Niciodata singur

 Dragi prieteni, iata primele poze puse pe blog. La noi netu merge cam nasol.

In India nu esti niciodata singur. Tot timpul cineva este cu tine. Nici in jungla nu sunt singur. Milioane de paianjeni, furnici si alte "bazdaganii" misuna peste mine, pe mine si pe sub mine.

Totul este foarte frumos si imi dau seama cu cat stau mai mult aici cat de frumoasa este tara asta. Ar trebui un an-doi ca sa o explorezi asa cat de cat.

In India am avut cateva experiente inedite foarte frumoase.
1. Am invatat sa merg  cu moticicleta. Cu moticicleta unui nou prieten de aici. Minunat, fabulos. Am mers cu 45 km/h. Cu gura deschisa de la o ureche la alta inghiteam aer indian impreuna cu gaze. Dar nu ma puteam opri.

2. Pentru prima data in viata mea am in posesie o bicicleta noua. Indiana. Cantareste o jumatate de tona, este rigida, dar foarte confortabila. Porneste greu dar merge bine. Ne deplasam pe aici cu bicicletele dintr-un sat in altul.

Nu cred ca majoritate turistilor in India experimenteaza frumusetea rurala a indiei de pe saua unei biciclete indiene. Este fabulos, minunat.

 Lan de orez. Pozele se incarca greu si de asta pot pune doar cateva. Am mai multe.

3. Era sa uit. Prima mustata din viata mea. Un prim plan nu am indraznit sa pun ca era prea... ciudat.
4. Prina data cand am fost la un barbier si m-a tuns cu o tunsoare indiana, m-a barbierit ca pe vremea lu bunicu si mi-a ajustat mustata hidoasa. A facut-o mai frumoasa, dar nu am poze acum.

Nu stiu cand ma intorc. Cu ajutorul lui Dumnezeu si doar al lui sper ca in prima saptamana din decembrie sa pup solul romanesc din Romania si sa ma bucur de cultura mea. Asa cum e.

Pe toti cei care cititi blogu, fie ca credeti in Dumnezeu, fie ca nu credeti - va salut cu Psalmul 139.

D

Jungla

Dragi  cititori
Am vesti din India. Este complicat cum am ajuns aici pana la urma, dupa un drum istovitor, dupa ceva peripetii pe drum.

Posed prima mea bicicleta noua, indiana pentru ce fac aici, vizite, discutii... multe lucruri sunt cunoscute de anul trecut, altele noi... Sunt impresionat ca oamenii isi amintesc de mine, de cum ma cheama si sunt foarte bucurosi sa ma vada. Multi dintre cei de anul trecut au tot intrebat de mine - cand ma intorc.

Saptamana asta am fost in jungla, in sate si as vrea sa pun pe blog cateva lucruri din jurnalul, pe care il tin.
Nu am pozele transferate pe calculator si sper sa gasesc timp sa impartasesc cateva lucruri cu voi.

D

VIN...

"Draga India

Stiu ca a trecut ceva timp de cand ne-am vazut ultima data, dar as vrea sa stii ca nu te-am uitat. Si cred ca nici tu pe mine. Ma bucur ca am mai comunicat in ultimul an, dar este mai frumos cand ne si vedem. M-am tot gandit la tine in ultima perioada...

Am vesti bune pentru noi! Stiu ca ma astepti si tu, de cand ti-am spus ca este posibl sa revin anul acesta. Mai ai putina rabdare. Revederea noastra se apropie, asteptarea va lua sfarsit destul de curand. Acum sunt ocupat cu ultimele pregatiri si ma gandesc ce sa iti aduc. Sunt putin bolnav si am planificat, replanificat si re-re...- replanificat totul. Daca totul merge bine si voi fi sanatos ne intalnim saptamana viitoare. Abia astept :)

De anul trecut de cand te-am vazut prima data m-ai marcat si am povestit despre tine si altora. Anul acesta vreau sa te prezint catorva prieteni care sunt dornici sa te intalneasca personal. Asa ca ma vor insoti si ei.

Cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom revedea cu bine.

Cu drag
Dan"

:)

94

"Ce faci azi?"

"Merg pana in bucatarie."

"Si maine?"

"Ma intorc." :))

Ager la 94 de ani.

Ieri am ajuns la un domn in varsta de 94 de ani. A trebuit sa o aduc acasa pe sotia lui (88 ani), care a fost 2 saptamani la spital la gerovital, sau asa ceva. Mi-a placut purtarea lui si mi-au placut cuvintele lui.

Acest domn are 94 de ani, remarcabil. Cu mintea agera, prezenta, el arata ca un tinerel de 70 de ani.Dupa ce a pupat-o pe sotia lui si a imbratisat-o cu o mana (in cealalta avea un fel de baston metalic) m-a invitat sa iau loc si asa am facut.

Pe masa am observat o lupa mare pe o carte deschisa. Era o Biblie foarte veche. Auzi dom'le - la 94 de ani sa citesti Biblia cu lupa. Mare lucru. Unii nu o citesc nici cand vad bine!

Sergent in al doilea razboi mondial, a luptat pe front 7 ani, pana la 29 de ani. Apoi s-a schimbat - a crezut in Dumnezeu. Nu a mai fumat, baut si omorat oameni (probabil). Dar schimbarea interioara a vietii, mult mai importanta decat semnele exterioare a ramas de atunci si pana acum, timp de 65 de ani. Unii dintre noi avem bunici in varsta de 65 de ani.

