Nomad in Europa

Hmm.... sunt nomad in Europa, acum in Germania, si nu stiu ce caut de fapt aici!
Aproape in fiecare zi in alt oras si aproape in fiecare zi oameni noi. Dar ma bucur de aceasta calatorie.

1. VIENNA LA ZEPTER

La prima petrecere cu papion (de aia e stramb :))

Am fost cateva zile la un eveniment al firmei Zepter, o conferinta, impreuna cu maica-mea si sor-mea. Baluri si petreceri, timp putin, imbracaminte frumoasa in fiecare zi. Mi-a luat cam 3 zile sa ma obisnuiesc cu programul de culcare la 2 noaptea si trezit la 7 dimineata.
Dus cu avionul, intors cu avionul. Lejereanu. Am vazut opulenta si bani... da ... multi bani.

Inevitabil m-am gandit si eu cati bani am... si socotelile au fost scurte :) Apoi m-am intrebat daca e bine sa ai bani. Si cred ca e mai bine sa ai decat sa nu ai. Inevitabil pentru mine, mergand la aceste evenimente mi-am dorit si eu sa am ce au altii si sa fiu cum sunt altii.

Magazin H&M (nu am cumparat sacoul)

Am uitat oarecum de lucrurile spirituale, nu de tot, dar trebuie sa admit ca am fost captivat de ce am vazut. Intr-adevar Viena este un oras care iti deschide oportunitati si stimuleaza creativitatea.
M-am gandit sa ma mut in Viena.


!!! Am invatat de la conferinta asta ca munca cu un scop, munca canalizata, este rasplatita. Defosusarea este cheia insuccesului!

Miercuri seara am ajuns in Romania, plecat fiind de sambata dimineata.


2. DETTINGEN LA NUNTA
Joi dimineata (deci dupa o noapte acasa) am luat masina de la service si am plecat inspre Germania cu masina. Dupa un drum lung am ajuns intr-un sat de langa Stuttgart.

nunta

Aici - viata linistita, unde tot au casa, toti au cateva masini si 15 biciclete, totul merge frumos si bine, in mijlocul naturii, si totusi la cateva minute de autostrada.

(Am poposit pe drum intr-un sat... micutz. Fraaate... toti aveau BMW in curte, toti taranii aveau BMW. Pe ici colo mai era un Audi, sau Mercedes. Prima data in viata mi-a fost putin rusine cu Opelul :))

Inevitabil m-am gandit si eu la ce am in comparatie cu ce au ei, si socotelile au fost scurte. M-am intrebat daca e bine sa ma mut aici sa am ce au ei si sa fiu cum sunt ei. Si nu am gasit motive importante sa nu o fac. Da... am uitat de Viena, oras mare si creativ si m-am gandit la stabilitate, siguranta si statornicie in Germania.
M-as muta in Germania sa lucrez si sa am casa cu gradina pe langa Stuttgart.
Nu m-am gandit nici aici foarte mult la lucrurile spirituale ci am fost captivat de simplitatea vietii si normalitatea superioara in aceasta oarecum simplitate.

!!! Am invatat ca este bine sa ai stablitate, familie, o casa undeva si sa fi multumit in sinea ta. Da ... o familie este foarte importanta.

3. STUTTGART - SA INCEAPA NOMADIADA!
Am plecat luni pe la pranz din Dettingen si am mers la Stuttgart. Singur - am mers prin oras si am vazut tot felul de magazine, dar parca nu mi-a placut nici unul.
Acum sunt la un prieten de familie, despre care am aflat ca are cancer. Sunt intristat, dar sunt bucuros ca el se bucura de vizita mea. Are 69 de ani si spera sa prinda 70. A lucrat toata viata cu cap as zice eu si a investit in copii tare mult.

Oamenii batrani povestesc mult si e bine sa inveti de la ei. Reini mi-a povestit foarte multe despre bani si despre organizare. Nu cred ca el si-a facut cumva un idol din bani, dar cu siguranta s-a gandit mult si a planificat extrem de mult ... pe perioade lungi de timp.
Poate ca viata lui se va termina si e ultima data cand il vad, poate ca va continua si ne vom revedea.
El spune ca este ateu si nu prea ii plac discutiile spirituale.

