Se afișează postările cu eticheta Pe la noi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pe la noi. Afișați toate postările

joi, 7 noiembrie 2013

Excuses

Poiana Marului, Oct 2013, la cules de mere.
Dragi cititori, printre care ma numar si eu, autorul.
E bine sa mai scriu si ma mir cat timp a trecut de la ultima scriere. Uneori e greu sa scrii ceva si probabil perioada asta - de la ultimul inscris si pana acum - este cea mai lunga perioada de liniste.

Si inevitabil trebuie sa ma scuz. Poate ati mai intrat pe blog in speranta ca mai aflati despre mine ce mai fac, pe unde mai merg, cu cine... Sau poate sunteti si voi cam ca mine, dar nu marturisiti public. Poate va mai ganditi din cand in cand la discussionx. Poate sperati sa gasiti un articol fain, neasteptat, care va face bine sufletului vostru (hai ca acum ma cam laud... : )
Asa ca imi cer scuze ca nu am mai intrat demult. 5 luni mai exact....

... luni in care am cautat sa uit lucrurile gresite invatate pana atunci, si sa fac loc pentru lucruri mai bune. Si tare bine e. Am studiat despre limite, limite in relaii si limite in afaceri. Cum sa pui limite in viata ta si cat de importante sunt. Am invatat despre ce inseamna sa fii barbat in diferite situatii si ca e bine sa fii barbat si ca un barbat nu este o femeie. Desigur ca stiam chestiile astea dar acum le-am invatat mai ... practic.
Si am invatat ca nu sunt responsabil pentru gandurile altora despre mine... sau in general pentru gandurile altora. Am invatat sa zic nu si da.
Cred ca o sa invat si mai multe lucruri, unele mai usor si altele mai greu si imi pare rau ca a fost nevoie de un "restart tarziu". Dar mai bine acum decat niciodata!

Multumesc lui Dumnezeu pentru bunatata Lui, pentru ca in suferinta mea El s-a uitat la mine.
Asa ca ma uit in sus si inainte.

Si ca sa nu inchiei fara un verset din Biblie, unul frumos Mica 6:8, verset cu care va si salut.
He has told you, O man, what is good;
    and what does the Lord require of you
but to do justice, and to love kindness,
    and to walk humbly with your God?

Dan


marți, 22 ianuarie 2013

Sweet 31

Zilele de nastere sunt adesea un prilej de bucurie si cadouri. Asta daca ai 10 ani. Apoi in adolescenta sunt un prilej de a-ti face curaj si de a dansa cu fetele de la ziua ta, mai ales daca suferi de venustrofobie. Apoi, prin facultate, daca ai si norocul sa pice ziua ta in sesiune ... inveti si seara vin prieteni apropiati pe la tine, sau faci o petrecere altcandva.

Da la un moment dat parca simti ca ai facut deja totul, i-ai ajutat prea mult pe prieteni sa iti faca o surpriza s.a.m.d.

Cum ar fi de exemplu sa te sune un prieten si sa te invite de ziua ta la post si rugaciune 4 zile? Tu intrebi care sunt invitatii si el iti spune ca te-a invitat pe tine si atat :)
Normal ca mergi...

Exod greoi
Sunt ca ursul. E greu sa il scoti din vizuina, dar odata ce iese nu mai vrea sa intre. Cred ca am inceput sa tolerez prea mult starea de caldicel - adica sa stau prin Bucuresti, fara prea multa miscare, cu masina de colo - colo, sa mananc cand vreau si ce vreau, sa merg unde vreau si cand vreau, si practic sa fac tot ce vreau. Spre detrimentul meu, asa ca m-am bucurat de provocarea venita din partea lui Sami.

Am mancat miercuri noaptea si joi de dimineata la ora 5 m-am trezit, am impachetat si am plecat. Mi-am amintit ca imi place aventura abia cand am luat-o din loc inspre necunoscut.


Shirnea este un loc izolat, un sat uitat de lume, unde timpul curge ca mierea proaspat scoasa din frigider. Il cred pe Cosbuc ca iarna e pe ulita iar orice poet intra intr-un mood de compozitie cand vede un peisaj ca cel de acolo. In stanga Piatra Craiului, in dreapta Bucegi iar in centru ... multa zapada si casute izolate. Aici viata are alt ritm.






Intriga
2 barbati, 4 zile, 96 de ore fara mancare. Dar de ce?
Am plecat la drum amandoi, cu motivatii diferite. A mea a fost sa ma apropii de Dumnezeu, de care simt ca m-am indepartat incet, incet, nu voit, ci prin delasare si amanare. Fara Dumnezeu parca viata e trista si fara sens. Totodata am avut nevoie de un timp de reflectie, de meditatie la viata, la Dumnezeu, la ce fac si de ce fac ce fac si mai ales cine sunt. Si totodata o perioada in care te privezi de anumite lucruri. Omul intr-adevar nu se hraneste doar cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. Si chiar asa e.

Isus si-a inceput lucrarea pe la 30 de ani (poate nu chiar de ziua lui) si a tinut post 40 de zile. Noi doi - tot pe la 30 (aproape trecuti) - 10% din ce a tinut El.

Trupul este un slujitor excelent, dar un stapan rau. 
Joi 17 ian am facut o excursie, am baut ceaiul lui Sami, apoi niste siropuri de la mine, am taiat lemne cu joagarul si toporul si am carat la deal cele 15 carti pe care le-am adus cu mine (dintre care am citit una singura). Nu ne-a fost foame.

Vineri 18 ian am stat in casa separati si am citit, ne-am rugat, am cantat (eu). Tare greu e sa stai linistit sa te gandesti, sa nu primesti informatia gata mestecata. Apoi mi-a fost greu sa ma rog - nu prea mai stiam ce sa spun. Mi-a fost greu si sa citesc - adica sa vad text pe o foaie. Poate imaginatia mea sau capacitatea de abstractizare a scazut, fiind bombardat din toate partile cu informatie gata mestecata. M-am bucurat insa extrem de mult si cred ca dintre toate zilele de nastere de pana acum - asta a fost de departea cea mai bine sarbatorita.