Noi la 94 de ani?

Deasupra mesei cu lupa si Biblia era o poza cu el tanar, si cu nevasta. 2 tineri. Acum batrani. De nerecunoscut as zice. Oare cum vom arata noi la batranete? Un mosulet cool, preznet, ager, constient de tinerii din jurul meu, sau un cocosat ursuz care zice ca tinerii nu il respecta...

DAR mai important decat cum vom arata - probabil zbarciti, chei, cu 5 bastoane, 7 perechi de ochelari si 3 aparate auditive infipte in urechi, dinti falsi si altele - este cum suntem inauntru.

Chiar asa -cum suntem inauntru?

Iar apoi mai este important ce am facut. Si chiar asa - ce am facut? Ce a ramas?

Si ce departe pare varsta de 94 de ani! (si pentru unii si este).

Imi place sa stau pe langa oameni batrani, care au simtul umorului si au mintea buna inca.

Ma face sa ma intreb cum voi fi si eu in viitor (daca apuc o vasta nobila din asta).

Uitandu-ma la acest om vad ca este adevarat ce scrie intr-un psalm...:

Psa 92:12 Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

Psa 92:13 Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

Psa 92:14 Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

Psa 92:15 ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.

... si ma ajuta sa ii inteleg mai bine pe ei, care au fost ca mine...

Leviticul 19:32 Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrîn.

Deci...

Dumnezeu il schimba radical pe omul care crede in Isus Hristos. Sa ne intrebam de pe acum cum o sa fim in viitor, sa ne schimbam directia de pe acum, sa ne incredem in Dumnezeu de pe acum. Iar cand vedem un mosulet ursuz, rautaciuos prin RATB sa nu il judecam, sa ne purtam cu respect.

D

5 metri

Ce inseamna 5 metri? Nu foarte mult

Dar daca mai ai 5 metri ca sa sari zidul de la inchisoare si tu ai 1.8 metri... e mult. 5 Metri pentru mine inseamna mulllllllllt. In special pentru ca ce urasc cu desavarsire cel mai mult in viata, si totodata lucrul de care imi este cel mai frica este inaltimea +viteza + coborare libera.

Adica sa stau undeva sus, si sa cobor (cad) cu viteza. De aceea probabil nu as putea sari niciodata cu bungee. Cu parasuta parca m-as incumeta totusi :)

Bazin

Am fost din nou la Brasov la bazin. Am vazut trambulina de 3m, 5m si sincer... de jos nu pare asa de sus. Increzator ca vara trecuta am sarit de la o distanta mare, mai mare de 5 metri m-am urcat la trambulina mica. Si cand sa sar... m-au cuprins fiorii. Am respirat adanc si de rusine (ca erau oameni care se uitau la mine) am sarit. Prost. A fost nasol... sentimentul acela de gol in stomac, sentimentul de apa in nas cand intru in apa...

Apa bazinului este foarte clara iar sub mine erau 3 metri de aer +4 metri de apa = 7metri vizibili.

I-am zis lui Cosmin ca trebuie sa sarim de la 5 metri si m-am tot balacit incercand cumva sa aman momentul. Pana la un punct. Apoi am spus ca TREBUIE sa sar.

M-am urcat la 5 metri... daca trambulina mica parea sus... asta mare era si mai ... mare. Vroiam sa ma intorc, sau sa ma eschivez ca Mr. Bean. Mi-am spus ca odata ce fac un pas, ma indrept doar un pic, lucrurile isi vor lua cursul firesc si in cateva secunde se va sfarsi bine sau prost.

Si asa am facut. M-am aplecat in fata... chiar inainte sa ma desprind de trambulina as fi vrut sa nu o fac... dar spre fericirea mea era prea traziu. Eram pe cale sa scriu istorie, sa sar de la 5 metri! (pentru mine oricum e important)

Dar ce s-a intamplat in aer m-a surprins cel mai mult: a fost mai usor decat de la 3m. Am intrat in apa si am iesit zambind. Mi-a luat mai mult de 1 an sa sar si am sarit. Am observat ca pentru a combate eficient frica iti trebuie entuziasm. Si frica nu scade, dar daca bagi o doza de entuziasm mai mare decat frica poti sari.

O scurta analogie

Citesc din Biblie zilele astea din cartea Geneza despre Avraam tatal lui Isaac, Isaac tatal lui Iacov si Iacov. Dumnezeu le vorbeste direct fiecaruia.

Lui Avraam Dumnezeu ii zice sa plece din tara lui ii face diverse promisiuni si pana la urma ii cere sa isi sacrifice fiul. Avraam este credincios - instant- de fiecare data - si Dumnezeu il binecuvanteaza.

Lui Isaac Dumnezeu ii da o sotie faina copii si este si el credincios.

Iacov este un alt tip de om. Sarlatan, smecher, dar drept cateodata. Vorbeste despre Dumnezeu ca "Dumnezeul lui Avraam (bunicu-su) si Dumnezeul lui Isaac (taica-su)" si atat. Si asta pentru mai mult de 20 de ani. Se lupta cu Dumnezeu. In final Iacov se asaza la vatra la Sihem si acol zice ca face un altar pe care il numeste El-Elohe-Israle (Domnul este Dumnezeul lui Israel-noul nume a lui Iacov).

A sarit si el de la 5m ai lui. Mai tarziu, dar a sarit

Dan

Eu niciodata n-am...

Cateodata am senzatia ca sunt inconjurat numai de oameni destepti.

