Concursuri

Salutare tuturor

Ce a fost?
Acum cateva zile am fost la un concurs de mountainbike, noua veche pasiune din viata mea. Am fost entuziasmat din cateva motive si m-am inscris la cursa cea mai grea.
- ca la ultimul concurs am iesit pe locul 134 din aproximativ 3000 de suflete
- ca merg cu bicicleta demult si am experienta
- ca un prieten mi-a spus "Dane, lasa ca tu poti"
- ca eu vroiam sa imi mai dovedes odata ca eu chiar pot

Sa va explic putin: Maratonul Vinului in Urlati, Prahova. Acolo am avut ocazia sa ma inscriu la tura de 18 km (pentru incepatori), la tura de 2x 18 km (destul de grea) sau la 3x 18 km (foarte foarte grea). Ghiciti unde m-am inscris fara sa stiu ce ma asteapta?

Cum a fost?
Cum sa fie? Rupere, rupere!
Primii 18 km am mers bine si mi-am facut planuri despre cum ii voi depasii pe cei din fata mea. Apoi filmul s-a rupt si am intrat in "survival mode". Imi doream sa pot termina cursa fara sa ma dau jos de pe bicicleta. Prin tura 2 a inceput sa ma doara spatele rau de tot. Dupa a doua tura de 18 km simteam ca nu mai pot si sunt gata de moarte, stiind insa ca mai am de parcurs inca 18 km. In tura 3 m-am chinuit dar pe la jumatatea ei am prins putere, inexplicabil si am inceput sa pedalez vitejeste. A fost cea mai lenta tura pe ceas, dar m-am simtit mai bine ca in tura 2.
Am terminat pe umilul loc 28. Din 30. La start au venit 64 de concurenti, dar mai mult de jumatate au abandonat.

Ce am invatat?
Aici e mai mult de scris.
1. Am invatat ca e bine sa ma rog. Am facut asta in timpul cursei, nu am fost suparat. L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute sa termin.

2. Am invatat ca daca nu te antrenezi nu ai cum sa reusesti, chiar daca te rogi. As fi fost si nesimtit sa ma rog sa castig, stiind ca eu nu m-am antrenat. Ma intreb daca nu cumva dau dovada de mediocritate - adica sa nu fac nimic, insa sa ma astept ca lucrurile sa mearga bine.
FARA MUNCA NU SE POATE!

3. Viata crestina este ca o cursa de 54 km pe bicicleta. Este prin soare si apa, energia sunt tot timpul super limitate. Dar trebuie sa bei tot timpul.
Poti avea una din 3 atitudini:

• Vreau sa castig cursa. Asta inseamna antrenament, dieta, regim strict, fara compromisuri. Cine traieste asa are mari sanse la premiu. Doar ca e greu. Mult dau, mult primesc.\

• Vreau sa fiu echilibrat. Nici primul, nici ultimul. Ma antrenez putin spre deloc, fac ceva compromisuri dar nu ceva extrem de grav. Multe si mici. Nu am cum sa fortez in timpul cursei dar sigur voi ajunge la final. Doar ca fara antrenament cursa este grea si satisfactia este mica. Moderat dau, moderat primesc. Sunt mediocru. 

• Vreau doar sa supravietuiesc, nu conteaza locul. Nu sunt antrenat deloc, mananc prost si fac multe compromisuri. Am vrut sa ma antrenez, dar am facut prea multe compromisuri si .... am ajuns aici. Nimeni nu isi doreste asta, dar multi ajung aici: nu termin cursa, cedez, este prea greu. 

In timpul cursei m-am gandit la asta - la ce atitudine am eu - in general in viata crestina. Nu am un raspuns clar, dar stiu sigur ca nu e prima. Sunt putin dezamagit de mine in privinta asta si intrebarea cea mai puternica din gandurile mele zilele astea este daca voi face ceva.

Sper ca da
Si sper ca si voi la fel.

Pana ieri... Floare si Papa

Salutare tuturor
Ieri a fost Vinerea Mare. Isus a fost rastignit pe o cruce acum mai bine de 2000 ani. A fost dramatic, monumental, semnificativ! Zic ca a fost pentru ca azi simt ca nu mai este.

Toata pregatirea asta de Paste nu m-a interesat, nu am fost atins chiar deloc. Unii au tinut post, eu aproape ca am uitat ca vine o sarbatoare. Nu mi-am pus intrebari, doar am ales sa inot in continuare in ignorata mea, facand mici gesturi spasmatice astfel incat sa nu ma scufund cu totul. Nu simt ca sarbatoresc ceva, nu m-a atins, nu m-a marcat.
Pana ieri...

RECAPITULARE

Prin 2008 vroiam sa ma rog si am plecat cu masina undeva fara o tinta clara. Pe drum am luat un autostopist, avand degetul proaspat ridicat. L-am dus de la Bucuresti la Gaiesti (un oras mic, prapadit, infractional si trist).
Nici acum nu stiu de ce l-am luat, de ce i-am spus ce i-am spus. Parea un mosulet inofensiv, normal ca nu imi era frica. "Doar n-o fi un criminal.." ma gandeam eu.
Apoi l-am socat: " Dumnezeu m-a trimis special azi aici pentru Dumneavoastra, iar eu am venit". Sa vina unu sa te ia cu autostopu, sa insiste sa te duca fix pana in fata casei, fara bani, cu toate ca nu avea treaba in orasul tau... este socant. O zic ca unul care are experienta de autostopist :)
Apoi m-a socat el pe mine: m-a invitat in casa. Imi amintesc cum m-a cuprins frica, "... frica de naivitatea lui, de ospitalitatea lui, dar am acceptat."
A fost frumos, deosebit, ca o miere pe sufletul meu sa fac un bine acestui om.
Ceva mai pe larg puteti citi aici : http://discussionx.blogspot.ro/2008/09/sambata-spontana-perfecta.html

Prin 2010 i-am revizitat, ai am aflat ca Costi (Papa) chiar era un criminal. A ucis un om la el in casa. L-a injunghiat. Omul statea pe locul pe care stateam eu cand povestea. Nu stiu daca cineva a dat druml la caldura dar deodata m-au cam trecut transpiratiile :)
Papa a fost condamnat si a ajuns in fata plutonului de executie prin 1989. Nu imi mai amintesc exact motivul, dar fix cand urma sa fie impuscat s-a intamplat ceva (parca s-a luat curentul, dar nu mai tin minte).
"Erau 7 militeni si nu stiam care are glontul. Nu stiam cine o sa ma impuste" imi zicea Papa.
Ne-am rugat, am citit ceva din Biblie... si apoi am plecat.
De atunci nu l-am mai vazut, nu m-am mai gandit la el si la Floare, sotia lui.

PANA IERI...

Nu stiam cum sa "petrec" vinerea si Silviu mi-a amintit "Mai tii minte cand l-ai luat pe tipul ala cu autostopul...?".
Asa ca am hotarat sa ii vizitez. SIGUR nu s-ar astepta sa ma vada si SIGUR s-ar bucura.
Racit, cu maseaua umflata si in durere de o saptamana am facut o ora jumate pana la iesirea din Bucuresti. Ploaie cu galeata, masini, trafic nasol. Vroiam sa revin acasa, imi spuneam ca nu are rost, ca nu o sa gasesc casa lor, ca sigur oamenii nu sunt acasa... Dar am perseverat si am ajuns la Gaiesti, in fata blocului lor, in fata usii lor si am ciocanit... cioc, cioc, cioc.

A iesit o doamna necunoscuta si dupa explicatii si dialog ne-am dat seama ca ne stim. Ea este Floare, insa o floare foarte ofilita, aflata in suferinta, in tristete dar in viata. Papa a venit si el. M-a recunoscut imediat.

Am citit ceva din Biblie impreuna cu ei, ne-am rugat, am povestit. Floare a plans.

Si acum urmeaza partea mai interesanta care m-a socat si pe mine:
Le-am spus ca din moment ce Dumnezeu m-a binecuvantat pe mine vreau si eu sa ii binecuvantez pe ei. Sa o ia ca un cadou din partea Lui. Am scos o foaie alba si i-am rugat sa scrie pe ea ce vor ca eu sa cumpar, apoi eu merg si cumpar. (Am vazut ca nu prea au mancare asa ca m-am gandit ca de asta ar avea nevoie. Multa mancare.)

Tacere.

Floare: Un kg de orez.
Papa: O conserva de peste, ca tare imi place
Floare (ezitanta):  .......
Papa: Atat, ajunge
Eu: Stiti ... lista asta este alba, mai e mult loc. Dumnezeu este marinimos si generos. Ce sa mai fie?
Floare: Bine, si un litru de ulei.
Papa: Si un suc fara acid.
Floare: Si zahar
Papa: Gata.. ajunge, nu putem....
Eu: Stiti... Dumnezeu da cu bucurie si el poate da mult. Ce sa mai fie?
Floare (ezitanta): Bine... un pui.
Papa: Atat, ajunge...
Eu: Si mai ce....
Floare: halva
Eu: da fructe? Fructe nu vreti
Floare: ba da..

