George...

Daca nu intelegeti >>> translate.google.com

Daca chiar nu merge sa imi spuneti sa traduc totusi, fiindca este un material foarte fain.

George Muller's Words, spoken at a New Year's Service, 1859

We have, through the goodness of the Lord, been permitted to enter upon another year, and the minds of many among us will no doubt be occupied with plans for the future, and the various fears of our work and service for the Lord. If our lives are spared, we shall be engaged in many things--the welfare of our families, the prosperity of our business, and our work and service for Christ, which may be considered the most important matters to be attended to.

But according to my judgement, the most important point to be attended to is this: above all things, see to it that your souls are happy in the Lord. Other things may press upon you, and the Lord's work may even have urgent claims upon your attention, but I deliberately repeat, it is of supreme and paramount importance that you should seek above all things to have your souls truly happy in God Himself! Day by day seek to make this the most important business of your life. This has been my firm and settled condition for the last thirty-five years. For the first four years after my conversion, I knew not its vast importance, but now after much experience, I especially commend this point to the notice of my younger brothers and sisters in Christ: the secret of all true effectual service is joy in God, and having experimental acquaintance and fellowship with God Himself.

But in what way shall we attain to this settled happiness of soul? How shall we learn to enjoy God? How shall we obtain such an all-sufficient soul-satisfying portion in Him, as shall enable us to let go the things of this world as vain and worthless in comparison? I answer, This happiness is to be obtained through the study of the Holy Scriptures. God has therein revealed Himself unto us in the face of Jesus Christ.

In the Scriptures, by the power of the Holy Ghost, He makes Himself known unto our souls. . . . Therefore the very earliest portion of the day we can command should be devoted to the meditation on Scriptures. Our souls should feed upon the Word. . . . This intimate experimental acquaintance with Him will make us truly happy. Nothing else will. In God our Father and the blessed Jesus, our souls have a rich, divine, imperishable, eternal treasure. Let us enter into practical possession of these true riches; yea, let the remaining days of our earthily pilgrimage be spent in an ever-increasing, devoted, earnest consecration of our souls to God.

- George Mueller

Trece anul...

Anul acesta nu am scris nimic de Craciun, mai ales datorita faptului ca am recitit ce am scris in anii trecuti si poate unele afirmatii- chiar daca erau adevarate au fost cam dure si ca am fost/sunt bolnav.

Dar cineva anonim, o "crestina", a scris un comentariu foarte frumos la postul cu numarul 100, probabil vazand ca nu apare nimic de Craciun. Nu am cerut permisiunea sa reproduc ce a scris, dar m-am gandit ca este public, asa ca poate fi folosit.

Ccred ca a scris mai frumos decat as putea eu sa scriu, imi este de folos si as vrea sa impartasesc lucrul acesta:

"Unul din cântecele care îmi stăruie în minte de Crăciunul acesta este:

Mary, did you know
that your Baby Boy would one day walk on water?
Mary, did you know
that your Baby Boy would save our sons and daughters?
Did you know
that your Baby Boy has come to make you new?
This Child that you delivered will soon deliver you.

Mary, did you know
that your Baby Boy will give sight to a blind man?
Mary, did you know
that your Baby Boy will calm the storm with His hand?
Did you know
that your Baby Boy has walked where angels trod?
When you kiss your little Baby you kissed the face of God?

Mary did you know.. Ooo Ooo Ooo

The blind will see.
The deaf will hear.
The dead will live again.
The lame will leap.
The dumb will speak
The praises of The Lamb.

Mary, did you know
that your Baby Boy is Lord of all creation?
Mary, did you know
that your Baby Boy would one day rule the nations?
Did you know
that your Baby Boy is heaven's perfect Lamb?
The sleeping Child you're holding is the Great, I Am.