Mi-am facut recent niste prieteni in parc la mine: Cristina, Pitu, Raluca - sunt in clasele 2,3,4. Pe strada la mine mai sunt si alti puradei, cam tot in clasele 3-4.

Ieri au avut festivitate si i-am intrebat cum invata. Mi-au zis ca bine. Apoi iar i-am intrebat daca au luat premiu. DA - toti luasera premiu - premiul 1, 2, 3. Sunt dragalasi si provin din familii mai maneliste si creole la fata. Dar au luat premiu.

Eu nu am luat niciodata premiu 1,2 sau 3. Niciodata. In clasele 1-12 am luat o mentiune - in clasa intai. Apoi lucrurile au scapat de sub control. La facultate nu am avut bursa si nu am fost geniu.

Ma mir, pur si simplu ma mir ca merg prin tabere, vorbesc cu o gramada de oameni si ii intreb cateodata daca au invatat bine. Ei imi spun ca da, apoi eu ii intreb daca au luat vreodata premiu si spre surprinderea mea majoritatea zic ca DA.

Intrebarea este: unde sunt aceia, care niciodata nu au luat premiu? Este imposibil ca toti sa fi luat premiu 1,2,3, daca intr-o clasa sunt 25-25 de oameni. Deci unde sunt restu' ?????

D

AMITIRI DIN FACULTATE

18 June, 24:20... Editez postu' mi-am amintit o chestie tare, asta dupa ce am citit si cateva comentarii frumoase, care m-au inspirat.

Eram in facultate, da...e adevarat, candva eram si eu student. Parul lung, chitara. Am fost votat seful de an prin vot deschis si unanim. Votul s-a repetat pana cand toti au ales la fel... (Sefu asta de an ii reprezinta pe studentii in relatia cu decanu si alte facultati, Academia si alte chestii).

La sedinta cu decanul, profesorii si reprezentantii celorlalte facultati am venit si eu cu bicicelta si chitara in spate si in tricou ceva mai tarziu. S-au uitat toti la mine, m-am uitat la ei si am dat din cap. Ei nu au zis nimic. Ce nepoliticos! :))

Au urmat introducerile facute de decan:

- iata noul sef de an pentru SELS (facultatea noastra) engleza:.. X-ulescu, un baiat exeptional, cu un singur parinte, bursa de merit, bursa de performanta, 10 pe line....(aplauze)

- iata noul sef de an pentru SELS franceza...: Z-uleasca burse peste burse, cu 10 pe linie ... si mai pe linie decat baiatu celalalt ... in sala mirare (aplauze si mirare....)

- iata pe nu stiu cine (alt sef)... aplauze

- iata si pe noul sef de an de la SELS germana: Dan Babu cu media... (ochii decanului citeau media mea, iar eu citeam mirare/groaza/disperare in ochii lui... eram curios daca va avea curajul sa citeasca media mea de 7.68.... )... care canta la chitara.

Ah... s-a scos. Dan Babu cu media... care canta la chitara. (liniste penibila pentru 2-3 secunde) Si apoi a zis cate ceva despre mine fara sa mentioneze media. M-a scos si pe mine.

In anii urmatori am invatat ca uneori trebuie sa inveti ca trebuie sa inveti.

NB

Acum unde mergem (Reloaded)

In mod ciudat ma intreb si eu: oare acum unde merg. Observ o tendinta in viata mea de a nu sti si nici macar visa unde ma voi afla peste 2-3 ani. Cu siguranta imi imaginez ceva, planific uneori, dar adesea lucrurile se intampla diferit de cum as vrea eu, sau cum ma gandesc eu.

DILEMA
Azi e ultima zi la locul de munca. Oricat am zice ca unde muncim nu e asa important si ca familia, prietenii, poate biserica sunt mai importante la munca petrecem (adica muncim) cel mai mult timp. Incepi sa te imprietenesti cu oamenii, sa te accomodezi, apoi iti faci un fel de culcus. Cunosti cum merg lucrurile. Eu lucrez de 4 ani. Sunt oameni care lucreaza intr-un singur loc 20 de ani. Azi e ultima zi si am sentimente contradictorii.




Pe de o parte simt ca perioada de aici se incheie, este un sfarsit. Oameni, pe care nu ii voi mai vedea asa de des. Siguranta, pentru care nu trebuia sa fac absolut nimic.
Pe de alta parte, as spune am un sentiment mai puternic de pace si relaxare. Ma bucur chiar. As spune ca tocmai acest sentiment ma nelinisteste.
In facultate aveam o vorba pentru mine inainte de examen:
- daca am emotii inseamna ca fie am invatat si as vrea sa fac de 10, dar poate iau 8, fie nu am invatat deloc si mi-e frica stiind ce se va intampla.
- daca nu am emotii - fie am invatat asa de bine si orice mi-ar pica iau 10, fie nu am invatat deloc si chiar nu imi pasa.
Nadajduiesc in Dumnezeu - suna ciudat pentru oamenii care nu cred ca exista Dumnezeu, dar cu siguranta nu imi pot autoinsinua ca lucrurile vor fi bine, chiar daca stiu ca nu va fi asa. Nu prea ne putem minti pe noi insine

Dumnezeu stie, vede, se ingrijeste, este prezent. Stie chiar ca scriu acum pe blog si mai stie ca tu citesti. Nu te-ai gandit niciodata, ei? :)

CE E DE FACUT (in sensul abstract)
Domnul Isus le spune oamenilor ca Dumnezeu este un Tata Bun, care da lucruri bune celor ce i le cer si profetul Ieremia spune poporului Israel ca Dumnezeu are un plan bun cu ei, ca sa le dea un viitor si o nadejde.

