100 ?

Introducere la introducere
Nu, nu e vorba de filmul "300" cu spartanii impartit la 3, ci de postul cu numarul 100. Acum vad si eu. Azi m-am intalnit cu cineva si zicea ca a citit acest blog in totalitate. Wow... 99 de posturi in 2 ani si le-a citit. Zicea ca le-a citit si pe cele bune si pe "celelalte", dar parea ca s-a bucurat cand imi zicea si m-am bucurat de bucuria lui.
Cu siguranta am parti bune si altele si mai proaste :) si nu trebuie sa citesti mult sa iti dai seama.
Cu ocazia postului 100 ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce e scris aici, pentru aceia care m-au incurajat, pentru aceia care m-au descurajat si pentru aceia care mi-au aratat punctele mele mai slabe. Sper (activ), si ma rog pentru ca trasaturile mele de caracter sa semene mai mult cu cele ale Aceluia care imi este Cap.

Introducere
Dupa o zi frumoasa ieri (obiectiv vorbind), care s-a sfarsit destul de prost pentru mine (subiectiv vorbind) am avut o noapte de cugetare si somn bun acasa. Ce bine e acasa.

Azi dimineata am fost la un prieten de care imi era dor impreuna cu alti prieteni de care imi era dor, sa muncim fizic (adica nu cu degetele la tastatura - ci cu noroi, aer rece, hei -rup si altele).
Parea ca am inceput ziua prost, si de fapt nu parea ci asa era, ca sa fiu sincer :). Apoi am mai facut una - alta si s-a facut 12.
Dar nerabdarea de a-i vedea pe ei, prietenii mei si bucuria de a fi acasa m-au motivat. Pe drum era soare dar pe masura ce mergeam s-a facut ceata, o ceata densa si despre asta vroiam sa povestesc putin.

Partea principala
Ma bucuram de drum, de prieteni... si deodata ... zbang! Ceata deasa. Nu mi-am dat seama ca am intrat in ceata, fiindca nu a fost deodata ci foarte subtil, temperat, usor, lin...
M-am oprit. Soarele se mai vedea, dar abia atunci am realizat ca nu vad nimic din peisajul minunat din jurul meu. Cata orbire - sa nu iti dai seama ca esti in ceata! Soarele era distant, dar era acolo si se vedea, insa nu avea putere sa lumineze...

Am facut si o poza....

Apoi, dupa ce am oprit masina pentru poza am plecat mai departe, putin confuz. S-a luminat treptat, pana cand s-a luminat de tot. Si vai, vai ce frumos! Ce minunat! Aproape chiuiam de bucurie in masina (eram singur). Nici nu stiu de ce eram invadat de un asa sentiment.
I-am multumit lui Dumnezeu pentru peisaj.

Am ajuns acolo, la Rasnov, si i-am vazut si pe ei, in acest peisaj! Ce minunat. Nu... nu m-am putut abtine si m-am bucurat cu chiote! :)
Ziceam: "Ce frumos e, nu vedeti? Nu vedeti ce frumos e? Nu vedeti ce aveti aici?"

Si toate astea dupa ziua proasta de ieri, ceata de mai devreme.

Explicatie
Fac legatura cu Harul lui Dumnezeu. Asta inseamna Har - sa faci ceva prost, rau, gresit si Dumezeu nu numai sa nu te pedepseasca (ceea ce ar fi mila) dar sa iti dea ceva minunat, extraordinar. Sa iti dea iertare si viata.
Il laud pe El pentru ca este minunat, Il laud pe El pentru ca iarta si imi da Har mult cand eu nu merit, si niciodata nu am meritat, nu merit, nu voi merita. Iata cat de frumos este Dumnezeu.

Vazand aceste lucruri de azi si gandindu-ma la ele pot declara cu fermitate ca nu inteleg, nu pot intelege de ce cineva ar putea spune vreodata ca nu exista Dumnezeu, asa ca zic si eu mai departe: "Gustati sa vedeti cat de bun este Domnu!"

Dan

Is christian life difficult?

Update!
Intrebarea aceasta in legatura cu viata crestina nu mi-a venit mie. Am preluat-o de altundeva si mi s-a parut interesanta. Viata este grea - cam asta era concluzia si de acolo.
Si aceasta este concluzia si la noi. Ca este grea.