Vaicareli
Asta pana dupa pranz. Inspre seara raceala prinsa in timpul saptamanii s-a agravat si deodata am avut capul infundat de mucus, care vroia sa iasa afara cat mai repede. Totusi eram ok.

Deodata burta a facut greva lovind puternic. Parea ca s-a spart ceva in mine si curge din intestine. Oriunde apasam putin ma durea tare. M-a cuprins o crampa puternica si m-am incovoiat in pozitia de fetus (ca sa imi amintesc cum era cand m-am nascut :). Cand stateam incordat durerea era mai putin acuta, in rest, pe toate partile... era nasol. Eram la pamant.

O prietena de-a mea a fost operata de apendicita iar din asa ceva, daca nu intervii, poti sa mori. Deodata ai dureri mari, apoi se sparge un matz, se umfla burta, apoi nu mai ai dureri si peste 6 ore mori fara interventie chirurgicala.

Vroiam doar sa treaca timpul asta si ma gandeam ca nu am ajuns nici macar la jumate.

Sami s-a rugat pentru mine si crampele au trecut - serios ca nu exagerez - ca prin minune. Eu sunt minim spus sceptic cu privire la vindecari din astea miraculoase, dar Sami s-a rugat si durerile au trecut fix atunci. Zicea ca se roaga de 3 ori ca poate capat si eu credinta pana la sfarsit.  Nu am o explicatie rationala pentru trecerea durerii.

Sambata 19 ian. Muci, stranuturi, stare de slabiciune, citit, meditat, rugat. M-am rugat pentru diversi oameni din agenda de telefon, oameni de aproape si de departe, prieteni si nu prea prieteni. Seara am cantat si ne-am mai inaltat spiritele. Vocea lui Sami si tonurile extrem de false pe care canta m-au incurajat. Apoi ne-am rugat impreuna mai mult si a fost tare bine. Ne-am culcat tarziu cu speranta sa fim obositi si sa dormim bine. Nu prea am putut sa dorm.

Duminica 20 ian - ultima zi. M-am simtit mai bine decat in prima zi. Putere, vigoare, raceala inca era prezenta. In toata perioada asta nu mi-a fost foame niciodata si chair daca a fost greu sunt foarte multumitor Domnului pentru asta.

Epilog
Cred ca acest timp mi-a dat posibilitatea sa reflectez asupra vietii, sa ma apropii de Dumnezeu, sa ma intorc pe o directie buna. Multumesc lui Dumnezeu ca El m-a adus inapoi inspre El, ca m-a cercetat, ca s-a revelat atat prin durere de burta, cat si prin liniste, cat si prin citit din Biblie si din alte carti.

Un verset mi-a ramas mai pregnant in minte - anume din Osea 10:12 "Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire." 

Tuturor celor ce citit va lansez aceasta provocare sa mergeti undeva departe de zgomotul civilizatiei, sa va apropiati de Dumnezeu si El se va aproia de voi. Sa supuneti trupul vostru si sa ii spuneti cine e seful, sa va ganditi si sa va rugati. Poate chiar de ziua voastra.

:)



joi, 10 ianuarie 2013

Combinezonul rosu

Merg pe strada grabit sa ajung la o intalnire cu un client potential si ajung la o trecere de pietoni. Ma uit in dreapta - nimic, in stanga - sens unic. Apoi ma uit la semafor si vad omuletul de sus, cu mainile paralele pe langa corp si imbracat in combinezon rosu cum sta. Rosu.
Dau sa trec strada si ridic piciorul drept, dar apoi ma opresc.

Langa mine o doamna cu un copil, sa zic in clasa a 4-a, deci nu chiar mic. E rosu si pentru ei si stau la semafor. Nu vine nicio masina si ba mai mult nu se vede nicio masina chiar in departare.
De pe cealalta parte oameni ca mine - grabiti, se uita in dreapta (unii) si trec, altii ii urmeaza apoi, ca  o turma de oi.

Aici, langa mine, doi prosti care stau. Stau si eu, al treilea prost, cu ei si ma gandesc ca singurul motiv pentru care nu trec strada este ca mama vrea sa isi invete copilul sa respecte legea, sa aiba grija si sa nu faca prostii. Probabil de copil rad colegii ca urmeaza invataturile mamei si ocazional mai trece si el pe rosu.
Imi imaginez ca micutul o intreaba pe mama: "Mama... da de ce noi stam si altii trec?"
Ce exemplu pentru moralitate suntem noi, cei care trecem.

Asa cam am decis sa actionez nu de dragul legii, nici de dragul oricarui alt lucru, ci doar pentru cam vrut ca acea mama sa stie ca nu e singura, iar cand copilul contesta ce ii zice maica-sa, mama sa poata spune "uite vezi... nu toti trec pe rosu".

Si am stat - 3 prosti pe trotuar. Ceilalti treceau iar noi stateam. Mama si copilul isi mai ziceau cate ceva dar nu auzeam ca aveam gluga pe cap. Bai... si nu se mai facea verde. Imi venea si mie sa trec... Am vazut oameni trecand fara se se uite si trecand chiar cand au inceput sa vina masini foarte aproape de ei.

Apoi omul de la semafor si-a schimbat combinezonul in verde si a trecut strada.
La fel si noi.

M-a impresionat chestia asta.
D

miercuri, 11 aprilie 2012

Hello to everybody left following this blog!

Yes... it's been well with me for the last couple of weeks. I regard everything as GRACE, the good, the bad and the ugly. And I've had plenty of all. The last weeks had more of the "good" in them. My small business "helping people buy the right car" is running, I've had some customers, pleased customers as a matter of fact.