1. Cugetarile Tatalui (David)
Psa 37:3 Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
Psa 37:4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
Psa 37:5 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
Psa 37:6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.
Psa 37:7 Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. [...]

2. Aplicatia Tatalui ( David )
1Sa 30:6 David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s'a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

3. Cugetarile fiului (Solomon)
Pro 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Pro 3:6 Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Pro 3:7 Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
Pro 3:8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.
Pro 3:9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:
Pro 3:10 căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
Pro 3:11 Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui.
Pro 3:12 Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Ce familie!

Aplicatie
Cu siguranta e mai usor sa spui ca nu ti-e foame dupa ce ai mancat la McDonald's decat daca nu ai mancat de 3 zile.
Mie insa nu imi ramane altceva de facut decat sa ma incred in Dumnezeu, asa cum imi zice El si asa cum au facut si altii inaintea mea. In ciuda situatiilor indezirabile in viata si a planurilor mele.

Scriu asta cu 2 motivatii.
1. Ca sa imi amintesc de acest moment, pentru sunt si eu uituc, si voi avea nevoie sa imi amintesc.
2. Ca sa ii incurajez si pe altii sa faca la fel ca David, iar daca nu aveti in Cine sa va incredeti decat in voi insiva va rog sa faceti ceva cu privire la asta!

Acum unde mergem?

Wai cum trece timpul!!! Incredibil. Acum e iarna, acum e vara. Parca nu mai exista viitor si totul e prezent.

O tema la care sunt fortat sa ma gandesc zilele astea, impreuna cu altii, este moartea si zadarnicia vietii. Tot cautand intelepciune am dat peste niste vorbe foarte frumoase si adevarate.

Psalmul 39 (o parte)

„Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.”

Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea.

Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

Bucata din mijloc

Cred ca demult nu m-am mai gandit ca probabil voi muri. Nu stiu la ce varsta si cum, dar imi imaginam si eu niste scenarii. Fie intr-un pat intr-un spital dupa o suferinta indelungata, fie acasa, linistit - de moarte naturala. Fie ucis de altii sau accident... cred ca moartea poate surveni asa de repede si neasteptat ... incat noi ne miram.

Nu ne va veni sa credem ca s-a terminat pe pamant, ca tot ce am agonisit nu mai conteaza in acel moment. Poate ne va parea rau pentru ce am spus cuiva si nu ne-am cerut iertare.

Dar peste toate acestea sunt sigur ca toti vom avea o intrebare atunci cand vom stii sigur ca murim, fie pe pat in spital, fie raniti de moarte in lupta, o intrebare care va fi atunci cea mai importanta din viata (pe terminate) a noastra: acum unde mergem?

Exista 2 categorii de oameni: unii care au pace cu privire la intrebarea asta, altii care sunt destul de ingroziti de ea. Nu cred ca poti avea liniste fara sa stii atunci, in momentul acela, unde te duci TU. Fara pace cu privire la o directie clara cred cu fermitate ca cel mai sceptic om isi va pune la indoiala teoriile despre lume si viata gandindu-se ca daca a gresit cumva, undeva, o "sfecleste".

Pe de alta parte pacea autentica pe care o afisam cateodata in momente frumoase, cu totii, va fii testata atunci, cu moartea in fata. Si cred ca este imposibil ca atunci, cand toate lucrurile nu vor mai conta, nici macar ce cred oamenii despre noi, sa mintim, sa ne mintim.

Concluzie

Asa ca pentru cei care au mai citit blogu sa vada daca mai scriu si au fost dezamagiti probabil, dar si pentru cei care vor citi acum am aceasta intrebare: Exista pace in viata ta? Daca zici ca nu e nasol, daca zici ca da mergem la intrebarea 2: cum crezi ca vei reactiona atunci?

Oricare ar fi raspunsurile va(si mie imi ) doresc sa avem pace cu Dumnezeu si de la Dumnezeu si acum si atunci.

Se pregateste

Se pregateste....

De unde vine ajutorul ?

L-am invitat pe prietenul meu bun, Cosmin aka "moro", sa scrie un articol pe blog despre ce vrea el. Si a scris. Iata la ce se gandeste el zilele astea :)

De ceva timp mă trezesc pe la 1-2 noaptea şi pe la 5-6 dimineaţa. Probabil gândeşti că am insomnii şi trebuie să merg la un doctor. Ei bine, nu. E vorba de băieţelul meu de aproape 1 an, Vlad, care îmi bucură şi îmi luminează viaţa, chiar şi noaptea. La fel se întâmplă şi azi, când trezit de dimineaţă, într-o zi geroasă de martie, o apuc spre servici pe jos (căci maşina face din când în când pauze în perioada de iarna). Păşesc greu, ascultând scârţâitul plăcut al zăpezii. Parcă am febra, d-abia mă ţin pe picioare, dar ajung. – ‘neaţa ! – ‘neaţa ! - ce faci ?, mă întreabă un coleg - nu prea bine, replic eu - nasol, zice el. Apoi, încerc să mă concentrez la ce am de lucru, dar nu prea reuşesc. Parcă aş vrea să mă vait, să zic cuiva, dar cui ? Oare interesează pe cineva ? Individualismul e mare, iar indiferenţa e la ea acasă. Nu-i bine, dar nici nu judec, din păcate, aşa sunt şi eu de multe ori. Încerc totuţi să mă educ: - hei, nu-i mare lucru, poate o simplă răceala coroborată cu oboseala. Doar ai trecut prin situaţii cu adevărat dificile, care nu se pot compara cu aceasta - ştiu, ştiu, vine imediat răspunsul interior, dar totuşi, aş vrea să mă ajute cineva, sau măcar să mă asculte ... dar cine ?