De ce este un lucru greu pentru tine ( in general)?
Pentru ca lipseste dorinta de a face acel lucru, sau ai dorinta, dar nu ai resursele.
De exemplu: sa greblezi toamna in parcul din fata blocului - ai cam avea resurse (grebla, lopata) dar nu ai chef. Ar fi greu sa te trezesti dimineata sa faci ceva ce nu prea ai chef sa faci, nu?
SAU ai dorinta - dar nu ai grebla si lopata. Ar fi si mai greu sa greblezi cu mana.
Este posibil ca exemplu meu sa poata fi imbunatatit, dar cred ca ne-am prins de idee.

Poate asa este si cu viata asta.
De ce ne este greu sa tragem la jugul, despre care Prietenul nostru spune ca este usor? De ce imi e mie greu? Poate pentru ca pierd din vedere tinta, scopul si ma uit la lucruri ne-esentiale.
Adica - revenind la exemplul meu cu grebla - pentru 10.000 EUR mi-ar veni si chef instant, si cumva as face rost si de grebla si lopata, sau as grebla cu mainile pana mi-ar da sangele!
Sa vina cineva la mine sa imi zica - Dan iti dau 10.000 EUR daca greblezi parcul. Sau nu bani, dar sa imi promita ceva si mai bun - si nu imi da acum, ci in viitor. Desigur ca ar trebui sa fie o Persoana de incredere. Ce promite sa si faca.

Viata de credinta este grea pentru ca nu am credinta. Iar daca as avea mai multa credinta tot grea ar fi, dar nu ar conta asa de mult, cum conteaza acum. Viata - nu doar cea de credinta cred ca este grea.

Spre deosebire de Andreea (vezi comentarii) pentru mine viata pare ca este grea. Adica pe langa lucrurile care ti se intampla si nu le poti controla (iti sare un caine in fata masinii....) mai sunt si cele pe care le puteam contorla, le aveam in mana... pana cand le-am strunit gresit, iar acum suportam consecintele, si desigur mai este o lupta cu obisnuintele noastre de a ne supune pacatului... si inca altele.


Old part
De obicei eu scriu - mai bine sau mai rau - despre evenimente, metafore, idei experimentate de mine. Dumneavoastra (voi) imi mai scrieti un mic comentariu, la care eu cateodata nu raspund si cateodata este nepoliticos. Invat si eu sa fiu mai ascultator la nevoile altora si mi-am propus sa fiu mai activ.

Cum e viata noastra?
Sa analizam cum ati votat pana acum, cu scopul de a incepe o discutie:
7 - oameni (printre care si eu) - credem ca viata de credinta este dificila;
3 - oameni spun ca nu, viata de credinta nu este dificiala;
2 - oameni nu stiu exact - ba e dificila, ba e usoara si nu se pot decide :)

Presupun ca fiecare a votat doar o singura data, deci ar fi 12 oameni care au votat si inca 3-4 (sa zicem) care au citit, dar nu au votat.

Concluzie
As vrea sa va rog pe fiecare in parte sa scrieti o mica fraza (sau mai multe) in care sa si argumentati de ce credeti ca viata de credinta este grea, usoara, sau de ce nu sunteti siguri...
Daca nu ati votat nimic, scrieti totusi ce parere aveti despre viata in general, sau despre acest subiect. M-as bucura de o discutie cat mai ampla.

Dan

Cold shower

Romania este aici si este rece. Un dus rece!
Dusul rece ne trezeste din starea de somnolenta si ne deschide ochii. Dar cu ce pret! Durere, tipete! Suntem mai trezi ca niciodata. Si parca ne pare rau ca dormeam cu ochii deschisii. Probabil asemenea unui soldat pus de veghe intr-un turn. Nu se intampla nimic pentru ore si ore in sir, nopti una dupa alta. Dar inamicul lui sta si pandeste si asteapta momentul oportun. Are timp, iar cand ne asteptam mai putin vine la noi direct, drept, fara ascunzis si stie cat de adormiti suntem. Unii dintre voi stiu despre ce vorbesc.

Weekedul acesta m-am gandit destul de mult la cateva texte din Biblie.
1 Ioan 1:9 Daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

Ioan 15:2 Pe orice mladita care este in Mine si n-aduce roada El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada.


Iertarea pacatelor
1. Primul pas spre iertarea pacatelor este marturisirea. Cui sa marturisim?
Lui Dumnezeu trebuie sa ii marturisim pacatele noastre. Cand stam sa ne gandim nu am facut cine stie ce... dar cand incepem sa enumeram... Nu cred ca ducem lipsa de inspiratie.
Marturisirea vine si cu o atitudine de parere de rau, cu un sentiment de vina, care uneori este asa de puternic incat iertarea lui Dumnezeu nu este acceptata de noi.