Apoi am fost la magazin si spre bucuria vanzatoarei am umplut niste plase cu  mancare.
Dupa ce am mai stat la vorba m-au imbratisat, am facut o poza si m-au pupat apasat fix pe maseaua care ma durea. Aproape mi-au dat lacrimile :) Am plecat extrem de fericit, extrem de binecuvantat. Dumnezeu m-a smerit foarte mult, si ma refer la smerenie intr-un sens cat se poate de pozitiv.

LECTIA
Pe tot parcursul dialogului nostru cuvintele mele ma taiau la inima. "Dumnezeu este marinimos si generos. Ce sa mai fie". M-am gandit cum il vad eu pe Dumnezeu in perioada asta si "marinimos" sau "generos" nu sunt exact cuvintele cu care l-as descrie. Sa ma aud spunand lucrurile astea a fost ca o palma puternica peste fatza unui prost.

M-am vazut deodata ca sunt fix ca Floare, ezitant, fara sa stiu daca sa mai cer sau este deja indeajuns cu cate "l-am incarcat pe Dumnezeu". Sau ca Papa - "atat, ajunge". Mi-a parut rau.

Si pe masura ce eu le ziceam sa mai ceara, incercand chiar sa "le bag in traista" si lucruri bune, pe care nici nu le cerusera, m-am gandit ca asa este si Domnul cu mine - ingaduitor, doritor sa ma ajute, aproape nu departe, bucuros sa dea, dornic sa dea daruri bune copiilor lui. Si da peste masura!
Uneori te consideri nedemn de a fi iubit, apoi de atata framantare devi ignorant, esti satul sa te tot gandesti la lucrurile astea.

Dar ieri...in Vinerea Mare m-am simtit iubit de Dumnezeu, luat prin surprindere. Crezand ca sunt cel ce dau am descoperit ca sunt cel care primeste. Crezand ca ei nu stiu sa ceara, am descoperit ca eu nu vreau sa cer.

7.	Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8.	Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
9.	Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
10.	Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11.	Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
12.	Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii. (http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=7)

Pe langa toate acestea sunt surprins de cum actioneaza Dumnezeu pentru oamenii astia - ganditi-va putin care este probabilitatea ca atunci cand nu mai ai mancare in casa, nu mai ai bani si nu stii ce sa mai faci sa vina un tip la tine in casa sa iti zica sa iti faci o lista cu ce vrei sa mananci. Si sa mai fie si unu cu care nu ai mai vorbit de nu stiu cati ani. Zero.

Doamne Iti multumesc pentru ca esti bun, ai fost bun si niciodata nu ai gresit fata de mine. Multumesc pentru ca le-ai dat acestor oameni un cadou practic, multumesc ca m-ai folosit si pe mine sa il livrez. Iarta-ma ca nu vreau/ nu stiu sa cer si poate ma vad ca nu sunt vrednic sa primesc. Iti multumesc ca m-ai invatat lectia asta pretioasa nu cu bata, ci cu dragoste si blandete, o blandete la care inca nu stiu sigur cum sa raspund. Cu adevarat vinerea asta am primit cel mai extravagant cadou de la tine. 

On (the right) track 32

Sow motion is better than no motion.

Salutare tuturor. 

Stiu, stiu... ca asteptati postarea aceasta cu sufletul la gura :) La fel ca si voi astept si eu sa vad ce gandesc. Sper sa fie interesant. 

Nostalgie si review

De ceva vreme tot scriu chestii cu prilejul zilei mele de nastere. Pentru cei care nu ati citit le puteti gasi aici si este interesant sa le recitesc si eu.

La 31 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2013/01/sweet-31.html

La 30 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2012/01/pas-cu-pas.html

La 29 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2011/01/my-name-is.html

La 28 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2010/01/1982.html

La 27 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2009/01/casatoria.html (cam ciudat)

La 26 de ani: nada 

Am impresia ca inca nu a trecut anul 2013 pentru ca nu am stat sa ma gandesc cu adevarat la ce a fost. Si simt ca a fost un an extraordinar. Unul foarte bun. Am nevoie sa pun timp deoparte sa invat din evenimentele anului trecut si sa ma gandesc la viitor. 

Simt ca timpul de anul trecut cu Sami (cateva zile de post si rugaciune) au fost foarte utile pentru tot anul. La fel si inceputul lui 2012. Simt ca trebuia sa fac ceva ce nu am facut. Asa ca probabil de ziua lui Sami o sa ii pregatesc o provocare :)

Cum ma simt

Bine, ma simt bine. Ma simt de 25 de ani. Stiu, stiu ca par de 25... dar in realitate tocmai implinesc 32. Azi am fost la alergat si m-am intors cu o durere de genunchi. 32 e o varsta ciudata. Este ca o miercri din saptamana. Nici luni, nici vineri. 

In Bucuresti e ceata si imi afecteaza mood-ul. 

Ma bucur de prietenii care m-au sunat, de mesajele pe fb. ( mie imi plac urarile mai laborioase sau chiar ciudate) si multumesc lui Dumnezeu ca am supravietuit toti anii astia. Deasemenea trebuie sa ma gandesc la maica-mea ca la varsta mea deja avea in spate 2 nasteri. E ceva!

Sunt multumitor pentru anii trecuti si cutezator cu privire la viitor!

Ce vreau anul asta?

Cu toate ca nu am reflectat inca prea mult totusi un gand preliminar este despre fericire. Cum sa fiu fericit? Ce poate aduce fericire si cum pot sa fiu clever cu privire la subiectul asta? Si ma gandesc la o fericire pe termen mai lung - gen 5 ani sau 10 ani, sau si mai indelungat. 

Si imi vine in cap versetul din Psalmul 73:28  (traucerea King James) "But it is good for me to draw near to God: I have put my trust in the Lord GOD, that I may declare all thy works"

(e putin enervant, dar bine, ca aproape in fiecare postare pun cate un verset)

Numai bine, 

D

Draga Dan (29 dec 2013)

Draga Dan!
Sper sa citesti postul asta si sa te bucuri de el.
E tarziu si maine te trezesti devreme, dar pe langa asta se termina anul. Da, e revelion, deocamdata nu mergi nicaieri si nu este nicio problema pentru tine. Ciudat.

Dupa cum iti amintesti a fost un an greu, cu multe decizii, cu multe piedici. Si totusi ai reusit. Ai atins ce ti-ai propus, spre uimirea ta. Da - cand credeai ca nu mai ai sanse! Un an care merita analizat mai atent si trase niste invataturi mai profunde, un an cu esecuri, tristete, dar si "pick yourself up" si mers inainte si in final o victorie. Nici nu prea stiu de unde s-o apuc. Ciudat
...................................................................................................................................................................
Nu gasesc cuvinte mai potrivite decat cele ale unui alt blogger mult mai vechi ca mine, David (1 Cronici 29)

• ¹⁰ David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu, din veac în veac, Doamne Dumnezeul părintelui nostru Israel!
• ¹¹ A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
• 
  
• ¹² De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.

Nu toate lucrurile sunt rezolvate, dar ma simt putin diferit, mai nou, mai realist, mai optimist (dar nu prea mult). Peste rani se formeaza o crusta!
2013 a adus ce speram sa aduca, dar intr-un mod total diferit. A adus vindecare (partial), dar mai intai a fost nevoie sa vad gravitatea problemei. A adus succes, dar mai intai a trebuit sa vad esecul. A adus relatii bune, dar a fost nevoie sa tai relatii toxice, si inca mai am de taiat. A fost un an deosebit de intens.

Multumesc Dumnezeului meu care m-a ajutat, si m-a binecuvantat, cu toate ca a fost greu. Si ma rog sa se indure de mine si in 2014 si sa ma binecuvanteze de 10 ori mai mult!

D

Excuses

Poiana Marului, Oct 2013, la cules de mere.

Dragi cititori, printre care ma numar si eu, autorul.
E bine sa mai scriu si ma mir cat timp a trecut de la ultima scriere. Uneori e greu sa scrii ceva si probabil perioada asta - de la ultimul inscris si pana acum - este cea mai lunga perioada de liniste.

Si inevitabil trebuie sa ma scuz. Poate ati mai intrat pe blog in speranta ca mai aflati despre mine ce mai fac, pe unde mai merg, cu cine... Sau poate sunteti si voi cam ca mine, dar nu marturisiti public. Poate va mai ganditi din cand in cand la discussionx. Poate sperati sa gasiti un articol fain, neasteptat, care va face bine sufletului vostru (hai ca acum ma cam laud... : )
Asa ca imi cer scuze ca nu am mai intrat demult. 5 luni mai exact....

