Si noi multumim ca nu ne calcati!

Sunt racit cobza.
Si ca orice barbat puternic, serios si curajos cum sunt imi place sa ma plang :)
Cu tot cu raceala zilele astea iar am facut lucruri inedite.

2 FEMEI PLINUTE NOAPTEA 
Vedeti poza asta?

E facuta noaptea pe la 1 acum cateva zile.
Liniile din zona Romana sunt trasate noi. Stiu ca e greu sa observi linii noi cand e trafic, ai chestii pe cap, esti grabit. Dar eu nu eram grabit... si am prins un rosu la semafor.
Erau 2 doamne acolo care trasau atent liniile.
Ambele erau rotofeie, infofolite si cu fetele cam triste. M-am uitat la ele si s-au uitat la mine.
Le-am zis ca au facut o treaba buna, liniile au iesit foarte bine si ca le multumesc.

Imi era frica ca o sa se simta inferioare - adica eu din masina, de la caldura - sa le zic ca au facut o treaba buna. Chiar ma temeam si fara sa ma gandesc am zis asta.

Insa fetzele ele s-au inseninat, au zambit, s-au bucurat, s-au mirat si pe fetele lor rotofeie infofolite au aparut 2 zambete mari.

Si pentru ca un barbat foarte atragator si curajos le facea un compliment s-au pierdut si mi-au zis: "Si noi multumim ca nu ne calcati". Adica nu liniile  - ci pe ele. Tare haios.

(Mi-a fost rusine sa fac o poza cu ele de teama ca se vor simti ca maimuta din "poza cu maimuta", dar apoi mi-a parut rau si am zis ca data viitoare fac asta)

ALTE 2 FEMEI ZIUA 
Azi am iesit din scara sa imi cumpar medicamente. avand o punga de gunoi in mana. Alte 2 femei maturatoare aveau cosuri de gunoi ambulante asa ca am aruncat punga la una din ele. Apoi mi-am dat seama ca imi e sete si m-am gandit ca poate le e sete si lor.

(poza de pe net, ca mi-a fost rusine sa fac eu una)

M-am gandit ca o sa refuze si o sa li se para ciudat... dar mi-am dat seama instanc ca gandesc prea mult...
Le-am dat cate o sticla de apa.

Am vorbit mai mult cu ele dupa ce am cerut permisiunea sa le insotesc. Una din ele e singura si are 5 copii. Cealalta e la al treilea sot si nu are copii. (Primul sot a inselat-o, al doilea a murit... iar acum e cu tipul asta). Una era mai vesela si mai plinuta, cealalta cu 5 copii era mai slabuta.
Fac jobul asta de 4 ani si s-au plans ca primaria nu le da suficent de multi saci de gunoi. Unii oameni se plang ca nu strang gunoaiele dupa ei imediat.
Vara matura gunoaie si frunze iar iarna dau zapada si sparg gheata. De 4 ani! Lucreaza o zi da, una ba! Si lucreaza de la 7 AM pana la la 7 PM.
Pana la job fac 3 ore dus - intors pentru ca nu sunt din Bucuresti.

Le-am multumit ca matura pe strada, ca fac o treaba buna. Si chiar in discutie cu mine se aplecau dupa pachete de tigari, pungi, sticle de plastic pe sub masini. S-au mirat si ele, au zambit. Dar si de data asta m-am rusinat sa fac un selfie ca poate se vor simti prost.
DATA VIITOARE CHIAR FAC POZA, ca sunt prea las!

CONCLUZIE
1. Sunt foarte multi oameni care fac joburi pe care nu le vedem. Si tocmai joburilor oarecum invizibile si "ingrate" e bine sa le faci cate un compliment. Crede-ma: nu sunt foarte multi oameni care fac asta.
Poate tu mai ai colegi pe la munca care iti spun ca iti sta bine cu nu stiu ce camasa. Dar ele nu au.

Se pare ca oamenii nu se simt insultati, sau inferiori cand le faci un compliment. Se pare ca se bucura.
Si se mira.

2. Cred ca in cultura noastra romaneasca nu prea spunem multumesc sau "faci o treaba buna". Avem impresia ca daca nu zicem nimic asta inseamna ca e un fel de compliment.
Nu-s eu mare expert si nu vreau sa te invat cum sa iti traiesti viata, insa cred ca daca am zice multumesc mai des unor oameni care chiar au nevoie sa auda asta... lucrurile ar merge mai bine.
Si beneficiul  - am observat eu - este si pentru tine.


PS. Nu am scris asta ca sa ma laud, ci sa sa incurajez si pe altii sa faca la fel. Sper ca te-a inspirat ce ai citit si poate te gandesti si tu "da mai... ia sa fac si eu ceva de genu asta".
M-as bucura.
Spor in toate!

Mi-a luat 25 de minute sa dau enter

ERA NOAPTE si nu stiam ce sa fac. Existau mai multe optiuni.
- Una era sa dorm in masina si sincer parca ma incanta ceva la "dormitul in masina", pare aventuros si interesant.... cand esti in alta tara, cu prieteni, la mare... Nu ar fi chiar prima optiune insa...
- Cealalta optiune era sa merg la un hotel. Pare ceva mai de oameni cu fitze (cum nu sunt eu), sau rasfatati (cum nu sunt eu). Deci am zis pas!
- Si optiunea 3 era sa postez pe facebook ca nu am unde sa dorm, ca am nevoie de ajutor. Exclus!!!