Mi se pare extraordinar planul lui Dumnezeu. Cum Si-a lăsat El Fiul pe mâini omenești, îngrijit și crescut de oameni... Si ma gândesc ca asa cum Si-a lăsat Fiul, un bebeluș neajutorat, sa fie crescut de Maria, tot asa a lăsat lucrarea Sa de răspândire a Cuvântului pe mâini omenești. Nu pot sa cuprind și sa pătrund ceea ce plănuiește Dumnezeu, dar știu ca El are planuri mărețe cu copiii Sai (Ieremia 29:11). Trebuie ca El sa crească, iar eu sa ma micșorez. A mai crescut Dumnezeu în mine comparativ cu Crăciunul anterior?

Un Crăciun binecuvântat și plin de bucurie!

o creștină"

De fapt am citat tot comentariul fiindca mi se pare ca surprinde foarte frumos Sarbatoarea Nasterii Domnului.

100 ?

Introducere la introducere
Nu, nu e vorba de filmul "300" cu spartanii impartit la 3, ci de postul cu numarul 100. Acum vad si eu. Azi m-am intalnit cu cineva si zicea ca a citit acest blog in totalitate. Wow... 99 de posturi in 2 ani si le-a citit. Zicea ca le-a citit si pe cele bune si pe "celelalte", dar parea ca s-a bucurat cand imi zicea si m-am bucurat de bucuria lui.
Cu siguranta am parti bune si altele si mai proaste :) si nu trebuie sa citesti mult sa iti dai seama.
Cu ocazia postului 100 ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce e scris aici, pentru aceia care m-au incurajat, pentru aceia care m-au descurajat si pentru aceia care mi-au aratat punctele mele mai slabe. Sper (activ), si ma rog pentru ca trasaturile mele de caracter sa semene mai mult cu cele ale Aceluia care imi este Cap.

Introducere
Dupa o zi frumoasa ieri (obiectiv vorbind), care s-a sfarsit destul de prost pentru mine (subiectiv vorbind) am avut o noapte de cugetare si somn bun acasa. Ce bine e acasa.

Azi dimineata am fost la un prieten de care imi era dor impreuna cu alti prieteni de care imi era dor, sa muncim fizic (adica nu cu degetele la tastatura - ci cu noroi, aer rece, hei -rup si altele).
Parea ca am inceput ziua prost, si de fapt nu parea ci asa era, ca sa fiu sincer :). Apoi am mai facut una - alta si s-a facut 12.
Dar nerabdarea de a-i vedea pe ei, prietenii mei si bucuria de a fi acasa m-au motivat. Pe drum era soare dar pe masura ce mergeam s-a facut ceata, o ceata densa si despre asta vroiam sa povestesc putin.

Partea principala
Ma bucuram de drum, de prieteni... si deodata ... zbang! Ceata deasa. Nu mi-am dat seama ca am intrat in ceata, fiindca nu a fost deodata ci foarte subtil, temperat, usor, lin...
M-am oprit. Soarele se mai vedea, dar abia atunci am realizat ca nu vad nimic din peisajul minunat din jurul meu. Cata orbire - sa nu iti dai seama ca esti in ceata! Soarele era distant, dar era acolo si se vedea, insa nu avea putere sa lumineze...

Am facut si o poza....

Apoi, dupa ce am oprit masina pentru poza am plecat mai departe, putin confuz. S-a luminat treptat, pana cand s-a luminat de tot. Si vai, vai ce frumos! Ce minunat! Aproape chiuiam de bucurie in masina (eram singur). Nici nu stiu de ce eram invadat de un asa sentiment.
I-am multumit lui Dumnezeu pentru peisaj.

Am ajuns acolo, la Rasnov, si i-am vazut si pe ei, in acest peisaj! Ce minunat. Nu... nu m-am putut abtine si m-am bucurat cu chiote! :)
Ziceam: "Ce frumos e, nu vedeti? Nu vedeti ce frumos e? Nu vedeti ce aveti aici?"

Si toate astea dupa ziua proasta de ieri, ceata de mai devreme.

