Legea mea - legea ta.

As vrea sa povestesc o intamplare recenta despre cum am incalcat legea si am fost prins, despre ce am simtit atunci cand am fost prins si dupa aia si de ce povestesc chestii din astea pe blog si nu le tin pentru mine.

Anul trecut

Este deja un fel de traditie sa merg in tabara de schi in luna februarie. Anul trecut in luna februarie am luat o amenda de viteza. 2 puncte sau 4 puncte - o nimica toata!

Anul asta

Anul asta ... nu stiu cum sa spun... ca tot pe drum inspre Straja... tot cu aceiasi oameni in masina + unul nou... am luat din nou amenda. Dar nu pentru viteza... oh, cum as fi vrut eu sa iau amenda pentru viteza 2, 4, 6 puncte... nu ar fi contat, dar numai sa imi lase carnetul... :)

Veneam de la Pitesti inspre Rm Valcea iar drumul arata de parca ar fi cautat cineva comori in asfalt. Si cum nu a gasit a mers mai incolo... si tot asa. Exista portiuni de drum... unde nu mai e drum! Nu mai e asfalt!

Dupa cativa km am simtit usor cum imi pierd rabdarea sa merg cu 5 km/h in spatele unui TIR si sa tot aud cum masina troncane prin gropi (cei care sunteti soferi sunt convins ca intelegeti).

Luand voiniceste soarta in propriile mele maini am inceput "Depasiriada" - o serie de depasiri pe portiunile de drum cu asfalt, menite sa ma scape de toti care erau in fata mea si din cauza carora nu vedeam gropile si "dadeam" in ele. Si a functionat.

Numai ca "depasiriada" asta a tinut si dupa ce drumul a inceput sa fie mai bun - drumul bun, masina buna, vreme buna.

Am ajuns in spatele a 2 tiruri si pe unul l-am depasit pe linie intrerupta, regulamentar. In timp ce inca eram in depasire tirul din fata lui a pus frana si m-am gandit "ce sofer dragut... ma lasa sa il depasesc si pe el". Am observat ca eram deja pe linie continua si am vrut sa intru la loc, dar "oferta" a fost prea mare. Vizibilitatea era buna, totul ok.

Dupa curba era parcata o masina de politie iar politistul care m-a oprit nu a fost de parere cu mine ca totul este ok :)

Politistul a fost foarte "profesional" cu mine. S-a purtat frumos, ferm, i-am zis ca stiu pentru ce ma opreste si el mi-a spus ca nu trebuia sa depasesc camionul, apoi mi-a zis ca imi ia carnetul (lucru la care ma cam asteptam), apoi eu i-am zis sa nu mi-l ia ca nu mai pot conduce ( daaa!!!) si ca ce ma fac - cum ajung acasa? El mi-a spus ca nu-i problema ca imi da o hartiuta si mai pot circula si ca nu vrea sa imi strice concediul. Mi-a mai spus ca am facut ceva grav, dar ca imi da amenda minima pentru ca nu era periculos. (cum vine asta grav dar nepericulos?)

Nu am pledat pentru nevinovatia mea pentru ca era clar ca eram vinovat. Am incalcat legea si am meritat pedeapsa. Am stiut asta.

Ce inseamna grav?

In mintea mea era o mare nedumerire: as intelege ca ceva grav inseamna sa mergi cu 100 km/h in zona de 30 km/h - e grav! Dar sa depasesti un camion unde este vizibilitate super, fara riscuri... nu e grav. Nu intelegeam de ce sa imi ia carnetul pentru ceva asa minor.

Mai mult - cand au aflat si altii s-au mirat... cum am putut face asa ceva! Asa o ... crima urata, fapta demna de pedeapsa capitala!

Marele criminal Dan Babu a fost in sfarsit prins!

Totusi eram vinovat. A scris omul procesul verbal si mi l-a dat sa-l semnez. M-a pus sa scriu "recunosc ca am gresit" si am scris. Am recunoscut, nu exista niciun dubiu ca a fost gresit si trebuie sa fiu pedepsit. Apoi mi-a zis "imi place ca esti barbat" - ceea ce m-a flatat pentru 3 secunde, dupa care am revenit la realitatea faptului ca ... voi merge pe jos toata luna martie.