... luni in care am cautat sa uit lucrurile gresite invatate pana atunci, si sa fac loc pentru lucruri mai bune. Si tare bine e. Am studiat despre limite, limite in relaii si limite in afaceri. Cum sa pui limite in viata ta si cat de importante sunt. Am invatat despre ce inseamna sa fii barbat in diferite situatii si ca e bine sa fii barbat si ca un barbat nu este o femeie. Desigur ca stiam chestiile astea dar acum le-am invatat mai ... practic.
Si am invatat ca nu sunt responsabil pentru gandurile altora despre mine... sau in general pentru gandurile altora. Am invatat sa zic nu si da.
Cred ca o sa invat si mai multe lucruri, unele mai usor si altele mai greu si imi pare rau ca a fost nevoie de un "restart tarziu". Dar mai bine acum decat niciodata!

Multumesc lui Dumnezeu pentru bunatata Lui, pentru ca in suferinta mea El s-a uitat la mine.
Asa ca ma uit in sus si inainte.

Si ca sa nu inchiei fara un verset din Biblie, unul frumos Mica 6:8, verset cu care va si salut.
He has told you, O man, what is good;
    and what does the Lord require of you
but to do justice, and to love kindness,
    and to walk humbly with your God?

Dan

Dupa esec...

Cum e lumea dupa esec?

Ma tot chinui de ceva vreme sa mai scriu ceva despre esec, ca tot imi place subiectul.

De ce scriu? Ma ajuta sa imi vad gandurile mai clar, si cert e ca nu incerc sa invat pe cineva ce are de facut.

Nu am o reteta, dar pot sa povestesc putin ce fac eu dupa esec. 

Cateva ganduri:

Mie nu imi place sa risc. Vreau siguranta, certitudine. Ii admir pe cei care risca pentru ca sunt pregatiti pentru "epic fail". Eu pe de alta parte mi-am pus nadejdea in diverse chestii ceva mai calculat si mai rational si nu m-am asteptat. Asa ca epic failul meu e mai mare. 

Ok. Am stabilit in postul trecut cam cum ma simt, nu are sens sa detaliez. 

Eram odata pe strada si ma uitam la masina mea. Si ea la mine. Avea o urma pe capota. De unghie de dinozaur. Parcasem ciudat - e drept, dar pedeapsa a fost prea mare. Am simtit ura si dorinta de razbunare - dar faptasul nu mai era pe acolo, sau poate era si nu il vedeam eu. Vroiam sa bat pe cineva  - dar pe cine?

Ok. Dar cum incerc sa ies din asta....

Similar simt si acum - caut vinovati si nu prea imi place sa admit ca vinovatul cel mai mare sunt eu. 

1. Incerc sa imi asum vina propriilor mele greseli ( si nu e deloc usor) si sa merg mai departe. Stop. "Sa merg mai departe" suna vag si nedefinit. As fi un prost mare sa nu invat nimic si unul si mai mare sa merg mai departe cum am mers pana acum. 

Riscuri: sa imi asum toate greselile celorlalti, doar pentru ca sunt in faza de asumare de greseli.

2. Trebuie sa schimb ceva, altfel rezultatul va fi acelasi. Nu pot sa ma astept la rezultate diferite facand un lucru la fel din nou si din nou. Asa ca neaparat trebuie sa schimb ceva. 

Riscuri: sa fiu prea extrem, sa incerc chestii prea ciudate. Incerc sa traiesc in congruenta si consecventa cu ce am invatat pana acum, schimband totusi suficient de mult incat sa nu esuez din nou. 

Asa ca nu mai e ca inainte.

Totusi...

Nu pot sa ma abtin sa nu imi amintesc de David. Da - ala din Biblie - da, cartea aia religioasa si ciudata despre care unii zic ca e cuvantului lui Dumnezeu, altii zic ca o fi scris-o Moise cu piciorul stang. 

Foarte pe scurt: David a avut un esec mare in viata - cat timp el si prietenii lui erau intr-un loc, unde David a vrut ca sa mearga, dusmanii au venit acasa la ei si au pradat totul. Au luat toate femeile sclave si au luat posesiunile oamenilor. Pentru ca nu existau telefoane pe atunci prietenii lui David si el au aflat de toata chestia asta abia cand au ajuns acas. 

Acum inainte sa gandesti mai departe - tu ce ai fi facut daca erai "prietenii" lui David. Te-ai fi gandit poate la cine e vionvatul si ca vinovatul ar trebui pedepsit - David sa moara! David sa moara! - ai fi strigat alaturi de mine, si de ceilalti "prieteni". 

Asta s-a si intamplat - au vrut sa il omoare. David era intr-o mare stramtorare - pierduse totul si prietenii lui cautau sa il omoare. S-o fi gandit ca si mine - ce a gresit, cine e vinovatul pentru gresala, dar poate nu era nicio gresala facuta de el. Poate asa s-a intamplat. 

Apoi ceva uimitor s-a intamplat. In Biblie (1 Samuel cap 30) scrie ca David s-a sprijinit pe Dumnezeu si s-a imbarbatat, apoi i-a urmarit pe dusmani si i-a masacrat, nimicit luand inapoi tot ce pierduse. Intr-un fel David nu a facut nicio schimbare, nu a facut ceva diferit asteptand rezultate mai bune. El a facut ceea ce facuse si pana atunci - si cu toate acestea rezultatele au fost diferite. 

Seara faina

... si un update ... am ascultat zilele astea o melodie foarte faina. Trista, dar foarte faina. O melodie faina. Foarte faina. http://www.youtube.com/watch?v=OeGcoCLFgC8

Despre esec

Introducere pesimista
Am fost azi pe strada, singur, cam ca de obicei si am observat multi oameni in jurul meu. Unii erau preocupati, iar altii vioi. Altii zambeau. Multi mergeau cate doi pe strada, sau in gasca. Din cand in cand mai vedeai unul singur. Si din cate imi amintesc astia singuri ba vorbeau la telefon, ba se grabeau si erau imbracati frumos.
Doar unul se uita la ei dorindu-si ce au ei. Ei cu geci gri si negre, iar el cu geaca rosie rosie.
Mergeam si ma uitam la ei ba dorind succesul material al unora, ba sucesul relational al altora, ba lipsa de griji, reusita in viata.

Continut pesimist
In general vorbesc de bine pe credinciosi, pe oamenii cu frica de Dumnezeu. Dar azi nu pot sa ma vorbesc de bine pe mine - pentru ca poate sunt un caz particular si unic.
Uitandu-ma inapoi in propria mea viata vad firul nergu al esecului si fricii. Foarte multe lucruri le-am facut din frica de nou.
Frica de altceva. Am mers in directia sugerata de altii pentru ca mi-a fost frica sa fac ce cred eu.
Frica de nou. Am facut ce mi-au spus altii ca ar merge.
Frica de mine. Am crezut in altii.
Toate astea au dus cam invariabil la esec si sfaturile lor s-au dovedit proaste.

Nu prea vad firul rosu al suveranitatii lui Dumnezeu, ci firul negru al fricii si prostiei si esecului meu. Ba mai mutlt faptul ca sunt crestin imi ofera o portita ca sa scap de vina - "asa a fost voia Domnului", sau "nu inteleg de ce Dumnezeu a lucrat asa, dar asta e".
E o portita si vad ca am intrat pe ea atat de des. Am pus in carca Regelui esecul robului si m-am complacut in starea asta.
Am tot asteptat sa se intample ceva, sa primesc ceva, sa ma rog pentru ceva si nu a venit nici pana astazi.

Comparatie pesimista
Imi place "The persuit of happiness" cu Will Smith pentru ca acolo omul incearca din rasputeri si reuseste. In viata mea am tot asteptat ca fericirea sa vina in dar, sa vina ca recunostinta a prietenilor pe care i-am ajutat, sau a altor oameni pe care i-am ajutat, ca iertare pentru ce am gresit, ca un dar.
Dar nu a venit si nu cred ca va veni.

Nu pot sa nu inchei cu Psalmul 139 v11 " Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”" Desigur ca poate ar trebui sa vad un mega-mesaj pozitiv aici, dar pentru mine, azi, acum ma regasesc aici, in versetul 11 si mi-l imaginez pe David plin de regrete, plin de suferinta, oftand, plangand. Si cum cred ca nu a scris Psalmul intr-o ora, ci poate intr-o saptamana, sau luna - o fi stat si el la versetul 11.

In seara asta m-am uitat in oglinda si nu mi-a placut ce am vazut. Am vazut o fata plina de durere si  tristete, o fata lasata in jos, o fata pesimista si plina de necaz. O fata fara speranta si care nu se poate bucura. O fata lipsita de viata care ascunde o mare manie.

