Primul sunet de pe blog...

Muzica faina

                                          

cool...

Viteza...

Baga viteza vitezomanule!
Viata parca merge tot mai repede. Acum incepe 2010, acum se termina, acum incepe 2011, si pana ajung acasa (oriunde este acasa) deja trec in 2012.
Se pare ca viata este foarte rapida.

Ma intreba un om drag de ce nu mai scriu pe blog. Nu scriu cand nu am inspiratie, chiar daca asa se pare cateodata.

Pavel
Zilele astea ma ajuta un prieten: Pavel. Foarte tare tipul asta, ma uit cu mult respect la el. O cariera foarte frumoasa in fata, un om echilibrat si care stia ce vroia, si mai ales urmarea cu pasiune si competenta ca nimeni altul din vreme alui. O minte sclipitoare, doar ca la un moment dat a luat-o pe niste cai "indoielnice".
Of....

Prieteniile bune strica obiceiurile rele! Si a sa a fost si la el.
L-a cunoscut pe un tip si apoi viata lui s-a schimbat. A renuntat voluntar la tot ceea ce il caracteriza, la tot ce era el. Si se pare ca isi lua identitatea din ce a MOSTENIT de la generatiile anterioare ce A FACUT cu mostenirea.

Apoi a zis o chestie care m-a tot intrigat:
"Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. 
Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos" (Scrisoarea lui Pavel catre prietenii lui din orasul Filipi: Filipeni 3:4-15)

Dom'ne cum sa spui asa ceva!!! Da, dusmanul lui a devenit prietenul lui, Dumnezeul si stapanul Lui. Isus Hristos.

Pavel si noi
Ma gandeam de revelion care sunt lucrurile importante pentru mine. Obisnuiesc sa fac asta pe 31 dec si o fac de ceva timp. Am invatat si eu de la un prieten foarte drag de-al meu. E bine sa te uiti in jur, sa te opresti din "viteza" si sa vezi daca  macar mai mergi in directia buna.

Pentru toti aceia care nu fac asta, nu au facut niciodata dar sunt dornici iata un mini-gid cu cateva intrebari:
Ajuta foarte mult sa scrii toata treaba asta... doar asa ca sa afli ce gandesti :)

1. Care sunt evenimentele anului trecut, pe luni, evenimente importante, socante, bune, rele?
2. Ce m-a socat la altii, la mine, care sunt esecurile mele si castigurile mele?
3. Pe cine trebuie sa iert, de la cine trebuie sa imi cer iertare?
4. Ce este important pentru mine? Unde este inima mea, unde este comoara mea?
5. Ce mi-am propus pentru anul trecut, si ce am facut din asta?

Apoi e fain sa scrii o mini-scrisorica, un fel de rugaciune, lui Dumnezeu. Ce i-ai scrie lui Dumnezeu, asa, daca ar putea primi scrisori? Pentru ce i-ai multumi Lui? Pentru ce nu?
Dupa asta ma gandesc la anul urmator si ce astept de al el, notez!

Iar la final eu caut un verset din Biblie si il "declar" versetul anului. Desigur ca e un verset cautat si nu il aleg la intamplare.

Final
Pentru aceia care citesc blogul din cand in cand si nu cred ca exista Dumnezeu, sau ca daca exista sigur e rau... e putin mai greu de aplicat ce am scris mai sus, trebuie sa recunosc.
Dar o intrebare utila pentru toti este: care sunt lucrurile in care ma incred eu? EU sunt cel in care ma incred, CE AM este ceea ce ma incred, CE AUD de la oameni despre mine?

Va doresc tuturor ca anul 2011 sa va aduca lumina, raze si raze de lumina in vietele voastre. Sa va aduca pace, o pace din aia profunda. Sa va aduca buucrie, o bucurie din aia contagioasa.

Mai important decat ce simt este cine stiu ca sunt!
D

Niciodata singur

 Dragi prieteni, iata primele poze puse pe blog. La noi netu merge cam nasol.

