Introducere pesimista
Am fost azi pe strada, singur, cam ca de obicei si am observat multi oameni in jurul meu. Unii erau preocupati, iar altii vioi. Altii zambeau. Multi mergeau cate doi pe strada, sau in gasca. Din cand in cand mai vedeai unul singur. Si din cate imi amintesc astia singuri ba vorbeau la telefon, ba se grabeau si erau imbracati frumos.
Doar unul se uita la ei dorindu-si ce au ei. Ei cu geci gri si negre, iar el cu geaca rosie rosie.
Mergeam si ma uitam la ei ba dorind succesul material al unora, ba sucesul relational al altora, ba lipsa de griji, reusita in viata.
Continut pesimist
In general vorbesc de bine pe credinciosi, pe oamenii cu frica de Dumnezeu. Dar azi nu pot sa ma vorbesc de bine pe mine - pentru ca poate sunt un caz particular si unic.
Uitandu-ma inapoi in propria mea viata vad firul nergu al esecului si fricii. Foarte multe lucruri le-am facut din frica de nou.
Frica de altceva. Am mers in directia sugerata de altii pentru ca mi-a fost frica sa fac ce cred eu.
Frica de nou. Am facut ce mi-au spus altii ca ar merge.
Frica de mine. Am crezut in altii.
Toate astea au dus cam invariabil la esec si sfaturile lor s-au dovedit proaste.
Nu prea vad firul rosu al suveranitatii lui Dumnezeu, ci firul negru al fricii si prostiei si esecului meu. Ba mai mutlt faptul ca sunt crestin imi ofera o portita ca sa scap de vina - "asa a fost voia Domnului", sau "nu inteleg de ce Dumnezeu a lucrat asa, dar asta e".
E o portita si vad ca am intrat pe ea atat de des. Am pus in carca Regelui esecul robului si m-am complacut in starea asta.
Am tot asteptat sa se intample ceva, sa primesc ceva, sa ma rog pentru ceva si nu a venit nici pana astazi.
Comparatie pesimista
Imi place "The persuit of happiness" cu Will Smith pentru ca acolo omul incearca din rasputeri si reuseste. In viata mea am tot asteptat ca fericirea sa vina in dar, sa vina ca recunostinta a prietenilor pe care i-am ajutat, sau a altor oameni pe care i-am ajutat, ca iertare pentru ce am gresit, ca un dar.
Dar nu a venit si nu cred ca va veni.
Nu pot sa nu inchei cu Psalmul 139 v11 " Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”" Desigur ca poate ar trebui sa vad un mega-mesaj pozitiv aici, dar pentru mine, azi, acum ma regasesc aici, in versetul 11 si mi-l imaginez pe David plin de regrete, plin de suferinta, oftand, plangand. Si cum cred ca nu a scris Psalmul intr-o ora, ci poate intr-o saptamana, sau luna - o fi stat si el la versetul 11.
In seara asta m-am uitat in oglinda si nu mi-a placut ce am vazut. Am vazut o fata plina de durere si tristete, o fata lasata in jos, o fata pesimista si plina de necaz. O fata fara speranta si care nu se poate bucura. O fata lipsita de viata care ascunde o mare manie.
Ma gandesc daca sa public unor anonimi ce scriu, cele mai profunde framantari ale mele, pe care uneori le maschez, uneori le alung, dar care sunt acolo. Sau daca imi pasa ca poate vad si potrivnicii mei ce scriu si se vor bucura - macar sa aiba si ei o bucurie mica :)
Ma gandesc daca exista speranta si pentru mine, pentru fericire, pentru acceptare, pentru dragoste, sau astazi speranta a murit. Ultima.
http://www.youtube.com/watch?v=pS9XYJzylKQ
Am fost azi pe strada, singur, cam ca de obicei si am observat multi oameni in jurul meu. Unii erau preocupati, iar altii vioi. Altii zambeau. Multi mergeau cate doi pe strada, sau in gasca. Din cand in cand mai vedeai unul singur. Si din cate imi amintesc astia singuri ba vorbeau la telefon, ba se grabeau si erau imbracati frumos.
Doar unul se uita la ei dorindu-si ce au ei. Ei cu geci gri si negre, iar el cu geaca rosie rosie.
Mergeam si ma uitam la ei ba dorind succesul material al unora, ba sucesul relational al altora, ba lipsa de griji, reusita in viata.
Continut pesimist
In general vorbesc de bine pe credinciosi, pe oamenii cu frica de Dumnezeu. Dar azi nu pot sa ma vorbesc de bine pe mine - pentru ca poate sunt un caz particular si unic.
Uitandu-ma inapoi in propria mea viata vad firul nergu al esecului si fricii. Foarte multe lucruri le-am facut din frica de nou.
Frica de altceva. Am mers in directia sugerata de altii pentru ca mi-a fost frica sa fac ce cred eu.
Frica de nou. Am facut ce mi-au spus altii ca ar merge.
Frica de mine. Am crezut in altii.
Toate astea au dus cam invariabil la esec si sfaturile lor s-au dovedit proaste.
Nu prea vad firul rosu al suveranitatii lui Dumnezeu, ci firul negru al fricii si prostiei si esecului meu. Ba mai mutlt faptul ca sunt crestin imi ofera o portita ca sa scap de vina - "asa a fost voia Domnului", sau "nu inteleg de ce Dumnezeu a lucrat asa, dar asta e".
E o portita si vad ca am intrat pe ea atat de des. Am pus in carca Regelui esecul robului si m-am complacut in starea asta.
Am tot asteptat sa se intample ceva, sa primesc ceva, sa ma rog pentru ceva si nu a venit nici pana astazi.
Comparatie pesimista
Imi place "The persuit of happiness" cu Will Smith pentru ca acolo omul incearca din rasputeri si reuseste. In viata mea am tot asteptat ca fericirea sa vina in dar, sa vina ca recunostinta a prietenilor pe care i-am ajutat, sau a altor oameni pe care i-am ajutat, ca iertare pentru ce am gresit, ca un dar.
Dar nu a venit si nu cred ca va veni.
Nu pot sa nu inchei cu Psalmul 139 v11 " Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”" Desigur ca poate ar trebui sa vad un mega-mesaj pozitiv aici, dar pentru mine, azi, acum ma regasesc aici, in versetul 11 si mi-l imaginez pe David plin de regrete, plin de suferinta, oftand, plangand. Si cum cred ca nu a scris Psalmul intr-o ora, ci poate intr-o saptamana, sau luna - o fi stat si el la versetul 11.
In seara asta m-am uitat in oglinda si nu mi-a placut ce am vazut. Am vazut o fata plina de durere si tristete, o fata lasata in jos, o fata pesimista si plina de necaz. O fata fara speranta si care nu se poate bucura. O fata lipsita de viata care ascunde o mare manie.
Ma gandesc daca sa public unor anonimi ce scriu, cele mai profunde framantari ale mele, pe care uneori le maschez, uneori le alung, dar care sunt acolo. Sau daca imi pasa ca poate vad si potrivnicii mei ce scriu si se vor bucura - macar sa aiba si ei o bucurie mica :)
Ma gandesc daca exista speranta si pentru mine, pentru fericire, pentru acceptare, pentru dragoste, sau astazi speranta a murit. Ultima.
http://www.youtube.com/watch?v=pS9XYJzylKQ