Today I lack inspiration and I fear that if  I just write something it might not be worth reading, so, actually I don't have something to write about. Just wanted to say hello to all of you, to wish you a great day, night, evening and to tell you that the Lord is indeed very good. Yes, very very good.

Dan

miercuri, 24 februarie 2010

Legea mea - legea ta.

As vrea sa povestesc o intamplare recenta despre cum am incalcat legea si am fost prins, despre ce am simtit atunci cand am fost prins si dupa aia si de ce povestesc chestii din astea pe blog si nu le tin pentru mine.

Anul trecut
Este deja un fel de traditie sa merg in tabara de schi in luna februarie. Anul trecut in luna februarie am luat o amenda de viteza. 2 puncte sau 4 puncte - o nimica toata!







Anul asta
Anul asta ... nu stiu cum sa spun... ca tot pe drum inspre Straja... tot cu aceiasi oameni in masina + unul nou... am luat din nou amenda. Dar nu pentru viteza... oh, cum as fi vrut eu sa iau amenda pentru viteza 2, 4, 6 puncte... nu ar fi contat, dar numai sa imi lase carnetul... :)

Veneam de la Pitesti inspre Rm Valcea iar drumul arata de parca ar fi cautat cineva comori in asfalt. Si cum nu a gasit a mers mai incolo... si tot asa. Exista portiuni de drum... unde nu mai e drum! Nu mai e asfalt!
Dupa cativa km am simtit usor cum imi pierd rabdarea sa merg cu 5 km/h in spatele unui TIR si sa tot aud cum masina troncane prin gropi (cei care sunteti soferi sunt convins ca intelegeti).
Luand voiniceste soarta in propriile mele maini am inceput "Depasiriada" - o serie de depasiri pe portiunile de drum cu asfalt, menite sa ma scape de toti care erau in fata mea si din cauza carora nu vedeam gropile si "dadeam" in ele. Si a functionat.
Numai ca "depasiriada" asta a tinut si dupa ce drumul a inceput sa fie mai bun - drumul bun, masina buna, vreme buna.

Am ajuns in spatele a 2 tiruri si pe unul l-am depasit pe linie intrerupta, regulamentar. In timp ce inca eram in depasire tirul din fata lui a pus frana si m-am gandit "ce sofer dragut... ma lasa sa il depasesc si pe el". Am observat ca eram deja pe linie continua si am vrut sa intru la loc, dar "oferta" a fost prea mare. Vizibilitatea era buna, totul ok.
Dupa curba era parcata o masina de politie iar politistul care m-a oprit nu a fost de parere cu mine ca totul este ok :)

Politistul a fost foarte "profesional" cu mine. S-a purtat frumos, ferm, i-am zis ca stiu pentru ce ma opreste si el mi-a spus ca nu trebuia sa depasesc camionul, apoi mi-a zis ca imi ia carnetul (lucru la care ma cam asteptam), apoi eu i-am zis sa nu mi-l ia ca nu mai pot conduce ( daaa!!!) si ca ce ma fac - cum ajung acasa? El mi-a spus ca nu-i problema ca imi da o hartiuta si mai pot circula si ca nu vrea sa imi strice concediul. Mi-a mai spus ca am facut ceva grav, dar ca imi da amenda minima pentru ca nu era periculos. (cum vine asta grav dar nepericulos?)

Nu am pledat pentru nevinovatia mea pentru ca era clar ca eram vinovat. Am incalcat legea si am meritat pedeapsa. Am stiut asta.


Ce inseamna grav?
In mintea mea era o mare nedumerire: as intelege ca ceva grav inseamna sa mergi cu 100 km/h in zona de 30 km/h - e grav! Dar sa depasesti un camion unde este vizibilitate super, fara riscuri... nu e grav. Nu intelegeam de ce sa imi ia carnetul pentru ceva asa minor.
Mai mult - cand au aflat si altii s-au mirat... cum am putut face asa ceva! Asa o ... crima urata, fapta demna de pedeapsa capitala!
Marele criminal Dan Babu a fost in sfarsit prins!

Totusi eram vinovat. A scris omul procesul verbal si mi l-a dat sa-l semnez. M-a pus sa scriu "recunosc ca am gresit" si am scris. Am recunoscut, nu exista niciun dubiu ca a fost gresit si trebuie sa fiu pedepsit. Apoi mi-a zis "imi place ca esti barbat" - ceea ce m-a flatat pentru 3 secunde, dupa care am revenit la realitatea faptului ca ... voi merge pe jos toata luna martie.
Cu ce o sa car eu florile? Martisoarele? :))
Mi-a parut rau.


DE CE AM INCALCAT LEGEA?
E important sa ne punem aceasta intrebare - de ce prin "razvratirea" naostra incalcam legea. Iata cateva motive pentru care noi (nu doar eu) incalcam legea sau in general o autoritate:

1. Ignoranta
Ignoranta nu inseamna necunostinta. Inseamna ca stim, dar nu ne pasa, stim si totusi nu vrem sa stim. Ignoram avertizarile, nu-i asa, si nu ne pasa care sunt consecintele. Ne facem propriul nostru sistem de valori foarte diferite de lege uneori...

2. Interpretare
Unii zic ca legea e orientativa... si practic linia aia continua in curbe periculoase e orientativa. Poti merge pe unde vrei... dar sa ramai totusi pe sosea... Cumva se aplica doar daca vrem sa se aplice si la noi...

3. Superioritate/ razvratire
Asta cred ca e cea mai periculoasa situatie dar si cel mai des intalnita. Probabil s-a aplicat si la mine. Ne credem peste lege. Cumva legea nu se aplica la noi, ci doar la soferii incepatori. Politistii sunt niste fiinte inferioare carora le este frica sa circule cu mai mult de 10 km/h. Ei nu stiu ce soferi buni suntem noi. Nu... adica ce soferi experti, cu masini de experti suntem noi. Pe cand ei nu stiu ce e aia masina noi suntem una cu masina... nimic nu ne poate surprinde... probabil de aceea sunt asa de multe accidente cu soferi experti.(sper ca vedeti ironia)
Avem un relativism in noi care ne spune - ce e periculos pentru tine nu e periculos si pentru mine.