In India nu esti niciodata singur. Tot timpul cineva este cu tine. Nici in jungla nu sunt singur. Milioane de paianjeni, furnici si alte "bazdaganii" misuna peste mine, pe mine si pe sub mine.

Totul este foarte frumos si imi dau seama cu cat stau mai mult aici cat de frumoasa este tara asta. Ar trebui un an-doi ca sa o explorezi asa cat de cat.

In India am avut cateva experiente inedite foarte frumoase.
1. Am invatat sa merg  cu moticicleta. Cu moticicleta unui nou prieten de aici. Minunat, fabulos. Am mers cu 45 km/h. Cu gura deschisa de la o ureche la alta inghiteam aer indian impreuna cu gaze. Dar nu ma puteam opri.

2. Pentru prima data in viata mea am in posesie o bicicleta noua. Indiana. Cantareste o jumatate de tona, este rigida, dar foarte confortabila. Porneste greu dar merge bine. Ne deplasam pe aici cu bicicletele dintr-un sat in altul.

Nu cred ca majoritate turistilor in India experimenteaza frumusetea rurala a indiei de pe saua unei biciclete indiene. Este fabulos, minunat.

 Lan de orez. Pozele se incarca greu si de asta pot pune doar cateva. Am mai multe.

3. Era sa uit. Prima mustata din viata mea. Un prim plan nu am indraznit sa pun ca era prea... ciudat.
4. Prina data cand am fost la un barbier si m-a tuns cu o tunsoare indiana, m-a barbierit ca pe vremea lu bunicu si mi-a ajustat mustata hidoasa. A facut-o mai frumoasa, dar nu am poze acum.

Nu stiu cand ma intorc. Cu ajutorul lui Dumnezeu si doar al lui sper ca in prima saptamana din decembrie sa pup solul romanesc din Romania si sa ma bucur de cultura mea. Asa cum e.

Pe toti cei care cititi blogu, fie ca credeti in Dumnezeu, fie ca nu credeti - va salut cu Psalmul 139.

D

Jungla

Dragi  cititori
Am vesti din India. Este complicat cum am ajuns aici pana la urma, dupa un drum istovitor, dupa ceva peripetii pe drum.

Posed prima mea bicicleta noua, indiana pentru ce fac aici, vizite, discutii... multe lucruri sunt cunoscute de anul trecut, altele noi... Sunt impresionat ca oamenii isi amintesc de mine, de cum ma cheama si sunt foarte bucurosi sa ma vada. Multi dintre cei de anul trecut au tot intrebat de mine - cand ma intorc.

Saptamana asta am fost in jungla, in sate si as vrea sa pun pe blog cateva lucruri din jurnalul, pe care il tin.
Nu am pozele transferate pe calculator si sper sa gasesc timp sa impartasesc cateva lucruri cu voi.

D

VIN...

"Draga India

Stiu ca a trecut ceva timp de cand ne-am vazut ultima data, dar as vrea sa stii ca nu te-am uitat. Si cred ca nici tu pe mine. Ma bucur ca am mai comunicat in ultimul an, dar este mai frumos cand ne si vedem. M-am tot gandit la tine in ultima perioada...

Am vesti bune pentru noi! Stiu ca ma astepti si tu, de cand ti-am spus ca este posibl sa revin anul acesta. Mai ai putina rabdare. Revederea noastra se apropie, asteptarea va lua sfarsit destul de curand. Acum sunt ocupat cu ultimele pregatiri si ma gandesc ce sa iti aduc. Sunt putin bolnav si am planificat, replanificat si re-re...- replanificat totul. Daca totul merge bine si voi fi sanatos ne intalnim saptamana viitoare. Abia astept :)

De anul trecut de cand te-am vazut prima data m-ai marcat si am povestit despre tine si altora. Anul acesta vreau sa te prezint catorva prieteni care sunt dornici sa te intalneasca personal. Asa ca ma vor insoti si ei.

Cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom revedea cu bine.

Cu drag
Dan"

:)

94

"Ce faci azi?"

"Merg pana in bucatarie."

"Si maine?"

"Ma intorc." :))

Ager la 94 de ani.