Îmi amintesc de perioada studenţiei, eram plin de viaţă şi implicat în multe activităţi. Înţelesesem mai bine creştinismul, mergeam în tabere şi îmi făcusem o grămadă de prieteni noi. Am terminat facultatea, m-am mutat în alt oraş (desigur, cel mai frumos din ţară :) ), urma să mă căsătoresc. M-am simţit singur, nu mai aveam activităţi şi nici prieteni aproape, introspecţia începea să pună stăpânire pe mine ... oare viaţa mea, credinţa mea, depindeau atât de mult de alte persoane şi relaţii ? Se părea că da.

Şi dintr-o dată mi-am amintit ... hei, e totuşi Cineva care e dispus să te asculte. Există o persoană căreia poţi să ii spui orice, ştie să ţină secretul şi îi face plăcere să te asculte. Te ajută cu siguranţă, chiar dacă nu aşa cum iţi doreşti, ci cu mult mai multă pricepere. Împaratul David îl cheamă în ajutor "Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!" şi primeşte răspunsul "Inima îmi zice din partea Ta: 'Caută faţa Mea'. Şi faţa Ta, Doamne, o caut! ... Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părasi, Dumnezeul mântuirii mele."

Îl chem şi eu în ajutor. Cheamă-l şi tu !

Cosmin

8 martie

De ce trebuie apreciate femeile?

1. Femeile ne-au nascut. In viata unei femei la un moment dat silueta se strica, se ingrasa destul de mult si i se umfla burta, se misca mai greu si probabil e dificil sa doarma cu fata in jos. In acea burta se dezvolta nu "ceva" ci "cineva". Adica tu sau eu.

Cu totii ne-am nascut din femei, barbatii nu nasc. Ele ne-au purtat in pantecele lor destul de mult. Apoi a urmat nasterea - probabil destul de dificila pentru unele. Exista mame care nu au supravietuit nasterii, as putea spune ca si-au dat viata pentru copiii lor. Si atunci de ce lumea ne felicita pe noi de ziua noastra? Poate ar trebui felicitate ele...

2. Femeile ne-au crescut*. Desigur exista si exceptii, in care mamele au plecat, sau au abandonat copii, dar in general mamele noastre au avut grija de noi, cand eram mici si neajutorati, inca fara pretentii materiale - decat cele de a primi toata atentia si dragostea.

Parintii sunt foarte imporanti in vietile noastre mai ales la varsta de care nu prea ne mai amintim... vor sa ne dea la sport, la scoala, la muzica si in general vor ca noi sa avem mai mult decat au avut ei. Probabil pe lumea asta sunt putini oameni care isi doresc asta pentru noi.

*fiind ziua femeii/ mamei nu puteam sa scriu prea mult despre barbati/ tati, dar asta nu inseamna ca au un rol putin important in cresterea copiilor.

3. Ne-au educat cu responsabilitate*. Imi amintesc de tata... cum ma lua de mana si saream in pat (sau eu il luam pe el), Cateodata se mai rupeau arcurile. Trebuia mama sa vina si sa ne cuminteasca pe amandoi. Cand a venit pe lume sora mea saream toti trei in pat cu taica-miu.Si tot mama venea sa ne dea jos, il certa pe el, om mare, ca a dat in mintea copiilor nu pe noi, ce vremuri!

* se aplica ce am scris mai sus

4. Fac sacrificii. Am observat in viata mai multor mame ca fac sacrificii mai mari pentru copiii lor decat tatii. Adica renunta la multe lucruri, si se dau pe ele insele pentru noi - muncesc mai mult, strang bani sa isi dea odraslele la facultate. Probabil si tatii fac sacrificii, dar la femei se poate observa mai usor suferinta.

5. Sufera. Cred ca nu ma insel cand zic ca mamele sufera pentru copiii lor. Nu imi pot imagina ce era in inima Mariei cand Isus era atarnat pe cruce in fata ei. Nu imi pot imagina suferinta din inima unei mame careia ii moare copilul. Tatii- mai rationali- poate ca trec mai usor peste suferinte legate de copiii lor, dar mamele sufera indelungat. Cand relatiile sunt dificile cu copiii sufera si se consuma.

Istoria femeii

Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.`

Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele.

Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.

Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om.

Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.`` (Geneza cap 2, v18 - 23)

Si de atunci exista Ea, Eva, sau datatoare de viata. Femeia este asociata cu viata, barbatul nu stiu cu ce este asociat (sper ca nu cu moartea :)) iar Adam se bucura de ea. Femeia (nevasta) este un motiv de bucurie si probabil pana sa vina Eva era mai trist.

Cateva caracteristici ale femeilor, pe care le-am observat de-a lungul timpului: gingasa, spontana, misterioasa, frumoasa, sensibila, credincioasa, evlavioasa, naturala, cocheta, extravaganta, finuta, echilibrata, sentimentala, naiva, luptatoare,agera/ iute, iubitoare, seducatoare, ingrijorata, sincera, plina de viata, desteapta, poate suferi in tacere, fumos imbracata, ingrijita, constiincioasa, muncitoare, are simtul culorii (adica stie ce e aia grena, bej...), gospodina (stie care e diferenta dintre patrunjel, marar, leustean...), se maturizeaza mai repede ca barbatii, dintr-un motiv necunoscut ii plac florile, intelege limbajul non-verbal din nastere.