4. Justificare/ Indreptatire
Daca drumurile sunt proaste am si eu voie sa incalc legea! (suna destul de prostesc, dar recunosc ca m-am gandit si la asta). Ce-i drept- am incalcat legea pe o portiune de drum foarte frumoasa.
La fel ca multi altii m-am autojustificat si eu in relatie cu starea drumurilor.


Concluzie
Da - cu siguranta mi-a parut rau ca am fost prins. Dar apoi m-am gandit ca imi pare si rau ca nu am respectat legea si mi-am creat, atunci pe loc, propriul catalog de fapte "mai putin grave".
Ce e grav sau mai putin grav nu determin eu - ci legea! Am uitat ca legea este absoluta si nu conteaza cine esti, ce masina ai sau de unde vii, legea se aplica la toti.

La fel este si cu autoritatea lui Dumnezeu si supunera fata de aceasta autoritate. Doar ca El stie ce faci toti timpul, nu doar la colt de drum.
Biblia spune ca in proprii lor ochi oamenii se considera drepti. Ce este bine si rau nu determinam noi, in contextul nostru si circumstantele noastre, privite hiper-subiectiv prin ochii nostri, ci Dumnezeu o face. El ar trebui sa fie punctul de referinta cu privire la vietile noastre si nu noi insine

Acolo unde dreptatea noastra intalneste dreptatea lui Dumnezeu noi luam amenda!
Ceea ce face ca un om sa fie dupa "voia lui Dumnezeu" nu este ca nu pacatuieste niciodata, ci ca atunci cand pacatuieste ii pare rau, nu ramane ignorant, sau nepasator, si cauta iertare.

Poate povestea mea de azi este un pic haioasa, dar daca facem o paralela cu vietile noastre - oare cum stam? Cum il privim noi pe Dumnezeu? Sunte mai "experti" decat El?

Dan

joi, 11 februarie 2010

| intre |










Adica intrebare sau intrebari.
Acesta este un post pentru intrebari sau discutii fara sa exista o anumita tema.

Nu stiu cati oameni citesc acest blog, de ce il citesc, dar am observat ca pe cativa ii ajuta. Chiar m-am si intalnit cu o parte din cititori. Ce nu stiu cei cu care m-am intalnit la mall vitan este ca m-am intalnit si cu altcineva, o persoana pe care nu o cunosteam inainte... si am avut o discutie X ( nu degeaba se numeste blogul discussion X).

V-as ruga ca daca va faceti curaj sa postati intrebari sa fie gandite, simtite, bune, sa putem avea un dialog.

Hai sa vedem daca merge.
Dan

vineri, 26 iunie 2009

VMV


Sora mea si cu mine


Am fost si la mare (apropo de barci)dar valurile au fost prea mari si dupa ce m-au lovit cateva am iesit din apa ca mahmur si nu mai puteam umbla drept. La VMV (Vama Veche). Iata si familia Babu - Dan Babu (fratele) si Cristina Babu (sora-sa). In mod evident frumusetea nu s-a impartit in mod egal in familie.











luni, 27 aprilie 2009

20!!!!!!!!!!!!!!!!!!

HALELUJAH!
Maraton over. Simt oboseala. Am inceput pe 1 martie 2009 si am cam terminat pe 1 iunie- cam 2 luni de maraton. Sunt multe lucruri de scris, de gandit, am invatat mult si au fost si timpuri grele, despre care nu am scris. Multe lucruri au fost confuze, dar unul, unul cu siguranta nu este confuz.
Acela ca Dumnezeu a fost cu mine, m-a purtat de-a lungul acestui maraton - si ce bine vede inima mea acest lucru. Sunt multumitor pentru Harul lui, pentru purtarea Lui de grija, si toata Slava este a Lui. 

Ieremia 29:11-13
"Caci Eu stiu gandurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.
Voi Ma veti chema si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.
Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul [...]"
Amin




In categoria "Oameni si locuri" vor intra si urmatoarele saptamani, in care voi vizita in mai in treacat sau mai mult diverse orase din patrie. Il numesc "maraton" pentru ca asa va fi, de fapt asa este. Pentru inca ceva vreme voi fi in fiecare zi in alt oras.... Pozele sunt facute cu telefonu. Aparat n-am. Primesc donatii:))

x-) Pentru cei care sunt noi pe blog si nu stiu ce e cu postul asta - este un post gigant. Si se citeste de jos in sus pentru fiecare titlu. 

Nu, nu am terminat maratonul, doar am avut o scurta pauza. Dar este pe final – si alerg ultimii cativa km.

Orasul 20 -GALATI
Nu este prima oara in Galati dar de fiecare data cand merg imi place. Combinatul siderurgic Galati (fost Sidex- actual Acelor Mittal) da un aer cel putin distinct orasului. La propriu.
In Galati pare ca in fiecare zi este concediu, mai ales cand mergi pe faleza, la un restaurant pe dunare, seara - nu stiu - are un aer cel putin romantic. 
Din pacate nu m-am putut intalni cu bunul meu prieten Vali - un om deosebit, care m-a ajutat mult in timp de nevoi. Multumesc Domnului pentru Vali. 
Poze am pe telefon, da mi-am pierdut ambele incarcatoare. Asa ca deocamdata ramane text. 
In topul oraselor, in ciuda combinatului, Galati ocupa locul 3.

Orasul 19 - BRASOV
Il mai pun odata la socoteala pentru ca practic am fost acolo. Treziri matinale si alte chestii. A fost mai interesant acum, rabdarea mi-a fost testata mai puternic iar in gara din BV mi s-a intamplat ceva fain.