Ieri am ajuns la un domn in varsta de 94 de ani. A trebuit sa o aduc acasa pe sotia lui (88 ani), care a fost 2 saptamani la spital la gerovital, sau asa ceva. Mi-a placut purtarea lui si mi-au placut cuvintele lui.

Acest domn are 94 de ani, remarcabil. Cu mintea agera, prezenta, el arata ca un tinerel de 70 de ani.Dupa ce a pupat-o pe sotia lui si a imbratisat-o cu o mana (in cealalta avea un fel de baston metalic) m-a invitat sa iau loc si asa am facut.

Pe masa am observat o lupa mare pe o carte deschisa. Era o Biblie foarte veche. Auzi dom'le - la 94 de ani sa citesti Biblia cu lupa. Mare lucru. Unii nu o citesc nici cand vad bine!

Sergent in al doilea razboi mondial, a luptat pe front 7 ani, pana la 29 de ani. Apoi s-a schimbat - a crezut in Dumnezeu. Nu a mai fumat, baut si omorat oameni (probabil). Dar schimbarea interioara a vietii, mult mai importanta decat semnele exterioare a ramas de atunci si pana acum, timp de 65 de ani. Unii dintre noi avem bunici in varsta de 65 de ani.

Noi la 94 de ani?

Deasupra mesei cu lupa si Biblia era o poza cu el tanar, si cu nevasta. 2 tineri. Acum batrani. De nerecunoscut as zice. Oare cum vom arata noi la batranete? Un mosulet cool, preznet, ager, constient de tinerii din jurul meu, sau un cocosat ursuz care zice ca tinerii nu il respecta...

DAR mai important decat cum vom arata - probabil zbarciti, chei, cu 5 bastoane, 7 perechi de ochelari si 3 aparate auditive infipte in urechi, dinti falsi si altele - este cum suntem inauntru.

Chiar asa -cum suntem inauntru?

Iar apoi mai este important ce am facut. Si chiar asa - ce am facut? Ce a ramas?

Si ce departe pare varsta de 94 de ani! (si pentru unii si este).

Imi place sa stau pe langa oameni batrani, care au simtul umorului si au mintea buna inca.

Ma face sa ma intreb cum voi fi si eu in viitor (daca apuc o vasta nobila din asta).

Uitandu-ma la acest om vad ca este adevarat ce scrie intr-un psalm...:

Psa 92:12 Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

Psa 92:13 Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

Psa 92:14 Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

Psa 92:15 ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.

... si ma ajuta sa ii inteleg mai bine pe ei, care au fost ca mine...

Leviticul 19:32 Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrîn.

Deci...

Dumnezeu il schimba radical pe omul care crede in Isus Hristos. Sa ne intrebam de pe acum cum o sa fim in viitor, sa ne schimbam directia de pe acum, sa ne incredem in Dumnezeu de pe acum. Iar cand vedem un mosulet ursuz, rautaciuos prin RATB sa nu il judecam, sa ne purtam cu respect.

D

5 metri

Ce inseamna 5 metri? Nu foarte mult

Dar daca mai ai 5 metri ca sa sari zidul de la inchisoare si tu ai 1.8 metri... e mult. 5 Metri pentru mine inseamna mulllllllllt. In special pentru ca ce urasc cu desavarsire cel mai mult in viata, si totodata lucrul de care imi este cel mai frica este inaltimea +viteza + coborare libera.

Adica sa stau undeva sus, si sa cobor (cad) cu viteza. De aceea probabil nu as putea sari niciodata cu bungee. Cu parasuta parca m-as incumeta totusi :)

Bazin

Am fost din nou la Brasov la bazin. Am vazut trambulina de 3m, 5m si sincer... de jos nu pare asa de sus. Increzator ca vara trecuta am sarit de la o distanta mare, mai mare de 5 metri m-am urcat la trambulina mica. Si cand sa sar... m-au cuprins fiorii. Am respirat adanc si de rusine (ca erau oameni care se uitau la mine) am sarit. Prost. A fost nasol... sentimentul acela de gol in stomac, sentimentul de apa in nas cand intru in apa...

