Stăteam sa ma gândesc ca sunt multe dovezi de dragoste pe care le poți arata, demonstra, unei persoane.
Eu iubesc practic, cred.
Am și feeling ul acela, dar mai mult decât asta e ceva practic la mine. Iti poti da usor seama daca te iubesc sau nu ... din ce fac. Pentru tine. Imposibil de ne-dat seama! Imposibil.
Pentru ca dragostea fara fapte e moarta.
Si imi place sa ma exprim nu doar prin lucruri pe care "oricum le faceam" ci prin lucruri care ma costa ceva. Nu sunt gratis, ma costa energie, timp, uneori bani (ca sunt zgarcit). Sa fac un sacrificiu mare pentru cineva înseamnă că mă costă pe mine ceva, dar dau cu bucurie. Ba nu, bucurie e puțin spus. Ma simt onorat ca pot sa slujesc, ca pot sa dau, ca am voie.
Si imi place sa spun.
Nu ca sa ma laud. sa ma dau mare sau sa "iti scot ochii".
Ci ca sa te bucuri. Sa apreciezi o dragoste care se da, se ofera.
Printre chestiile fain pe care imi place sa le fac: sa transport pe cineva, sa duc in spate, sa ma trezesc cu noaptea in cap. Ideea asta de a te duce dintr-un loc in altul ma incanta oarecum. Nu stiu nici eu de ce?
Poti sa ma duci de colo colo? Da, vreau.
Poti sa te trezesti devreme sa fac x sau y? Da, vreau
Poti sa stai tarziu sa ma ajuti sa strang? Da, vreau.
O dovada si mai mare
Dar mai presus de toate ma dedic ca persoana pe care o iubesc sa reușească. Sa câștige. Sa ii meargă bine. Adica vreau sa reuseasca si ajut la asta. Cum pot eu si cum cred eu ca e bine. Daca e sa planga, sa planga pe mine, daca e sa aiba succes sa contribui si eu.
Sa nu ma lasi sa fac asta este ca si cand imi sugrumi dragostea, o strangi de gat, o omori intentionat (sau neintentionat).
Din fraza aia: la bine si la greu pana cand moartea va va desparti - eu rezonez cu "la greu"
Si nu sunt diferit...
Adica in relatiile cu clientii fata de relatiile cu prietenii sau cu prietena, pe care o iubesc.
Imi slujec clientii. Nu pentru bani (cu toate ca primesc bani) dar nu prea sunt eu mare pasionat de castiguri financiare.
Și daca fac asta pentru niște necunoscuți, oare cu cât mai mult pentru omul pe care îl iubesc?
Imi zicea un tip referitor la masini "Dane tu nu ai cum sa strici cat pot eu sa repar". La fel si cu dragostea asta. Nu ai cum sa imi ceri ceva ce eu nu am cum sa dau. Nimic nu e prea greu.
Și ma bucur când ma și costa ceva. Poate sunt sadic puțin. Dar simt ca menirea mea este sa slujesc altora, nu mie.
Eu sunt Elena
E un bac prost: cica în iad e Stalin în lava pana la gat, e Hitler pana la nas și e și Ceaușescu da pana la genunchi.
Îl întreabă ailalti: bă da tu de ce doar pana la genunchi?
Zice Ceausescu: pai stau pe umerii Elenei. :)))
Eu sunt Elena.
Având complexe de inferioritate destul de nocive, ma vad adesea sub alții. Mai jos. În anumite domenii vreau și eu sa fiu mai sus și ma lupt, dezechilibrat. In altele ma complac in inferioritatea perceputa de mine si aia e.
Dar în altele știu ca sunt acolo ca să ridic pe alții. Sa ii înțeleg pe alții.
Am facut asta toată viata.
Cand sunt obosit dar omul pe care il iubesc e praf. Il ingrijesc.
Cand sunt bolnav dar altul e in depresie: il sun
Cand sunt deprimat, dar omul pe care il iubesc sufera: ii duc ceva, ii culeg flori de pe camp.Nu le cumpar, ma duc pe camp, le caut, le culeg, le aduc.
Ce dragoste mai mare?
Ce dragoste mai mare decât ca prietenul sa își dea viata pentru tine - vezi? O acțiune.
Dragostea e o acțiune. Cred ca asa sunt și eu, ia-mă pe mine, nu o lua pe ea- as zice.
Bine, bine, dar nu esti tu perfect...
Nu, nu sunt.
Sunt constient de ce fac pentru altii si prin urmare vulnerabil. Poate sunt mandru sau poate prost.
Dar daca unui om care te iubeste ii spui ca nu ii pasa de fapt sau avea si intentii rele... asta nu e doar tradare. E blasfemie.
Pentru mine, la nivelul meu. E ceva foarte foarte serios.
Blasfemia asta e un fel de lipsa de respect, dispret chiar. Si o "bagare de strambe", intelegerea intentionat gresita a intentiilor. Si mai poti face un singur lucru. Ce-i drept ti se rupe inima, plangi... dar nu ai de ales... Cu toate astea speranta ta nu moare. Ca poate alalaltu vede totusi, te vede totusi...
E ca si cand bunicul tau (bunicul meu era fascinat de mine) iti face toate poftele, toate ... dorintele. Iti cumpara orice vrei tu din pensia lui mica. Si dupa ce face toate astea tu il acuzi ca e egoist, rau intentionat, ca de fapt ti-a cumparat jucarii sa se dea mare, sa se joace cu ele sau sa te umileasca.
Mai aveam un gand, dar l-am pierdut pe undeva.
Cred ca sunt doar frustrat! Sau deprimat. Sau ambele. Dar mai mult frustrat.