2 cersetori mici pe peron – vindeau ziare si mi-au propus si mie un "deal". Am refuzat politicos, atunci mi-au cerut bani direct, fara sa imi dea ceva in schimb. Am refuzat, dar am facut ceva, ce mai facusem odata. Si m-au recunoscut! Ce am facut acum le-a trezit amintirea. Imi zicea fata (clasa a V-a): Te stiu nenea! Te-am mai vazut... mai stii atunci cand... si tot asa mi-ai zis ca acum, si tot asa ai facut ca si acum.  Eu nu prea imi aminteam, dar parca era ceva acolo… foarte vag. Foarte tare. Am discutat cu ei (fata in clasa a V-a si frac-su in clasa a III-a). Fata mi s-a parut foarte matura in gandire si foarte desteapta, dar baiatul parea un fel de neanderthal cam necomunicativ si pierdut in spatiu. Oare asa ramanem si dupa ce crestem? :)

Nu vreau sa par laudaros si nici sa fiu laudaros - decat la adresa altora, dar m-am bucurat foarte mult sa fiu recunoscut pentru ceva ce am facut, probabil la 6 luni de la infaptuire, de catre cineva cu cel mai mizer statut social, care totusi sa exprime bucurie ca ma intalneste, iar comportamentul meu sa fie acelasi indiferent de om sau de circumstanta. I-am multumit lui Dumnezeu pentru lucrul acesta, pentru ca mai ales in cazuri din astea El merita toata toata slava. 

Apoi, dupa ce am ajuns noapte in Buc. am petrecut o jumatate de noapte in Irish pub cu prieteni vechi discutand amintiri apuse si semi-apuse precum si planuri de viitor. Cealalta mai putin de jumatate de noapte am dormit-o.


Orasul 18 - RASNOV
Din Brasov am plecat o zi la Rasnov, la constructia pdf - http://www.pdf.ro 
Cam asa arata casuta din padure construita de baieti. Am asistat la ridicarea cladirii principale din constructia noastra. 


Casuta din padure


Eberhard Beck - neobosit.


Libertate!

"Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n'are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului."
(2 Tim 2:15)

Orasul 17 - BARLAD
Ce sa fie orare in Barlad? Nici nu prea stiam bine unde e pe harta. 
Am intalnit un domn si am luat masa cu el, cam 2 ore. Majoritatea dintre noi, avem diferite prejudecati naturale fata de diferiti oameni, pe care ii vedem. . Cum zice si profetul Samuel "...Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă" (1 Samuel 16:7).
Am descoperit pe parcursul discutiei ca a citit mult mai mult decat mine, este casatorit, are cam 50-60 de ani, nu are copii, iar sotia lui este profesoara de lb.&lit. romana. Mi-am imaginat ca are acasa mii de carti citite - si mi-a confirmat. 
Omul credea ca am citit si eu si a incercat de cateva ori sa duca discutia la un alt nivel - mai sus, mai vast, mai profund - despre cativa autori - despre care din pacate eu nici nu auzisem. 
Am discutat despre Dumnezeu, mantuire, Biblie si despre Mircea Eliade. Apoi despre pictori, apoi despre altii - nu mai stiu cum ii cheama. Timpul a trecut repede si am plecat. 
Fantastic. Barlad - izvor de cultura. 

In gara langa mine a stat un tip cu tricoul asta:

Norocosu'

Am tot gandeam sa il  intreb de ce se simte norocos, in ideea ca voi intra in discutie cu el.  Nu am facut-o si am preferat sa lenevesc pe banca in open-space-ul de asteptare din Barlad. A pecat si nici macar nu stiu unde a mers. 
Poza asata este de pe net, (nu am reusit sa fac poze asa frumoase cu aparatul meu de telefonie mobila), dar este sugestiva. 

"Pentru bine, pentru rau
Pentru ce-ai facut prin mine, 
Pentru binecuvantari prin har, suferinte si suspine
Eu te laud Domnul meu."

In drum spre we/casa?
Maratonul este pe cale sa se termine, inca 3-4 orase si gata. 
Ce nu prea am scris ca sa nu ocup locul este ca peste tot pe unde am fost am avut discutii despre lucrurile cu adevarat importante in viata cu localnicii. Am intalnit foarte multi oameni pe unde am fost si unii au fost deschisi sa asculte despre Dumnezeu, iar eu i-am ascultat pe ei. 
Un domn din Odorheiul Secuiesc insa m-a impresionat prin deschiderea cel mai mult. M-a intrebat despre mantuire, despre relatia cu Dumnezeu si am povestit. 
Cu toate ca pana acum a fost greu si peste tot exista motive sa te plangi, ba de und, ba de alta, in Psalmul 50 zice asa " Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt." Multumesc. 

  

Orasul 16 - Miercurea Ciuc
Am sters ce scrisesem despre Miercurea Ciuc pentru ca era putin relevant. In schimb voi scrie lucruri mai relevante
- in Octombrie e un mare festival catolic, unde au fost anul trecut 700.000 de oameni. Sunt unii, care cica vin pe jos din Ungaria! (3 saptamani)
- in iunie este festivalul celor 1000 de fete :D - adica 1000 de fete se imbraca traditional si prezinta tot felul de dansuri. Tineri de prin alte zone/sate vin si ei si se uita la fetele astea pregatite pentru casatorie... si daca apreciaza dansul le invita in satul lor pentru cursuri :)
- oamenii din toata zona Harghita sunt putini, peisajul este exceptional, le place hreanul si patrunjelul. Am fost cu ei la masa si mi-au povestit despre hrean si patrunjel cum te tin in forma pana la batranete, apa termala bai de sulf. Pareau destul de vigorosi si cei mai in varsta. 
- de pe unde am fost pana acum cei de aici mi s-au parut cei mai cinstiti si corecti.

Cu alte cuvinte este o zona foarte frumoasa, cu dealuri si munti, mult spatiu si foarte frumos. 
A.. si inca ceva. Ca sa locuiesti aici trebuie sa stii limba maghiara :)
Kosonom! Teshek poroncioni!