Cu ce o sa car eu florile? Martisoarele? :))

Mi-a parut rau.

DE CE AM INCALCAT LEGEA?

E important sa ne punem aceasta intrebare - de ce prin "razvratirea" naostra incalcam legea. Iata cateva motive pentru care noi (nu doar eu) incalcam legea sau in general o autoritate:

1. Ignoranta

Ignoranta nu inseamna necunostinta. Inseamna ca stim, dar nu ne pasa, stim si totusi nu vrem sa stim. Ignoram avertizarile, nu-i asa, si nu ne pasa care sunt consecintele. Ne facem propriul nostru sistem de valori foarte diferite de lege uneori...

2. Interpretare

Unii zic ca legea e orientativa... si practic linia aia continua in curbe periculoase e orientativa. Poti merge pe unde vrei... dar sa ramai totusi pe sosea... Cumva se aplica doar daca vrem sa se aplice si la noi...

3. Superioritate/ razvratire

Asta cred ca e cea mai periculoasa situatie dar si cel mai des intalnita. Probabil s-a aplicat si la mine. Ne credem peste lege. Cumva legea nu se aplica la noi, ci doar la soferii incepatori. Politistii sunt niste fiinte inferioare carora le este frica sa circule cu mai mult de 10 km/h. Ei nu stiu ce soferi buni suntem noi. Nu... adica ce soferi experti, cu masini de experti suntem noi. Pe cand ei nu stiu ce e aia masina noi suntem una cu masina... nimic nu ne poate surprinde... probabil de aceea sunt asa de multe accidente cu soferi experti.(sper ca vedeti ironia)

Avem un relativism in noi care ne spune - ce e periculos pentru tine nu e periculos si pentru mine.

4. Justificare/ Indreptatire

Daca drumurile sunt proaste am si eu voie sa incalc legea! (suna destul de prostesc, dar recunosc ca m-am gandit si la asta). Ce-i drept- am incalcat legea pe o portiune de drum foarte frumoasa.

La fel ca multi altii m-am autojustificat si eu in relatie cu starea drumurilor.

Concluzie

Da - cu siguranta mi-a parut rau ca am fost prins. Dar apoi m-am gandit ca imi pare si rau ca nu am respectat legea si mi-am creat, atunci pe loc, propriul catalog de fapte "mai putin grave".

Ce e grav sau mai putin grav nu determin eu - ci legea! Am uitat ca legea este absoluta si nu conteaza cine esti, ce masina ai sau de unde vii, legea se aplica la toti.

La fel este si cu autoritatea lui Dumnezeu si supunera fata de aceasta autoritate. Doar ca El stie ce faci toti timpul, nu doar la colt de drum.

Biblia spune ca in proprii lor ochi oamenii se considera drepti. Ce este bine si rau nu determinam noi, in contextul nostru si circumstantele noastre, privite hiper-subiectiv prin ochii nostri, ci Dumnezeu o face. El ar trebui sa fie punctul de referinta cu privire la vietile noastre si nu noi insine

Acolo unde dreptatea noastra intalneste dreptatea lui Dumnezeu noi luam amenda!

Ceea ce face ca un om sa fie dupa "voia lui Dumnezeu" nu este ca nu pacatuieste niciodata, ci ca atunci cand pacatuieste ii pare rau, nu ramane ignorant, sau nepasator, si cauta iertare.

Poate povestea mea de azi este un pic haioasa, dar daca facem o paralela cu vietile noastre - oare cum stam? Cum il privim noi pe Dumnezeu? Sunte mai "experti" decat El?

Dan

| intre |

Adica intrebare sau intrebari.
Acesta este un post pentru intrebari sau discutii fara sa exista o anumita tema.

Nu stiu cati oameni citesc acest blog, de ce il citesc, dar am observat ca pe cativa ii ajuta. Chiar m-am si intalnit cu o parte din cititori. Ce nu stiu cei cu care m-am intalnit la mall vitan este ca m-am intalnit si cu altcineva, o persoana pe care nu o cunosteam inainte... si am avut o discutie X ( nu degeaba se numeste blogul discussion X).

V-as ruga ca daca va faceti curaj sa postati intrebari sa fie gandite, simtite, bune, sa putem avea un dialog.