Fiind in Germania, si dupa experientele din zilele trecute, parca incep sa ma preocup mai mult de rugaciune, Dumnezeu, Biblie...
Inevitabil ma compar si cu el - cum voi arata eu la 69 de ani? Ce voi avea si ce voi fi lasat in urma? Cum pot planifica de pe acum ce sa fac in urmatorii 40 de ani?

!!! Am invatat de la Reini ca planificarea este cheia succesului, organizarea banilor, disciplinarea in privinta banilor, sa iti inveti copii ce sa faca cu banii, cum sa umble cu ei.... este crucial.


4. IN VIZITA LA O FAMILIE MICA, DE 2 PERSOANE 

food

Tare m-am bucurat sa vad ca cineva se bucura tare mult de vizita mea. Am fost rugat sa nu public numele pe net, din diverse motive, asa ca nu o voi face. O sa ii spun Naomi.
Deci... am ajuns acasa la Naomi si Robert. Robert are cateva saptamani si este primul copil adorabil, pe care l-am vazut. Multi parinti mi-au dat sa tin in brate copilasul lor, mai cu forta, apoi tot mai cu forta m-au intrebat "nu-i asa ca e adorabil"... "da...." am raspuns eu, dar nu era chiar adorabil.
Da asta mic chiar este adorabil. Asa de mic si neajutorat, asa de dependent, asa de fascinant sa existe viata complexa. I-am dat si sa manance, l-am tinut in brate si nu a plans.

Naomi este singura si va trebui sa creasca singura copilul, iar asta m-a intristat, dar am putut discuta cu ea multe lucruri. Ne cunoastem de o gramada de timp si ne vedem rar, dar pentru mine unul a fost o bucurie sa fiu la ei.

!!! Am invatat ca viata este o minune. Si ca nu e bine sa fii singur.






5. SUPER ZI, CU FINALIZARE LA HOTELUL MOBIL "OPEL"

garnitura + 2 injectoare duse

Seara am mers inapoi la Stuttgart si am avut unde sa dorm.
In Germania a urmat o zi mai grea cu peripetii si lectii mai dure. Am reusit sa practic si meseria cu masinile si am vazut ce parere au "nemtii" despre unul ca mine.

x. Am testat cateva masini si oamenilor nu le-a placut ce am descoperit. Unul mi-a dat masina sa o testez pe drum, iar el nu a venit cu mine. Asa ca m-am ratacit putin. Totusi omul a fost super de treaba si a zis ca remediaza defectele gasite de mine la masini.
x. Am fost la altul sa vad alta masina si a s-a purtat ok cu mine

Stuttgart noaptea

x. Ultimul mai ca nu m-a batut (dar m-a impins de cateva ori). Nu m-am suparat pe el si nu m-am enervat. Este ceva ciudat! Nici macar nu m-am simtit ofensat.

Seara m-am intalnit cu cativa prieteni, apoi am dormit la hotel... hotelul mobil Opel that is :))
Inca ma doare capul de la noaptea aia.

!!!Am invatat:

Hotelul mobil "Opel"

- nemtii nu se prea pricep la masini si au incredere in dealeri. Daca pui intrebari si cauti  si bati in tabla vei gasit mari surprize. O masina din 3  in Germania este prost intretinuta sau are km dati inapoi si posibil accident.
- trebuie ori sa fiu mai dur si direct in negocierile cu palestinienii sau afganistanezii, ori mai discret in testarea masinilor, altfel sigur mananc bataie saptamana asta.


- am nevoie de o masina mai mare ca sa dorm mai bine.

6. INCREDEREA IN ALTII  - BENSHEIM, FAMILIA KUHN
Ziua a inceput bine: am spus si am auzit povesti despre vomitaturi, in timp ce mancam. Nu am putut decat sa rad cu pofta... apoi am povestit si eu, tot la masa, o poveste despre cum am vomitat in troleibuz. (daca vrea cineva sa auda poveste let me know)

Am vizitat diverse chesti, apoi seara am stat in familie si am zis bancuri, am povestit fiecare cate ceva pana pe la 1.