*nu toate femeile au toate aceste atribute si nu toate sunt la fel

** femeile au si alte caracteristici...

Daca ne uitam in media (tv, ziare, reviste, teatru...) putem observa usor cum societatea distorsioneaza femeia. Parerea barbatilor dar si a femeilor despre cum ar trebui sa fie o femeie este foarte mult distorsionata de reviste si tv, afise.

Sper ca cel putin azi sa le putem aprecia si sarbatori intr-un mod frumos. Va doresc tuturor femeilor o primavara frumoasa, apreciere si apropiere de Cel ce v-a facut.

Iar acelor dintre voi care sunteti si mame - felicitari de ziua copiilor vostri.

D

Legea mea - legea ta.

As vrea sa povestesc o intamplare recenta despre cum am incalcat legea si am fost prins, despre ce am simtit atunci cand am fost prins si dupa aia si de ce povestesc chestii din astea pe blog si nu le tin pentru mine.

Anul trecut

Este deja un fel de traditie sa merg in tabara de schi in luna februarie. Anul trecut in luna februarie am luat o amenda de viteza. 2 puncte sau 4 puncte - o nimica toata!

Anul asta

Anul asta ... nu stiu cum sa spun... ca tot pe drum inspre Straja... tot cu aceiasi oameni in masina + unul nou... am luat din nou amenda. Dar nu pentru viteza... oh, cum as fi vrut eu sa iau amenda pentru viteza 2, 4, 6 puncte... nu ar fi contat, dar numai sa imi lase carnetul... :)

Veneam de la Pitesti inspre Rm Valcea iar drumul arata de parca ar fi cautat cineva comori in asfalt. Si cum nu a gasit a mers mai incolo... si tot asa. Exista portiuni de drum... unde nu mai e drum! Nu mai e asfalt!

Dupa cativa km am simtit usor cum imi pierd rabdarea sa merg cu 5 km/h in spatele unui TIR si sa tot aud cum masina troncane prin gropi (cei care sunteti soferi sunt convins ca intelegeti).

Luand voiniceste soarta in propriile mele maini am inceput "Depasiriada" - o serie de depasiri pe portiunile de drum cu asfalt, menite sa ma scape de toti care erau in fata mea si din cauza carora nu vedeam gropile si "dadeam" in ele. Si a functionat.

Numai ca "depasiriada" asta a tinut si dupa ce drumul a inceput sa fie mai bun - drumul bun, masina buna, vreme buna.

Am ajuns in spatele a 2 tiruri si pe unul l-am depasit pe linie intrerupta, regulamentar. In timp ce inca eram in depasire tirul din fata lui a pus frana si m-am gandit "ce sofer dragut... ma lasa sa il depasesc si pe el". Am observat ca eram deja pe linie continua si am vrut sa intru la loc, dar "oferta" a fost prea mare. Vizibilitatea era buna, totul ok.

Dupa curba era parcata o masina de politie iar politistul care m-a oprit nu a fost de parere cu mine ca totul este ok :)

Politistul a fost foarte "profesional" cu mine. S-a purtat frumos, ferm, i-am zis ca stiu pentru ce ma opreste si el mi-a spus ca nu trebuia sa depasesc camionul, apoi mi-a zis ca imi ia carnetul (lucru la care ma cam asteptam), apoi eu i-am zis sa nu mi-l ia ca nu mai pot conduce ( daaa!!!) si ca ce ma fac - cum ajung acasa? El mi-a spus ca nu-i problema ca imi da o hartiuta si mai pot circula si ca nu vrea sa imi strice concediul. Mi-a mai spus ca am facut ceva grav, dar ca imi da amenda minima pentru ca nu era periculos. (cum vine asta grav dar nepericulos?)

Nu am pledat pentru nevinovatia mea pentru ca era clar ca eram vinovat. Am incalcat legea si am meritat pedeapsa. Am stiut asta.

Ce inseamna grav?

In mintea mea era o mare nedumerire: as intelege ca ceva grav inseamna sa mergi cu 100 km/h in zona de 30 km/h - e grav! Dar sa depasesti un camion unde este vizibilitate super, fara riscuri... nu e grav. Nu intelegeam de ce sa imi ia carnetul pentru ceva asa minor.

Mai mult - cand au aflat si altii s-au mirat... cum am putut face asa ceva! Asa o ... crima urata, fapta demna de pedeapsa capitala!

Marele criminal Dan Babu a fost in sfarsit prins!

Totusi eram vinovat. A scris omul procesul verbal si mi l-a dat sa-l semnez. M-a pus sa scriu "recunosc ca am gresit" si am scris. Am recunoscut, nu exista niciun dubiu ca a fost gresit si trebuie sa fiu pedepsit. Apoi mi-a zis "imi place ca esti barbat" - ceea ce m-a flatat pentru 3 secunde, dupa care am revenit la realitatea faptului ca ... voi merge pe jos toata luna martie.

Cu ce o sa car eu florile? Martisoarele? :))

Mi-a parut rau.

DE CE AM INCALCAT LEGEA?