Ma gandesc daca sa public unor anonimi ce scriu, cele mai profunde framantari ale mele, pe care uneori le maschez, uneori le alung, dar care sunt acolo. Sau daca imi pasa ca poate vad si potrivnicii mei ce scriu si se vor bucura - macar sa aiba si ei o bucurie mica :)
Ma gandesc daca exista speranta si pentru mine, pentru fericire, pentru acceptare, pentru dragoste, sau astazi speranta a murit. Ultima.

http://www.youtube.com/watch?v=pS9XYJzylKQ

Sweet 31

Zilele de nastere sunt adesea un prilej de bucurie si cadouri. Asta daca ai 10 ani. Apoi in adolescenta sunt un prilej de a-ti face curaj si de a dansa cu fetele de la ziua ta, mai ales daca suferi de venustrofobie. Apoi, prin facultate, daca ai si norocul sa pice ziua ta in sesiune ... inveti si seara vin prieteni apropiati pe la tine, sau faci o petrecere altcandva.

Da la un moment dat parca simti ca ai facut deja totul, i-ai ajutat prea mult pe prieteni sa iti faca o surpriza s.a.m.d.

Cum ar fi de exemplu sa te sune un prieten si sa te invite de ziua ta la post si rugaciune 4 zile? Tu intrebi care sunt invitatii si el iti spune ca te-a invitat pe tine si atat :)
Normal ca mergi...

Exod greoi
Sunt ca ursul. E greu sa il scoti din vizuina, dar odata ce iese nu mai vrea sa intre. Cred ca am inceput sa tolerez prea mult starea de caldicel - adica sa stau prin Bucuresti, fara prea multa miscare, cu masina de colo - colo, sa mananc cand vreau si ce vreau, sa merg unde vreau si cand vreau, si practic sa fac tot ce vreau. Spre detrimentul meu, asa ca m-am bucurat de provocarea venita din partea lui Sami.

Am mancat miercuri noaptea si joi de dimineata la ora 5 m-am trezit, am impachetat si am plecat. Mi-am amintit ca imi place aventura abia cand am luat-o din loc inspre necunoscut.

Shirnea este un loc izolat, un sat uitat de lume, unde timpul curge ca mierea proaspat scoasa din frigider. Il cred pe Cosbuc ca iarna e pe ulita iar orice poet intra intr-un mood de compozitie cand vede un peisaj ca cel de acolo. In stanga Piatra Craiului, in dreapta Bucegi iar in centru ... multa zapada si casute izolate. Aici viata are alt ritm.






Intriga
2 barbati, 4 zile, 96 de ore fara mancare. Dar de ce?
Am plecat la drum amandoi, cu motivatii diferite. A mea a fost sa ma apropii de Dumnezeu, de care simt ca m-am indepartat incet, incet, nu voit, ci prin delasare si amanare. Fara Dumnezeu parca viata e trista si fara sens. Totodata am avut nevoie de un timp de reflectie, de meditatie la viata, la Dumnezeu, la ce fac si de ce fac ce fac si mai ales cine sunt. Si totodata o perioada in care te privezi de anumite lucruri. Omul intr-adevar nu se hraneste doar cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. Si chiar asa e.

Isus si-a inceput lucrarea pe la 30 de ani (poate nu chiar de ziua lui) si a tinut post 40 de zile. Noi doi - tot pe la 30 (aproape trecuti) - 10% din ce a tinut El.

Trupul este un slujitor excelent, dar un stapan rau. 
Joi 17 ian am facut o excursie, am baut ceaiul lui Sami, apoi niste siropuri de la mine, am taiat lemne cu joagarul si toporul si am carat la deal cele 15 carti pe care le-am adus cu mine (dintre care am citit una singura). Nu ne-a fost foame.

Vineri 18 ian am stat in casa separati si am citit, ne-am rugat, am cantat (eu). Tare greu e sa stai linistit sa te gandesti, sa nu primesti informatia gata mestecata. Apoi mi-a fost greu sa ma rog - nu prea mai stiam ce sa spun. Mi-a fost greu si sa citesc - adica sa vad text pe o foaie. Poate imaginatia mea sau capacitatea de abstractizare a scazut, fiind bombardat din toate partile cu informatie gata mestecata. M-am bucurat insa extrem de mult si cred ca dintre toate zilele de nastere de pana acum - asta a fost de departea cea mai bine sarbatorita.

Vaicareli
Asta pana dupa pranz. Inspre seara raceala prinsa in timpul saptamanii s-a agravat si deodata am avut capul infundat de mucus, care vroia sa iasa afara cat mai repede. Totusi eram ok.

Deodata burta a facut greva lovind puternic. Parea ca s-a spart ceva in mine si curge din intestine. Oriunde apasam putin ma durea tare. M-a cuprins o crampa puternica si m-am incovoiat in pozitia de fetus (ca sa imi amintesc cum era cand m-am nascut :). Cand stateam incordat durerea era mai putin acuta, in rest, pe toate partile... era nasol. Eram la pamant.

O prietena de-a mea a fost operata de apendicita iar din asa ceva, daca nu intervii, poti sa mori. Deodata ai dureri mari, apoi se sparge un matz, se umfla burta, apoi nu mai ai dureri si peste 6 ore mori fara interventie chirurgicala.

Vroiam doar sa treaca timpul asta si ma gandeam ca nu am ajuns nici macar la jumate.

Sami s-a rugat pentru mine si crampele au trecut - serios ca nu exagerez - ca prin minune. Eu sunt minim spus sceptic cu privire la vindecari din astea miraculoase, dar Sami s-a rugat si durerile au trecut fix atunci. Zicea ca se roaga de 3 ori ca poate capat si eu credinta pana la sfarsit.  Nu am o explicatie rationala pentru trecerea durerii.

Sambata 19 ian. Muci, stranuturi, stare de slabiciune, citit, meditat, rugat. M-am rugat pentru diversi oameni din agenda de telefon, oameni de aproape si de departe, prieteni si nu prea prieteni. Seara am cantat si ne-am mai inaltat spiritele. Vocea lui Sami si tonurile extrem de false pe care canta m-au incurajat. Apoi ne-am rugat impreuna mai mult si a fost tare bine. Ne-am culcat tarziu cu speranta sa fim obositi si sa dormim bine. Nu prea am putut sa dorm.

Duminica 20 ian - ultima zi. M-am simtit mai bine decat in prima zi. Putere, vigoare, raceala inca era prezenta. In toata perioada asta nu mi-a fost foame niciodata si chair daca a fost greu sunt foarte multumitor Domnului pentru asta.

Epilog
Cred ca acest timp mi-a dat posibilitatea sa reflectez asupra vietii, sa ma apropii de Dumnezeu, sa ma intorc pe o directie buna. Multumesc lui Dumnezeu ca El m-a adus inapoi inspre El, ca m-a cercetat, ca s-a revelat atat prin durere de burta, cat si prin liniste, cat si prin citit din Biblie si din alte carti.

Un verset mi-a ramas mai pregnant in minte - anume din Osea 10:12 "Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire." 

Tuturor celor ce citit va lansez aceasta provocare sa mergeti undeva departe de zgomotul civilizatiei, sa va apropiati de Dumnezeu si El se va aproia de voi. Sa supuneti trupul vostru si sa ii spuneti cine e seful, sa va ganditi si sa va rugati. Poate chiar de ziua voastra.

:)

Combinezonul rosu

Merg pe strada grabit sa ajung la o intalnire cu un client potential si ajung la o trecere de pietoni. Ma uit in dreapta - nimic, in stanga - sens unic. Apoi ma uit la semafor si vad omuletul de sus, cu mainile paralele pe langa corp si imbracat in combinezon rosu cum sta. Rosu.
Dau sa trec strada si ridic piciorul drept, dar apoi ma opresc.

Langa mine o doamna cu un copil, sa zic in clasa a 4-a, deci nu chiar mic. E rosu si pentru ei si stau la semafor. Nu vine nicio masina si ba mai mult nu se vede nicio masina chiar in departare.
De pe cealalta parte oameni ca mine - grabiti, se uita in dreapta (unii) si trec, altii ii urmeaza apoi, ca  o turma de oi.

Aici, langa mine, doi prosti care stau. Stau si eu, al treilea prost, cu ei si ma gandesc ca singurul motiv pentru care nu trec strada este ca mama vrea sa isi invete copilul sa respecte legea, sa aiba grija si sa nu faca prostii. Probabil de copil rad colegii ca urmeaza invataturile mamei si ocazional mai trece si el pe rosu.
Imi imaginez ca micutul o intreaba pe mama: "Mama... da de ce noi stam si altii trec?"
Ce exemplu pentru moralitate suntem noi, cei care trecem.

Asa cam am decis sa actionez nu de dragul legii, nici de dragul oricarui alt lucru, ci doar pentru cam vrut ca acea mama sa stie ca nu e singura, iar cand copilul contesta ce ii zice maica-sa, mama sa poata spune "uite vezi... nu toti trec pe rosu".