Hai sa vedem daca merge.
Dan

1982

Da, 1982 este departe. Unii nici nu ati auzit de anul acesta. Mama mea si-l aminteste cel mai bine si lui Dumnezeu nu ii este ascuns. Doar eu nu mi-l amintesc prea bine...
Azi ( incepusm sa scriu la post luni, 18 ianuarie) , acum 28 de ani, la 4 dimineata ma nasteam intr-o lume in care nu stiu daca vroiam sau nu sa vin, ma nasteam intr-o familie pe care nu am ales-0 eu si primeam un nume independent de vointa mea.

Dumnezeul cel omniprezent era acolo, intr-un moment maret, in care o fiinta creata de el trecea din pantecele mamei lui in care manca prin buric in "lumea de dincolo". Primul plans, primul tipat, primele ganganituri, primele imagini cu proprii ochi, primele ganduri....


Nu ai cum...
Nu ai cum sa treci prin viata fara sa te intrebi vreodata de ce existi. Fiecare din noi s-a gandit cel putin odata la sensul/scopul vietii lui. Sau cine a inventat moartea si de ce murim? Unii au fost tulburati de aceste intrebari si au cautat mai departe, altii au renuntat fiind si mai tulburati.

Nu ai cum sa treci prin viata fara sa te uiti inapoi la cum ai trait. Fiecare din noi s-a gandit la asta cel putin odata la viata lui - si nu ai cum sa nu te uiti inapoi si sa nu simti regret, cel putin odata in viata. Am cunoscut oameni care afiseaza un spirit alert si clar, direct si transant. Dar cred ca si ei au cunoscut gustul amar al regretului.

Si momente din astea de evaluare sincera a propriei tale vieti sunt destul de rare ( de revelion eventual si de ziua ta). Pericolul cel mai mare este sa te uiti la toate lucrurile rele, negative, regrete, esecuri si sa ramai fixat pe ele, sa nu mai poti iesi. Iti vin zeci de ganduri destul de pesimiste as putea spune, dar nu vreau sa le enumar fiindca sunt convins le cunoastem cu totii.

Intrebarea este: ce faci cu astfel de sentimente? Cum prelucrezi asa ceva?
Omul vede intr-adevar ce este inaintea ochilor, dar Dumnezeu cerceteaza inimile. Chiar si hiper optimistii au nevoie de Dumnezeu ca sa vada partea plina a paharului, uneori. Si ca sa nu las intrebarea in aer dau si un raspuns din partea lui David - Psalmul 139.
Pentru cei care nu au avut nicodata curiozitatea sa citeasca Psalmul 139 iata-la aici, intr-o limba romana comtemporana:

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
0 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

Vedem aici un om - David - care se afla intr-o situatie de deznadejde. Cu multe intrebari si putine raspunsuri. Un om care se gandea ca intunericul il va acoperi, un om care a suferit mult.
Mai devreme in psalmul 69 il vedem cum striga catre Dumnezeu. Si daca citim prin Psalmi vedem cuvinte grele, de durere, tristete si mahnire, depresie chiar.
Totusi vedem si ca nu este orb fata de Dumnezeu, nu este orbit de propriile lui greseli si nu ii este rusine sa strige (probabil cu voce tare) catre Dumnezeu, sa strige dupa ajutor, sa fie sincer.

Cand ai strigat tu ultima data dupa ajutor?

Concluzie
De ececuri avem parte toti dar de pocainta doar unii. Mandrie stim toti ce inseamna, dar smerenie prea rar, si prea putini. Cred ca aceasta cercetare a lui Dumnezeu duce la pocainta. Cred ca strigatul dupa ajutor nu ramane fara raspuns. Si mai vad ca oamenii credinciosi nu au o viata perfecta cu fericire deplina si nu zambesc tot timpul. Au momente grele, lupte dificile, dar au la cine sa strige. Si - din nou zic - strigatul nu ramane fara raspuns.


Si la final si o intamplare practica, aplicativa si hazlie.
(acum pare hazlie – atunci nu prea zambeam)
In din ultima zi de 27 de ani am fost intr-o padure sa ma rog si eu ca David. Cineva imi zicea ca sunt ciudat cand i-am povestit de treaba asta. Eu cred ca e bine sa mai mergi prin padure sa te rogi in liniste (ma rog - era liniste pana am venit eu). Si citeam psalmul 69 unde tot David zice:

"Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu."