Blogul e din 2007 si am mai povestit cum am dormit in jungla, in masina, sau in autobuz in jungla in praf. Se poate, am experienta. Let's do this! Cand n-ai ce face stangi din dinti si mergi inainte.

INSA acum vine partea mai grea: mi-as fi dorit sa nu fiu extrem de stresat cu multe lucruri pe cap putand evita usor situatia asta, mi-as fi dorit sa nu fi ajuns in situatia asta sa nu sa am unde sa locuiesc, mi-as fi dorit sa fiu iubit, respectat, sustinut atunci cand aveam nevoie de ajutor, la greu.
(Nota explicativa: Sunt intr-o situatie in care a trebuit sa plec de unde stateam in chirie, am fost primit temporar altundeva,  dar nu am putut sta acolo o noapte ... printr-o conjunctura neasteptata. Pot sta acolo in continuare urmand sa ma mut din nou altundeva peste o luna. CSF NCSF! )

Realitatea era ca nu aveam unde sa dorm, era noapte, ma simteam singur. Si uitandu-ma inapoi imi dau seama ca aveam nevoie de mai mult decat un pat, sau un loc calduros.
Aveam nevoie de dragoste. Fix atunci.
Dragostea iti da aripi, speranta, te tine in viata, iti tine de cald, sparge ziduri, muta ziduri, indura, se sacrifica. Boss.... dragostea e cea mai mare forta din univers!
Cand esti jos si cineva se uita la tine si te sustine, te incurajaza, te apreciaza... deodata nu mai esti jos. Cand esti vulnerabil si ceri ajutor, poate ai nevoie doar ca cineva sa te ajute la mutat, sau cand esti rupt de stres si ai nevoie sa discuti cu cineva... E incredibil cum se pot schimba lucrurile..

Asa ca in cautare de indurare/ compasiune/ nejudecare/ bunavointa sau ceva de genu...(+un pat in care sa dorm) am hotarat timid sa scriu pe facebook ca am nevoie de ajutor.
Si cand faci asta iti vin in cap alte ganduri:
1. Te compari cu altii. Avand in vederea ca "altii" sunt etalonul iti faci cumva in cap portretul omului care le are pe toate. Si te compari cu el. Si e naspa - pentru ca fata de omul acela "cumulativ fericit" - adica omul care are fericirile tuturor - tu nu ai nimic. Practic esti un looser fata de omul acela perfect. Si sa zicem ca una e sa fii looser in secret - dar alta e sa fie public. Rahat!

2. Oare ce vor zice altii - "of... mare antreprenor si nu are unde sa doarma" - poate vor rade de tine sau te vor batjocuri, iti vor zice ca te "victimizezi", te plangi sau esti negativist. Poate chiar se vor bucura de suferinta ta. Cu siguranta te vor judeca.

Mi-a luat 25 de minute sa dau enter. Se facea tarziu si ma gandeam ca - dragoste or no dragoste - da tre sa dorm undeva, ca maine am treaba multa! Nu stiam la ce sa ma astept, chiar nu stiam.
.
.
.
.
. timpul trecea greu
.
.
.
.

DEODATA raspunde unu'.
Ionut.
Ionut.... client de-al meu, Ionut cu care am vorbit o singura data, Ionut pe care l-am vazut o singura data si nu mai stiam fix cum arata. Mi-a spus ca ma primeste. Lui i-a luat doar 2 minute :)
Si m-am speriat ca ma primeste cineva.
Dar m-am dus.

Ionut a pregatit pentru mine o canapea, tricou + pantaloni scurti, am facut dus. M-am scuzat, mi-a fost rusine, dar Ionut a fost chill. Un chill din ala debordant, de te da pe spate. Natural si foarte foarte de treaba. As vrea sa mergeti si voi la Ionut - asa de fain a fost!
Dimineata familia lui s-a trezit sa duca copii la gradinita si i-am auzit ... semi treaz... cu sopteau sa nu ma trezeasca, am vazut luminite de lanterne. Nu au aprins lumina sa nu ma treazesca.
Apoi sotia lui Ionut a facut mic dejun.
I-am multumit de 78 de ori.

Ionut a facut pentru mine ceva extraordinar: mi-a dat ceva de care aveam nevoie. Mi-a oferit dragoste. In fond Ionut era un strain - si totusi a reusit sa imi dea un cadou muuult mai mare decat sa dorm undeva. Am fost impresionat si de soptirea lor de dimineata... sa nu ma trezeasca. Chestiile astea si mici si mari te fac sa te simti valoros, de valoare.

Ionut a facut un sacrificiu (in opinia mea - iar in opinia lui nu a facut nimic deosebit), a fost bland, nu m-a judecat, m-a sustinut la greu, nu a ras de mine, nu si-a batut joc de mine, nu s-a suparat, nu s-a dat mare ca el are si eu nu am, a persevarat in a se purta bine cu mine si dimineata. Cred ca a fost dovada perfecta de ce inseamna sa-ti iubesti aproapele.

CONCLUZIE
1. Inca diger toata treaba, insa pentru mine Ionut a devenit un erou!
Nu incerc sa te invat io pe tine cum sa iti traiesti viata, insa sa stii ca oamenii din jurul tau au nevoie de dragostea ta CAND LE E CEL MAI GREU. Si daca poti face un sacrificiu mic, primi pe cineva o noapte, sa zici o incurajare, apreciere, sustinere... orice. Fa-o ca valoreaza enorm!