Si am stat - 3 prosti pe trotuar. Ceilalti treceau iar noi stateam. Mama si copilul isi mai ziceau cate ceva dar nu auzeam ca aveam gluga pe cap. Bai... si nu se mai facea verde. Imi venea si mie sa trec... Am vazut oameni trecand fara se se uite si trecand chiar cand au inceput sa vina masini foarte aproape de ei.

Apoi omul de la semafor si-a schimbat combinezonul in verde si a trecut strada.
La fel si noi.

M-a impresionat chestia asta.
D

N-am inspiratie.

Despre regrete

Despre regrete
1. Iata un filmulet pentru introducere, ar fi bine sa il vedeti pana la sfarsit, ca apoi sa putem discuta pe baza lui.



Iar acum cateva intrebari pentru noi.
1. Oare care este diferenta intre parere de rau si regret, si care ar putea fi cel mai mare regret al nostru?
2. Cat de deschisi am fi sa povestim despre cel mai mare regret al nostru. Oare ne-ar face bine sa putem spune cuiva chestia asta? Ar fi eliberator sau doar ne-am plange?

E tarziu, nu stiu ce mi-a venit (de fapt stiu oarecum) sa scriu despre regrete, dar am observat in viata mea ca unele regrete nu trec odata cu timpul, iar altele se diminueaza. Observ si ca le tin ascunse pe unele, si ma gandesc ca si altii fac la fel. Poate povestind cuiva ne va ajuta.
Daca vreti puteti face asta privately.

Dan

Despre prietenie

Cateva intrebari care vor ajuta discutiaX:
Ce e ala un prieten? 
Si ce este o prietenie? 
De ce e nevoie de prieteni? 
Cine se califica sa fie prieten si cum pot eu fi prieten cu cineva?
Ce valoare are expresia la telefon ... "da... sunt cu un prieten".
Si ce e mai presus: un prieten sau un frate?
........................................................................
Poate scrieti cateva pareri inainte sa scriu ce vroiam sa scriu de fapt. 

Dan
......................................................................................................................................
Multumesc pentru comentarii.
Acum, ca gandurile s-au asezat, scriu si eu, si trebuie sa spun ca sunt tare mult de acord cu ce ati scris si voi.

Un prieten e un om, o persoana care te iubeste, care se gandeste la tine. Poate tu nu crezi ca se gandeste la tine, iar el nu iti zice ca face asta.  Sunt doi prieteni prosti, dar tot prieteni sunt.
Iar prietenia este o relatie intre doi prieteni. Exista prietenii puternice intre oameni care nu se vad, nu se intalnesc, nu se aud si nu se ating.

Avem nevoie de prietenii in vietile noastre pentru ca noi, cu totii, suntem intr-un fel cam ciudati. Si ne-prietenii ne tot judeca. Dar in preajma prietenilor putem fi noi insine, iar ei la fel.
Prietenii ne fac sa fim sinceri, deschisi, sa vedem viata fara stropi negri.

O caracteristica extraordinara, pe care am vazut-o la prieteni este ca sunt foarte incapatanati sa tina la noi, atunci cand noi insine suntem "naspa", sau am facut ceva urat. Nu spun ca prietenii nu iti trag o palma sa te trezeasca, dar spun ca sufletul acestor putini oameni este lipit de sufletul nostru.
Si desigur si invers.

Pentru prietenie nu se califica nimeni si totusi se califica toti. Dar nu deodata.

Opinia mea este ca printre cele mai inalte valori relationale, care poate fi atribuita unui om este aceea de prieten. Este mult peste "frate", indiferent despre ce fel de fratie este vorba.
Daca aveti frati, surori si nu sunteti prieteni cu ei, atunci cred ca legatura este pur fizica, parinteasca. Eu sunt prieten cu mama, cu tata, cu sora mea, insa cunosc multe familii unde fratele insala pe sora, pe mama, pe tata... si invers.

Iar daca sunteti din acestia care mergeti pe la biserica si nu va imprieteniti cu fratii vostri si surorile voastre, cred ca legatura dintre voi este realista, dar din alta realitate, si in ceea ce ne priveste ramane doar teoretica.

Un exemplu frumos...
...se gaseste in Biblie in 1 Samuel prin capitolul 18 (pentru cei care cititi din Biblie) si este vorba despre prietenia dintre David si Ionatan. Viata lui David devine mai importanta pentru Ionatan decat propria lui viata.
... se gaseste in Biblie in Exod, Avraam este prietenul lui Dumnezeu
.... se gaseste in Noul Testament (tot in Biblie) unde Isus le spune ucenicilor ca este prietenul lor si El isi da viata pentru ei.
Ce prietenii extraordinare!

O marturie personala
Sunt multumitor lui Dumnezeu pentru ca a pus in viata mea putini prieteni, foarte putini, care sa fie cum am scris mai sus. Mai ales unul dintre ei m-a scos din situatii nasoale de doua ori pana acum, si de fiecare data a fost aparent dur cu mine, aproape ca nu m-a batut. Dar si daca ar fi facut asta poate ar fi fost cele mai bune batai primite pana acum!
Iar altii au stat langa mine, in fundul galetii, cand mi-a mers rau de tot, si au ascultat toate prostiile pe care le-am spus, si au avut mila de mine.
E mare har, zic mare har, sa ai asa oameni valorosi in jurul tau.

Si cred ca mai am si alti prieteni, care nu mi-au tras nici palme si nici nu au stiut ca sufar (ca nu le-am spus) si nici ei nu au stiut, sau in continuare nu stiu, cum sa imi spuna ca ma iubesc. Dar asta nu inseamna ca nu o fac.

O provocare ...
Cea mai mare provocare este cum sa fiu eu un prieten bun, un prieten nelipsit la nevoie. Unul care sa nu caute si folosul celuilalt, unul care sa nu fie rapus la pamant de cuvinte dure, de priviri urate, de cutite pe la spate. Unul ... care in mijlocul incercarilor prietenilor mei... sa ii ajut cum pot: cu o palma, cu o mangaiere, cu prezanta sau cu vorba.

Imi dau seama ca am aspteptari mari de la "prieteni", dar uit ca si eu sunt prietenul lor si au nevoie de mine, tocmai atunci cand nu merita, nu stiu sa exprime, sunt intristati sau chiar violenti. Sau cand ei m-au parasit. Totusi vreau sa lupt sa nu fac la fel.


Doamne ajuta-ne sa fim prietenul potrivit, in nevoie
Sa dam cu mana larga dragostea nostra celorlalti
Mai ales cand nu merita
Si uitandu-se la noi
Sa te vada pe tine.
Amin


Pot spune ca sunt un om bogat.
Nu, prietenii mei nu m-au parasit, pentru ca ma iubesc in ciuda a tot ceea ce sunt eu, chiar daca nu au scris pe blog. Si nici eu pe ei. He he!

Dan

Nomad in Europa

Hmm.... sunt nomad in Europa, acum in Germania, si nu stiu ce caut de fapt aici!
Aproape in fiecare zi in alt oras si aproape in fiecare zi oameni noi. Dar ma bucur de aceasta calatorie.

1. VIENNA LA ZEPTER

La prima petrecere cu papion (de aia e stramb :))

Am fost cateva zile la un eveniment al firmei Zepter, o conferinta, impreuna cu maica-mea si sor-mea. Baluri si petreceri, timp putin, imbracaminte frumoasa in fiecare zi. Mi-a luat cam 3 zile sa ma obisnuiesc cu programul de culcare la 2 noaptea si trezit la 7 dimineata.
Dus cu avionul, intors cu avionul. Lejereanu. Am vazut opulenta si bani... da ... multi bani.

Inevitabil m-am gandit si eu cati bani am... si socotelile au fost scurte :) Apoi m-am intrebat daca e bine sa ai bani. Si cred ca e mai bine sa ai decat sa nu ai. Inevitabil pentru mine, mergand la aceste evenimente mi-am dorit si eu sa am ce au altii si sa fiu cum sunt altii.

Magazin H&M (nu am cumparat sacoul)

Am uitat oarecum de lucrurile spirituale, nu de tot, dar trebuie sa admit ca am fost captivat de ce am vazut. Intr-adevar Viena este un oras care iti deschide oportunitati si stimuleaza creativitatea.
M-am gandit sa ma mut in Viena.


!!! Am invatat de la conferinta asta ca munca cu un scop, munca canalizata, este rasplatita. Defosusarea este cheia insuccesului!

Miercuri seara am ajuns in Romania, plecat fiind de sambata dimineata.


2. DETTINGEN LA NUNTA
Joi dimineata (deci dupa o noapte acasa) am luat masina de la service si am plecat inspre Germania cu masina. Dupa un drum lung am ajuns intr-un sat de langa Stuttgart.

nunta

Aici - viata linistita, unde tot au casa, toti au cateva masini si 15 biciclete, totul merge frumos si bine, in mijlocul naturii, si totusi la cateva minute de autostrada.