Apa bazinului este foarte clara iar sub mine erau 3 metri de aer +4 metri de apa = 7metri vizibili.

I-am zis lui Cosmin ca trebuie sa sarim de la 5 metri si m-am tot balacit incercand cumva sa aman momentul. Pana la un punct. Apoi am spus ca TREBUIE sa sar.

M-am urcat la 5 metri... daca trambulina mica parea sus... asta mare era si mai ... mare. Vroiam sa ma intorc, sau sa ma eschivez ca Mr. Bean. Mi-am spus ca odata ce fac un pas, ma indrept doar un pic, lucrurile isi vor lua cursul firesc si in cateva secunde se va sfarsi bine sau prost.

Si asa am facut. M-am aplecat in fata... chiar inainte sa ma desprind de trambulina as fi vrut sa nu o fac... dar spre fericirea mea era prea traziu. Eram pe cale sa scriu istorie, sa sar de la 5 metri! (pentru mine oricum e important)

Dar ce s-a intamplat in aer m-a surprins cel mai mult: a fost mai usor decat de la 3m. Am intrat in apa si am iesit zambind. Mi-a luat mai mult de 1 an sa sar si am sarit. Am observat ca pentru a combate eficient frica iti trebuie entuziasm. Si frica nu scade, dar daca bagi o doza de entuziasm mai mare decat frica poti sari.

O scurta analogie

Citesc din Biblie zilele astea din cartea Geneza despre Avraam tatal lui Isaac, Isaac tatal lui Iacov si Iacov. Dumnezeu le vorbeste direct fiecaruia.

Lui Avraam Dumnezeu ii zice sa plece din tara lui ii face diverse promisiuni si pana la urma ii cere sa isi sacrifice fiul. Avraam este credincios - instant- de fiecare data - si Dumnezeu il binecuvanteaza.

Lui Isaac Dumnezeu ii da o sotie faina copii si este si el credincios.

Iacov este un alt tip de om. Sarlatan, smecher, dar drept cateodata. Vorbeste despre Dumnezeu ca "Dumnezeul lui Avraam (bunicu-su) si Dumnezeul lui Isaac (taica-su)" si atat. Si asta pentru mai mult de 20 de ani. Se lupta cu Dumnezeu. In final Iacov se asaza la vatra la Sihem si acol zice ca face un altar pe care il numeste El-Elohe-Israle (Domnul este Dumnezeul lui Israel-noul nume a lui Iacov).

A sarit si el de la 5m ai lui. Mai tarziu, dar a sarit

Dan

Eu niciodata n-am...

Cateodata am senzatia ca sunt inconjurat numai de oameni destepti.

Mi-am facut recent niste prieteni in parc la mine: Cristina, Pitu, Raluca - sunt in clasele 2,3,4. Pe strada la mine mai sunt si alti puradei, cam tot in clasele 3-4.

Ieri au avut festivitate si i-am intrebat cum invata. Mi-au zis ca bine. Apoi iar i-am intrebat daca au luat premiu. DA - toti luasera premiu - premiul 1, 2, 3. Sunt dragalasi si provin din familii mai maneliste si creole la fata. Dar au luat premiu.

Eu nu am luat niciodata premiu 1,2 sau 3. Niciodata. In clasele 1-12 am luat o mentiune - in clasa intai. Apoi lucrurile au scapat de sub control. La facultate nu am avut bursa si nu am fost geniu.

Ma mir, pur si simplu ma mir ca merg prin tabere, vorbesc cu o gramada de oameni si ii intreb cateodata daca au invatat bine. Ei imi spun ca da, apoi eu ii intreb daca au luat vreodata premiu si spre surprinderea mea majoritatea zic ca DA.

Intrebarea este: unde sunt aceia, care niciodata nu au luat premiu? Este imposibil ca toti sa fi luat premiu 1,2,3, daca intr-o clasa sunt 25-25 de oameni. Deci unde sunt restu' ?????

D

AMITIRI DIN FACULTATE

18 June, 24:20... Editez postu' mi-am amintit o chestie tare, asta dupa ce am citit si cateva comentarii frumoase, care m-au inspirat.