In fine- dupa ce am terminat am dat sa plec... si hopa! Am ramas cu masina in noroi :)). Culmea - pe masura ce incercam sa ies ma afundam si mai mult. Masina era stropita de noroi, eu eram in noroi, motorina nu prea mai aveam si nu era nimeni in jur. Era pe inserate si farul se stropise de noroi iar eu nu prea aveam apa sa il spal. Situatia ideala :) Fix langa locul unde eram impotmolit era o tija de beton pe care am bagat-o sub roata din fata.... pana la urma am iesit. De fapt cred ca am fost scos.

Numai bine
D

George...

Daca nu intelegeti >>> translate.google.com

Daca chiar nu merge sa imi spuneti sa traduc totusi, fiindca este un material foarte fain.

George Muller's Words, spoken at a New Year's Service, 1859

We have, through the goodness of the Lord, been permitted to enter upon another year, and the minds of many among us will no doubt be occupied with plans for the future, and the various fears of our work and service for the Lord. If our lives are spared, we shall be engaged in many things--the welfare of our families, the prosperity of our business, and our work and service for Christ, which may be considered the most important matters to be attended to.

But according to my judgement, the most important point to be attended to is this: above all things, see to it that your souls are happy in the Lord. Other things may press upon you, and the Lord's work may even have urgent claims upon your attention, but I deliberately repeat, it is of supreme and paramount importance that you should seek above all things to have your souls truly happy in God Himself! Day by day seek to make this the most important business of your life. This has been my firm and settled condition for the last thirty-five years. For the first four years after my conversion, I knew not its vast importance, but now after much experience, I especially commend this point to the notice of my younger brothers and sisters in Christ: the secret of all true effectual service is joy in God, and having experimental acquaintance and fellowship with God Himself.

But in what way shall we attain to this settled happiness of soul? How shall we learn to enjoy God? How shall we obtain such an all-sufficient soul-satisfying portion in Him, as shall enable us to let go the things of this world as vain and worthless in comparison? I answer, This happiness is to be obtained through the study of the Holy Scriptures. God has therein revealed Himself unto us in the face of Jesus Christ.

In the Scriptures, by the power of the Holy Ghost, He makes Himself known unto our souls. . . . Therefore the very earliest portion of the day we can command should be devoted to the meditation on Scriptures. Our souls should feed upon the Word. . . . This intimate experimental acquaintance with Him will make us truly happy. Nothing else will. In God our Father and the blessed Jesus, our souls have a rich, divine, imperishable, eternal treasure. Let us enter into practical possession of these true riches; yea, let the remaining days of our earthily pilgrimage be spent in an ever-increasing, devoted, earnest consecration of our souls to God.

- George Mueller

Trece anul...

Anul acesta nu am scris nimic de Craciun, mai ales datorita faptului ca am recitit ce am scris in anii trecuti si poate unele afirmatii- chiar daca erau adevarate au fost cam dure si ca am fost/sunt bolnav.

Dar cineva anonim, o "crestina", a scris un comentariu foarte frumos la postul cu numarul 100, probabil vazand ca nu apare nimic de Craciun. Nu am cerut permisiunea sa reproduc ce a scris, dar m-am gandit ca este public, asa ca poate fi folosit.

Ccred ca a scris mai frumos decat as putea eu sa scriu, imi este de folos si as vrea sa impartasesc lucrul acesta:

"Unul din cântecele care îmi stăruie în minte de Crăciunul acesta este:

Mary, did you know
that your Baby Boy would one day walk on water?
Mary, did you know
that your Baby Boy would save our sons and daughters?
Did you know
that your Baby Boy has come to make you new?
This Child that you delivered will soon deliver you.

Mary, did you know
that your Baby Boy will give sight to a blind man?
Mary, did you know
that your Baby Boy will calm the storm with His hand?
Did you know
that your Baby Boy has walked where angels trod?
When you kiss your little Baby you kissed the face of God?

Mary did you know.. Ooo Ooo Ooo

The blind will see.
The deaf will hear.
The dead will live again.
The lame will leap.
The dumb will speak
The praises of The Lamb.

