sâmbătă, 24 decembrie 2011

Haos si confuzie

Salut. Poate esti nou pe blog, poate acum citesti prima data, sau poate nu. Cu siguranta stii ca se apropie o sarbatoare - craciunul. De fapt - cand vei fi cititi aceste randuri, craciunul va fi si trecut.
Probabil ai observat ca in fiecare an confuzia creste, a lumii in general, dar si a ta.

Speculez ca majoritatea oamenilor de la noi din tzara, dar poate si altii, fiind copii sau adulti, s-au intrebat: care e legatura intre: reni, elfi, mos craciun, familie, brad, cadouri... si un baietel, cu parinti pe care nimeni nu i-a mai primit in orasul Betleem, care erau si pe drum, saracii. Care e legatura? Nu inteleg - si asta nu pentru ca nu pot intelege, si pentru ca nu exista o explicatie real-plauzibila.

Stau sa ma gandesc azi, singur prin Bucuresti - ce este mai important de Craciun: cadouri? familie? biserica? Isus? Poate e bine sa imi iau zicua de 24 dec ca sa meditez la cine este El, Fiul lui Dumnezeu care s-a intrupat. Apoi sa ma bucur de familia mea maine. Cadourile, pe care oricum le-as fi facut fie ca era sau nu craciun, deja le-am dat cu bucurie.
Cine este Isus si ce legatura are cu mine. Isus asta este un gand, o idee, un obiect, sau o persoana, un individ, e mort sau e viu?

Va salut pe toti care cititi cu http://www.youtube.com/watch?v=zdkrvP_6D_U&feature=relmfu si va doresc ca in inimile voastre sa va luati timp sa raspundeti la cateva dintre intrebarile de mai sus.

Domnul cu noi
D


vineri, 16 decembrie 2011

noi intrebari

Austria, nu stiu de ce imi place Austria, dar imi place.

Saptamana asta am fost la un curs de schi, pentru super-instructori de schi. Adica - ca si cum as fi eu un fel de expert, care doreste sa devina si mai expert.
Pe scurt - cursul mi-a mai luat din expertiza, taind nu finutz, ci cu toporul din ce credeam ca stiu. Stiu mai putin decat cred ca stiu - a fost dureros - atat pentru orgoliu personal, cat si pentru picioare.

Multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa invat ceva, de fapt destul de mult, multumesc ca a fost un har sa schiez aici, sa invat, sa gresesc, si sa invat din unele greseli, sa nu fiu perfect sau expert. Si vreau sa si dau mai departe ce am invatat.

D









luni, 5 decembrie 2011

Tot despre fericire

Zilele astea lucrurile merg... inainte.
Am reusit ceva ce nu credeam ca voi putea face vreodata... sa incurc saptamani intregi intre ele.

Dupa un weekend in afara Bucurestiului, care  s-a terminat mai bine decat a inceput eram fericit. Stiam ca am o saptamana de pregatire pentru un curs. M-am trezit de dimineata cu gandul acesta in cap. Nu puteam "verbaliza" mental data de 5 dec, dar stiam ca vine dupa 4 dec.
Dupa cateva minute am ramas strafulgerat: azi e 5 dec, azi e cursul, am ratat toata perioada de pregatire. Nu se poate... trebuie sa visez! Degeaba imi ziceam asta.... eram treaz.

Masina face probleme si va trebui sa o duc intr-o noapte la Brasov la mecanicul meu, apoi sa vin tot noaptea cu trenul la Buc, ca sa fiu ziua la cursuri. Vineri am examen la un curs pentru care nu m-am pregatit, nu am scris eseuri, cu toate ca aveam de gand. Cursul este despre Patristica - un subiect cu care sunt - sa zicem in mod optimist - paralel. Dar tocmai de aia merg - ca sa invat, nu ca sa predau.

Sambata trebuie sa plec la un curs pentru instructori de schi, in Haustria. Merg, da nici pentru ala nu sunt pregatit. Mi-am facut abonament la "ClubT" si merg la aerobic si sala, alerg si transpir. Fac abdomene din greu si ma simt bine dupa.... dar cum ziceam: nepregatit.

Telefoanele nu imi merg bine, afacerile sunt in pom, pana si masina sorei mele dragi s-a stricat. Luna trecuta am reusit sa pierd bani ...destui, iar astea sunt cateva dintre problemele mai mici din viata mea.

DAR

Scriu acest post in principiu pentru concluzie... Cand veneam azi inapoi de la sala m-a izbit: sunt bucuros, o bucurie care nu are de-a face nici cu sala, nici cu cursul, schiul sau masina, nici cu relatii, nici cu mine insumi.
Zambeam si ma bucuram la volan pentru ca mi-am dat seama ca ma incred in Dumnezeu. Azi, acum... ma incred in Dumnezeul meu, cu toate ca circumstantele din viata mea nu s-au schimbat. Si asta imi da fericire, inexplicabil, pace, care intrece priceperea mea de a putea descrie.

Disclaimer: este posibil ca maine lucrurile sa se inrautateasca si entuziasmul sa se mai duca. Dar un lucru este cert: chiar daca eu sunt schimbator Dumnezeu ramane la fel: bun, iubitor, drept, sfant, darnic....

Va salut, si ma salut si pe mine,
cu Psalmul 73

Flag counter?

free counters

Stat