(Am poposit pe drum intr-un sat... micutz. Fraaate... toti aveau BMW in curte, toti taranii aveau BMW. Pe ici colo mai era un Audi, sau Mercedes. Prima data in viata mi-a fost putin rusine cu Opelul :))

Inevitabil m-am gandit si eu la ce am in comparatie cu ce au ei, si socotelile au fost scurte. M-am intrebat daca e bine sa ma mut aici sa am ce au ei si sa fiu cum sunt ei. Si nu am gasit motive importante sa nu o fac. Da... am uitat de Viena, oras mare si creativ si m-am gandit la stabilitate, siguranta si statornicie in Germania.
M-as muta in Germania sa lucrez si sa am casa cu gradina pe langa Stuttgart.
Nu m-am gandit nici aici foarte mult la lucrurile spirituale ci am fost captivat de simplitatea vietii si normalitatea superioara in aceasta oarecum simplitate.

!!! Am invatat ca este bine sa ai stablitate, familie, o casa undeva si sa fi multumit in sinea ta. Da ... o familie este foarte importanta.

3. STUTTGART - SA INCEAPA NOMADIADA!
Am plecat luni pe la pranz din Dettingen si am mers la Stuttgart. Singur - am mers prin oras si am vazut tot felul de magazine, dar parca nu mi-a placut nici unul.
Acum sunt la un prieten de familie, despre care am aflat ca are cancer. Sunt intristat, dar sunt bucuros ca el se bucura de vizita mea. Are 69 de ani si spera sa prinda 70. A lucrat toata viata cu cap as zice eu si a investit in copii tare mult.

Oamenii batrani povestesc mult si e bine sa inveti de la ei. Reini mi-a povestit foarte multe despre bani si despre organizare. Nu cred ca el si-a facut cumva un idol din bani, dar cu siguranta s-a gandit mult si a planificat extrem de mult ... pe perioade lungi de timp.
Poate ca viata lui se va termina si e ultima data cand il vad, poate ca va continua si ne vom revedea.
El spune ca este ateu si nu prea ii plac discutiile spirituale.

Fiind in Germania, si dupa experientele din zilele trecute, parca incep sa ma preocup mai mult de rugaciune, Dumnezeu, Biblie...
Inevitabil ma compar si cu el - cum voi arata eu la 69 de ani? Ce voi avea si ce voi fi lasat in urma? Cum pot planifica de pe acum ce sa fac in urmatorii 40 de ani?

!!! Am invatat de la Reini ca planificarea este cheia succesului, organizarea banilor, disciplinarea in privinta banilor, sa iti inveti copii ce sa faca cu banii, cum sa umble cu ei.... este crucial.


4. IN VIZITA LA O FAMILIE MICA, DE 2 PERSOANE 

food

Tare m-am bucurat sa vad ca cineva se bucura tare mult de vizita mea. Am fost rugat sa nu public numele pe net, din diverse motive, asa ca nu o voi face. O sa ii spun Naomi.
Deci... am ajuns acasa la Naomi si Robert. Robert are cateva saptamani si este primul copil adorabil, pe care l-am vazut. Multi parinti mi-au dat sa tin in brate copilasul lor, mai cu forta, apoi tot mai cu forta m-au intrebat "nu-i asa ca e adorabil"... "da...." am raspuns eu, dar nu era chiar adorabil.
Da asta mic chiar este adorabil. Asa de mic si neajutorat, asa de dependent, asa de fascinant sa existe viata complexa. I-am dat si sa manance, l-am tinut in brate si nu a plans.

Naomi este singura si va trebui sa creasca singura copilul, iar asta m-a intristat, dar am putut discuta cu ea multe lucruri. Ne cunoastem de o gramada de timp si ne vedem rar, dar pentru mine unul a fost o bucurie sa fiu la ei.

!!! Am invatat ca viata este o minune. Si ca nu e bine sa fii singur.






5. SUPER ZI, CU FINALIZARE LA HOTELUL MOBIL "OPEL"

garnitura + 2 injectoare duse

Seara am mers inapoi la Stuttgart si am avut unde sa dorm.
In Germania a urmat o zi mai grea cu peripetii si lectii mai dure. Am reusit sa practic si meseria cu masinile si am vazut ce parere au "nemtii" despre unul ca mine.

x. Am testat cateva masini si oamenilor nu le-a placut ce am descoperit. Unul mi-a dat masina sa o testez pe drum, iar el nu a venit cu mine. Asa ca m-am ratacit putin. Totusi omul a fost super de treaba si a zis ca remediaza defectele gasite de mine la masini.
x. Am fost la altul sa vad alta masina si a s-a purtat ok cu mine

Stuttgart noaptea

x. Ultimul mai ca nu m-a batut (dar m-a impins de cateva ori). Nu m-am suparat pe el si nu m-am enervat. Este ceva ciudat! Nici macar nu m-am simtit ofensat.

Seara m-am intalnit cu cativa prieteni, apoi am dormit la hotel... hotelul mobil Opel that is :))
Inca ma doare capul de la noaptea aia.

!!!Am invatat:

Hotelul mobil "Opel"

- nemtii nu se prea pricep la masini si au incredere in dealeri. Daca pui intrebari si cauti  si bati in tabla vei gasit mari surprize. O masina din 3  in Germania este prost intretinuta sau are km dati inapoi si posibil accident.
- trebuie ori sa fiu mai dur si direct in negocierile cu palestinienii sau afganistanezii, ori mai discret in testarea masinilor, altfel sigur mananc bataie saptamana asta.


- am nevoie de o masina mai mare ca sa dorm mai bine.

6. INCREDEREA IN ALTII  - BENSHEIM, FAMILIA KUHN
Ziua a inceput bine: am spus si am auzit povesti despre vomitaturi, in timp ce mancam. Nu am putut decat sa rad cu pofta... apoi am povestit si eu, tot la masa, o poveste despre cum am vomitat in troleibuz. (daca vrea cineva sa auda poveste let me know)

Am vizitat diverse chesti, apoi seara am stat in familie si am zis bancuri, am povestit fiecare cate ceva pana pe la 1.

Urmatoarea zi am vizitat Heidelberg (oras nebombardat) si cu o arhitectura frumoasa. M-am simtit putin iesit din peisaj, dar totusi a fost ok. Seara am fost invitat la o petrecere de absolvire a Soniei... unde am mancat si am avut un timp frumos cu invitatii.

Un lucru marcant pentru seara aceea a fost discutia cu mama Soniei (care se ocupa de consiliere). In timpul discutiei m-am entuziasmat cam mult povestind despre ce fac si ce planuri am si am uitat ca sunt analizat. Cred ca am fost ca o carte deschisa, larg deschisa... Ce sa fac - am uitat.
Apoi mi-a adresat cateva intrebari si mi-am dat seama ca am fost neatent, dar era prea tarziu, fusesem descoperit.
Ce m-a frapat si m-a intristat este ce am descoperit despre mine, in urma acestei discutii. Un lucru pe care nu il stiam, si care a venit la iveala in timp ce povesteam. Da, este posibil sa gandesti cumva, fara sa stii. Este posibil sa afli ce gandesti dupa ce auzi ce spui.
Doamna aceasta m-a intrebat daca am incredere in cineva, iar eu i-am raspuns ca nu, nu am incredere in nimeni.

!!! Am invatat ca nu am incredere in nimeni. Un anumit fel de incredere, si ca sunt impovarat de asta.
Am mai invatat ca sunt impovarat de directia in viata, de clientii mei si furnizorii de masini si ca m-am rugat pentru clienti si pentru masini, dar pentru mine nu prea m-am rugat.

Seara am mai stat la povesti pana la 1, am ras, am discutat, am ascultat si am invatat. 
Urmatoarea dimineata am incercat sa plec repede, pentru ca nu imi plac despartirile lungi.


7. IN VIZITA LA OLIMPIU
Tot in Bensheim am mai vazut o masina, am negociat-o, dar parca nu mi-a placut zgomotoul de la turbina. Masina aceasta era pentru prietenul meu Cosmin si nu ii pot lua orice. Nu as lua orice pentru nimeni.

Pe drum m-am tot gandit la zilele trecute si finaly am ajuns la Wittlich, la Olimpiu. Super zona, super frumos. El si cu familia lui (sotie, copil + socrii) s-au bucurat sa ii vizitez. Am mancat la ei, apio am fost in Luxemburg sa alimentez (ca e mai eftina benzina ca in Germania... ba e mai ieftina chiar ca si in Romania!!!).

!!! Am invatat de al ei ca e bine sa fie 2, si nu doar 1. Ca e bine sa lupti, e bine sa iti asumi riscuri. Fara asumarea riscurilor nu progresezi... ramai pe loc. E greu daca iti asumi riscuri si e mai comod sa nu faci nimic.

8. INCURCATURI SI DESCURCATURI
Apoi am calatorit la Dusseldorf, de unde trebuia sa o iau pe Ioana si sa plecam in Romania. Saraca de ea a stat o saptamana intreaga la niste rude in vizita... si tare isi dorea sa plece. Dar eu tare imi doream sa raman, sa fiu duminica la biserica, sa vizitez si mai multi oameni.