2. Iertarea pacatelor vine impreuna cu un alt proces: curatirea. Cum cureti o floare, cum cureti o vie sau un pom? Vie nu am curatat niciodata dar un pom da. Ii tai crengile care au crescut prea mari sau in directia gresita. Daca vrei sa dai o anumita forma unui pom (mar de exemplu) si sa il cresti intr-o anumita directie ii tai crengile care sunt fie prea strambe, prea aproape de pamant si care nu arata cum vrei tu.
Oare pomul ce zice cand ii tai crengile? Auuuuuu - asta zice. Si se intreaba de ce tu- om rau - vii si il masacrezi.

Asa este si cu Dumnezeu - ne iarta pacatele - si ne curateste ca sa putem aduce fructe/ roada. Si curatirea asta nu ne prea convine, pentru ca noi vrem sa crestem in directii care lui Dumnezeu nu ii plac. Vedem din primele 2 texte cum viticultorul - adica Dumnezeu insusi - este activ implicat in vietile roditoare si neroditoare.

Un nou inceput
Isaia 43:18-19
Nu va mai gandit la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.

Azi e luni, o noua zi din vietile noastre. Dumnezeu nu doarme (ca noi) si nu are nevoie de un dus rece. Dar daca nu suntem atenti pacatul se strecoara in vietile noastre si ataca la momentul inportun pentru noi, cand suntem la granita dintre vis si realitate. Iar atacul este eficient.

Insa odata cu curatia si iertarea pacatelor Dumnezeu ne spune sa ne uitam inainte, nu inapoi. Sa nu ramanem cramponati in propriul nostru esec. Cateodata e mai usor sa ne vaicarim, sa ne complacem in starea aceasta. Stiu si eu si stiu ca stiti si voi. Dar Dumnezeu este mare. El face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase. Rauri - acolo unde nu este apa, daremite apa curgatoare.

Dan

Merge omul, merge, dar se mai intoarce si acasa

http://translate.google.com/#

Merge omul merge, dar se mai intoarce si acasa
Proverbul vechi care zice "Calatorului ii sade bine cu drumul" este fals. Drumul este obositor si greu, dar destinatia este importanta. As spune mai degraba ca calatorului (observati cacofonia) iubeste mai mult destinatia decat drumul. :)

Am ajuns inapoi in Romanica, in ciuda asteptarilor mele. Drumul intors a fost mai usor decat la dus, dar totusi lung si greu.
Am mers 15 ore cu trenul, apoi am petrecut o zi in aglomeratia din Calcuta si in final am pornit spre aeroport. 2 ore de asteptat in aeroport + 5 ore de zburat ne-au adus in Dubai, unde am pierdut timpul prin magazine si am dormit ca boschetarii dupa niste banci in zona cu mochete. In total am stat in Dubai 12 ore. Apoi inca 5 ore de zbor ne-au dus la Istanbul, iar dupa inca 4 ore de stat aici ne-am pornit spre Bucuresti. Drumul a mai durat o ora.
De la Aeroport a mai durat inca 1 ora jumate pana acasa.
Si ce bine e acasa.
Total = cam 45 de ore.

Azi dimineata m-am trezit la 3. Inca sunt putin defazat si uimit de frigul din Romania, mirat de faptul ca nu sunt in India.
M-a sunat cineva din Bucuresti ieri si m-a trezit din somn. Nu stiam in ce tara sunt, cat e ceasul si ma gandeam doar cat costa apelul international. Nu stiam daca dorm si visez ca sunt in India, sau chair sunt in India si visez ca sunt in Romania... A fost ciudat :))

A fost o experienta unica, deosebita, emotionala, grea, cu multe lectii pentru mine.
Dumnezeu m-a invatat sa fiu ascultator de El, sa ma incred in El si sa fiu multumitor.

Ma bucur in primul rand pentru Daniel, misionarul la care am fost, pentru caldura cu care ne-a primit, pentru ce ne-a invatat si pentru ce ne-a invatat Dumnezeu insusi. Pentru ca El ne-a onorat prin a ne pune sa ii marturisim Evanghelia si numele Lui si ne-a folosit in slujba Lui.

Asadar vin bucuros, nedumerit de viata din Romania, cu multe intrebari cu care Domnul m-a cercetat, cu nadejde, cu putine raspunsuri (dar importante), cu haine si cadouri si mai ales - cu multumire.
Suntem mai multi care vom purta in rugaciune pe prietenul nostru si tara aceasta asa de mare si cu asa de multi oameni.

Bye- bye India. Ne vedem la anul :)

Dan