Orasul 15 - Odorheiul Secuiesc
Aici locuiesc secuii, se vorbestea maghiara la greu, oamenii sunt de treaba iar zona arata extraordinar. Magnifice sunt peisajele parca rupte din rai si splendide unduirile dealurilor verzi, de un verde, care te patrunde in ochi si in suflet si te face sa zambesti. Oameni gospodari, case mai vechi, dar bine intretinute. Frumos. 

In drum spre Odorhei. 

Orasul 14 - Sighisoara - 33.000
Ei... doar nu o sa scriu de Sighisoara cum ca are chestii vechi. As vrea sa scriu mai degraba ceva ce poate putini stim. In extrasezon, singur pe strazi, parca pare cam trist acest oras mic de 33.000  de oameni. Adevarul este ca oamenii astia nu prea au ce face. Chiar nu imi dau seama cu ce se ocupa. 33.000 de locuitori inseamna jumatate de stadion mare. 
Am auzit insa niste crestini intr-un parc. Cantau. Imi cam venea si mie sa cant cu ei, dar facusera un fel de "cerc" iar pe banci nu mai era loc, asa ca am vizitat o parte a orasului, in care nu mai fusesem. In oras e lniste, seamana cu un sat, iar pe dealuri locuiesc in parte tzigani. 


Mi-am mai luat si un "desfundator de ureche" - (vezi orasul 12- unde am facut eu sarituri). Mi-a intrat apa in ureche si in afara de un tiuit puternic tot timpul nu prea mai aud bine... semnele batranetilor. 
In rest am vazut un soarece mort pe strada, niste geamuri sparte si inca o placuta de mai jos. 

Zice "in amintirea lui Rolf Schser, nascut 1915 in Sighisoara". Era pe o banca, abia observabil. 
Ma gandeam cine o fi omul asta si ce legatura are banca aceasta cu el??? 
Si pana la urma ce mai conteaza? Inevitabil in momente din asta imi vin in cap o invazie de intrebari despre existenta, viata, moarte, cateva raspunsuri, si iar intrebari. 
Numele tau o sa apara undeva, la fel de mut ca cel de pe placuta asta, singurul merit in viata fiind acela ca te-ai nascut... unde te-ai nascut? Oare faci ceva cu viata ta? (nu e retorica, intrebarea). 

Orasul 13 - Sfantul Gheorghe
Gheorghe acesta este un oras, in care 75% din populatie stie si vorbeste limba maghiara. 
In dorinta mea acerba de a conversa cu acesti oameni, si manat fiind de foamea care ma incerca tot mai mult - am intrat intr-o shaormerie la strada. Pentru a-mi demonstra inca odata ca sunt eu, creierul meu a copt o intrebare cu care eram sigur ca voi capta atentia oamilor din shaorerie, care se uitau la mine ca la un strain. I-am intrebat deci "Cum se zice in ungureste la shaorma?" :)) "Shaorma" - au raspuns ei, zambind sec. Genialitatea intrebarilor a scazut brusc si a atins cote negative, odata cu urmatoarea intrebare victorioasa "Dar la Kebab?". Apoi mi-au spus cum se zice la aia si ailalta in ungureste si am avut o mica conversatie faina. Am zambit si am ras cu ei. Apoi am infulecat shaorma (ungureste "sha-or-ma") si bineinteles am dat pe mine. 

Cateva poze din Gheorghe

La plecare: in Gheorghe vremea e schimbatoare


In fata la shaormerie


Monument


Orasul 12 - BRASOV
Inapoi la origini. La mine acasa - orasul s-a scnimbat mult in ultimul timp: trafic, aglomeratie, fitze, prea multe masini cu numar de Bucuresti, prejudecati. Dar este orasul meu natal si este frumos. 

Am fost la piscina "Aqua Magic" din Brasov impreuna cu Cosmin. M-am dat pe topogan (tobogan?) de era sa cad, am stat la taifasuri in jacuzzi, am sarit bomba in bazin, am discutat, ne-am vaiatat - fiecare cu ale lui,  ne-am sfatuit unu pe altu cu sfaturi care mai de care mai intelepte. 
Ultima data cand am fost la Aqua Magic am vrut sa sar de la trambulina de 3 m si de 5 m. Si nu am putut. Mi-a fost frica, cu toate ca imi propusesem. M-am apropiat de margine si m-am uitat in jos, apoi am stiut ca nu voi sari si usurel, usurel m-am intors pe unde am urcat. 

Ieri am stitu ca trebuie sa sar, la fel ca data trecuta, am stiut ca o sa imi fie frica (si asa a si fost) si inainte sa sar mi-am prospus sa o fac indiferent de ce voi simti cand voi fi pe margine. Asta imi zicea si Cosmin - sa sar indiferent de circumstante. Ma gandeam cu groaza ca o sa fie un sentiment urat, de cadere in gol, de lovire a apei si va trebui sa am curaj.
A fost exact cum credeam ca o sa fie - greu. Dar am sarit de la 3 m. 
Stiu, stiu... e putin... asa ziceam si eu privind de jos. Dar cand esti sus lucrurile se schimba :)
Sper ca din asta sa invat ceva!

Data viitoare incerc sa sar de la 5m!


Orasul 11 - Bucuresti
In weekend am fost in Bucuresti, "acasa". Oboseala, sora-mea, Ikea, role, parc, biserica, prieteni, bucurie, oboseala, conferinta, amintiri, un pic somn. 

Ce este mai frumos decat sa pleci la drum dis de dmineata, sa simti aerul curat pe geam in limiste si armonie, sa conduci masina pe drumuir libere si frumoase?! Am plecat deci din Bucuresti luni dimineata cu speranta ca voi calatori in liniste, voi avea timp de gandire, cugetare, rugaciune. Speranta mea naiva s-a spulberat dupa primele 10 minute de condus. 