Pana la urma ne-am facut rost (Dumnezeu a facut in asa fel ...) ca sa avem unde sa dormim. La Marcos si Neli. El - german, lent si stabil, ea - femeie foarte agila... foarte foarte dinamica din Chile.  El vorbeste germana, ea vorbeste spaniola.

El mi-a spus ca de 20 de ani si doreste sa faca ce fac eu acum cu "masinapotrivita" si ca nu a avut curaj. Am fost impresionat. Mi-a propus un parteneriat si inca nu stiu cum va decurge, sau ce vom face mai departe. Nu stiu cum sa fac cu increderea asta ....

Duminica a fost tare frumos - am fost la biserica unde.... erau si romani. Am cunoscut-o pe Aurora si pe sora ei, care este casatorita cu un corean. Am fost prin Dusseldorf impreuna cu Marike si Dane si a fost tare frumos. Multi oameni s-au bucurat de vizita si mi-au spus ca vizita naostra a fost ca o gura de aer pentru ei.

!!! Am invatat ca e bine sa iti cheltuiesti banii pentru bucuria altora si sa nu te gandesti la binele tau, si al lor.

9. LONG WAY HOME
Eu as mai fi stat, dar Ioana trebuia sa ajunga in Ro, asa ca am plecat luni pe la 1 din Dusseldorf cu masinuta... 2200 km. Am dormit de 2 ori: odata cam 20 minute in niste boscheti intr-o benzinarie prin Viena ... m-am asuns in umbra cu sacu de dormit si izoprenul... tare bine a fost.
Apoi am mai dormit in Nadlac cam 2 ore in masina. Tare bine a fost.

Am ajuns urmatoare zi pe la 4 in Bucuresti.
Masina a rezistat 5000 km, noi am rezistat, iar excursia asta a fost probabil mai importanta pentru mine decat imi dau seama acum.

!!! Am invatat ca e bine sa ii lasi si pe altii sa conduca.






10.  HOME 5,000 KM!
Zilele astea incerc sa ma refac si sa nu uit ce am invatat.

Nomad prin Europa, nomad ajuns acasa si pregatit pentru urmatoarea excursie
Dan

Hello to everybody left following this blog!

Yes... it's been well with me for the last couple of weeks. I regard everything as GRACE, the good, the bad and the ugly. And I've had plenty of all. The last weeks had more of the "good" in them. My small business "helping people buy the right car" is running, I've had some customers, pleased customers as a matter of fact.

Today I lack inspiration and I fear that if  I just write something it might not be worth reading, so, actually I don't have something to write about. Just wanted to say hello to all of you, to wish you a great day, night, evening and to tell you that the Lord is indeed very good. Yes, very very good.

Dan

Multumiri

Recent mi-a mers bine, chiar nesperat, negandit de bine si nu... nu e meritul meu. Ce-i drept: am muncit, o munca pe care o definesc eu, si muncesc cum vreau eu, si cand vreau eu. E bine, si e rau.

Dar de unde am avut putere sa muncesc? Sau cine a facut posibil sa vina clienti? ... Soarta? Karma? Vremea?

Multumesc lui Dumnezeu pentru oportunitati, pentru clienti, pentru idei, pentru clientii acceptati de mine, si oamenii de care m-a ferit. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca am gasit ce cautam - uneori mai greu, alteori mai usor. Multumesc ca am avut clienti care au zis ca sunt integru. Si nici asta nu e meritul meu - ci tot de la Dumnezeu vine. 

Vedeti voi, cei care mai cititi din cand in cand ce scriu pe aici, fara Dumnezeul meu nu as fi nimic, iar cu El pot totul si tot El ma intareste. Ce viata! Ce bucurie! Ce binecuvantare mare!

Ce mai fac? Mai bine decat merit!

O saptamana usoara tuturor

http://masinapotrivita.wordpress.com

Dan

Nesemnificativule!

Prima data cand am auzit ideea exprimata asta de clar, cum ca viata ta este ca un rucsac, iar relatiile din jurul tau reprezinta cea mai mare greutate in rucsac, a fost filmul Up in the air (http://www.imdb.com/title/tt1193138/). Subscriu!

Semnificatie
Ma gandeam zilele astea la toate relatiile mele, si incercam sa vad cate sunt semnificative pentru mine. Reciproc - incercam sa ma gandesc pentru cati oameni sunt eu o "relatie semnificativa". Prin semnificativ inteleg importanta, care dainuie oarecum in timp, si, care daca s-ar termina la un moment dat ar exista o nefericire pentru altcineva.

Omul cauta semnificatie iar o mare parte din semnificatia asta vine din parerea altora, din ce zic altii despre el, ce cred despre el si cat de importanta este parerea lor. Daca ma opreste un taximetrist pe strada si imi zice "sunt mandru de tine, Dane" (nu ca ar avea motiv sa faca asta), sau daca parintii mei mi-ar zice asta nu este la fel.

Dar noi?
Asadar -ca sa ajung oarecum la miezul acestui gand despre semnificatie -  cate relatii semnificative avem? Simplu - ai zice - pai...si cand incepi sa numeri efectiv din 20 de relatii pe care le iei in calcul ramai cu cateva. Putine in orice caz.

Gandindu-ma la viata mea imi dau seama ca in ultima vreme relatii semnificative s-au transformat pentru mine in relatii nesemnificative. Unele - intentionat, altele - neintentionat. Ma intreb daca reciproca este valabila, adica daca eu am devenit o relatie nesemnificativa pentru cineva.

Cum devii sau cum "esti devenit" semnificativ sau nesemnificativ?
Un raspuns posibil este timpul(durata) - petrecti timp cu o persoana => devine semnificativa. Reduci timpul petrecut cu persoana => devine nesemnificativa.
Dar nu este doar atat. Mai este si intentia. Desigur ca este posibil sa petreci 8 ore pe zi cu seful tau si sa nu fie nici pe departe o persoana semnificativa.
Dar nu doar atat. Mai lipseste motivatia (interesul). De ce?
Poate se mai poate adauga si experienta.

Cred ca folosind aceste 4 repere poti raspunde cum devii sau "esti devenit" semnificativ (nesemnificativ). Cred ca omul nu poate sa traiasca singur, are nevoie de altii, si cred ca asta aduce mari beneficii, dar si probleme. Din cate am observat  relatiile semnificative s-au cladit puternic in mijlocul unor probleme, dar in mod ciudat nu problemele mele, in care am fost ajutat de altii, ci problemele altora. Acolo unde eu am ajutat, sau cel putin in probleme comune.
Ma pot gandi la cel putin 10 oameni pe care i-am transformat din relatii semnificative, importante,reale si pozitive -  folosind cele 4 repere de mai sus (posibil si altele in plus)- in relatii nesemnificative. Unele au ramas totusi semnificative, dar cu conotatie negativa. ....

De data asta nu am o concluzie
d

Vara asta a fost una destul de frumoasa/urata pentru mine. M-am chinuit mult sa castig ceva din mica afacere http://masinapotrivita.wordpress.com, apoi am fost plecat, apoi iar plecat si apoi... iar plecat.

Masinapotrivita mi-a adus profituri mici, dar am reusit sa supravietuiesc o luna (cu cheltuieli mai mici, mancare mai putina...). Totusi am un sentiment de bucurie sa stiu ca dintr-o idee am reusit sa produc ceva. A fost greu si inca este. Am fost insultat, aproape atacat, am fost pacalit de cateva ori... si am invatat lectii pretioase despre oameni!
Prin munca mea am reusit sa castig (to earn) 1200 RON. Nu-i mult, dar m-am bucurat nespus. Am intrat in casa, mi-am lasat geanta si in genunchi, cu capul la pamant i-am multumit lui Dumnezeu pentru banii astia. Apoi - am sarbatorit: mi-am cumparat de mancare!

Apoi am fost invitat sa merg in Austria si m-am hotarat cu greu sa plec si sa las "megaafacerea" in paragina. De pe o zi pe alta. De pe o ora pe alta. Nu vroiam sa merg, dar am hotarat sa fac bagajul si apoi sa decid daca merg sau nu. Trebuia sa plec undeva, oriunde.
M-am intors cu o ocazie si cu autostopul din Austria... neplanificat. Dar mi-a prins bine...
Am imbatranit si pretentiile mele se pare ca au crescut, se pare ca am crezut ca mi se cuvin lucruri. Dar nu e asa. Dumnezeu are un mod subtil, indelungat de a te frange. Ac pentru cojocul meu.

Apoi am fost pe munte unde am putut sa mai uit de mine si de gandurile mele si sa ii slujesc pe altii. A fost greu fizic (pentru ca m-am ingrasat) dar am supravietuit. Am si slabit. Ma bucur. Dupa supravietuirea pe munte a urmat supravietuirea urbana: am rezistat o saptamana cu gogosari si rosii si nu prea am mai mancat paine. Nu-i rau.

