Cioc cioc

Hristos a-nviat!
Adevărat a-nviat.
Cioc-cioc. Cozonaci, hai sa fim mai buni..
Si cam aia e.

Dar oare ce însemna pentru mine? Un fel de urare tradițională "ca asa se face"?
Sărbătoare, sărbătoare, dar eu.. eu ce sărbătoresc? Care e motivul meu de party?

Prin anu zero-ish era un tip, tâmplar, care făcea minuni pe acolo, i-a călcat pe batatura pe politicieni și zicea ca taică-su e Dumnezeu.  Ăștia s-au atacat și l-au omorât.
Prietenii lui l-au abandonat, trădat... mno.. si asa a ajuns mort. A început o mișcare, a avut adepți, apoi a murit. Nimic deosebit fata de mulți alții revoluționari.

Doar ca asta înviat.
Adică nu au apărut informații semi scandaloase, ca de fapt avea un picior de aur sau iq de 220.
Unii zic ca prietenii lui au lansat zvonul. Alții cred ce zicea. Și au murit pentru chestia asta.

Totusi: voi mai știți de unu care sa învie? Sau măcar o poveste, legenda sau zvon?
Despre Mihai de la multinațională, care a murit de coronavirus și după 3 zile a înviat în sacul de plastic?

Adică nu e unu care era chel și acum are par, nu e unu amputat și i-a crescut o mana. E unu care era mort, mort.

Mie mi se pare scandalos Paștele.
Dacă de Crăciun s-a născut unu, o dai pe religie, pe chestii cu îngeri, cu stele și magi, și atmosfera din aia idilica, desene animate și vin fiert cu familia... de Paști e mai tragic.

Și cine era asta care a murit, de ce a murit. Chiar mergea îmbrăcat pe strada ca în icoanele ortodoxe, era blond cu ochii albaștri? Sau era un om normal ca tine și ca mine?

Ma întreb și eu, caut un răspuns, și asta îți doresc și ție. Sa cauți. Sa te frămânți puțin pe tine, nu doar pe cozonaci :)

Sărbători fericite.

Falimentul succesului

Citeam o carte zilele trecute iar in timul lecturii am ajuns la o realizare mai profunda. Sunt un prost.
Da - chiar nu mai are rost sa neg lucrul asta, asa ca mai bine imbratisez adevarul si vad unde ma duce.

Si nu ma refer la faptul ca nu sunt inteligent ci la altceva. Sunt sigur ca treaba asta nu are sens pentru oameni sub 25 de ani, dar pentru noi, ceilalti, poate avea.

In ultimii 10 ani- bai zece ani - m-am concentrat pe munca, reputatie, iar "valoarea" mea a venit din ce lucrez si cum lucrez. Oricum ideea de munca. Si cand te concentrezi sa faci un lucru bun, bine, si mai esti si pasionat de munca ta nu ai cum sa nu devii bun. Evident ca o sa devii foarte bun.

Problema este fix asta: ratezi orice altceva, munca, succesul in business-ul tau devin tot ce mai stii iar restul lucrurior le uiti. Nu exista: muncesc acum ca mai tarziu sa stau linistit. Nu o sa stai linistit -pentru ca intr-un final vei ajunge sa mai cunosti doar nelinistea.

Vezi tu - propriul succes intr-un domeniu limitat devine inchisoarea ta, propriul tau faliment. La nivel personal. Toata energia ta o dai in domeniul asta pentru ca nu mai stii nimic altceva.

Si te indobitoceste chestia asta.
Te transforma
Te ingradeste
Devii concentrat pe un domeniu incat uiti de toate celelalte domenii din viata ta.
Si inevitabil devii prost.

Ba mai mult - devii mandru. Ti se pare ca tu esti cel mai bun, cel mai cel, viata ta depinde de succesul tau sau de munca ta sau de aprecierea altora sau sau sau, si uiti de tine.

In viata ai roluri: esti tata, esti sot, esti fiu , prieten, esti prietenu ala vesel sau esti ala mai introvertitul sau mai rebelul sau x sau y. Dar cand te dezvolti unilateral toti ceilalti mor. Ca tu, prostovanul, nu le-ai dat apa.

Ce e de facut acum? Cand realizezi asta, dupa ce ti-ai antrenat creierul sa gandeasca intr-un mod 10 ani?