2. Dimineata am vazut multe mesaje trimise pe la 3-4 AM. Mai erau oameni pe fb si m-au invitat la ei. Tot dimineata mai multi oameni s-au interesat ce e cu mine si mesaj. Am apreciat foarte mult. Multumesc.

3. Prietenii care se culcasera inainte sa vada mesajul meu la 1:30 AM s-au simtit nedreptatit ca nu au avut ocazia sa ma cheme la ei. Unii au fost chiar suparati pe mine. Si faptul ca s-au suparat pe treaba asta mi-a demonstrat ca tin la mine. Multumesc.

O sa vezi ce fain e!

Acum 2-3 zile am fost pana la Starbucks din Mall Vitan sa iau niste cafele la pachet pentru noi la #masinapotrivita. Imi place atmosfera acolo, decorul fain gandit, mesele mari cu prize peste tot... Am stat la coada, am dat comanda, a mers destul de repede. Am luat cafelele si in zona de "zahar" am observat carti de vizita cu "Store Manager".

De ce si-ar pune store manager carti de vizita acolo? Si oare cati il suna? Dar oare pentru ce il suna? Il felicita oare careva, sau se plang oamenii...?
Mi-am zis ca daca tot si-a pus cartile de vizita acolo, ia sa iau si eu una si ... sa sun. (se pare ca eram intr-un mood de action). Si ce as putea sa ii spun? As putea sa ii spun ca imi place acolo, face un job bun de tot, si ma bucur ca sunt romani care fac chestii faine.
Atat. Ma intrebam daca o sa fie circumspect sa ca ii fac un compliment, daca o sa se bucure? Am decis ca probabil o sa se bucure. Poate a avut o zi buna sau proasta, dar telefonul meu "will make his day!"
Sun. No answer :(
Peste 5 minute ma suna un tip pe un ton oarecum ingrijorat/politicos. Si ii zic ceva de genul asta: "... te-am sunat sa iti zic ca e misto cum ai amenajat spatiul, adica e bine gandit, imi place masa aia noua din centru. Ma gandesc ca atunci cand oamenii te suna fie se plang fie vor ceva de la tine. Dar eu am sunat sa iti spun ca faci o treaba super si sa te felicit..."
Am simtit in telefon cum se pierde, nu stie ce sa zica. Clar nu se astepta :)
Apoi tonul s-a schimbat total si l-am auzit cum incepe sa zambeasca, apoi sa se bucure. Zicea ca nu l-a mai sunat nimeni sa ii zica asta... si ca nu e chiar store manager, dar store manager este fix langa el... si mai bine mi-l da la telefon. Am repetat ce am spus mai sus... acum erau 2 tipi care se bucurau.
Imi e greu sa descriu cat de bucuros eram si eu... de bucuria lor. Store Manager mi-a spus ca vrea neaparat sa se intalneasca cu mine, sa discutam, cand trec pe acolo sa intreb de George...A fost fain.
Ok. Si acum o provocare pentru saptamana care vine:
Fa un compliment unui antreprenor, store owner, vanzator, maturator.
Zi-i ca face o treaba buna, ca apreciezi, sa il vezi ca isi da silinta.
Poate o gandesti, o simti, dar nu ai spus-o niciodata.
Spune-o.
Spune-o maine cuiva!
Neaparat!
O sa vezi ce fain e!

Puteam sa tac, dar n-am tacut

Meserie... stiu ca au trecut 2 ani de cand nu am mai scris si sunt "rusty", insa exista solutii anti-rugina :)

"pupati-as telefonul tau"

INTRO
Ieri am ajuns pana la mare si cum stateam eu pe o alee pe faleza de langa plaja vad un tip cum se apleaca, scoate un telefon de la incarcat si dispare.

INTRIGA
Nu stiu la ce m-am gandit - poate ca cine isi ia telefonul fara sa ia incarcatorul? Sau poate ca daca ti-ai lasat telefonul la incarcat undeva il iei si zici si tu mersi omului care ti-a dat curent. Nu stiu la ce m-am gandit, dar cert este ca in mintea mea am zis clar: ba baiatule - asta a furat telefonul.

BUCATA PRINCIPALA
Erau 2 tipi. Unu mic si unu mare. Ala mic a furat. Cumva... eram constient de toata treaba, de fetele lor, de cum sunt imbracati, de tupeul lor si de faptul ca nu se asteptau sa ii vad, de fapt nici nu au vazut ca i-am vazut :)

Nu m-am gandit "da daca merg dupa ei si iau bataie", sau "daca merg dupa ei si de fapt e telefonul lor", sau "ce vor spune oamenii cand... ", ci intr-o fractiune de secunda am inceput sa alerg si m-am pus in fata celui mic (in fine: nu era chiar mic ba chiar era destul de muschiulos), i-am pus mana pe piept si pe un ton foarte friendly i-am spus ca a furat telefonul si sa il duca inapoi.

Hotul: nu, e telefonu' meu
Eu: ba nu - l-ai furat si o sa il duci inapoi
Hotul: nu dom'le, ai inebunit, e telefonul meu
Eu in mintea mea: daca e telefonul lui inseamna ca sunt prost si chestia asta este penibila
Eu: zi ce marca e telefonul
Hotul: Samsung
Eu in mintea mea: ba sper ca telefonu sa nu fie Samsung ca ma fac de kkt
Eu: scoate telefonul sa vedem
Scoate asta telefonu si ce sa vezi; HTC
Eu in mintea mea: yeyyyyyyyy
Hotul: e telefonul meu
... si tot asa

Omul tot dadea sa plece si m-a intrebat la un moment dat daca eu vreau sa ii fac rau?
L-am pus sa imi zica numarul de telefon daca e al lui... dar era clar - omul era un hot, telefonul era furat, eu eram singur si ma asteptam sa primesc un pumn in cap de la partenerul lui.

