Adica intrebare sau intrebari.
Acesta este un post pentru intrebari sau discutii fara sa exista o anumita tema.
Nu stiu cati oameni citesc acest blog, de ce il citesc, dar am observat ca pe cativa ii ajuta. Chiar m-am si intalnit cu o parte din cititori. Ce nu stiu cei cu care m-am intalnit la mall vitan este ca m-am intalnit si cu altcineva, o persoana pe care nu o cunosteam inainte... si am avut o discutie X ( nu degeaba se numeste blogul discussion X).
V-as ruga ca daca va faceti curaj sa postati intrebari sa fie gandite, simtite, bune, sa putem avea un dialog.
Hai sa vedem daca merge.
Dan
Acesta este un post pentru intrebari sau discutii fara sa exista o anumita tema.
Nu stiu cati oameni citesc acest blog, de ce il citesc, dar am observat ca pe cativa ii ajuta. Chiar m-am si intalnit cu o parte din cititori. Ce nu stiu cei cu care m-am intalnit la mall vitan este ca m-am intalnit si cu altcineva, o persoana pe care nu o cunosteam inainte... si am avut o discutie X ( nu degeaba se numeste blogul discussion X).
V-as ruga ca daca va faceti curaj sa postati intrebari sa fie gandite, simtite, bune, sa putem avea un dialog.
Hai sa vedem daca merge.
Dan
34 de comentarii:
Hei, am eu o intrebare-curiozitate pentru tine(pentru voi):Ce te(va) emotioneaza pana la lacrimi in viata aceasta? Si mai am si alte intrebari, dar poate alta data.
Hei, am eu o intrebare-curiozitate pentru tine(pentru voi):Ce te(va) emotioneaza pana la lacrimi in viata aceasta? Si mai am si alte intrebari, dar poate alta data.
Salut Soul
ma bucur ca ai scris
1. Vina mea sau dezamagirea altora cu privire la mine, dezamagirea sau parerea mea de rau cu privire la ei ma face sa plang.
Cand eram mic si faceam o prostie mai primeam bataie si plangeam cateodata. Dar nu de durere ci de din cauza de vina. Pedeapsa era incomparabil de blanda fata de vina pe care o simteam si de dezamagirea profunda pe care o citeam pe fata parintilor.
Asa ca datorita prostiei eram ma simteam despartit de dragostea parintilor mei - asa credeam eu.
Cand nu ma simteam vinovat nu puteam fi convins ca sunt vinovat si pedepsele nu prea funcionau.
2. Am lacrimat odata la un film, da am uitat care :)
Cred ca sunt si altele.
d
Eu am plans in diferite imprejurari. In majoritatea cazurilor am plans pentru ca am vazut suferinta oamenilor, sau am banuit ce se intampla in sufletul unei persoane si ce il doare, fapt pentru care nu ma puteam abtine sa nu plang.
Un film la care am plans de fiecare data cand l-am vazut este "Most".
Ma doare sa-i vad pe acei oameni idiferenti... si cu toate ca nu pot intelege pe deplin durerea Tatalui ceresc, plang cand il vad pe acel tata plangand dupa fiul sau.
Si la sfarsit ma bucur si eu.
http://vids.myspace.com/index.cfm?fuseaction=vids.individual&videoid=45575377
Sinceritatea ta si faptul ca esti foarte personal de multe ori in postarile tale, e ca un cadou pentru mine.
Ceea ce ma emotioneaza pe mine este atunci cand cuiva II PASA, oameni necunoscuti care se ajuta sau te ajuta neconditionat, unitatea oamenilor, durerea celor pe care ii iubesc, iertarea instanta a unui copil fata de un adult care l-a ranit, cele doua bunici scumpe pe care le vizitez, plansul copiilor, o mama, sot, sora care doneaza un rinichi cuiva drag si muuulte altele...
Cate lectii ne pot da copiii! Ei chiar stiu sa ierte si sa-si faca prieteni adevarati intr-un timp foarte scurt.
Am fost uimita cand un grup de copii a alergat spre mine pentru ca sa ma imbratiseze, desi nu ma stiau.
Ps. 134:2
O alta intrebare.E clar ca iubesti muntele, chiar acum esti la ski. Esti aventuros(aventurier) si temerar si ai multa experienta. Vara trecuta ne povesteai despre un ritm de mers constant pe care trebuie sa-l ai cand urci pe munte, ca sa rezisti.