Mary, did you know
that your Baby Boy is Lord of all creation?
Mary, did you know
that your Baby Boy would one day rule the nations?
Did you know
that your Baby Boy is heaven's perfect Lamb?
The sleeping Child you're holding is the Great, I Am.

Mi se pare extraordinar planul lui Dumnezeu. Cum Si-a lăsat El Fiul pe mâini omenești, îngrijit și crescut de oameni... Si ma gândesc ca asa cum Si-a lăsat Fiul, un bebeluș neajutorat, sa fie crescut de Maria, tot asa a lăsat lucrarea Sa de răspândire a Cuvântului pe mâini omenești. Nu pot sa cuprind și sa pătrund ceea ce plănuiește Dumnezeu, dar știu ca El are planuri mărețe cu copiii Sai (Ieremia 29:11). Trebuie ca El sa crească, iar eu sa ma micșorez. A mai crescut Dumnezeu în mine comparativ cu Crăciunul anterior?

Un Crăciun binecuvântat și plin de bucurie!

o creștină"

De fapt am citat tot comentariul fiindca mi se pare ca surprinde foarte frumos Sarbatoarea Nasterii Domnului.

100 ?

Introducere la introducere
Nu, nu e vorba de filmul "300" cu spartanii impartit la 3, ci de postul cu numarul 100. Acum vad si eu. Azi m-am intalnit cu cineva si zicea ca a citit acest blog in totalitate. Wow... 99 de posturi in 2 ani si le-a citit. Zicea ca le-a citit si pe cele bune si pe "celelalte", dar parea ca s-a bucurat cand imi zicea si m-am bucurat de bucuria lui.
Cu siguranta am parti bune si altele si mai proaste :) si nu trebuie sa citesti mult sa iti dai seama.
Cu ocazia postului 100 ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce e scris aici, pentru aceia care m-au incurajat, pentru aceia care m-au descurajat si pentru aceia care mi-au aratat punctele mele mai slabe. Sper (activ), si ma rog pentru ca trasaturile mele de caracter sa semene mai mult cu cele ale Aceluia care imi este Cap.

Introducere
Dupa o zi frumoasa ieri (obiectiv vorbind), care s-a sfarsit destul de prost pentru mine (subiectiv vorbind) am avut o noapte de cugetare si somn bun acasa. Ce bine e acasa.

Azi dimineata am fost la un prieten de care imi era dor impreuna cu alti prieteni de care imi era dor, sa muncim fizic (adica nu cu degetele la tastatura - ci cu noroi, aer rece, hei -rup si altele).
Parea ca am inceput ziua prost, si de fapt nu parea ci asa era, ca sa fiu sincer :). Apoi am mai facut una - alta si s-a facut 12.
Dar nerabdarea de a-i vedea pe ei, prietenii mei si bucuria de a fi acasa m-au motivat. Pe drum era soare dar pe masura ce mergeam s-a facut ceata, o ceata densa si despre asta vroiam sa povestesc putin.

Partea principala
Ma bucuram de drum, de prieteni... si deodata ... zbang! Ceata deasa. Nu mi-am dat seama ca am intrat in ceata, fiindca nu a fost deodata ci foarte subtil, temperat, usor, lin...
M-am oprit. Soarele se mai vedea, dar abia atunci am realizat ca nu vad nimic din peisajul minunat din jurul meu. Cata orbire - sa nu iti dai seama ca esti in ceata! Soarele era distant, dar era acolo si se vedea, insa nu avea putere sa lumineze...

Am facut si o poza....

Apoi, dupa ce am oprit masina pentru poza am plecat mai departe, putin confuz. S-a luminat treptat, pana cand s-a luminat de tot. Si vai, vai ce frumos! Ce minunat! Aproape chiuiam de bucurie in masina (eram singur). Nici nu stiu de ce eram invadat de un asa sentiment.
I-am multumit lui Dumnezeu pentru peisaj.

Am ajuns acolo, la Rasnov, si i-am vazut si pe ei, in acest peisaj! Ce minunat. Nu... nu m-am putut abtine si m-am bucurat cu chiote! :)
Ziceam: "Ce frumos e, nu vedeti? Nu vedeti ce frumos e? Nu vedeti ce aveti aici?"

