``Ia zi ...primesti cadouri anul asta, ai fost cuminte?`´
Zilele trecute am primit un raspuns mega bun la o intrebare chiar proasta de-a mea.
Zic ca intrebarea e proasta (dar fara sa imi dau seama) pentru ca asociaza dragostea (exprimata prin cadouri) cu performanta.
Cred ca noi, romanii, am fost invatati de mici iubirea performanta. Faci bine, primesti cadouri
Ai invatat bine = cadou mare
Rezultate bune = cadou mare
Ai fost cuminte = cadou mare
Desigur ca si reversul e valabil... nu faci x sau y, sau ai rezultate proaste... nu primesti nimic.
Pana si Mos Craciun iti face cadou bazat pe performanta ta morala.
Care e prima intrebare a Mosului? Exact - AI FOST CUMINTE?
Mentalitatea asta a dat nastere la un sentiment de non-valoare atunci cand esuezi. Simti ca nu ai reusit si deci nu MERITI dragoste. Ajungi sa ii tratezi si pe altii la fel mai ales in timpul anului, nu de Craciun.
``Primesc cadouri pentru ca sunt iubita, nu pentru ca am fost cuminte``
Raspunsul m-a dat pe spate si m-a socat simplitatea lui, faptul ca interlocutorul nu si-a dat seama ce genial a fost raspunsul... M-a pus serios pe ganduri bune :)
M-am gandit imediat: boss ... omul asta a fost bine crescut!
Iubirea nu este conditionata de performanta. Ofer un cadou pentru ca te iubesc, primesc cadouri pentru ca sunt iubit. Efectiv nu trebuie sa FAC nimic. Trebuie doar sa FIU eu. Nu trebuie sa faci nimic, trebuie doar sa fii tu.
Imi dau seama ca multi sunt asa de obisnuiti de catre parinti sau societate cu mentalitatea asta incat daca le zici ca ii iubesti fara ca ei sa aiba vreo performanta notabila se simti ofensati.
Dragostea schimba lucrurile, dar trebuie sa iti scoti prostiile din cap :)
O sa vezi ce fain e!
