, Italia. Oricum e bine ingrijita si gospodara toata partea de la Suceava - Radauti - Putna. 

Am fost si pe la cateva fabrici de pantofi...  ce au cei de la Leonardo se gaseste aici la 90 RON perechea. Iar la reduceri - 50 RON.

Zona este frumoasa. Am intrat si in manastire si am intrat in vorba cu pictorul de acolo. Mare pictor Mihai asta. Picteaza interiorul manastirii Putna de 8 ani deja, si iarna picteaza biserici prin Iorania, Ierusalim, USA. Tare omul. 

In drum inapoi catre Suceava am trecut si pe la locuinta lui Daniil Sihastru. Nu stiu mare lucru despre el, dar mai jos sunt cateva poze cu locuinta lui. 

Zona aceasta rurala pare cea mai prospera din Romania.

Sunt foarte multe de spus, saptamanile acestea nu au fost usoare si cu siguranta am intalnit foarte multi oameni, am avut tot felul de experiente, si am mai cunoscut si eu tara mea. 

Manastirea Putna. 

Schita pentru o pictura bizantina din manastire. Dureaza cel putin 8-10 ani ca sa pictezi o biserica in stil bizantin, sa istorisesti evangheliile in pictura, precum si cateva intalmplari ale lui Stefan. Stefan cel Mare. 

Pictorul - am vorbit despre icoane, iconoclasti si un tratat despre invingerea iconoclastilor in sec 14. De fapt el a vorbit. Am apreciat deschiderea lui de a discuta. I-am facut un compliment legat de barba lui si am plecat :)

Aproape de Putna a locuit Daniil Sihastru. Pentru cine nu stie cine este sugerez www.wikipedia.com 

Orasul 8 - Radauti

Mai degraba am trecut prin Radauti, spre orasul 9, care este de fapt localitate- sat: Putna

Orasul 7 -SUCEAVA- la bucovineni acas.

I-am incurcat - le-am zis ca sunt moldoveni si s-au suparat pe mine. Pe drum spre Suceava am fost primit cu o "invazie de carabusi". Sute de carabusi "carnosi" si-au dat viata pe parbrizul masinii, sau au ramas cel putin handicapati.  Si erau mari... 

Am ajuns la un hotel foarte frumos si am fotografiat baia cu o super cabina de dus. Sunt roman si cum nu am mai vazut asa ceva decat in vitrine a trebuit sa intru si sa ma spal ... 1 ora seara si una dimineata :))

Asa curat nu am fost niciodata. 

Suceava se claseaza pana acum pe locul 1 in clasamentul oraselor. A intrecut pana si Craiova. 

Si acum sa il laud: Este exuberant de frumos orasul, minunatie extraordinara. Stateam pe un deal cu gura cascata putin si zambetul larg, aproape pana la ureci, cu care imi venea sa aplaud.

Este frumos ce sa mai.. si zona bogata frate... vile, viloantze, case.... sute... mii!!! Nu, nu exagerez! Sunt mii de vile frumoase... 

Acum cateva poze si de aici. (Vilele am uitat sa le fotografiez)

Carabus mort la benzinarie!

Baia, de care ziceam... curatenia de acum o voi compensa la vara pe munte :))

Pictura

Turn ... acolo unde e turnu asta e Mall-ul din Suceava. Usor de reperat.

Tot acolo.

Orasul 6 - IASI- la moldoveni acas.

Am mai fost odata in Iasi inainte sa incep sa fac poze. Si am vazut una, alta. De data asta am venit cu trinu, am poposit la McDonald's langa gara, am intrat in vorba cu un tip. Apoi mi-am vazut de lucru. Poze nu prea am...

Din pacate nu prea e acshient (accent). Dupa lucru am mers la Suceava la hotel. 

Seara spre Suceava...

Ziua in Iasi... Moldovenii si Bucovinenii conduc ok. Nu prea am vazut "petarzi" in trafic. 

Un restaurant fain la care am mancat. Foarte frumos amenajat cu bun gust si mobila, care se potriveste. 

Orasul (satul) 5 - BRADULETZ 

De 1 mai am fost cu tinerii din biserica la Braduletz - in jud. Arges. Iar pe autostrada, iar cu fundul pe scaun. Dar a fost  bine. 