Eram in facultate, da...e adevarat, candva eram si eu student. Parul lung, chitara. Am fost votat seful de an prin vot deschis si unanim. Votul s-a repetat pana cand toti au ales la fel... (Sefu asta de an ii reprezinta pe studentii in relatia cu decanu si alte facultati, Academia si alte chestii).

La sedinta cu decanul, profesorii si reprezentantii celorlalte facultati am venit si eu cu bicicelta si chitara in spate si in tricou ceva mai tarziu. S-au uitat toti la mine, m-am uitat la ei si am dat din cap. Ei nu au zis nimic. Ce nepoliticos! :))

Au urmat introducerile facute de decan:

- iata noul sef de an pentru SELS (facultatea noastra) engleza:.. X-ulescu, un baiat exeptional, cu un singur parinte, bursa de merit, bursa de performanta, 10 pe line....(aplauze)

- iata noul sef de an pentru SELS franceza...: Z-uleasca burse peste burse, cu 10 pe linie ... si mai pe linie decat baiatu celalalt ... in sala mirare (aplauze si mirare....)

- iata pe nu stiu cine (alt sef)... aplauze

- iata si pe noul sef de an de la SELS germana: Dan Babu cu media... (ochii decanului citeau media mea, iar eu citeam mirare/groaza/disperare in ochii lui... eram curios daca va avea curajul sa citeasca media mea de 7.68.... )... care canta la chitara.

Ah... s-a scos. Dan Babu cu media... care canta la chitara. (liniste penibila pentru 2-3 secunde) Si apoi a zis cate ceva despre mine fara sa mentioneze media. M-a scos si pe mine.

In anii urmatori am invatat ca uneori trebuie sa inveti ca trebuie sa inveti.

NB

Acum unde mergem (Reloaded)

In mod ciudat ma intreb si eu: oare acum unde merg. Observ o tendinta in viata mea de a nu sti si nici macar visa unde ma voi afla peste 2-3 ani. Cu siguranta imi imaginez ceva, planific uneori, dar adesea lucrurile se intampla diferit de cum as vrea eu, sau cum ma gandesc eu.

DILEMA
Azi e ultima zi la locul de munca. Oricat am zice ca unde muncim nu e asa important si ca familia, prietenii, poate biserica sunt mai importante la munca petrecem (adica muncim) cel mai mult timp. Incepi sa te imprietenesti cu oamenii, sa te accomodezi, apoi iti faci un fel de culcus. Cunosti cum merg lucrurile. Eu lucrez de 4 ani. Sunt oameni care lucreaza intr-un singur loc 20 de ani. Azi e ultima zi si am sentimente contradictorii.




Pe de o parte simt ca perioada de aici se incheie, este un sfarsit. Oameni, pe care nu ii voi mai vedea asa de des. Siguranta, pentru care nu trebuia sa fac absolut nimic.
Pe de alta parte, as spune am un sentiment mai puternic de pace si relaxare. Ma bucur chiar. As spune ca tocmai acest sentiment ma nelinisteste.
In facultate aveam o vorba pentru mine inainte de examen:
- daca am emotii inseamna ca fie am invatat si as vrea sa fac de 10, dar poate iau 8, fie nu am invatat deloc si mi-e frica stiind ce se va intampla.
- daca nu am emotii - fie am invatat asa de bine si orice mi-ar pica iau 10, fie nu am invatat deloc si chiar nu imi pasa.
Nadajduiesc in Dumnezeu - suna ciudat pentru oamenii care nu cred ca exista Dumnezeu, dar cu siguranta nu imi pot autoinsinua ca lucrurile vor fi bine, chiar daca stiu ca nu va fi asa. Nu prea ne putem minti pe noi insine

Dumnezeu stie, vede, se ingrijeste, este prezent. Stie chiar ca scriu acum pe blog si mai stie ca tu citesti. Nu te-ai gandit niciodata, ei? :)

CE E DE FACUT (in sensul abstract)
Domnul Isus le spune oamenilor ca Dumnezeu este un Tata Bun, care da lucruri bune celor ce i le cer si profetul Ieremia spune poporului Israel ca Dumnezeu are un plan bun cu ei, ca sa le dea un viitor si o nadejde.