E important sa ne punem aceasta intrebare - de ce prin "razvratirea" naostra incalcam legea. Iata cateva motive pentru care noi (nu doar eu) incalcam legea sau in general o autoritate:

1. Ignoranta

Ignoranta nu inseamna necunostinta. Inseamna ca stim, dar nu ne pasa, stim si totusi nu vrem sa stim. Ignoram avertizarile, nu-i asa, si nu ne pasa care sunt consecintele. Ne facem propriul nostru sistem de valori foarte diferite de lege uneori...

2. Interpretare

Unii zic ca legea e orientativa... si practic linia aia continua in curbe periculoase e orientativa. Poti merge pe unde vrei... dar sa ramai totusi pe sosea... Cumva se aplica doar daca vrem sa se aplice si la noi...

3. Superioritate/ razvratire

Asta cred ca e cea mai periculoasa situatie dar si cel mai des intalnita. Probabil s-a aplicat si la mine. Ne credem peste lege. Cumva legea nu se aplica la noi, ci doar la soferii incepatori. Politistii sunt niste fiinte inferioare carora le este frica sa circule cu mai mult de 10 km/h. Ei nu stiu ce soferi buni suntem noi. Nu... adica ce soferi experti, cu masini de experti suntem noi. Pe cand ei nu stiu ce e aia masina noi suntem una cu masina... nimic nu ne poate surprinde... probabil de aceea sunt asa de multe accidente cu soferi experti.(sper ca vedeti ironia)

Avem un relativism in noi care ne spune - ce e periculos pentru tine nu e periculos si pentru mine.

4. Justificare/ Indreptatire

Daca drumurile sunt proaste am si eu voie sa incalc legea! (suna destul de prostesc, dar recunosc ca m-am gandit si la asta). Ce-i drept- am incalcat legea pe o portiune de drum foarte frumoasa.

La fel ca multi altii m-am autojustificat si eu in relatie cu starea drumurilor.

Concluzie

Da - cu siguranta mi-a parut rau ca am fost prins. Dar apoi m-am gandit ca imi pare si rau ca nu am respectat legea si mi-am creat, atunci pe loc, propriul catalog de fapte "mai putin grave".

Ce e grav sau mai putin grav nu determin eu - ci legea! Am uitat ca legea este absoluta si nu conteaza cine esti, ce masina ai sau de unde vii, legea se aplica la toti.

La fel este si cu autoritatea lui Dumnezeu si supunera fata de aceasta autoritate. Doar ca El stie ce faci toti timpul, nu doar la colt de drum.

Biblia spune ca in proprii lor ochi oamenii se considera drepti. Ce este bine si rau nu determinam noi, in contextul nostru si circumstantele noastre, privite hiper-subiectiv prin ochii nostri, ci Dumnezeu o face. El ar trebui sa fie punctul de referinta cu privire la vietile noastre si nu noi insine

Acolo unde dreptatea noastra intalneste dreptatea lui Dumnezeu noi luam amenda!

Ceea ce face ca un om sa fie dupa "voia lui Dumnezeu" nu este ca nu pacatuieste niciodata, ci ca atunci cand pacatuieste ii pare rau, nu ramane ignorant, sau nepasator, si cauta iertare.

Poate povestea mea de azi este un pic haioasa, dar daca facem o paralela cu vietile noastre - oare cum stam? Cum il privim noi pe Dumnezeu? Sunte mai "experti" decat El?

Dan

| intre |

Adica intrebare sau intrebari.
Acesta este un post pentru intrebari sau discutii fara sa exista o anumita tema.

Nu stiu cati oameni citesc acest blog, de ce il citesc, dar am observat ca pe cativa ii ajuta. Chiar m-am si intalnit cu o parte din cititori. Ce nu stiu cei cu care m-am intalnit la mall vitan este ca m-am intalnit si cu altcineva, o persoana pe care nu o cunosteam inainte... si am avut o discutie X ( nu degeaba se numeste blogul discussion X).

V-as ruga ca daca va faceti curaj sa postati intrebari sa fie gandite, simtite, bune, sa putem avea un dialog.

Hai sa vedem daca merge.
Dan

1982

Da, 1982 este departe. Unii nici nu ati auzit de anul acesta. Mama mea si-l aminteste cel mai bine si lui Dumnezeu nu ii este ascuns. Doar eu nu mi-l amintesc prea bine...
Azi ( incepusm sa scriu la post luni, 18 ianuarie) , acum 28 de ani, la 4 dimineata ma nasteam intr-o lume in care nu stiu daca vroiam sau nu sa vin, ma nasteam intr-o familie pe care nu am ales-0 eu si primeam un nume independent de vointa mea.

Dumnezeul cel omniprezent era acolo, intr-un moment maret, in care o fiinta creata de el trecea din pantecele mamei lui in care manca prin buric in "lumea de dincolo". Primul plans, primul tipat, primele ganganituri, primele imagini cu proprii ochi, primele ganduri....


Nu ai cum...
Nu ai cum sa treci prin viata fara sa te intrebi vreodata de ce existi. Fiecare din noi s-a gandit cel putin odata la sensul/scopul vietii lui. Sau cine a inventat moartea si de ce murim? Unii au fost tulburati de aceste intrebari si au cautat mai departe, altii au renuntat fiind si mai tulburati.

Nu ai cum sa treci prin viata fara sa te uiti inapoi la cum ai trait. Fiecare din noi s-a gandit la asta cel putin odata la viata lui - si nu ai cum sa nu te uiti inapoi si sa nu simti regret, cel putin odata in viata. Am cunoscut oameni care afiseaza un spirit alert si clar, direct si transant. Dar cred ca si ei au cunoscut gustul amar al regretului.