Urmatoarea zi am vizitat Heidelberg (oras nebombardat) si cu o arhitectura frumoasa. M-am simtit putin iesit din peisaj, dar totusi a fost ok. Seara am fost invitat la o petrecere de absolvire a Soniei... unde am mancat si am avut un timp frumos cu invitatii.

Un lucru marcant pentru seara aceea a fost discutia cu mama Soniei (care se ocupa de consiliere). In timpul discutiei m-am entuziasmat cam mult povestind despre ce fac si ce planuri am si am uitat ca sunt analizat. Cred ca am fost ca o carte deschisa, larg deschisa... Ce sa fac - am uitat.
Apoi mi-a adresat cateva intrebari si mi-am dat seama ca am fost neatent, dar era prea tarziu, fusesem descoperit.
Ce m-a frapat si m-a intristat este ce am descoperit despre mine, in urma acestei discutii. Un lucru pe care nu il stiam, si care a venit la iveala in timp ce povesteam. Da, este posibil sa gandesti cumva, fara sa stii. Este posibil sa afli ce gandesti dupa ce auzi ce spui.
Doamna aceasta m-a intrebat daca am incredere in cineva, iar eu i-am raspuns ca nu, nu am incredere in nimeni.

!!! Am invatat ca nu am incredere in nimeni. Un anumit fel de incredere, si ca sunt impovarat de asta.
Am mai invatat ca sunt impovarat de directia in viata, de clientii mei si furnizorii de masini si ca m-am rugat pentru clienti si pentru masini, dar pentru mine nu prea m-am rugat.

Seara am mai stat la povesti pana la 1, am ras, am discutat, am ascultat si am invatat. 
Urmatoarea dimineata am incercat sa plec repede, pentru ca nu imi plac despartirile lungi.


7. IN VIZITA LA OLIMPIU
Tot in Bensheim am mai vazut o masina, am negociat-o, dar parca nu mi-a placut zgomotoul de la turbina. Masina aceasta era pentru prietenul meu Cosmin si nu ii pot lua orice. Nu as lua orice pentru nimeni.

Pe drum m-am tot gandit la zilele trecute si finaly am ajuns la Wittlich, la Olimpiu. Super zona, super frumos. El si cu familia lui (sotie, copil + socrii) s-au bucurat sa ii vizitez. Am mancat la ei, apio am fost in Luxemburg sa alimentez (ca e mai eftina benzina ca in Germania... ba e mai ieftina chiar ca si in Romania!!!).

!!! Am invatat de al ei ca e bine sa fie 2, si nu doar 1. Ca e bine sa lupti, e bine sa iti asumi riscuri. Fara asumarea riscurilor nu progresezi... ramai pe loc. E greu daca iti asumi riscuri si e mai comod sa nu faci nimic.

8. INCURCATURI SI DESCURCATURI
Apoi am calatorit la Dusseldorf, de unde trebuia sa o iau pe Ioana si sa plecam in Romania. Saraca de ea a stat o saptamana intreaga la niste rude in vizita... si tare isi dorea sa plece. Dar eu tare imi doream sa raman, sa fiu duminica la biserica, sa vizitez si mai multi oameni.

Pana la urma ne-am facut rost (Dumnezeu a facut in asa fel ...) ca sa avem unde sa dormim. La Marcos si Neli. El - german, lent si stabil, ea - femeie foarte agila... foarte foarte dinamica din Chile.  El vorbeste germana, ea vorbeste spaniola.

El mi-a spus ca de 20 de ani si doreste sa faca ce fac eu acum cu "masinapotrivita" si ca nu a avut curaj. Am fost impresionat. Mi-a propus un parteneriat si inca nu stiu cum va decurge, sau ce vom face mai departe. Nu stiu cum sa fac cu increderea asta ....

Duminica a fost tare frumos - am fost la biserica unde.... erau si romani. Am cunoscut-o pe Aurora si pe sora ei, care este casatorita cu un corean. Am fost prin Dusseldorf impreuna cu Marike si Dane si a fost tare frumos. Multi oameni s-au bucurat de vizita si mi-au spus ca vizita naostra a fost ca o gura de aer pentru ei.