Acum sunt din nou in Bucuresti, cu cateva perspective de afaceri. Sunt freelancer, sau liber profesionist, liber cugetator. Caut, ajut.
Uneori ma gandesc cu regret ca nu sunt angajat, ca nu merg in pauze cu colegii, ca nu am un sef nasol caruia sa nu ii convina ce fac pe la munca. Regret uneori si mai mult ca fie ca la birou ma uit pe geam, fie ca lucrez de la 12 ore in sus, banii vin, si oricat de grea e saptamana - vine weekendul.
Alteori ma bucur ca am ocazia ca prin fortele mele (destul de mici) sa cladesc ceva. Chiar daca castig 100 RON, sau 500 RON. Si mai am ocazia sa mai fac ceva - sa ii multumesc lui Dumnezeu. In ziua de azi sau de maine putini oameni ii mai multumesc lui Dumnezeu ca au serviciu, bani. Intr-un fel de bine sa iti mearga greu. Apreciezi lucrurile astea despre care vorbesc mai bine.

Noapte buna.

Legea mea - legea ta.

As vrea sa povestesc o intamplare recenta despre cum am incalcat legea si am fost prins, despre ce am simtit atunci cand am fost prins si dupa aia si de ce povestesc chestii din astea pe blog si nu le tin pentru mine.

Anul trecut

Este deja un fel de traditie sa merg in tabara de schi in luna februarie. Anul trecut in luna februarie am luat o amenda de viteza. 2 puncte sau 4 puncte - o nimica toata!

Anul asta

Anul asta ... nu stiu cum sa spun... ca tot pe drum inspre Straja... tot cu aceiasi oameni in masina + unul nou... am luat din nou amenda. Dar nu pentru viteza... oh, cum as fi vrut eu sa iau amenda pentru viteza 2, 4, 6 puncte... nu ar fi contat, dar numai sa imi lase carnetul... :)

Veneam de la Pitesti inspre Rm Valcea iar drumul arata de parca ar fi cautat cineva comori in asfalt. Si cum nu a gasit a mers mai incolo... si tot asa. Exista portiuni de drum... unde nu mai e drum! Nu mai e asfalt!

Dupa cativa km am simtit usor cum imi pierd rabdarea sa merg cu 5 km/h in spatele unui TIR si sa tot aud cum masina troncane prin gropi (cei care sunteti soferi sunt convins ca intelegeti).

Luand voiniceste soarta in propriile mele maini am inceput "Depasiriada" - o serie de depasiri pe portiunile de drum cu asfalt, menite sa ma scape de toti care erau in fata mea si din cauza carora nu vedeam gropile si "dadeam" in ele. Si a functionat.

Numai ca "depasiriada" asta a tinut si dupa ce drumul a inceput sa fie mai bun - drumul bun, masina buna, vreme buna.

Am ajuns in spatele a 2 tiruri si pe unul l-am depasit pe linie intrerupta, regulamentar. In timp ce inca eram in depasire tirul din fata lui a pus frana si m-am gandit "ce sofer dragut... ma lasa sa il depasesc si pe el". Am observat ca eram deja pe linie continua si am vrut sa intru la loc, dar "oferta" a fost prea mare. Vizibilitatea era buna, totul ok.

Dupa curba era parcata o masina de politie iar politistul care m-a oprit nu a fost de parere cu mine ca totul este ok :)

Politistul a fost foarte "profesional" cu mine. S-a purtat frumos, ferm, i-am zis ca stiu pentru ce ma opreste si el mi-a spus ca nu trebuia sa depasesc camionul, apoi mi-a zis ca imi ia carnetul (lucru la care ma cam asteptam), apoi eu i-am zis sa nu mi-l ia ca nu mai pot conduce ( daaa!!!) si ca ce ma fac - cum ajung acasa? El mi-a spus ca nu-i problema ca imi da o hartiuta si mai pot circula si ca nu vrea sa imi strice concediul. Mi-a mai spus ca am facut ceva grav, dar ca imi da amenda minima pentru ca nu era periculos. (cum vine asta grav dar nepericulos?)

Nu am pledat pentru nevinovatia mea pentru ca era clar ca eram vinovat. Am incalcat legea si am meritat pedeapsa. Am stiut asta.

Ce inseamna grav?

In mintea mea era o mare nedumerire: as intelege ca ceva grav inseamna sa mergi cu 100 km/h in zona de 30 km/h - e grav! Dar sa depasesti un camion unde este vizibilitate super, fara riscuri... nu e grav. Nu intelegeam de ce sa imi ia carnetul pentru ceva asa minor.

Mai mult - cand au aflat si altii s-au mirat... cum am putut face asa ceva! Asa o ... crima urata, fapta demna de pedeapsa capitala!

Marele criminal Dan Babu a fost in sfarsit prins!

Totusi eram vinovat. A scris omul procesul verbal si mi l-a dat sa-l semnez. M-a pus sa scriu "recunosc ca am gresit" si am scris. Am recunoscut, nu exista niciun dubiu ca a fost gresit si trebuie sa fiu pedepsit. Apoi mi-a zis "imi place ca esti barbat" - ceea ce m-a flatat pentru 3 secunde, dupa care am revenit la realitatea faptului ca ... voi merge pe jos toata luna martie.

Cu ce o sa car eu florile? Martisoarele? :))

Mi-a parut rau.

DE CE AM INCALCAT LEGEA?

E important sa ne punem aceasta intrebare - de ce prin "razvratirea" naostra incalcam legea. Iata cateva motive pentru care noi (nu doar eu) incalcam legea sau in general o autoritate:

1. Ignoranta

Ignoranta nu inseamna necunostinta. Inseamna ca stim, dar nu ne pasa, stim si totusi nu vrem sa stim. Ignoram avertizarile, nu-i asa, si nu ne pasa care sunt consecintele. Ne facem propriul nostru sistem de valori foarte diferite de lege uneori...

2. Interpretare

Unii zic ca legea e orientativa... si practic linia aia continua in curbe periculoase e orientativa. Poti merge pe unde vrei... dar sa ramai totusi pe sosea... Cumva se aplica doar daca vrem sa se aplice si la noi...

3. Superioritate/ razvratire

Asta cred ca e cea mai periculoasa situatie dar si cel mai des intalnita. Probabil s-a aplicat si la mine. Ne credem peste lege. Cumva legea nu se aplica la noi, ci doar la soferii incepatori. Politistii sunt niste fiinte inferioare carora le este frica sa circule cu mai mult de 10 km/h. Ei nu stiu ce soferi buni suntem noi. Nu... adica ce soferi experti, cu masini de experti suntem noi. Pe cand ei nu stiu ce e aia masina noi suntem una cu masina... nimic nu ne poate surprinde... probabil de aceea sunt asa de multe accidente cu soferi experti.(sper ca vedeti ironia)

Avem un relativism in noi care ne spune - ce e periculos pentru tine nu e periculos si pentru mine.

4. Justificare/ Indreptatire

Daca drumurile sunt proaste am si eu voie sa incalc legea! (suna destul de prostesc, dar recunosc ca m-am gandit si la asta). Ce-i drept- am incalcat legea pe o portiune de drum foarte frumoasa.

La fel ca multi altii m-am autojustificat si eu in relatie cu starea drumurilor.

Concluzie

Da - cu siguranta mi-a parut rau ca am fost prins. Dar apoi m-am gandit ca imi pare si rau ca nu am respectat legea si mi-am creat, atunci pe loc, propriul catalog de fapte "mai putin grave".

Ce e grav sau mai putin grav nu determin eu - ci legea! Am uitat ca legea este absoluta si nu conteaza cine esti, ce masina ai sau de unde vii, legea se aplica la toti.

La fel este si cu autoritatea lui Dumnezeu si supunera fata de aceasta autoritate. Doar ca El stie ce faci toti timpul, nu doar la colt de drum.

Biblia spune ca in proprii lor ochi oamenii se considera drepti. Ce este bine si rau nu determinam noi, in contextul nostru si circumstantele noastre, privite hiper-subiectiv prin ochii nostri, ci Dumnezeu o face. El ar trebui sa fie punctul de referinta cu privire la vietile noastre si nu noi insine

Acolo unde dreptatea noastra intalneste dreptatea lui Dumnezeu noi luam amenda!

Ceea ce face ca un om sa fie dupa "voia lui Dumnezeu" nu este ca nu pacatuieste niciodata, ci ca atunci cand pacatuieste ii pare rau, nu ramane ignorant, sau nepasator, si cauta iertare.

Poate povestea mea de azi este un pic haioasa, dar daca facem o paralela cu vietile noastre - oare cum stam? Cum il privim noi pe Dumnezeu? Sunte mai "experti" decat El?

Dan