Update:
S-a intamplat seara, si vorba germanului "Erstens: es kommt anders, zweitens: als man denkt"- ceea ce coincide oarecum cu proverbul nostru: planu de acasa nu se potriveste cu cel din targ.
Planul A era sa arat cateva secvente din filmul "The persuit of happyness" (intentionat scris gresit), sa discutam daca succesul, banii, familia (copiul) aduc fericire sau nu, si ce ne face pe noi fericiti.
Pentru ca langa cladire un stalp electric a luat foc nu am avut curent, nici pentru prize, nici pentru apa calda sa facem ceai, cafea & stuff.
Planul B, la care m-am gandit, insa nu suficient, si care s-a si intamplat, a fost sa bem suc de mere..., si sa avem o discutie intre Celine Dion, Bear Grylls, Andreea Marin, imparatul David, Richard Wurmbrand si Steve Jobs.
Apoi am vorbit despre trup, suflet si duh. Cu trupul ne relationam la obiectele din lumea asta, cu sufletul la ceilalti oameni iar cu duhul (ceea ce Dumnezeu pune in om) ne relationam la Dumnezeu.
Am zis despre Nicodim (pentru cei curiosi : Ioan cap 3 si despre tanarul bogat care vorbesc cu Isus) si am avut tot felul de exemple (unele mai bune, altele mai putin bune)
Una dintre concluzii este ca bucuria trupeasca este inferioara celei sufletesti - relationale. Adica un om bogat, care are succes in viata, are putere, este cunoscut si muschiulos DAR este singur, sau cel putin fara relatii semnificativ pozitive in viata lui va fi la fel de trist/bucuros ca unul sarac, urat si singur si fara relatii semnificativ pozitive in viata lui. Vedem ca fericirea relationala a omului este superioara fericirii materiale a omului.
Asta a reiesit si din discutii de zilele trecute cu diversi oameni pe tema fericirii.
1. Relatiile sunt mai importante decat avutia.
2. Faptul ca ai avutii nu inseamna ca vei putea obtine relatii semnificative.(desigur nelegate de avutii)
La fel se intampla si cu urmatorul nivel. Daca ai avutii (succes, implinire profesionala, carisma, trup frumos, faima, case, mercedesuri si beemveuri), relatii faine (implinire in familie, rude multe, prieteni apropiati care nu te tradeaza niciodata)- ce iti mai lipseste?
Urmatorul nivel este unul la care prin avutii si relatii nu se poate ajunge. Nici macar printr-un caracter nobil, invatatura. Prin nimic. Ci este nevoie ca El sa puna ceva in tine - ceva ce nu exista inainte, si ceva ce este peste tot ce exista deocamdata.
O inima noua (Ezechiel 36), un duh nou si Duhul Sfant.
Bucuria si fericirea adevarata, pura, pot veni doar la acest nivel. Pacea cu Dumnezeu intrece orice pricepere, si pacea de la Dumnezeu la fel.
Concluzia serii a fost (din partea mea) ca avand avutii si relatii nu poti sa il cunosti pe Dumnezeu. Iar avutiile se vor duce, trupul va imbatrani si mintea va ramoli, relatiile vor muri... si daca iti legi fericirea de ce este aici vei muri si tu, inainte sa mori. Dar Dumnezeu nu se schimba, de aceea e important ca noi sa il cautam pe El.
Din fericiri inferioare nu pot decurge fericiri superioare, dar invers nu doar ca este cu putinta ci se si intampla.
Avutii ==> relatii ==>Dumnezeu .... NOT
Dumnezeu ==> relatii==> avutii....... YES
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Este ora 1:00 AM si pe langa faptul ca inseamna ca cineva ma iubeste (adica ca m-am uitat la ceas la 1:00 fix) mi-a venit o idee de inspiratie.
Zilele acestea contemplu fericirea - ce e aia fericire. Si este un subiect care nu doar ca ma lasa in bezna, dar ma face sa imi stramb fata cautand zadarnic sa imi aduc aminte de ceva, mai degraba decat sa gandesc cateva propozitii pe loc.