!!! Am invatat ca e bine sa iti cheltuiesti banii pentru bucuria altora si sa nu te gandesti la binele tau, si al lor.

9. LONG WAY HOME
Eu as mai fi stat, dar Ioana trebuia sa ajunga in Ro, asa ca am plecat luni pe la 1 din Dusseldorf cu masinuta... 2200 km. Am dormit de 2 ori: odata cam 20 minute in niste boscheti intr-o benzinarie prin Viena ... m-am asuns in umbra cu sacu de dormit si izoprenul... tare bine a fost.
Apoi am mai dormit in Nadlac cam 2 ore in masina. Tare bine a fost.

Am ajuns urmatoare zi pe la 4 in Bucuresti.
Masina a rezistat 5000 km, noi am rezistat, iar excursia asta a fost probabil mai importanta pentru mine decat imi dau seama acum.

!!! Am invatat ca e bine sa ii lasi si pe altii sa conduca.






10.  HOME 5,000 KM!
Zilele astea incerc sa ma refac si sa nu uit ce am invatat.

Nomad prin Europa, nomad ajuns acasa si pregatit pentru urmatoarea excursie
Dan

noi intrebari

Austria, nu stiu de ce imi place Austria, dar imi place.

Saptamana asta am fost la un curs de schi, pentru super-instructori de schi. Adica - ca si cum as fi eu un fel de expert, care doreste sa devina si mai expert.
Pe scurt - cursul mi-a mai luat din expertiza, taind nu finutz, ci cu toporul din ce credeam ca stiu. Stiu mai putin decat cred ca stiu - a fost dureros - atat pentru orgoliu personal, cat si pentru picioare.

Multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa invat ceva, de fapt destul de mult, multumesc ca a fost un har sa schiez aici, sa invat, sa gresesc, si sa invat din unele greseli, sa nu fiu perfect sau expert. Si vreau sa si dau mai departe ce am invatat.

D

Tot despre fericire

Zilele astea lucrurile merg... inainte.
Am reusit ceva ce nu credeam ca voi putea face vreodata... sa incurc saptamani intregi intre ele.

Dupa un weekend in afara Bucurestiului, care  s-a terminat mai bine decat a inceput eram fericit. Stiam ca am o saptamana de pregatire pentru un curs. M-am trezit de dimineata cu gandul acesta in cap. Nu puteam "verbaliza" mental data de 5 dec, dar stiam ca vine dupa 4 dec.
Dupa cateva minute am ramas strafulgerat: azi e 5 dec, azi e cursul, am ratat toata perioada de pregatire. Nu se poate... trebuie sa visez! Degeaba imi ziceam asta.... eram treaz.

Masina face probleme si va trebui sa o duc intr-o noapte la Brasov la mecanicul meu, apoi sa vin tot noaptea cu trenul la Buc, ca sa fiu ziua la cursuri. Vineri am examen la un curs pentru care nu m-am pregatit, nu am scris eseuri, cu toate ca aveam de gand. Cursul este despre Patristica - un subiect cu care sunt - sa zicem in mod optimist - paralel. Dar tocmai de aia merg - ca sa invat, nu ca sa predau.

Sambata trebuie sa plec la un curs pentru instructori de schi, in Haustria. Merg, da nici pentru ala nu sunt pregatit. Mi-am facut abonament la "ClubT" si merg la aerobic si sala, alerg si transpir. Fac abdomene din greu si ma simt bine dupa.... dar cum ziceam: nepregatit.

Telefoanele nu imi merg bine, afacerile sunt in pom, pana si masina sorei mele dragi s-a stricat. Luna trecuta am reusit sa pierd bani ...destui, iar astea sunt cateva dintre problemele mai mici din viata mea.

DAR

Scriu acest post in principiu pentru concluzie... Cand veneam azi inapoi de la sala m-a izbit: sunt bucuros, o bucurie care nu are de-a face nici cu sala, nici cu cursul, schiul sau masina, nici cu relatii, nici cu mine insumi.
Zambeam si ma bucuram la volan pentru ca mi-am dat seama ca ma incred in Dumnezeu. Azi, acum... ma incred in Dumnezeul meu, cu toate ca circumstantele din viata mea nu s-au schimbat. Si asta imi da fericire, inexplicabil, pace, care intrece priceperea mea de a putea descrie.