Bucuresti - oare unde or merge toti astia la ora asta?

Ajuns in Ploiesti, scapat in de aglomeratia din Bukale si cu speranta ca voi calatori in liniste... bla bla bla (copy paste de mai sus)...... dupa primele 10 minute de condus.

Rapuns corect: Ploiesti! Toti aia din Bucuresti merg la Ploiesti!
Am reusit sa ma enervez putin abia in Ploiesti. Am rezistat tot drumul de acasa pana in Ploiesti. Este o noua performanta pentru mine. 



Nu stiu cat de lung o sa fie postul asta - maratonul tocmai s-a prelungit. Saptamana asta chiar daca parea mai grea - parca a fost mai usoara. M-am simtit purtat de Dumnezeu, chiar daca nu prea m-am rugat, nu prea am citit. Ii multumesc Lui ca m-a trecut si de aceasta incercare.
Slava tie, Doamne. 

Orasul 10 - BOSTON-ul Romaniei
Botosani asta e un oras care credeam ca este cumva mai sarac, apoi pe la intrarea in BT mi s-a parut ca e mai bogat, apoi iar sarac. Am fost un pic si la plimbare prin oras, condus fiind de bastinasi, prieteni vechi :). 
Nu prea sunt multe de vazut, totusi exista o zona pietonala, oameni, ackshient, parcuri. Si chair intr-un parc, uimit fiind de zona inconjuratoare m-am asezat pe o banca foarte curata. Prea curata. Era proaspat vopsita :). Bine ca nu s-a luat nimic de pe banca pe mine - nu as fi vrut sa plec de acolo furand vopsea. 


Ceva fabrici de costume - produc doar pentru hexport. 5-6 milioane costa un costum cu eticheta de 350 EUR. Merita. Eu m-am cam zgarcit si nu mi-am luat, dar data viitoare merg cu microbuzu si le vand in Bucuresti. 

Banca cu pricina. 


O casa frunoasa. 

Pe drum inapoi m-am oprit in orasul - sato- comuna - "Flamanzi". Il voi numi:

Orasul 10.1 - FLAMANZI
Crezand ca sunt vreun mare medic stomatolog bastinasii m-au invitat sa le pasesc in cabinet, sa ma imbrac in medic si chiar sa realizez o extractie dentara :))

Eu - mare medic stomatolog.



Operatie reusita- pacientul mort

De aici am pornit mai departe pe drumul serpuind si plin de "petarde" - gropi adica, spre Iasi. 
Oboseala s-a  facut simtita mai ales in tren inapoi spre Bucuresti. 
In Iasi am mai facut cateva poze- m-am simtit putin vinovat ca in prima etapa de poze am fotografiat doar o intersectie. 

Ia ghiciti de unde este poza asta! Cine stie??????????


Da asta?


Intr-un final incursinea mea in Moldova si Bucovina a luat sfarsit. Am simtit un fel de mic regret ca plec, trebuie sa recunosc. Am ajuns in Bucuresti noaptea dupa 7 ore de durere de plictiseala. 


Orasul 9 - PUTNA
E o zona imbelsugata si frumoasa. Comparativ cu zona din sud a patriei noastre zona asta pare sa prospere cu fonduri din "strainatate" - cu preponderenta Anglia, Spania, Italia. Oricum e bine ingrijita si gospodara toata partea de la Suceava - Radauti - Putna. 
Am fost si pe la cateva fabrici de pantofi...  ce au cei de la Leonardo se gaseste aici la 90 RON perechea. Iar la reduceri - 50 RON.

Zona este frumoasa. Am intrat si in manastire si am intrat in vorba cu pictorul de acolo. Mare pictor Mihai asta. Picteaza interiorul manastirii Putna de 8 ani deja, si iarna picteaza biserici prin Iorania, Ierusalim, USA. Tare omul. 

In drum inapoi catre Suceava am trecut si pe la locuinta lui Daniil Sihastru. Nu stiu mare lucru despre el, dar mai jos sunt cateva poze cu locuinta lui. 

Zona aceasta rurala pare cea mai prospera din Romania.
Sunt foarte multe de spus, saptamanile acestea nu au fost usoare si cu siguranta am intalnit foarte multi oameni, am avut tot felul de experiente, si am mai cunoscut si eu tara mea. 

Manastirea Putna. 


Schita pentru o pictura bizantina din manastire. Dureaza cel putin 8-10 ani ca sa pictezi o biserica in stil bizantin, sa istorisesti evangheliile in pictura, precum si cateva intalmplari ale lui Stefan. Stefan cel Mare. 


Pictorul - am vorbit despre icoane, iconoclasti si un tratat despre invingerea iconoclastilor in sec 14. De fapt el a vorbit. Am apreciat deschiderea lui de a discuta. I-am facut un compliment legat de barba lui si am plecat :)


Aproape de Putna a locuit Daniil Sihastru. Pentru cine nu stie cine este sugerez www.wikipedia.com 
Orasul 8 - Radauti
Mai degraba am trecut prin Radauti, spre orasul 9, care este de fapt localitate- sat: Putna

Orasul 7 -SUCEAVA- la bucovineni acas.
I-am incurcat - le-am zis ca sunt moldoveni si s-au suparat pe mine. Pe drum spre Suceava am fost primit cu o "invazie de carabusi". Sute de carabusi "carnosi" si-au dat viata pe parbrizul masinii, sau au ramas cel putin handicapati.  Si erau mari... 
Am ajuns la un hotel foarte frumos si am fotografiat baia cu o super cabina de dus. Sunt roman si cum nu am mai vazut asa ceva decat in vitrine a trebuit sa intru si sa ma spal ... 1 ora seara si una dimineata :))
Asa curat nu am fost niciodata. 