Explicatie
Fac legatura cu Harul lui Dumnezeu. Asta inseamna Har - sa faci ceva prost, rau, gresit si Dumezeu nu numai sa nu te pedepseasca (ceea ce ar fi mila) dar sa iti dea ceva minunat, extraordinar. Sa iti dea iertare si viata.
Il laud pe El pentru ca este minunat, Il laud pe El pentru ca iarta si imi da Har mult cand eu nu merit, si niciodata nu am meritat, nu merit, nu voi merita. Iata cat de frumos este Dumnezeu.

Vazand aceste lucruri de azi si gandindu-ma la ele pot declara cu fermitate ca nu inteleg, nu pot intelege de ce cineva ar putea spune vreodata ca nu exista Dumnezeu, asa ca zic si eu mai departe: "Gustati sa vedeti cat de bun este Domnu!"

Dan

Is christian life difficult?

Update!
Intrebarea aceasta in legatura cu viata crestina nu mi-a venit mie. Am preluat-o de altundeva si mi s-a parut interesanta. Viata este grea - cam asta era concluzia si de acolo.
Si aceasta este concluzia si la noi. Ca este grea.

De ce este un lucru greu pentru tine ( in general)?
Pentru ca lipseste dorinta de a face acel lucru, sau ai dorinta, dar nu ai resursele.
De exemplu: sa greblezi toamna in parcul din fata blocului - ai cam avea resurse (grebla, lopata) dar nu ai chef. Ar fi greu sa te trezesti dimineata sa faci ceva ce nu prea ai chef sa faci, nu?
SAU ai dorinta - dar nu ai grebla si lopata. Ar fi si mai greu sa greblezi cu mana.
Este posibil ca exemplu meu sa poata fi imbunatatit, dar cred ca ne-am prins de idee.

Poate asa este si cu viata asta.
De ce ne este greu sa tragem la jugul, despre care Prietenul nostru spune ca este usor? De ce imi e mie greu? Poate pentru ca pierd din vedere tinta, scopul si ma uit la lucruri ne-esentiale.
Adica - revenind la exemplul meu cu grebla - pentru 10.000 EUR mi-ar veni si chef instant, si cumva as face rost si de grebla si lopata, sau as grebla cu mainile pana mi-ar da sangele!
Sa vina cineva la mine sa imi zica - Dan iti dau 10.000 EUR daca greblezi parcul. Sau nu bani, dar sa imi promita ceva si mai bun - si nu imi da acum, ci in viitor. Desigur ca ar trebui sa fie o Persoana de incredere. Ce promite sa si faca.

Viata de credinta este grea pentru ca nu am credinta. Iar daca as avea mai multa credinta tot grea ar fi, dar nu ar conta asa de mult, cum conteaza acum. Viata - nu doar cea de credinta cred ca este grea.

Spre deosebire de Andreea (vezi comentarii) pentru mine viata pare ca este grea. Adica pe langa lucrurile care ti se intampla si nu le poti controla (iti sare un caine in fata masinii....) mai sunt si cele pe care le puteam contorla, le aveam in mana... pana cand le-am strunit gresit, iar acum suportam consecintele, si desigur mai este o lupta cu obisnuintele noastre de a ne supune pacatului... si inca altele.


Old part
De obicei eu scriu - mai bine sau mai rau - despre evenimente, metafore, idei experimentate de mine. Dumneavoastra (voi) imi mai scrieti un mic comentariu, la care eu cateodata nu raspund si cateodata este nepoliticos. Invat si eu sa fiu mai ascultator la nevoile altora si mi-am propus sa fiu mai activ.

Cum e viata noastra?
Sa analizam cum ati votat pana acum, cu scopul de a incepe o discutie:
7 - oameni (printre care si eu) - credem ca viata de credinta este dificila;
3 - oameni spun ca nu, viata de credinta nu este dificiala;
2 - oameni nu stiu exact - ba e dificila, ba e usoara si nu se pot decide :)

Presupun ca fiecare a votat doar o singura data, deci ar fi 12 oameni care au votat si inca 3-4 (sa zicem) care au citit, dar nu au votat.