Disclaimer: este posibil ca maine lucrurile sa se inrautateasca si entuziasmul sa se mai duca. Dar un lucru este cert: chiar daca eu sunt schimbator Dumnezeu ramane la fel: bun, iubitor, drept, sfant, darnic....

Va salut, si ma salut si pe mine,
cu Psalmul 73

Vara asta a fost una destul de frumoasa/urata pentru mine. M-am chinuit mult sa castig ceva din mica afacere http://masinapotrivita.wordpress.com, apoi am fost plecat, apoi iar plecat si apoi... iar plecat.

Masinapotrivita mi-a adus profituri mici, dar am reusit sa supravietuiesc o luna (cu cheltuieli mai mici, mancare mai putina...). Totusi am un sentiment de bucurie sa stiu ca dintr-o idee am reusit sa produc ceva. A fost greu si inca este. Am fost insultat, aproape atacat, am fost pacalit de cateva ori... si am invatat lectii pretioase despre oameni!
Prin munca mea am reusit sa castig (to earn) 1200 RON. Nu-i mult, dar m-am bucurat nespus. Am intrat in casa, mi-am lasat geanta si in genunchi, cu capul la pamant i-am multumit lui Dumnezeu pentru banii astia. Apoi - am sarbatorit: mi-am cumparat de mancare!

Apoi am fost invitat sa merg in Austria si m-am hotarat cu greu sa plec si sa las "megaafacerea" in paragina. De pe o zi pe alta. De pe o ora pe alta. Nu vroiam sa merg, dar am hotarat sa fac bagajul si apoi sa decid daca merg sau nu. Trebuia sa plec undeva, oriunde.
M-am intors cu o ocazie si cu autostopul din Austria... neplanificat. Dar mi-a prins bine...
Am imbatranit si pretentiile mele se pare ca au crescut, se pare ca am crezut ca mi se cuvin lucruri. Dar nu e asa. Dumnezeu are un mod subtil, indelungat de a te frange. Ac pentru cojocul meu.

Apoi am fost pe munte unde am putut sa mai uit de mine si de gandurile mele si sa ii slujesc pe altii. A fost greu fizic (pentru ca m-am ingrasat) dar am supravietuit. Am si slabit. Ma bucur. Dupa supravietuirea pe munte a urmat supravietuirea urbana: am rezistat o saptamana cu gogosari si rosii si nu prea am mai mancat paine. Nu-i rau.

Acum sunt din nou in Bucuresti, cu cateva perspective de afaceri. Sunt freelancer, sau liber profesionist, liber cugetator. Caut, ajut.
Uneori ma gandesc cu regret ca nu sunt angajat, ca nu merg in pauze cu colegii, ca nu am un sef nasol caruia sa nu ii convina ce fac pe la munca. Regret uneori si mai mult ca fie ca la birou ma uit pe geam, fie ca lucrez de la 12 ore in sus, banii vin, si oricat de grea e saptamana - vine weekendul.
Alteori ma bucur ca am ocazia ca prin fortele mele (destul de mici) sa cladesc ceva. Chiar daca castig 100 RON, sau 500 RON. Si mai am ocazia sa mai fac ceva - sa ii multumesc lui Dumnezeu. In ziua de azi sau de maine putini oameni ii mai multumesc lui Dumnezeu ca au serviciu, bani. Intr-un fel de bine sa iti mearga greu. Apreciezi lucrurile astea despre care vorbesc mai bine.

Noapte buna.

The Return

M-am intors de unde am fost plecat. Plecam intr-o miercuri din Bucuresti nestiind ce ma asteapta. 4000 km mai tarziu, 6 saptamani, plin de amintiri placute, multumitor pentru cum a lucrat Dumnezeu in viata mea, tot miercuri sunt din nou la birou calare pe blog.

Candva imi voi face timp sa scriu mai in detaliu ce am invatat, ce nu am invatat pentru ca m-am incapatanat, ce era sa patesc, ce am patit s.a.m.d.