Si toate astea dupa ziua proasta de ieri, ceata de mai devreme.

Explicatie
Fac legatura cu Harul lui Dumnezeu. Asta inseamna Har - sa faci ceva prost, rau, gresit si Dumezeu nu numai sa nu te pedepseasca (ceea ce ar fi mila) dar sa iti dea ceva minunat, extraordinar. Sa iti dea iertare si viata.
Il laud pe El pentru ca este minunat, Il laud pe El pentru ca iarta si imi da Har mult cand eu nu merit, si niciodata nu am meritat, nu merit, nu voi merita. Iata cat de frumos este Dumnezeu.

Vazand aceste lucruri de azi si gandindu-ma la ele pot declara cu fermitate ca nu inteleg, nu pot intelege de ce cineva ar putea spune vreodata ca nu exista Dumnezeu, asa ca zic si eu mai departe: "Gustati sa vedeti cat de bun este Domnu!"

Dan

Is christian life difficult?

Update!
Intrebarea aceasta in legatura cu viata crestina nu mi-a venit mie. Am preluat-o de altundeva si mi s-a parut interesanta. Viata este grea - cam asta era concluzia si de acolo.
Si aceasta este concluzia si la noi. Ca este grea.

De ce este un lucru greu pentru tine ( in general)?
Pentru ca lipseste dorinta de a face acel lucru, sau ai dorinta, dar nu ai resursele.
De exemplu: sa greblezi toamna in parcul din fata blocului - ai cam avea resurse (grebla, lopata) dar nu ai chef. Ar fi greu sa te trezesti dimineata sa faci ceva ce nu prea ai chef sa faci, nu?
SAU ai dorinta - dar nu ai grebla si lopata. Ar fi si mai greu sa greblezi cu mana.
Este posibil ca exemplu meu sa poata fi imbunatatit, dar cred ca ne-am prins de idee.

Poate asa este si cu viata asta.
De ce ne este greu sa tragem la jugul, despre care Prietenul nostru spune ca este usor? De ce imi e mie greu? Poate pentru ca pierd din vedere tinta, scopul si ma uit la lucruri ne-esentiale.
Adica - revenind la exemplul meu cu grebla - pentru 10.000 EUR mi-ar veni si chef instant, si cumva as face rost si de grebla si lopata, sau as grebla cu mainile pana mi-ar da sangele!
Sa vina cineva la mine sa imi zica - Dan iti dau 10.000 EUR daca greblezi parcul. Sau nu bani, dar sa imi promita ceva si mai bun - si nu imi da acum, ci in viitor. Desigur ca ar trebui sa fie o Persoana de incredere. Ce promite sa si faca.

Viata de credinta este grea pentru ca nu am credinta. Iar daca as avea mai multa credinta tot grea ar fi, dar nu ar conta asa de mult, cum conteaza acum. Viata - nu doar cea de credinta cred ca este grea.

Spre deosebire de Andreea (vezi comentarii) pentru mine viata pare ca este grea. Adica pe langa lucrurile care ti se intampla si nu le poti controla (iti sare un caine in fata masinii....) mai sunt si cele pe care le puteam contorla, le aveam in mana... pana cand le-am strunit gresit, iar acum suportam consecintele, si desigur mai este o lupta cu obisnuintele noastre de a ne supune pacatului... si inca altele.


Old part
De obicei eu scriu - mai bine sau mai rau - despre evenimente, metafore, idei experimentate de mine. Dumneavoastra (voi) imi mai scrieti un mic comentariu, la care eu cateodata nu raspund si cateodata este nepoliticos. Invat si eu sa fiu mai ascultator la nevoile altora si mi-am propus sa fiu mai activ.

Cum e viata noastra?
Sa analizam cum ati votat pana acum, cu scopul de a incepe o discutie:
7 - oameni (printre care si eu) - credem ca viata de credinta este dificila;
3 - oameni spun ca nu, viata de credinta nu este dificiala;
2 - oameni nu stiu exact - ba e dificila, ba e usoara si nu se pot decide :)

Presupun ca fiecare a votat doar o singura data, deci ar fi 12 oameni care au votat si inca 3-4 (sa zicem) care au citit, dar nu au votat.