Problema cea mai mare este ca am acceptat sa "vorbesc" despre subiectul acesta. Sa tin o discutie, sa moderez, dar eu sa fiu totodata si semi-vorbitorul si moderatorul. Mai exact "the persuit of happiness".
Am inceput sa caut cate ceva si imi dau seama de imensitatea subiectului. Realizez cu ceva regret ca am apucat o bucata, pe care nu prea pot sa o mestec.
Ce sa spui despre un subiect ca acesta. Cum poate un om fi fericit - desigur fiind un general perpetuu putem da multe sfaturi. Fa asa nu fa asa, fii asa, dar nu asa.... Dar intrebarea este mai profunda - anume despre propria mea fericire. Si asta ma pune intr-o dilema: asa cum un chirurg poate tine o conferinta despre chirurgie, un pilot de masini poate vorbi despre curse (si asta in cunostiinta de cauza), si eu ar trebui sa vorbesc despre fericire ... pentru ... pentru ca sunt fericit. Sa le spun si altora (nefericiti) cum de am ajuns eu sa fiu fericit si care e "secretul".
Cum nu cred ca asa ceva se va intampla in curand, adica fericirea, m-am gandit cu ce propozitie sa incep si cum sa structurez putin discutia.
Voi incepe cu "Eu nu sunt aici sa rezolv problema, ci sa va ajut sa vedeti existenta dilemei" (nici macar aceasta propozitie nu-mi apartine). Apoi vreau sa creez niste conflicte mici, sa impart interlocutorii in 2-3 categorii mari, apoi sa ii pun sa argumenteze pozitiile impuse lor de catre mine. Sa vad ce va iesi.
Cum suna?
Acum propun sa facem asa: daca aveti putin de scris puteti lasa un comentariu, dar mi-as dori sa aveti si mult de spus - pentru aceasta va invit sa imi scrieti pe danbabu@gmail.com. Ganditi-va ca ajutati un prieten prin ce veti spune. Sunt curios, si doresc sa ma inspir si din ce veti scrie. Chiar am nevoie de ajutorul vostru, si ma bucur ca am nevoie de ajutor.
Dan
S-a intamplat seara, si vorba germanului "Erstens: es kommt anders, zweitens: als man denkt"- ceea ce coincide oarecum cu proverbul nostru: planu de acasa nu se potriveste cu cel din targ.
Planul A era sa arat cateva secvente din filmul "The persuit of happyness" (intentionat scris gresit), sa discutam daca succesul, banii, familia (copiul) aduc fericire sau nu, si ce ne face pe noi fericiti.
Pentru ca langa cladire un stalp electric a luat foc nu am avut curent, nici pentru prize, nici pentru apa calda sa facem ceai, cafea & stuff.
Planul B, la care m-am gandit, insa nu suficient, si care s-a si intamplat, a fost sa bem suc de mere..., si sa avem o discutie intre Celine Dion, Bear Grylls, Andreea Marin, imparatul David, Richard Wurmbrand si Steve Jobs.
Apoi am vorbit despre trup, suflet si duh. Cu trupul ne relationam la obiectele din lumea asta, cu sufletul la ceilalti oameni iar cu duhul (ceea ce Dumnezeu pune in om) ne relationam la Dumnezeu.
Am zis despre Nicodim (pentru cei curiosi : Ioan cap 3 si despre tanarul bogat care vorbesc cu Isus) si am avut tot felul de exemple (unele mai bune, altele mai putin bune)
Una dintre concluzii este ca bucuria trupeasca este inferioara celei sufletesti - relationale. Adica un om bogat, care are succes in viata, are putere, este cunoscut si muschiulos DAR este singur, sau cel putin fara relatii semnificativ pozitive in viata lui va fi la fel de trist/bucuros ca unul sarac, urat si singur si fara relatii semnificativ pozitive in viata lui. Vedem ca fericirea relationala a omului este superioara fericirii materiale a omului.
Asta a reiesit si din discutii de zilele trecute cu diversi oameni pe tema fericirii.