Deocamdata as vrea sa va las cu 2 pasaje din Biblie, pasaje care mi-au devenit destul de dragi in ultima luna pe munte.

Matei 16:24 -26

Atunci Isus a zis: "Daca voieste cineva sa vina dupa mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze. Caci oricine va vrea sa castigea viata aceasta o va pierde si orcine o va pierde pentru Mine, o va castiga. Sau ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul, sau ce va da un om in schimb pentru sufletul lui?"

2 Corinteni 12:9

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita". De aceea ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca astfel puterea lui Hristos sa ramana in mine.

Si asa este.

Dan

Despre intuneric

Probabil majoritatea dintre noi nu am experimentat ce inseamna intuneric - bezna totala - in adevaratul sens al cuvantului.

Am fost saptamana asta intr-o pestera, cu echipament de speologie cu tot. Am mers in jos mult, am coborat parca intr-un abis si pe masura ce coboram pe diverse scarite, prin diverse tuneluri aveam senzatia ca nu se mai termina si ma gandeam la ce voi gasi acolo, in abis. M-am strecurat impreuna cu altii prin cotloane foarte stramte si pana la urma am traversat un pod peste o groapa mare si am ajuns undeva, unde erau urme ca au stat oameni 350 m sub pamant. Sub un munte.

Ce gasesti sub pamant este intuneric. Lipsa luminii. Heli - ghidul nostru- ne-a vorbit despre lumina si intuneric, dupa ce ne-a rugat sa stingem toate luminile. Era asa de bezna totala incat daca iti plimbai mana prin fata ochilor creierul proiecta o imagine mentala a mainii - pentru scurt timp. Apoi si creierul tau isi dadea seama ca de fapt nu vede nimic.

Heli ne-a spus ca a fost in pestera de peste 100 de ori, dar daca nu ar avea lumina nu ar putea gasi drumul afara. Fara lumina mori in pestera.

Apoi Heli a aprins o lampa cu carbit - un fel de lumanare foarte mica si toata incapera s-a luminat de la acea lumina mica.

Am mancat si am dormit in pestera. E foarte ciudat ca nu stii daca e zi sau noapte, iarna sau vara, temepratura fiind constanta (intre 1 si zero grade Celsius) si cand deschizi ochiii nu stii daca i-ai deschis cu adevarat. Tot negru este.

Lumina da viata, lumina produce caldura si poate sa ghideze. Contrastul dintre lumina si intuneric este imens! Lumina este intr-un singur loc, iar intunericul peste tot, lumina este puternica si strapunge intunericul, scoate la iveala realitatea.

Psalmul 119:105 spune: "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea". Nu prea poti intelege versetul acesta mai bine decat intr-o pestera, intr-un abis.

1 Ioan 2: 9 spune: "Cine zice ca este in lumina, dar uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum"

Cum stii daca esti in lumina sau in intuneric?

Pai simplu - daca nu vezi nimic, daca te ratacesti, daca nu ai calauzire sau directie si mergi dupa "ureche" - sa stii ca de fapt esti in intuneric. "Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic - si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol" (Apocalipsa 3:17)

Tot ce vezi este o imaginatie a creierului tau si tu de fapt ratacesti. Poate nu prea esti de acord cu ce scriu eu aici, dar in inima ta intelegi ce spun si stii ca este adevarat.

Lumina lumii

"Isus le-a vorbit din nou si a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii"

Si fie ca El sa faca pe fiecare om, care este intr-o pestera acum sa vada ca este in intuneric aratandu-i lumina.

Dan

Travel Channel

De mai bine de o saptamana sunt pe drumuri. Am fost intai in Cehia iar de acolo am venit cu masina spre Austria. Pe langa placerea de a conduce si bucuria ca Domnul m*a trecut cu bine prin diferite incercari o alta bucurie este ca masina a consumat putin.

Aici sunt in alta lume, cu adevarat alta lume. Am uitat de internet si alte chestii, am uitat ce zi este azi si din cauza ca mi s+a stricat ceasul nu prea stiu nici cat este ora. Sunt obosit, am slabit un pic # dar mai trebuie si ma simt bine. Spatele tine bine.

E o tastatura ciudata asta si ma cam chinuicu ea.
d