Sunt cateva lectii de viata, pe care le-ai invatat pe munte si care te ajuta si in viata de zi cu zi, legate poate de resurse, obstacole, efort, obiective, decizii sau suisuri si coborasuri?
Imi place muntele dar e fain si la mare, chiar asa multa experienta nu am si nu stiu in ce fel sunt temerar.
Dar sunt multe lectii pe care le-am invatat pe munte si cred ca ar trebui sa scriu mai mult despre asta.
Acum sunt pe munte :)
d
Dan, m-ai rugat sa-ti reamintesc de emisiunea Cuvinte asortate. In fiecare vineri de la ora 21.00 pe radioplaylist(www.rve.ro). Sa fii indulgent cu criticile:P
Andreea Mitrica
Andreea - si emisiunea Dianei la ce ora e?
D
Da, da, temerar=curajos si cu experienta in comparatie cu mine(nu-mi prea place sa risc).Si ce ma tot contrazici daca in aceasta lumina te vad eu? Spiritul critic imi e mult mai la indemana, dar ma straduiesc ca, macar in conversatiile cu altii sa fiu pozitiva, binevoitoare si fara sageti otravite.Stii cum se spune, cinci lucruri bune inaintea unei vorbe de critica.
Dan-emisiunea Dianei este in fiecare joi de la ora 19.30.
ceea ce I was privire pentru, multumesc
The Woodcutter's Wisdom
by Max Lucado
Once there was an old man who lived in a tiny village. Although poor, he was envied by all, for he owned a beautiful white horse. Even the king coveted his treasure. A horse like this had never been seen before—such was its splendor, its majesty, its strength.
People offered fabulous prices for the steed, but the old man always refused. "This horse is not a horse to me," he would tell them. "It is a person. How could you sell a person? He is a friend, not a possession. How could you sell a friend?" The man was poor and the temptation was great. But he never sold the horse.
One morning he found that the horse was not in the stable. All the village came to see him. "You old fool," they scoffed, "we told you that someone would steal your horse. We warned you that you would be robbed. You are so poor. How could you ever hope to protect such a valuable animal? It would have been better to have sold him. You could have gotten whatever price you wanted. No amount would have been too high. Now the horse is gone, and you've been cursed with misfortune."
The old man responded, "Don't speak too quickly. Say only that the horse is not in the stable. That is all we know; the rest is judgment. If I've been cursed or not, how can you know? How can you judge?"
The people contested, "Don't make us out to be fools! We may not be philosophers, but great philosophy is not needed. The simple fact that your horse is gone is a curse."
The old man spoke again. "All I know is that the stable is empty, and the horse is gone. The rest I don't know. Whether it be a curse or a blessing, I can't say. All we can see is a fragment. Who can say what will come next?"
The people of the village laughed. They thought that the man was crazy. They had always thought he was a fool; if he wasn't, he would have sold the horse and lived off the money. But instead, he was a poor woodcutter, an old man still cutting firewood and dragging it out of the forest and selling it. He lived hand to mouth in the misery of poverty. Now he had proven that he was, indeed, a fool.
After fifteen days, the horse returned. He hadn't been stolen; he had run away into the forest. Not only had he returned, he had brought a dozen wild horses with him. Once again the village people gathered around the woodcutter and spoke. "Old man, you were right and we were wrong. What we thought was a curse was a blessing. Please forgive us."
The man responded, "Once again, you go too far. Say only that the horse is back. State only that a dozen horses returned with him, but don't judge. How do you know if this is a blessing or not? You see only a fragment. Unless you know the whole story, how can you judge? You read only one page of a book. Can you judge the whole book? You read only one word of a phrase. Can you understand the entire phrase?
"Life is so vast, yet you judge all of life with one page or one word. All you have is a fragment! Don't say that this is a blessing. No one knows. I am content with what I know. I am not perturbed by what I don't."
"Maybe the old man is right," they said to one another. So they said little. But down deep, they knew he was wrong. They knew it was a blessing. Twelve wild horses had returned with one horse. With a little bit of work, the animals could be broken and trained and sold for much money.
The old man had a son, an only son. The young man began to break the wild horses. After a few days, he fell from one of the horses and broke both legs. Once again the villagers gathered around the old man and cast their judgments.
"You were right," they said. "You proved you were right. The dozen horses were not a blessing. They were a curse. Your only son has broken his legs, and now in your old age you have no one to help you. Now you are poorer than ever."