Insa.....am hotarat sa implic publicul care trecea pe langa noi.

PUNCTUL CULMINANT
Am ridicat tonul si am repetat discutia mea cu el "Tu zici ca telefonul e al tau, dar nu stii marca, nu stii numarul.... ". Apoi am continuat cu implicarea publicului : "dar oamenii astia care se uita acum la noi... ei ce zic? Ce zic despre minciunile tale? Esti un hot si ai furat telefonul doamnei....". Imaginati-va ca la un moment dat pe o strada aglomerata incepe unu sa strige tare, ,tare de tot. Normal ca atrage atentia.

Punctul culminant a fost ca i-am spus ca are sansa sa repare ce a facut, sa dea telefonul si il las sa plece. Dar daca rateaza sansa o sa fie "urat". (nici eu nu stiam ce vreau sa fac mai departe). Speram ca omul sa imi dea telefonul si sa plece. Dar a ratat sansa.

DEZNODAMANT
Un tip mare cat un urs aflat in concediu filma cu telefonul lui toata faza, oamenii erau opriti. Hotul a scos telefonul si mi l-a dat. Tipul mi-a zis sa nu il iau, dar eu l-am luat si l-am dus inapoi. Doamna cu pricina nici nu observase ca lipseste. Mi-a multumit nedumerita.

Tipul mare era politist de la rutiera din Sibiu. la 30 de secunde a venit cu hotul si l-a fortat sa stea pe un scaun. Apoi l-a interogat :)
Au chemat politia, a venit, l-au amprentat.

CONCLUZIE (un fel de ce am invatat)
Mi-a parut rau pentru hot, pentru ca a ratat sansa sa repare. Cu totii gresim in viata, dar cand ai sansa sa repari si o ratezi ca un bou... atunci chiar esti prost.

Am rugat-o pe doamna sa nu depuna plangere ca tipul asta e si el amarat, ca pana la urma telefonul este returnat si nimeni nu a patit nimic, dar prietenii ei de pe acolo tineau sus si tare ... sa fie rastignit pentru fapta lui!

Daca eu as fi fost hotul si altul sa fi fost Dan - mi-as fi dorit sa am sansa sa repar ce am gresit, sa sterg cu buretele, ca ala care m-a prins sa imi zica "da mobilu furat si te las sa pleci". Pe bune - i l-as fi dat.

Am invatat 2-3 chestii
1. Este important sa nu taci ci sa faci ceva. Sa nu conteze ce vor spune altii. Poate esti singurul care va face ceva.
2. Implica-i pe altii. Nu e rusine sa nu poti singur. Nu ceda, dar implica-i e altii. Poate si ei ar fi vrut sa faca ceva, dar le-a lipsit curajul initial. Si poate ii inspiri la actiune.
3. Este important sa fii omul "celei de-a doua sanse", sa dai ocazia ca oamenii sa isi repare greselile, prostiile. Poate le pare rau pentru ce au facut. E prea usor sa ceri dreptate, si este mai greu sa oferi iertare. Si pana la urma oamenii se schimba prin iertare, nu prin pedeapsa, zic eu.

Asa ca uite: vreau sa te incurajez in seara asta sa faci un ceva: gandeste-te daca trebuie sa oferi o a doua sansa cuiva care a facut o magarie mare sau mica, poate omul asteapta sansa sa indrepte lucrurile. Poate o va face sau nu, dar macar da-i sansa.
Iar daca tu esti ala care a facut magaria: ia initiativa si indreapta lucrurile.

Hai ca a fost lung asta !

Concursuri

Salutare tuturor

Ce a fost?
Acum cateva zile am fost la un concurs de mountainbike, noua veche pasiune din viata mea. Am fost entuziasmat din cateva motive si m-am inscris la cursa cea mai grea.
- ca la ultimul concurs am iesit pe locul 134 din aproximativ 3000 de suflete
- ca merg cu bicicleta demult si am experienta
- ca un prieten mi-a spus "Dane, lasa ca tu poti"
- ca eu vroiam sa imi mai dovedes odata ca eu chiar pot

Sa va explic putin: Maratonul Vinului in Urlati, Prahova. Acolo am avut ocazia sa ma inscriu la tura de 18 km (pentru incepatori), la tura de 2x 18 km (destul de grea) sau la 3x 18 km (foarte foarte grea). Ghiciti unde m-am inscris fara sa stiu ce ma asteapta?

Cum a fost?
Cum sa fie? Rupere, rupere!
Primii 18 km am mers bine si mi-am facut planuri despre cum ii voi depasii pe cei din fata mea. Apoi filmul s-a rupt si am intrat in "survival mode". Imi doream sa pot termina cursa fara sa ma dau jos de pe bicicleta. Prin tura 2 a inceput sa ma doara spatele rau de tot. Dupa a doua tura de 18 km simteam ca nu mai pot si sunt gata de moarte, stiind insa ca mai am de parcurs inca 18 km. In tura 3 m-am chinuit dar pe la jumatatea ei am prins putere, inexplicabil si am inceput sa pedalez vitejeste. A fost cea mai lenta tura pe ceas, dar m-am simtit mai bine ca in tura 2.
Am terminat pe umilul loc 28. Din 30. La start au venit 64 de concurenti, dar mai mult de jumatate au abandonat.