1. Cugetarile Tatalui (David)
Psa 37:3 Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
Psa 37:4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
Psa 37:5 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
Psa 37:6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.
Psa 37:7 Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. [...]

2. Aplicatia Tatalui ( David )
1Sa 30:6 David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s'a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

3. Cugetarile fiului (Solomon)
Pro 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Pro 3:6 Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Pro 3:7 Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
Pro 3:8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.
Pro 3:9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:
Pro 3:10 căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
Pro 3:11 Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui.
Pro 3:12 Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Ce familie!

Aplicatie
Cu siguranta e mai usor sa spui ca nu ti-e foame dupa ce ai mancat la McDonald's decat daca nu ai mancat de 3 zile.
Mie insa nu imi ramane altceva de facut decat sa ma incred in Dumnezeu, asa cum imi zice El si asa cum au facut si altii inaintea mea. In ciuda situatiilor indezirabile in viata si a planurilor mele.

Scriu asta cu 2 motivatii.
1. Ca sa imi amintesc de acest moment, pentru sunt si eu uituc, si voi avea nevoie sa imi amintesc.
2. Ca sa ii incurajez si pe altii sa faca la fel ca David, iar daca nu aveti in Cine sa va incredeti decat in voi insiva va rog sa faceti ceva cu privire la asta!

Acum unde mergem?

Wai cum trece timpul!!! Incredibil. Acum e iarna, acum e vara. Parca nu mai exista viitor si totul e prezent.

O tema la care sunt fortat sa ma gandesc zilele astea, impreuna cu altii, este moartea si zadarnicia vietii. Tot cautand intelepciune am dat peste niste vorbe foarte frumoase si adevarate.

Psalmul 39 (o parte)

„Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.”

Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea.

Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

Bucata din mijloc

Cred ca demult nu m-am mai gandit ca probabil voi muri. Nu stiu la ce varsta si cum, dar imi imaginam si eu niste scenarii. Fie intr-un pat intr-un spital dupa o suferinta indelungata, fie acasa, linistit - de moarte naturala. Fie ucis de altii sau accident... cred ca moartea poate surveni asa de repede si neasteptat ... incat noi ne miram.

Nu ne va veni sa credem ca s-a terminat pe pamant, ca tot ce am agonisit nu mai conteaza in acel moment. Poate ne va parea rau pentru ce am spus cuiva si nu ne-am cerut iertare.

Dar peste toate acestea sunt sigur ca toti vom avea o intrebare atunci cand vom stii sigur ca murim, fie pe pat in spital, fie raniti de moarte in lupta, o intrebare care va fi atunci cea mai importanta din viata (pe terminate) a noastra: acum unde mergem?

Exista 2 categorii de oameni: unii care au pace cu privire la intrebarea asta, altii care sunt destul de ingroziti de ea. Nu cred ca poti avea liniste fara sa stii atunci, in momentul acela, unde te duci TU. Fara pace cu privire la o directie clara cred cu fermitate ca cel mai sceptic om isi va pune la indoiala teoriile despre lume si viata gandindu-se ca daca a gresit cumva, undeva, o "sfecleste".

Pe de alta parte pacea autentica pe care o afisam cateodata in momente frumoase, cu totii, va fii testata atunci, cu moartea in fata. Si cred ca este imposibil ca atunci, cand toate lucrurile nu vor mai conta, nici macar ce cred oamenii despre noi, sa mintim, sa ne mintim.

Concluzie

Asa ca pentru cei care au mai citit blogu sa vada daca mai scriu si au fost dezamagiti probabil, dar si pentru cei care vor citi acum am aceasta intrebare: Exista pace in viata ta? Daca zici ca nu e nasol, daca zici ca da mergem la intrebarea 2: cum crezi ca vei reactiona atunci?

Oricare ar fi raspunsurile va(si mie imi ) doresc sa avem pace cu Dumnezeu si de la Dumnezeu si acum si atunci.