The old man spoke again. "You people are obsessed with judging. Don't go so far. Say only that my son broke his legs. Who knows if it is a blessing or a curse? No one knows. We only have a fragment. Life comes in fragments."
It so happened that a few weeks later the country engaged in war against a neighboring country. All the young men of the village were required to join the army. Only the son of the old man was excluded, because he was injured. Once again the people gathered around the old man, crying and screaming because their sons had been taken. There was little chance that they would return. The enemy was strong, and the war would be a losing struggle. They would never see their sons again.
"You were right, old man," they wept. "God knows you were right. This proves it. Your son's accident was a blessing. His legs may be broken, but at least he is with you. Our sons are gone forever."
The old man spoke again. "It is impossible to talk with you. You always draw conclusions. No one knows. Say only this: Your sons had to go to war, and mine did not. No one knows if it is a blessing or a curse. No one is wise enough to know. Only God knows."
The old man was right. We only have a fragment. Life's mishaps and horrors are only a page out of a grand book. We must be slow about drawing conclusions. We must reserve judgment on life's storms until we know the whole story.
Excerpted fromI don't know where the woodcutter learned his patience. Perhaps from another woodcutter in Galilee. For it was the Carpenter who said it best:
"Do not worry about tomorrow, for tomorrow will worry about itself." (Mt. 6:34)
He should know. He is the Author of our story. And he has already written the final chapter.
M-am gantit ca-ti va prinde bine. :)
tot crestina
Pasti binecuvantat!
Bine te-ai gandit.
d
Citeam despre menirea acestei rubrici...
What are friends for?
Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. - Proverbele 18:24
Azi ma intreb la ce sunt buni prietenii.
Cine isi face multi prieteni spre paguba lui ii face, zicea inteleptul Solomon, dar eu cred ca exista si o reciproca: cel ce nu isi face prieteni va fi singur si nefericit.
Este un prieten care tine la tine mai mult ca un frate. Cine este acest prieten? Si de ce ramane El prieten chiar si atunci cand eu nu petrec timp cu El, si cand Il neglijez?
Azi sunt suparata, abatuta, chiar apasata. Ma implic atat de mult in relatiile pe care le fac, tin atat de mult cont de sentimentele celor din jurul meu, imi pasa atat de mult de ranile celor din jurul meu, incat de atatea ori uit sa "imi scimb pozitia" si raman in acelasi loc, facand "bataturi" in propriu-mi corp, in propria-mi viata. Acest lucru imi provoaca durere.
Azi am fost intrebata daca sunt buna cu mine insumi.
Sunt eu oare tandra fata de mine, ma iubesc eu atat de mult cat ar trebui?
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"
Cat ma iubesc pe mine? Daca nu ma iubesc pe mine indeajuns si intr-o maniera corecta, atunci nu voi sti cat de mult sa-i iubesc pe cei din jurul meu, voi avea fata de ei o dragoste care ma va rani pe mine.
Dar am un prieten care tine la mine mai mult ca un frate. Si acel prieten e ISUS.
Multumesc, Isuse, pentru prietenia si tandretea TA. Multumesc ca Ti-ai dat viata pentru mine si Iti multumesc ca ma iubesti asa plina de rani si bataturi. Si Iti multumesc ca te ingrijesti de ele si de vindecarea lor.
Tudor Arghezi spunea: "Nu stiam ca ma voi vindeca de mine prin Tine."
Vindeca-ma, Tu, Isuse, de mine prin Tine, si ajuta-ma sa nu imi mai fac rani si bataturi atat de des.
Multumesc de prietenia Ta, Isuse. :):)
Cu drag prietena Ta,
_ _ _ _ _ _ _ _ _ xx
Asta e o particica din viata mea.
Salut
Ai scris frumos. Si citesti si poezii...
Cu prietenii e greu, doar stii si tu si bine zici.
Pentru ca, asa cum zice si Ieremia - blestemat este omul care se increde in om - si cred ca se refera atat la increderea in sine cat si la increderea in altii.
- binecuvantat este omul care se increde in Domnul. Asa cum ziceai si tu.
"What are friends for?" - sa existe cineva fata de care sa iti manifesti dragostea atunci cand nu merita!
Cred ca si intristarea isi are sensul ei, mai ales daca duce la cercetare si pocainta.