Ce am invatat?
Aici e mai mult de scris.
1. Am invatat ca e bine sa ma rog. Am facut asta in timpul cursei, nu am fost suparat. L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute sa termin.

2. Am invatat ca daca nu te antrenezi nu ai cum sa reusesti, chiar daca te rogi. As fi fost si nesimtit sa ma rog sa castig, stiind ca eu nu m-am antrenat. Ma intreb daca nu cumva dau dovada de mediocritate - adica sa nu fac nimic, insa sa ma astept ca lucrurile sa mearga bine.
FARA MUNCA NU SE POATE!

3. Viata crestina este ca o cursa de 54 km pe bicicleta. Este prin soare si apa, energia sunt tot timpul super limitate. Dar trebuie sa bei tot timpul.
Poti avea una din 3 atitudini:

• Vreau sa castig cursa. Asta inseamna antrenament, dieta, regim strict, fara compromisuri. Cine traieste asa are mari sanse la premiu. Doar ca e greu. Mult dau, mult primesc.\

• Vreau sa fiu echilibrat. Nici primul, nici ultimul. Ma antrenez putin spre deloc, fac ceva compromisuri dar nu ceva extrem de grav. Multe si mici. Nu am cum sa fortez in timpul cursei dar sigur voi ajunge la final. Doar ca fara antrenament cursa este grea si satisfactia este mica. Moderat dau, moderat primesc. Sunt mediocru. 

• Vreau doar sa supravietuiesc, nu conteaza locul. Nu sunt antrenat deloc, mananc prost si fac multe compromisuri. Am vrut sa ma antrenez, dar am facut prea multe compromisuri si .... am ajuns aici. Nimeni nu isi doreste asta, dar multi ajung aici: nu termin cursa, cedez, este prea greu. 

In timpul cursei m-am gandit la asta - la ce atitudine am eu - in general in viata crestina. Nu am un raspuns clar, dar stiu sigur ca nu e prima. Sunt putin dezamagit de mine in privinta asta si intrebarea cea mai puternica din gandurile mele zilele astea este daca voi face ceva.

Sper ca da
Si sper ca si voi la fel.

Pana ieri... Floare si Papa

Salutare tuturor
Ieri a fost Vinerea Mare. Isus a fost rastignit pe o cruce acum mai bine de 2000 ani. A fost dramatic, monumental, semnificativ! Zic ca a fost pentru ca azi simt ca nu mai este.

Toata pregatirea asta de Paste nu m-a interesat, nu am fost atins chiar deloc. Unii au tinut post, eu aproape ca am uitat ca vine o sarbatoare. Nu mi-am pus intrebari, doar am ales sa inot in continuare in ignorata mea, facand mici gesturi spasmatice astfel incat sa nu ma scufund cu totul. Nu simt ca sarbatoresc ceva, nu m-a atins, nu m-a marcat.
Pana ieri...

RECAPITULARE

Prin 2008 vroiam sa ma rog si am plecat cu masina undeva fara o tinta clara. Pe drum am luat un autostopist, avand degetul proaspat ridicat. L-am dus de la Bucuresti la Gaiesti (un oras mic, prapadit, infractional si trist).
Nici acum nu stiu de ce l-am luat, de ce i-am spus ce i-am spus. Parea un mosulet inofensiv, normal ca nu imi era frica. "Doar n-o fi un criminal.." ma gandeam eu.
Apoi l-am socat: " Dumnezeu m-a trimis special azi aici pentru Dumneavoastra, iar eu am venit". Sa vina unu sa te ia cu autostopu, sa insiste sa te duca fix pana in fata casei, fara bani, cu toate ca nu avea treaba in orasul tau... este socant. O zic ca unul care are experienta de autostopist :)
Apoi m-a socat el pe mine: m-a invitat in casa. Imi amintesc cum m-a cuprins frica, "... frica de naivitatea lui, de ospitalitatea lui, dar am acceptat."
A fost frumos, deosebit, ca o miere pe sufletul meu sa fac un bine acestui om.
Ceva mai pe larg puteti citi aici : http://discussionx.blogspot.ro/2008/09/sambata-spontana-perfecta.html

Prin 2010 i-am revizitat, ai am aflat ca Costi (Papa) chiar era un criminal. A ucis un om la el in casa. L-a injunghiat. Omul statea pe locul pe care stateam eu cand povestea. Nu stiu daca cineva a dat druml la caldura dar deodata m-au cam trecut transpiratiile :)
Papa a fost condamnat si a ajuns in fata plutonului de executie prin 1989. Nu imi mai amintesc exact motivul, dar fix cand urma sa fie impuscat s-a intamplat ceva (parca s-a luat curentul, dar nu mai tin minte).
"Erau 7 militeni si nu stiam care are glontul. Nu stiam cine o sa ma impuste" imi zicea Papa.
Ne-am rugat, am citit ceva din Biblie... si apoi am plecat.
De atunci nu l-am mai vazut, nu m-am mai gandit la el si la Floare, sotia lui.

PANA IERI...