Si momente din astea de evaluare sincera a propriei tale vieti sunt destul de rare ( de revelion eventual si de ziua ta). Pericolul cel mai mare este sa te uiti la toate lucrurile rele, negative, regrete, esecuri si sa ramai fixat pe ele, sa nu mai poti iesi. Iti vin zeci de ganduri destul de pesimiste as putea spune, dar nu vreau sa le enumar fiindca sunt convins le cunoastem cu totii.

Intrebarea este: ce faci cu astfel de sentimente? Cum prelucrezi asa ceva?
Omul vede intr-adevar ce este inaintea ochilor, dar Dumnezeu cerceteaza inimile. Chiar si hiper optimistii au nevoie de Dumnezeu ca sa vada partea plina a paharului, uneori. Si ca sa nu las intrebarea in aer dau si un raspuns din partea lui David - Psalmul 139.
Pentru cei care nu au avut nicodata curiozitatea sa citeasca Psalmul 139 iata-la aici, intr-o limba romana comtemporana:

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
0 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

Vedem aici un om - David - care se afla intr-o situatie de deznadejde. Cu multe intrebari si putine raspunsuri. Un om care se gandea ca intunericul il va acoperi, un om care a suferit mult.
Mai devreme in psalmul 69 il vedem cum striga catre Dumnezeu. Si daca citim prin Psalmi vedem cuvinte grele, de durere, tristete si mahnire, depresie chiar.
Totusi vedem si ca nu este orb fata de Dumnezeu, nu este orbit de propriile lui greseli si nu ii este rusine sa strige (probabil cu voce tare) catre Dumnezeu, sa strige dupa ajutor, sa fie sincer.

Cand ai strigat tu ultima data dupa ajutor?

Concluzie
De ececuri avem parte toti dar de pocainta doar unii. Mandrie stim toti ce inseamna, dar smerenie prea rar, si prea putini. Cred ca aceasta cercetare a lui Dumnezeu duce la pocainta. Cred ca strigatul dupa ajutor nu ramane fara raspuns. Si mai vad ca oamenii credinciosi nu au o viata perfecta cu fericire deplina si nu zambesc tot timpul. Au momente grele, lupte dificile, dar au la cine sa strige. Si - din nou zic - strigatul nu ramane fara raspuns.


Si la final si o intamplare practica, aplicativa si hazlie.
(acum pare hazlie – atunci nu prea zambeam)
In din ultima zi de 27 de ani am fost intr-o padure sa ma rog si eu ca David. Cineva imi zicea ca sunt ciudat cand i-am povestit de treaba asta. Eu cred ca e bine sa mai mergi prin padure sa te rogi in liniste (ma rog - era liniste pana am venit eu). Si citeam psalmul 69 unde tot David zice:

"Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu."

In fine- dupa ce am terminat am dat sa plec... si hopa! Am ramas cu masina in noroi :)). Culmea - pe masura ce incercam sa ies ma afundam si mai mult. Masina era stropita de noroi, eu eram in noroi, motorina nu prea mai aveam si nu era nimeni in jur. Era pe inserate si farul se stropise de noroi iar eu nu prea aveam apa sa il spal. Situatia ideala :) Fix langa locul unde eram impotmolit era o tija de beton pe care am bagat-o sub roata din fata.... pana la urma am iesit. De fapt cred ca am fost scos.

Numai bine
D

George...

Daca nu intelegeti >>> translate.google.com

Daca chiar nu merge sa imi spuneti sa traduc totusi, fiindca este un material foarte fain.

George Muller's Words, spoken at a New Year's Service, 1859

We have, through the goodness of the Lord, been permitted to enter upon another year, and the minds of many among us will no doubt be occupied with plans for the future, and the various fears of our work and service for the Lord. If our lives are spared, we shall be engaged in many things--the welfare of our families, the prosperity of our business, and our work and service for Christ, which may be considered the most important matters to be attended to.

But according to my judgement, the most important point to be attended to is this: above all things, see to it that your souls are happy in the Lord. Other things may press upon you, and the Lord's work may even have urgent claims upon your attention, but I deliberately repeat, it is of supreme and paramount importance that you should seek above all things to have your souls truly happy in God Himself! Day by day seek to make this the most important business of your life. This has been my firm and settled condition for the last thirty-five years. For the first four years after my conversion, I knew not its vast importance, but now after much experience, I especially commend this point to the notice of my younger brothers and sisters in Christ: the secret of all true effectual service is joy in God, and having experimental acquaintance and fellowship with God Himself.

But in what way shall we attain to this settled happiness of soul? How shall we learn to enjoy God? How shall we obtain such an all-sufficient soul-satisfying portion in Him, as shall enable us to let go the things of this world as vain and worthless in comparison? I answer, This happiness is to be obtained through the study of the Holy Scriptures. God has therein revealed Himself unto us in the face of Jesus Christ.

In the Scriptures, by the power of the Holy Ghost, He makes Himself known unto our souls. . . . Therefore the very earliest portion of the day we can command should be devoted to the meditation on Scriptures. Our souls should feed upon the Word. . . . This intimate experimental acquaintance with Him will make us truly happy. Nothing else will. In God our Father and the blessed Jesus, our souls have a rich, divine, imperishable, eternal treasure. Let us enter into practical possession of these true riches; yea, let the remaining days of our earthily pilgrimage be spent in an ever-increasing, devoted, earnest consecration of our souls to God.

- George Mueller