1. Relatiile sunt mai importante decat avutia.
2. Faptul ca ai avutii nu inseamna ca vei putea obtine relatii semnificative.(desigur nelegate de avutii)
La fel se intampla si cu urmatorul nivel. Daca ai avutii (succes, implinire profesionala, carisma, trup frumos, faima, case, mercedesuri si beemveuri), relatii faine (implinire in familie, rude multe, prieteni apropiati care nu te tradeaza niciodata)- ce iti mai lipseste?
Urmatorul nivel este unul la care prin avutii si relatii nu se poate ajunge. Nici macar printr-un caracter nobil, invatatura. Prin nimic. Ci este nevoie ca El sa puna ceva in tine - ceva ce nu exista inainte, si ceva ce este peste tot ce exista deocamdata.
O inima noua (Ezechiel 36), un duh nou si Duhul Sfant.
Bucuria si fericirea adevarata, pura, pot veni doar la acest nivel. Pacea cu Dumnezeu intrece orice pricepere, si pacea de la Dumnezeu la fel.
Concluzia serii a fost (din partea mea) ca avand avutii si relatii nu poti sa il cunosti pe Dumnezeu. Iar avutiile se vor duce, trupul va imbatrani si mintea va ramoli, relatiile vor muri... si daca iti legi fericirea de ce este aici vei muri si tu, inainte sa mori. Dar Dumnezeu nu se schimba, de aceea e important ca noi sa il cautam pe El.
Din fericiri inferioare nu pot decurge fericiri superioare, dar invers nu doar ca este cu putinta ci se si intampla.
Avutii ==> relatii ==>Dumnezeu .... NOT
Dumnezeu ==> relatii==> avutii....... YES
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Este ora 1:00 AM si pe langa faptul ca inseamna ca cineva ma iubeste (adica ca m-am uitat la ceas la 1:00 fix) mi-a venit o idee de inspiratie.
Zilele acestea contemplu fericirea - ce e aia fericire. Si este un subiect care nu doar ca ma lasa in bezna, dar ma face sa imi stramb fata cautand zadarnic sa imi aduc aminte de ceva, mai degraba decat sa gandesc cateva propozitii pe loc.
Problema cea mai mare este ca am acceptat sa "vorbesc" despre subiectul acesta. Sa tin o discutie, sa moderez, dar eu sa fiu totodata si semi-vorbitorul si moderatorul. Mai exact "the persuit of happiness".
Am inceput sa caut cate ceva si imi dau seama de imensitatea subiectului. Realizez cu ceva regret ca am apucat o bucata, pe care nu prea pot sa o mestec.
Ce sa spui despre un subiect ca acesta. Cum poate un om fi fericit - desigur fiind un general perpetuu putem da multe sfaturi. Fa asa nu fa asa, fii asa, dar nu asa.... Dar intrebarea este mai profunda - anume despre propria mea fericire. Si asta ma pune intr-o dilema: asa cum un chirurg poate tine o conferinta despre chirurgie, un pilot de masini poate vorbi despre curse (si asta in cunostiinta de cauza), si eu ar trebui sa vorbesc despre fericire ... pentru ... pentru ca sunt fericit. Sa le spun si altora (nefericiti) cum de am ajuns eu sa fiu fericit si care e "secretul".
Cum nu cred ca asa ceva se va intampla in curand, adica fericirea, m-am gandit cu ce propozitie sa incep si cum sa structurez putin discutia.
Voi incepe cu "Eu nu sunt aici sa rezolv problema, ci sa va ajut sa vedeti existenta dilemei" (nici macar aceasta propozitie nu-mi apartine). Apoi vreau sa creez niste conflicte mici, sa impart interlocutorii in 2-3 categorii mari, apoi sa ii pun sa argumenteze pozitiile impuse lor de catre mine. Sa vad ce va iesi.
Cum suna?
Acum propun sa facem asa: daca aveti putin de scris puteti lasa un comentariu, dar mi-as dori sa aveti si mult de spus - pentru aceasta va invit sa imi scrieti pe danbabu@gmail.com. Ganditi-va ca ajutati un prieten prin ce veti spune. Sunt curios, si doresc sa ma inspir si din ce veti scrie. Chiar am nevoie de ajutorul vostru, si ma bucur ca am nevoie de ajutor.
Dan