Suceava se claseaza pana acum pe locul 1 in clasamentul oraselor. A intrecut pana si Craiova. 
Si acum sa il laud: Este exuberant de frumos orasul, minunatie extraordinara. Stateam pe un deal cu gura cascata putin si zambetul larg, aproape pana la ureci, cu care imi venea sa aplaud.
Este frumos ce sa mai.. si zona bogata frate... vile, viloantze, case.... sute... mii!!! Nu, nu exagerez! Sunt mii de vile frumoase... 
Acum cateva poze si de aici. (Vilele am uitat sa le fotografiez)

Carabus mort la benzinarie!


Baia, de care ziceam... curatenia de acum o voi compensa la vara pe munte :))


Pictura


Turn ... acolo unde e turnu asta e Mall-ul din Suceava. Usor de reperat.


Tot acolo.


Orasul 6 - IASI- la moldoveni acas.
Am mai fost odata in Iasi inainte sa incep sa fac poze. Si am vazut una, alta. De data asta am venit cu trinu, am poposit la McDonald's langa gara, am intrat in vorba cu un tip. Apoi mi-am vazut de lucru. Poze nu prea am...
Din pacate nu prea e acshient (accent). Dupa lucru am mers la Suceava la hotel. 


Seara spre Suceava...


Ziua in Iasi... Moldovenii si Bucovinenii conduc ok. Nu prea am vazut "petarzi" in trafic. 


Un restaurant fain la care am mancat. Foarte frumos amenajat cu bun gust si mobila, care se potriveste. 



Orasul (satul) 5 - BRADULETZ 
De 1 mai am fost cu tinerii din biserica la Braduletz - in jud. Arges. Iar pe autostrada, iar cu fundul pe scaun. Dar a fost  bine. 
Cateva cuvinte despre 1 mai: mici, carne, foc, ploaie, broaste, cai, balega, senin, "TRUST FALL", ploaie, toaleta turceasca, casa chirpici, masini, discutii, frig, frumos, meditatie, gandire, ploaie, oboseala, ma doare spatele. 

Dupa ploaie si furtuna, va veni o zi mai buna, soarele va straluci mai luminos....


Ploaie...ploua... apa, multa apa... noroi... ud.


hmm.... asa arata o planta crescuta pe langa usa unui WC turcesc, pe dinauntru )


Luminita de la capatul tunelului la lacul Vidraru. 


Poze din categoria "wai ce dreaaaagut". Si nu, nu am mancat-o pe gratar. 

Orasul 4 - SLATINA (+Dragasani)
Foame, stres, foame, stres. Iar intre timp aceste imagini. Ajuta importriva stresului. 

Culturi de rapita... In poze nu se vede foarte frumos, dar in realitate este din nou - hiperdeosebit.

Rapita


Alro Slatina, Pirelli Cord, industrie grea... oameni dati afara. Cam trist. 
Drumul bun. Peisajul frumos. 

Am observat ca atunci cand lucrezi mult cu partea stanga a creierului (logica, matematica...) partea dreapta (culori, creativitate) parca sta pe loc, iar cand are ocazia parca rabufneste.

Orasul 2 "reloaded" - CRAIOVA
Alte minunatii in Craiova - un fel de "Viena" in Romania - un peisaj pitoresc extraordinar. Frumos frumos, frumos. Eram extaziat aseara, nu stiu cum sa spun - extaziat. Ma uitam in jur, eram cu un prieten in Craiova - in cel mai mare parc natural din estul Europei. Era magnific, parca eram in alta lume, poate si de la oboseala... dar ceva de vis. Nota 10+. 
Cateva poze facute cu telemfonul meu - nu chiar modern. 

Lei + leoaice la gradina zoologica cumva. Foarte fain. Foarte mari animalele astea. 

Un pod. In parc.
De pe pod se vede asa.

Sub pod - multi nuferi. 


Copac...

Nu stiu de ce a fost asa de frumos. Poate si ca a fost nou, neasteptat, mi-a concentrat mintea de pe ce faceam pana atunci pe ceva total invaziv. Am fost cucerit usor, fara sa imi dau seama. As spune aproape ca a fost perfect. 


Ruine


Apus de soare peste apus de vieti


Orasul 3- FILIASI- "nici comuna - nici oras"

De fapt nu am fost chiar pana in Filiasi, doar Racari - un sat. Cam asa arata drumul - bun, drept, cu limitari de viteza de 50 km/h. Si chiar 40 km/h.

Orasul 2 - CRAIOVA
Acasa la olteni - agitatie, trafic, imbulzeli. Un politist a oprit pe unu' cu un BMW seria 5 cu geamuri fumurii. Baiatul - un fel de interlop autohton mai putin important ameninta, gesticula. Politistii dirijau traficul. 

Vom reveni cu detalii.

Fantana arteziana, copii, arhitectura frumos iluminata, statui frumoase, biserici vechi. Nu e Praga. E Craiova. 




Foarte frumos. Te face sa zambesti uitandu-te in gol.

Orasul 1 - CARACAL
Trezire de dimineata la 4, prins trenu la 5:45, dormit in tren, trezit in Caracal. 
Cica e adevarat, cu toate ca nu am vazut eu cu ochisorii mei, ca puscaria este pe strada libertatii, cimitirul pe strada invierii - dar pana la urma ce este asa de ciudat in chestia asta? Suna mai bine decat "strada mortii" sau "strada inchisorii", nu?

Apoi cica in Caracal s-ar fi rasturnat caruta cu prosti, asa am auzit. Well... daca stam sa analizam problema mai in detaliu, daca chiar asa ar fi fost, atunci vedem ca s-au raspandit foarte mult prin toate orasele, in Caracal ramanand destul de putini!

Am cunoscut cativa oameni sinceri, de treaba, faini. Strazile sunt "petarde" si cica Caracalul ar fi foarte intortocheat. "Dane  - daca vrei sa te pierzi mergi in Caracal" - o alta vorba tare. 

In rest peisaj foarte frumos, cer senin, minunat.








Flag counter?

free counters

Stat