Concluzie
As vrea sa va rog pe fiecare in parte sa scrieti o mica fraza (sau mai multe) in care sa si argumentati de ce credeti ca viata de credinta este grea, usoara, sau de ce nu sunteti siguri...
Daca nu ati votat nimic, scrieti totusi ce parere aveti despre viata in general, sau despre acest subiect. M-as bucura de o discutie cat mai ampla.

Dan

Cold shower

Romania este aici si este rece. Un dus rece!
Dusul rece ne trezeste din starea de somnolenta si ne deschide ochii. Dar cu ce pret! Durere, tipete! Suntem mai trezi ca niciodata. Si parca ne pare rau ca dormeam cu ochii deschisii. Probabil asemenea unui soldat pus de veghe intr-un turn. Nu se intampla nimic pentru ore si ore in sir, nopti una dupa alta. Dar inamicul lui sta si pandeste si asteapta momentul oportun. Are timp, iar cand ne asteptam mai putin vine la noi direct, drept, fara ascunzis si stie cat de adormiti suntem. Unii dintre voi stiu despre ce vorbesc.

Weekedul acesta m-am gandit destul de mult la cateva texte din Biblie.
1 Ioan 1:9 Daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

Ioan 15:2 Pe orice mladita care este in Mine si n-aduce roada El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada.


Iertarea pacatelor
1. Primul pas spre iertarea pacatelor este marturisirea. Cui sa marturisim?
Lui Dumnezeu trebuie sa ii marturisim pacatele noastre. Cand stam sa ne gandim nu am facut cine stie ce... dar cand incepem sa enumeram... Nu cred ca ducem lipsa de inspiratie.
Marturisirea vine si cu o atitudine de parere de rau, cu un sentiment de vina, care uneori este asa de puternic incat iertarea lui Dumnezeu nu este acceptata de noi.

2. Iertarea pacatelor vine impreuna cu un alt proces: curatirea. Cum cureti o floare, cum cureti o vie sau un pom? Vie nu am curatat niciodata dar un pom da. Ii tai crengile care au crescut prea mari sau in directia gresita. Daca vrei sa dai o anumita forma unui pom (mar de exemplu) si sa il cresti intr-o anumita directie ii tai crengile care sunt fie prea strambe, prea aproape de pamant si care nu arata cum vrei tu.
Oare pomul ce zice cand ii tai crengile? Auuuuuu - asta zice. Si se intreaba de ce tu- om rau - vii si il masacrezi.

Asa este si cu Dumnezeu - ne iarta pacatele - si ne curateste ca sa putem aduce fructe/ roada. Si curatirea asta nu ne prea convine, pentru ca noi vrem sa crestem in directii care lui Dumnezeu nu ii plac. Vedem din primele 2 texte cum viticultorul - adica Dumnezeu insusi - este activ implicat in vietile roditoare si neroditoare.

Un nou inceput
Isaia 43:18-19
Nu va mai gandit la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.

Azi e luni, o noua zi din vietile noastre. Dumnezeu nu doarme (ca noi) si nu are nevoie de un dus rece. Dar daca nu suntem atenti pacatul se strecoara in vietile noastre si ataca la momentul inportun pentru noi, cand suntem la granita dintre vis si realitate. Iar atacul este eficient.

Insa odata cu curatia si iertarea pacatelor Dumnezeu ne spune sa ne uitam inainte, nu inapoi. Sa nu ramanem cramponati in propriul nostru esec. Cateodata e mai usor sa ne vaicarim, sa ne complacem in starea aceasta. Stiu si eu si stiu ca stiti si voi. Dar Dumnezeu este mare. El face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase. Rauri - acolo unde nu este apa, daremite apa curgatoare.