Nu stiam cum sa "petrec" vinerea si Silviu mi-a amintit "Mai tii minte cand l-ai luat pe tipul ala cu autostopul...?".
Asa ca am hotarat sa ii vizitez. SIGUR nu s-ar astepta sa ma vada si SIGUR s-ar bucura.
Racit, cu maseaua umflata si in durere de o saptamana am facut o ora jumate pana la iesirea din Bucuresti. Ploaie cu galeata, masini, trafic nasol. Vroiam sa revin acasa, imi spuneam ca nu are rost, ca nu o sa gasesc casa lor, ca sigur oamenii nu sunt acasa... Dar am perseverat si am ajuns la Gaiesti, in fata blocului lor, in fata usii lor si am ciocanit... cioc, cioc, cioc.

A iesit o doamna necunoscuta si dupa explicatii si dialog ne-am dat seama ca ne stim. Ea este Floare, insa o floare foarte ofilita, aflata in suferinta, in tristete dar in viata. Papa a venit si el. M-a recunoscut imediat.

Am citit ceva din Biblie impreuna cu ei, ne-am rugat, am povestit. Floare a plans.

Si acum urmeaza partea mai interesanta care m-a socat si pe mine:
Le-am spus ca din moment ce Dumnezeu m-a binecuvantat pe mine vreau si eu sa ii binecuvantez pe ei. Sa o ia ca un cadou din partea Lui. Am scos o foaie alba si i-am rugat sa scrie pe ea ce vor ca eu sa cumpar, apoi eu merg si cumpar. (Am vazut ca nu prea au mancare asa ca m-am gandit ca de asta ar avea nevoie. Multa mancare.)

Tacere.

Floare: Un kg de orez.
Papa: O conserva de peste, ca tare imi place
Floare (ezitanta):  .......
Papa: Atat, ajunge
Eu: Stiti ... lista asta este alba, mai e mult loc. Dumnezeu este marinimos si generos. Ce sa mai fie?
Floare: Bine, si un litru de ulei.
Papa: Si un suc fara acid.
Floare: Si zahar
Papa: Gata.. ajunge, nu putem....
Eu: Stiti... Dumnezeu da cu bucurie si el poate da mult. Ce sa mai fie?
Floare (ezitanta): Bine... un pui.
Papa: Atat, ajunge...
Eu: Si mai ce....
Floare: halva
Eu: da fructe? Fructe nu vreti
Floare: ba da..

Apoi am fost la magazin si spre bucuria vanzatoarei am umplut niste plase cu  mancare.
Dupa ce am mai stat la vorba m-au imbratisat, am facut o poza si m-au pupat apasat fix pe maseaua care ma durea. Aproape mi-au dat lacrimile :) Am plecat extrem de fericit, extrem de binecuvantat. Dumnezeu m-a smerit foarte mult, si ma refer la smerenie intr-un sens cat se poate de pozitiv.

LECTIA
Pe tot parcursul dialogului nostru cuvintele mele ma taiau la inima. "Dumnezeu este marinimos si generos. Ce sa mai fie". M-am gandit cum il vad eu pe Dumnezeu in perioada asta si "marinimos" sau "generos" nu sunt exact cuvintele cu care l-as descrie. Sa ma aud spunand lucrurile astea a fost ca o palma puternica peste fatza unui prost.

M-am vazut deodata ca sunt fix ca Floare, ezitant, fara sa stiu daca sa mai cer sau este deja indeajuns cu cate "l-am incarcat pe Dumnezeu". Sau ca Papa - "atat, ajunge". Mi-a parut rau.

Si pe masura ce eu le ziceam sa mai ceara, incercand chiar sa "le bag in traista" si lucruri bune, pe care nici nu le cerusera, m-am gandit ca asa este si Domnul cu mine - ingaduitor, doritor sa ma ajute, aproape nu departe, bucuros sa dea, dornic sa dea daruri bune copiilor lui. Si da peste masura!
Uneori te consideri nedemn de a fi iubit, apoi de atata framantare devi ignorant, esti satul sa te tot gandesti la lucrurile astea.

Dar ieri...in Vinerea Mare m-am simtit iubit de Dumnezeu, luat prin surprindere. Crezand ca sunt cel ce dau am descoperit ca sunt cel care primeste. Crezand ca ei nu stiu sa ceara, am descoperit ca eu nu vreau sa cer.

7.	Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8.	Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
9.	Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
10.	Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11.	Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
12.	Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii. (http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=7)

Pe langa toate acestea sunt surprins de cum actioneaza Dumnezeu pentru oamenii astia - ganditi-va putin care este probabilitatea ca atunci cand nu mai ai mancare in casa, nu mai ai bani si nu stii ce sa mai faci sa vina un tip la tine in casa sa iti zica sa iti faci o lista cu ce vrei sa mananci. Si sa mai fie si unu cu care nu ai mai vorbit de nu stiu cati ani. Zero.

Doamne Iti multumesc pentru ca esti bun, ai fost bun si niciodata nu ai gresit fata de mine. Multumesc pentru ca le-ai dat acestor oameni un cadou practic, multumesc ca m-ai folosit si pe mine sa il livrez. Iarta-ma ca nu vreau/ nu stiu sa cer si poate ma vad ca nu sunt vrednic sa primesc. Iti multumesc ca m-ai invatat lectia asta pretioasa nu cu bata, ci cu dragoste si blandete, o blandete la care inca nu stiu sigur cum sa raspund. Cu adevarat vinerea asta am primit cel mai extravagant cadou de la tine. 

On (the right) track 32

Sow motion is better than no motion.

Salutare tuturor. 

Stiu, stiu... ca asteptati postarea aceasta cu sufletul la gura :) La fel ca si voi astept si eu sa vad ce gandesc. Sper sa fie interesant. 