Concluzie
As vrea sa va rog pe fiecare in parte sa scrieti o mica fraza (sau mai multe) in care sa si argumentati de ce credeti ca viata de credinta este grea, usoara, sau de ce nu sunteti siguri...
Daca nu ati votat nimic, scrieti totusi ce parere aveti despre viata in general, sau despre acest subiect. M-as bucura de o discutie cat mai ampla.

Dan

Cold shower

Romania este aici si este rece. Un dus rece!
Dusul rece ne trezeste din starea de somnolenta si ne deschide ochii. Dar cu ce pret! Durere, tipete! Suntem mai trezi ca niciodata. Si parca ne pare rau ca dormeam cu ochii deschisii. Probabil asemenea unui soldat pus de veghe intr-un turn. Nu se intampla nimic pentru ore si ore in sir, nopti una dupa alta. Dar inamicul lui sta si pandeste si asteapta momentul oportun. Are timp, iar cand ne asteptam mai putin vine la noi direct, drept, fara ascunzis si stie cat de adormiti suntem. Unii dintre voi stiu despre ce vorbesc.

Weekedul acesta m-am gandit destul de mult la cateva texte din Biblie.
1 Ioan 1:9 Daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

Ioan 15:2 Pe orice mladita care este in Mine si n-aduce roada El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada.


Iertarea pacatelor
1. Primul pas spre iertarea pacatelor este marturisirea. Cui sa marturisim?
Lui Dumnezeu trebuie sa ii marturisim pacatele noastre. Cand stam sa ne gandim nu am facut cine stie ce... dar cand incepem sa enumeram... Nu cred ca ducem lipsa de inspiratie.
Marturisirea vine si cu o atitudine de parere de rau, cu un sentiment de vina, care uneori este asa de puternic incat iertarea lui Dumnezeu nu este acceptata de noi.

2. Iertarea pacatelor vine impreuna cu un alt proces: curatirea. Cum cureti o floare, cum cureti o vie sau un pom? Vie nu am curatat niciodata dar un pom da. Ii tai crengile care au crescut prea mari sau in directia gresita. Daca vrei sa dai o anumita forma unui pom (mar de exemplu) si sa il cresti intr-o anumita directie ii tai crengile care sunt fie prea strambe, prea aproape de pamant si care nu arata cum vrei tu.
Oare pomul ce zice cand ii tai crengile? Auuuuuu - asta zice. Si se intreaba de ce tu- om rau - vii si il masacrezi.

Asa este si cu Dumnezeu - ne iarta pacatele - si ne curateste ca sa putem aduce fructe/ roada. Si curatirea asta nu ne prea convine, pentru ca noi vrem sa crestem in directii care lui Dumnezeu nu ii plac. Vedem din primele 2 texte cum viticultorul - adica Dumnezeu insusi - este activ implicat in vietile roditoare si neroditoare.

Un nou inceput
Isaia 43:18-19
Nu va mai gandit la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.

Azi e luni, o noua zi din vietile noastre. Dumnezeu nu doarme (ca noi) si nu are nevoie de un dus rece. Dar daca nu suntem atenti pacatul se strecoara in vietile noastre si ataca la momentul inportun pentru noi, cand suntem la granita dintre vis si realitate. Iar atacul este eficient.

Insa odata cu curatia si iertarea pacatelor Dumnezeu ne spune sa ne uitam inainte, nu inapoi. Sa nu ramanem cramponati in propriul nostru esec. Cateodata e mai usor sa ne vaicarim, sa ne complacem in starea aceasta. Stiu si eu si stiu ca stiti si voi. Dar Dumnezeu este mare. El face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase. Rauri - acolo unde nu este apa, daremite apa curgatoare.