Cateva cuvinte despre 1 mai: mici, carne, foc, ploaie, broaste, cai, balega, senin, "TRUST FALL", ploaie, toaleta turceasca, casa chirpici, masini, discutii, frig, frumos, meditatie, gandire, ploaie, oboseala, ma doare spatele. 

Dupa ploaie si furtuna, va veni o zi mai buna, soarele va straluci mai luminos....

Ploaie...ploua... apa, multa apa... noroi... ud.

hmm.... asa arata o planta crescuta pe langa usa unui WC turcesc, pe dinauntru )

Luminita de la capatul tunelului la lacul Vidraru. 

Poze din categoria "wai ce dreaaaagut". Si nu, nu am mancat-o pe gratar. 

Orasul 4 - SLATINA (+Dragasani)

Foame, stres, foame, stres. Iar intre timp aceste imagini. Ajuta importriva stresului. 

Culturi de rapita... In poze nu se vede foarte frumos, dar in realitate este din nou - hiperdeosebit.

Rapita

Alro Slatina, Pirelli Cord, industrie grea... oameni dati afara. Cam trist. 

Drumul bun. Peisajul frumos. 

Am observat ca atunci cand lucrezi mult cu partea stanga a creierului (logica, matematica...) partea dreapta (culori, creativitate) parca sta pe loc, iar cand are ocazia parca rabufneste.

Orasul 2 "reloaded" - CRAIOVA

Alte minunatii in Craiova - un fel de "Viena" in Romania - un peisaj pitoresc extraordinar. Frumos frumos, frumos. Eram extaziat aseara, nu stiu cum sa spun - extaziat. Ma uitam in jur, eram cu un prieten in Craiova - in cel mai mare parc natural din estul Europei. Era magnific, parca eram in alta lume, poate si de la oboseala... dar ceva de vis. Nota 10+. 

Cateva poze facute cu telemfonul meu - nu chiar modern. 

Lei + leoaice la gradina zoologica cumva. Foarte fain. Foarte mari animalele astea. 

Un pod. In parc.

De pe pod se vede asa.

Sub pod - multi nuferi. 

Copac...

Nu stiu de ce a fost asa de frumos. Poate si ca a fost nou, neasteptat, mi-a concentrat mintea de pe ce faceam pana atunci pe ceva total invaziv. Am fost cucerit usor, fara sa imi dau seama. As spune aproape ca a fost perfect. 

Ruine

Apus de soare peste apus de vieti

Orasul 3- FILIASI- "nici comuna - nici oras"

De fapt nu am fost chiar pana in Filiasi, doar Racari - un sat. Cam asa arata drumul - bun, drept, cu limitari de viteza de 50 km/h. Si chiar 40 km/h.

Orasul 2 - CRAIOVA

Acasa la olteni - agitatie, trafic, imbulzeli. Un politist a oprit pe unu' cu un BMW seria 5 cu geamuri fumurii. Baiatul - un fel de interlop autohton mai putin important ameninta, gesticula. Politistii dirijau traficul. 

Vom reveni cu detalii.

Fantana arteziana, copii, arhitectura frumos iluminata, statui frumoase, biserici vechi. Nu e Praga. E Craiova. 

Foarte frumos. Te face sa zambesti uitandu-te in gol.

Orasul 1 - CARACAL

Trezire de dimineata la 4, prins trenu la 5:45, dormit in tren, trezit in Caracal. 

Cica e adevarat, cu toate ca nu am vazut eu cu ochisorii mei, ca puscaria este pe strada libertatii, cimitirul pe strada invierii - dar pana la urma ce este asa de ciudat in chestia asta? Suna mai bine decat "strada mortii" sau "strada inchisorii", nu?

Apoi cica in Caracal s-ar fi rasturnat caruta cu prosti, asa am auzit. Well... daca stam sa analizam problema mai in detaliu, daca chiar asa ar fi fost, atunci vedem ca s-au raspandit foarte mult prin toate orasele, in Caracal ramanand destul de putini!

Am cunoscut cativa oameni sinceri, de treaba, faini. Strazile sunt "petarde" si cica Caracalul ar fi foarte intortocheat. "Dane  - daca vrei sa te pierzi mergi in Caracal" - o alta vorba tare. 

In rest peisaj foarte frumos, cer senin, minunat.