Nostalgie si review

De ceva vreme tot scriu chestii cu prilejul zilei mele de nastere. Pentru cei care nu ati citit le puteti gasi aici si este interesant sa le recitesc si eu.

La 31 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2013/01/sweet-31.html

La 30 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2012/01/pas-cu-pas.html

La 29 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2011/01/my-name-is.html

La 28 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2010/01/1982.html

La 27 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2009/01/casatoria.html (cam ciudat)

La 26 de ani: nada 

Am impresia ca inca nu a trecut anul 2013 pentru ca nu am stat sa ma gandesc cu adevarat la ce a fost. Si simt ca a fost un an extraordinar. Unul foarte bun. Am nevoie sa pun timp deoparte sa invat din evenimentele anului trecut si sa ma gandesc la viitor. 

Simt ca timpul de anul trecut cu Sami (cateva zile de post si rugaciune) au fost foarte utile pentru tot anul. La fel si inceputul lui 2012. Simt ca trebuia sa fac ceva ce nu am facut. Asa ca probabil de ziua lui Sami o sa ii pregatesc o provocare :)

Cum ma simt

Bine, ma simt bine. Ma simt de 25 de ani. Stiu, stiu ca par de 25... dar in realitate tocmai implinesc 32. Azi am fost la alergat si m-am intors cu o durere de genunchi. 32 e o varsta ciudata. Este ca o miercri din saptamana. Nici luni, nici vineri. 

In Bucuresti e ceata si imi afecteaza mood-ul. 

Ma bucur de prietenii care m-au sunat, de mesajele pe fb. ( mie imi plac urarile mai laborioase sau chiar ciudate) si multumesc lui Dumnezeu ca am supravietuit toti anii astia. Deasemenea trebuie sa ma gandesc la maica-mea ca la varsta mea deja avea in spate 2 nasteri. E ceva!

Sunt multumitor pentru anii trecuti si cutezator cu privire la viitor!

Ce vreau anul asta?

Cu toate ca nu am reflectat inca prea mult totusi un gand preliminar este despre fericire. Cum sa fiu fericit? Ce poate aduce fericire si cum pot sa fiu clever cu privire la subiectul asta? Si ma gandesc la o fericire pe termen mai lung - gen 5 ani sau 10 ani, sau si mai indelungat. 

Si imi vine in cap versetul din Psalmul 73:28  (traucerea King James) "But it is good for me to draw near to God: I have put my trust in the Lord GOD, that I may declare all thy works"

(e putin enervant, dar bine, ca aproape in fiecare postare pun cate un verset)

Numai bine, 

D

Draga Dan (29 dec 2013)

Draga Dan!
Sper sa citesti postul asta si sa te bucuri de el.
E tarziu si maine te trezesti devreme, dar pe langa asta se termina anul. Da, e revelion, deocamdata nu mergi nicaieri si nu este nicio problema pentru tine. Ciudat.

Dupa cum iti amintesti a fost un an greu, cu multe decizii, cu multe piedici. Si totusi ai reusit. Ai atins ce ti-ai propus, spre uimirea ta. Da - cand credeai ca nu mai ai sanse! Un an care merita analizat mai atent si trase niste invataturi mai profunde, un an cu esecuri, tristete, dar si "pick yourself up" si mers inainte si in final o victorie. Nici nu prea stiu de unde s-o apuc. Ciudat
...................................................................................................................................................................
Nu gasesc cuvinte mai potrivite decat cele ale unui alt blogger mult mai vechi ca mine, David (1 Cronici 29)

• ¹⁰ David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu, din veac în veac, Doamne Dumnezeul părintelui nostru Israel!
• ¹¹ A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
• 
  
• ¹² De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.

Nu toate lucrurile sunt rezolvate, dar ma simt putin diferit, mai nou, mai realist, mai optimist (dar nu prea mult). Peste rani se formeaza o crusta!
2013 a adus ce speram sa aduca, dar intr-un mod total diferit. A adus vindecare (partial), dar mai intai a fost nevoie sa vad gravitatea problemei. A adus succes, dar mai intai a trebuit sa vad esecul. A adus relatii bune, dar a fost nevoie sa tai relatii toxice, si inca mai am de taiat. A fost un an deosebit de intens.

Multumesc Dumnezeului meu care m-a ajutat, si m-a binecuvantat, cu toate ca a fost greu. Si ma rog sa se indure de mine si in 2014 si sa ma binecuvanteze de 10 ori mai mult!

D

Excuses

Poiana Marului, Oct 2013, la cules de mere.

Dragi cititori, printre care ma numar si eu, autorul.
E bine sa mai scriu si ma mir cat timp a trecut de la ultima scriere. Uneori e greu sa scrii ceva si probabil perioada asta - de la ultimul inscris si pana acum - este cea mai lunga perioada de liniste.

Si inevitabil trebuie sa ma scuz. Poate ati mai intrat pe blog in speranta ca mai aflati despre mine ce mai fac, pe unde mai merg, cu cine... Sau poate sunteti si voi cam ca mine, dar nu marturisiti public. Poate va mai ganditi din cand in cand la discussionx. Poate sperati sa gasiti un articol fain, neasteptat, care va face bine sufletului vostru (hai ca acum ma cam laud... : )
Asa ca imi cer scuze ca nu am mai intrat demult. 5 luni mai exact....