Bunatatea fata de noi insine o putem experimenta doar daca nu avem chiar o parere extrem de proasta despre noi insine. Iar parerea de obicei vine din ce simt.
Mai important decat ce simt este cine stiu ca sunt. Iar daca sunt acceptat/ acceptabil inaintea lui Dumnezeu, atunci o mica respingere sau acceptare din partea prietenilor nu prea mai conteaza.
Cred ca de acolo si "dragoste neconditionata", adica fara conditii - nici bune, nici rele.
Multumesc si eu lui Dumnezeu pentru prietenia cu mine, prietenie pe care cu siguranta nu o merit.
D
Stiam ca asta va fi raspunsul (Ai scris frumos). Asa spui de fiecare data.
Atunci cand am scris eram destul de suparata. Am scris mai intai pe blogul meu si nu a mers, asa ca m-am gandit ca daca voi inpartasi va fi mai bine (si a functionat oarecum).
O alta menire, a ceea ce scrisesem, era ca sa fiu un fel de “Natan” cu “David”, si sa-ti vorbesc in pilde.
Reusesti sa ma bulversezi si sa ma enervezi destul de des, dar la fel de usor stii sa te faci si iertat.
Faci multe lucruri cu buna intentie, de cele mai multe ori, dar uneori oamenii nu vad intentia ta buna, vad/aud ceea ce faci/spui. Si ceea ce ma uimeste este ca nu iti mai amintesti. Poate, uneori ar trebui sa dai mai multa atentie.
Poate ti-am raspuns cam dur si n-ar fi trebuit, tinand cont ca mi-a trecut deja si ai stiut sa te faci iertat.
Esti o persoana deosebita
xx
Salut Nathan...
Ce sa iti zic -uneori scrii frumos.
- Care e bloogul tau?
- Nu mai sunt tanar, uit... ce sa fac...
- In general oamenii vad ce vor sa vada si nu vad ce nu vor sa vada.
Avand in vedere ce mi-ai scris, iar eu nestiind cine esti te invit, daca vrei sa vorbim mai clar, sa ma contactezi pe mail/ telefon/ verbal.
Te salut cu 1 Samuel 17,v 28-30
nu am curaj sa fac asta.
never mind.
Nu a mai pus nimeni intrebari de mult timp...
Atunci astept raspunsuri.
Dan
Esti o persoana foarte talentata si puternica. Asa te percep cei ce te cunosc, te vad. Cum ajungi sau ce te face sa fii deprimat, sau melancolic?
Salut.
1. Zi si tu un nume, o litera, o cifra... ceva, ca sa nu am impresia ca vorbesc cu un robot pe nume Anonim.
2. Am un raspuns lung pentru intrebarea ta. Chiar vrei sa stii?
D
Da, as vrea sa stiu.
T
Salut T
Daca vrei sa afli, stii unde ma gasesti, sau cum sa dai de mine.
Daca nu, nu. Sunt curios ce vei face :)
Dan
Nu vrei sa mai fii vulnerabil si sa te expui pe blog, sau ... nu prea-ti place ideea de roboti anonimi, uneori numerotati (cu sau fara cifre, cu sau fara litere, cu sau fara nume, etc), sau ... sau ... sau...
Ramai curios in continuare :))
Fiecare cu cate o curiozitate, ca sa fie echitabil :))
Si totusi, daca ma gandesc mai mult, cred ca pot sa te fac sa zici daca insist mai mult.
Ce zici? :))
Hai ca repet intrebarea. Cum ajungi sau ce te face sa fii deprimat, sau melancolic?
Poate ne-ar prinde bine sa stim. Poate te-ar ajuta.
T. :)
Nu era intrebare retorica. :(
:)
Salutare T
well... se pare ca trebuie sa repet raspunsul :)
Zic, in concluzie, sa o lasam asa. Unele lucruri trebuie sa ramana ascunse, altele trebuie sa iasa la iveala
seara faina,
Dan
"If I perish, I perish" - Major Ian Thomas - suna interesant cartea asta. Poti sa faci un rezumat a ei?
Salut
uite rezumatul cartii. Probabil rezumatul meu are lacune destul de mari. Sper totusi sa iti poti face o parere buna despre carte.
dan
http://www.scribd.com/doc/72769366/If-I-Perish-I-Perish
Mda, mi-ar placea sa citesc cartea.
Trimiteți un comentariu