Dan

Merge omul, merge, dar se mai intoarce si acasa

http://translate.google.com/#

Merge omul merge, dar se mai intoarce si acasa
Proverbul vechi care zice "Calatorului ii sade bine cu drumul" este fals. Drumul este obositor si greu, dar destinatia este importanta. As spune mai degraba ca calatorului (observati cacofonia) iubeste mai mult destinatia decat drumul. :)

Am ajuns inapoi in Romanica, in ciuda asteptarilor mele. Drumul intors a fost mai usor decat la dus, dar totusi lung si greu.
Am mers 15 ore cu trenul, apoi am petrecut o zi in aglomeratia din Calcuta si in final am pornit spre aeroport. 2 ore de asteptat in aeroport + 5 ore de zburat ne-au adus in Dubai, unde am pierdut timpul prin magazine si am dormit ca boschetarii dupa niste banci in zona cu mochete. In total am stat in Dubai 12 ore. Apoi inca 5 ore de zbor ne-au dus la Istanbul, iar dupa inca 4 ore de stat aici ne-am pornit spre Bucuresti. Drumul a mai durat o ora.
De la Aeroport a mai durat inca 1 ora jumate pana acasa.
Si ce bine e acasa.
Total = cam 45 de ore.

Azi dimineata m-am trezit la 3. Inca sunt putin defazat si uimit de frigul din Romania, mirat de faptul ca nu sunt in India.
M-a sunat cineva din Bucuresti ieri si m-a trezit din somn. Nu stiam in ce tara sunt, cat e ceasul si ma gandeam doar cat costa apelul international. Nu stiam daca dorm si visez ca sunt in India, sau chair sunt in India si visez ca sunt in Romania... A fost ciudat :))

A fost o experienta unica, deosebita, emotionala, grea, cu multe lectii pentru mine.
Dumnezeu m-a invatat sa fiu ascultator de El, sa ma incred in El si sa fiu multumitor.

Ma bucur in primul rand pentru Daniel, misionarul la care am fost, pentru caldura cu care ne-a primit, pentru ce ne-a invatat si pentru ce ne-a invatat Dumnezeu insusi. Pentru ca El ne-a onorat prin a ne pune sa ii marturisim Evanghelia si numele Lui si ne-a folosit in slujba Lui.

Asadar vin bucuros, nedumerit de viata din Romania, cu multe intrebari cu care Domnul m-a cercetat, cu nadejde, cu putine raspunsuri (dar importante), cu haine si cadouri si mai ales - cu multumire.
Suntem mai multi care vom purta in rugaciune pe prietenul nostru si tara aceasta asa de mare si cu asa de multi oameni.

Bye- bye India. Ne vedem la anul :)

Dan

Life in India

Not much time to arrange the photos.
For text scroll down :)

Tea

We eat rice, sweat a lot, eat rice again and inhale the disel gas on the street. We do a lot of visits and every night we publicly preach and distribute tracts. Every day.
Today I feel exhausted and after two visits in the morning I came back so I can update the blog.
The Lord has a lot of questions for me during this time in India, a lot of challanges. Yes, my life is challanged a lot in this culture.

Life in India....
It's very hard for some people, hard for others. It's not a country of contrasts so far, there are no many rich people. Rich means you have a job - any job- you have a motorcycle and the richest have a small car and a house.
The canalization system is the same used by the romans 2000 years ago!

We visited Darjeling - close to the border with Nepal - these last two days. It's so diferent - it's another culture - the Nepali culture. People look diferent, behave different, dress modern or traditional but very clean and usually keep their city clean.

Traveling in India is also hard. Bumpy roads everywhere and crazy but good drivers. Everybody is ready to overtake everybody. People here drive on the left side of the road in theory but in everyday life you just have to find your way may it be on the left or on the right side of the road. It doesn't matter, you just have to get there.

Nepali people are nice and Darjeeling is great, I want to go back there and do some sightseeing.
I bought a big knife, some hats, we visited the zoo and a local church. The weather is perfect for me - around 10 degrees Celsius. Nice.