... luni in care am cautat sa uit lucrurile gresite invatate pana atunci, si sa fac loc pentru lucruri mai bune. Si tare bine e. Am studiat despre limite, limite in relaii si limite in afaceri. Cum sa pui limite in viata ta si cat de importante sunt. Am invatat despre ce inseamna sa fii barbat in diferite situatii si ca e bine sa fii barbat si ca un barbat nu este o femeie. Desigur ca stiam chestiile astea dar acum le-am invatat mai ... practic.
Si am invatat ca nu sunt responsabil pentru gandurile altora despre mine... sau in general pentru gandurile altora. Am invatat sa zic nu si da.
Cred ca o sa invat si mai multe lucruri, unele mai usor si altele mai greu si imi pare rau ca a fost nevoie de un "restart tarziu". Dar mai bine acum decat niciodata!

Multumesc lui Dumnezeu pentru bunatata Lui, pentru ca in suferinta mea El s-a uitat la mine.
Asa ca ma uit in sus si inainte.

Si ca sa nu inchiei fara un verset din Biblie, unul frumos Mica 6:8, verset cu care va si salut.
He has told you, O man, what is good;
    and what does the Lord require of you
but to do justice, and to love kindness,
    and to walk humbly with your God?

Dan

Dupa esec...

Cum e lumea dupa esec?

Ma tot chinui de ceva vreme sa mai scriu ceva despre esec, ca tot imi place subiectul.

De ce scriu? Ma ajuta sa imi vad gandurile mai clar, si cert e ca nu incerc sa invat pe cineva ce are de facut.

Nu am o reteta, dar pot sa povestesc putin ce fac eu dupa esec. 

Cateva ganduri:

Mie nu imi place sa risc. Vreau siguranta, certitudine. Ii admir pe cei care risca pentru ca sunt pregatiti pentru "epic fail". Eu pe de alta parte mi-am pus nadejdea in diverse chestii ceva mai calculat si mai rational si nu m-am asteptat. Asa ca epic failul meu e mai mare. 

Ok. Am stabilit in postul trecut cam cum ma simt, nu are sens sa detaliez. 

Eram odata pe strada si ma uitam la masina mea. Si ea la mine. Avea o urma pe capota. De unghie de dinozaur. Parcasem ciudat - e drept, dar pedeapsa a fost prea mare. Am simtit ura si dorinta de razbunare - dar faptasul nu mai era pe acolo, sau poate era si nu il vedeam eu. Vroiam sa bat pe cineva  - dar pe cine?

Ok. Dar cum incerc sa ies din asta....

Similar simt si acum - caut vinovati si nu prea imi place sa admit ca vinovatul cel mai mare sunt eu. 

1. Incerc sa imi asum vina propriilor mele greseli ( si nu e deloc usor) si sa merg mai departe. Stop. "Sa merg mai departe" suna vag si nedefinit. As fi un prost mare sa nu invat nimic si unul si mai mare sa merg mai departe cum am mers pana acum. 

Riscuri: sa imi asum toate greselile celorlalti, doar pentru ca sunt in faza de asumare de greseli.

2. Trebuie sa schimb ceva, altfel rezultatul va fi acelasi. Nu pot sa ma astept la rezultate diferite facand un lucru la fel din nou si din nou. Asa ca neaparat trebuie sa schimb ceva. 

Riscuri: sa fiu prea extrem, sa incerc chestii prea ciudate. Incerc sa traiesc in congruenta si consecventa cu ce am invatat pana acum, schimband totusi suficient de mult incat sa nu esuez din nou. 

Asa ca nu mai e ca inainte.

Totusi...

Nu pot sa ma abtin sa nu imi amintesc de David. Da - ala din Biblie - da, cartea aia religioasa si ciudata despre care unii zic ca e cuvantului lui Dumnezeu, altii zic ca o fi scris-o Moise cu piciorul stang. 

Foarte pe scurt: David a avut un esec mare in viata - cat timp el si prietenii lui erau intr-un loc, unde David a vrut ca sa mearga, dusmanii au venit acasa la ei si au pradat totul. Au luat toate femeile sclave si au luat posesiunile oamenilor. Pentru ca nu existau telefoane pe atunci prietenii lui David si el au aflat de toata chestia asta abia cand au ajuns acas. 

Acum inainte sa gandesti mai departe - tu ce ai fi facut daca erai "prietenii" lui David. Te-ai fi gandit poate la cine e vionvatul si ca vinovatul ar trebui pedepsit - David sa moara! David sa moara! - ai fi strigat alaturi de mine, si de ceilalti "prieteni". 

Asta s-a si intamplat - au vrut sa il omoare. David era intr-o mare stramtorare - pierduse totul si prietenii lui cautau sa il omoare. S-o fi gandit ca si mine - ce a gresit, cine e vinovatul pentru gresala, dar poate nu era nicio gresala facuta de el. Poate asa s-a intamplat. 

Apoi ceva uimitor s-a intamplat. In Biblie (1 Samuel cap 30) scrie ca David s-a sprijinit pe Dumnezeu si s-a imbarbatat, apoi i-a urmarit pe dusmani si i-a masacrat, nimicit luand inapoi tot ce pierduse. Intr-un fel David nu a facut nicio schimbare, nu a facut ceva diferit asteptand rezultate mai bune. El a facut ceea ce facuse si pana atunci - si cu toate acestea rezultatele au fost diferite. 

Seara faina

... si un update ... am ascultat zilele astea o melodie foarte faina. Trista, dar foarte faina. O melodie faina. Foarte faina. http://www.youtube.com/watch?v=OeGcoCLFgC8