Dan

Merge omul, merge, dar se mai intoarce si acasa

http://translate.google.com/#

Merge omul merge, dar se mai intoarce si acasa
Proverbul vechi care zice "Calatorului ii sade bine cu drumul" este fals. Drumul este obositor si greu, dar destinatia este importanta. As spune mai degraba ca calatorului (observati cacofonia) iubeste mai mult destinatia decat drumul. :)

Am ajuns inapoi in Romanica, in ciuda asteptarilor mele. Drumul intors a fost mai usor decat la dus, dar totusi lung si greu.
Am mers 15 ore cu trenul, apoi am petrecut o zi in aglomeratia din Calcuta si in final am pornit spre aeroport. 2 ore de asteptat in aeroport + 5 ore de zburat ne-au adus in Dubai, unde am pierdut timpul prin magazine si am dormit ca boschetarii dupa niste banci in zona cu mochete. In total am stat in Dubai 12 ore. Apoi inca 5 ore de zbor ne-au dus la Istanbul, iar dupa inca 4 ore de stat aici ne-am pornit spre Bucuresti. Drumul a mai durat o ora.
De la Aeroport a mai durat inca 1 ora jumate pana acasa.
Si ce bine e acasa.
Total = cam 45 de ore.

Azi dimineata m-am trezit la 3. Inca sunt putin defazat si uimit de frigul din Romania, mirat de faptul ca nu sunt in India.
M-a sunat cineva din Bucuresti ieri si m-a trezit din somn. Nu stiam in ce tara sunt, cat e ceasul si ma gandeam doar cat costa apelul international. Nu stiam daca dorm si visez ca sunt in India, sau chair sunt in India si visez ca sunt in Romania... A fost ciudat :))

A fost o experienta unica, deosebita, emotionala, grea, cu multe lectii pentru mine.
Dumnezeu m-a invatat sa fiu ascultator de El, sa ma incred in El si sa fiu multumitor.

Ma bucur in primul rand pentru Daniel, misionarul la care am fost, pentru caldura cu care ne-a primit, pentru ce ne-a invatat si pentru ce ne-a invatat Dumnezeu insusi. Pentru ca El ne-a onorat prin a ne pune sa ii marturisim Evanghelia si numele Lui si ne-a folosit in slujba Lui.

Asadar vin bucuros, nedumerit de viata din Romania, cu multe intrebari cu care Domnul m-a cercetat, cu nadejde, cu putine raspunsuri (dar importante), cu haine si cadouri si mai ales - cu multumire.
Suntem mai multi care vom purta in rugaciune pe prietenul nostru si tara aceasta asa de mare si cu asa de multi oameni.

Bye- bye India. Ne vedem la anul :)

Dan

Life in India

Not much time to arrange the photos.
For text scroll down :)

Tea

We eat rice, sweat a lot, eat rice again and inhale the disel gas on the street. We do a lot of visits and every night we publicly preach and distribute tracts. Every day.
Today I feel exhausted and after two visits in the morning I came back so I can update the blog.
The Lord has a lot of questions for me during this time in India, a lot of challanges. Yes, my life is challanged a lot in this culture.

Life in India....
It's very hard for some people, hard for others. It's not a country of contrasts so far, there are no many rich people. Rich means you have a job - any job- you have a motorcycle and the richest have a small car and a house.
The canalization system is the same used by the romans 2000 years ago!

We visited Darjeling - close to the border with Nepal - these last two days. It's so diferent - it's another culture - the Nepali culture. People look diferent, behave different, dress modern or traditional but very clean and usually keep their city clean.

Traveling in India is also hard. Bumpy roads everywhere and crazy but good drivers. Everybody is ready to overtake everybody. People here drive on the left side of the road in theory but in everyday life you just have to find your way may it be on the left or on the right side of the road. It doesn't matter, you just have to get there.

Nepali people are nice and Darjeeling is great, I want to go back there and do some sightseeing.
I bought a big knife, some hats, we visited the zoo and a local church. The weather is perfect for me - around 10 degrees Celsius. Nice.

We also publicly preached. It's very interesting for us to sit in the middle of a marketplace and to begin to speak. Speak about what? What to say? But God used this to speak to people through us. In 5-10 minutes usually we have a crowd of 100 persons listening to us.
People here in India worship idols and think highly of themselves. They belive they have no sin, or there is nobody to judge their sins, or everybody has sins but because of this they are just one face in the crowd so they can't be blamed.

4 days ago I was involved in a little accident. A car came pretty fast towards our riksha used here by the locals to get to places. I yalled but the driver seemed to go exactly towards this car.
The car hit us slightly and bended the riksha's wheel. That day was a crazy day with several of these events.

Thank you for your prayers.
Dan