We also publicly preached. It's very interesting for us to sit in the middle of a marketplace and to begin to speak. Speak about what? What to say? But God used this to speak to people through us. In 5-10 minutes usually we have a crowd of 100 persons listening to us.
People here in India worship idols and think highly of themselves. They belive they have no sin, or there is nobody to judge their sins, or everybody has sins but because of this they are just one face in the crowd so they can't be blamed.

4 days ago I was involved in a little accident. A car came pretty fast towards our riksha used here by the locals to get to places. I yalled but the driver seemed to go exactly towards this car.
The car hit us slightly and bended the riksha's wheel. That day was a crazy day with several of these events.

Thank you for your prayers.
Dan

Pictures

Poze....

Country of 1000 smells and 1001 colors

Hello India!

After a long trip (9 hours by plane, more than 18 hours waiting in airports and sleeping in the Dubai airport on the floor, 15 hours by bus in India) we are finaly in Jaipalguri.

Our night in Calcutta and the following day were crazy. India is the country of smells, of colors, of poor people and polution. In Calcutta there are no rich people. If they would be rich, they would probably leave the country. Civilization is way back. But this unique mix of... everything makes it special. Driving is crazy.... no,no, you don't understand what crazy is until you are in a car in India... yes, you think you will die every minute.

During my time here I haven't noticed any traffic rules... You just have to horn, loud, long...

What I do here is what I like most: talk with people, living the adventure of being in India.

I read about missionaries like Hudson Taylor or great people like George Mueller. I strongly advise you all to read about these lives.

These days I meet Daniel, the Romanian that gave up confort and fell in love with India.

His testimony among the people here is very good.

I talked to 4 families so far. Our concern is about their spiritual life, about knowing God. Other things don't matter that much. And this is what I actually do here.

It's amazing how they listen carefully. Some of them are deep involved in worshiping idols, have very good knowledge about culture, religion. And some don't.

Our time here is short and I feel I want to do more.

A... and another thing! There is no toilet paper in India... you have to use your left hand. I still have some toilet paper with me... but it has to last for the next 2 weeks.

I feel blessed and unworty to be here...

But on the other hand I feel God wants me here now. You may belive, or may not belive this - but it's real. This is why I am here.

Indian culture is impressive... hundreds of languages, belifes. strong communities.

These days I will also post some pictures...

Until then, please pray for us and for the people here.

I wish that you will be encouraged through this blog, these news, hearing that I am well, eating rice, lots of rice...

I am also using this blog to send greetings to my church - AGAPE, to our study group - Cenaclul TEI, to my coleagues...

thank you

Dan

So far so good

As I said to some of you October’s posts will be in English. This is mostly because I will be in India for a good part of this month and I’d like to share this – what I hope to become – amazing experience with international friends. You may find my written English somewhat Romanianized (“romanizate”). In this case after you get a good laugh try to move on J.

Visa – got it through a wonder. But we got it!
Vaccines - (5 of them ) – got it! My arms hurt, but now I can eat of the floor. I am immune to everything J
Money – some…
Toilet paper – plenty! (I could not find an anti-diarea vaccine J)

This is everything were gona (we are going to) need on our trip.
Today is Z-day minus 3. Friday we will take off, head to Istanbul and then Dubai, where we will have 12 hours to visit the airport. Then Calcutta: we still don’t know what’s gona be in Calcutta for us – hopefully a nocturnal 12 hours train ride to Jaipalguri. Then the real adventure begins…

Our team consists of 7 or 8 members – we still don’t know. I know only 2 of them – a guy that I meet 3-4 times and a girl from Bucharest.

I really don’t know what the Lord has for us there. It seems He made it possible for me to go, preparing me for what’s to come and taking care of everything.

It seems that before my departure I get a lot of “unexpected surprises” in my life. The effect I notice is of disappointment and bad mood. I see them taking away my enthusiasm little by little. I realize I have to pray more and ask Jesus Christ to strengthen me, and to keep me. I don’t react well to disappointment, as I am sure some of you know.

May the Lord be with us
Dan