Clasa a 3-a sau ceva e genul. Un oracol (un fel de facebook primitiv) circula prin clasa si toti baietii scriam acolo. Am primit si eu sa scriu si ma gandeam cum sa raspund la o intrebare: mancarea favorita.
Doream sa ies in evidenta in ochii unei fete de care eram foarte indragostit.
Dar prin ce? Prin ce as putea sa o cuceresc?
Colegii mei scriau ca le place pizza, dar eu nu mancasem pizza in viata mea si nu puteam sa mint. Altii scriau ca la placea hamburer-ul (tocmai se deschisese primul McD la noi in oras). Dar eu am ajuns acolo la mai bine de 10 ani dupa, deci nu puteam sa scriu nici asta. Toata lumea era mai bogata ca mine.
Brusc mi-a venit ideea: mananc ce mi se da. Asta am scris.
Si prin asta am incercat sa spun: uite [fata de care eram indragostit] eu as putea fi un sot bun, un om de baza, un barbat serios. Acum sunt ascultator de parinti - mananc ce mi se da - nu sunt mofturos. Asta incercam sa spun.
Evident nu a functionat :)
In realitate concluzionez acum ca atunci spuneam altceva. Spuneam ca eu nu am vointa proprie. Nu stiu sa aleg, nu stiu ca am voie sa "vreau" ceva si sa "nu vreau" altceva. Scriu asta cu emotie si apasare. Am "fost" antrenat in copilarie sa nu aleg, apoi m-am antrenat singur sa nu aleg, sa ma supun, sa ma subjug singur.
Acum sunt mare si observ ca nu am dorinte pe care sa le infaptuiesc doar pentru ca vreau. Fie fac ceva pentru ca e foarte util, fie chiar am nevoie. Dar extreeeem de rar fac ceva pentru mine pentru ca vreau eu. Si cand fac ma simt prost, ca un infractor, ca un delicvent. Pare ca fac ceva gresit.
Din cauza acestui mecanism am tolerat cu o rabdare perpetua tot felul de oameni in viata mea, mereu gandindu-ma la ei, la binele lor, la bunastarea lor. Si ma gandeam sa vor vedea eforturile mele, bucuria mea... dar nu s-a intamplat. Ei doar au stat si s-au bucurat, dar cand a venit vorba sa dea ei nu au dat. Pentru ca ei sunt diferiti de mine. Ei nu "mananca ce li se da". Ei mancanca ce vor.
Aceasta noua conzluzie in viata mea nu imi tine de cald si nu ma ajuta in singuratatea mea. Asa ca ma intreb: ce pula mea fac acum?
Mai jos e planul de actiune a lui Dan in X pasi.
1. Plang. Check
2. Imi asum ca sunt unde sunt si ca eu sunt responsabil.
3. Imi fac o lista cu ce vreau sa fac. Sper ca sa nu le fac singur, in pula mea, dar daca trebuie o sa le fac si singur.
4. Mai era ceva da am uitat, deocamdata sunt la punctul 1.
Ah, da. Un lucru bun din toata treaba asta... de fapt 2 lucruri bune: sunt flexbil si adaptabil si nu sunt pretentios. Iar al doilea este ca am invatat sa am rabdare cu oamenii. Acum... sa vad cum transpun asta la mine.
Curaj!
Doream sa ies in evidenta in ochii unei fete de care eram foarte indragostit.
Dar prin ce? Prin ce as putea sa o cuceresc?
Colegii mei scriau ca le place pizza, dar eu nu mancasem pizza in viata mea si nu puteam sa mint. Altii scriau ca la placea hamburer-ul (tocmai se deschisese primul McD la noi in oras). Dar eu am ajuns acolo la mai bine de 10 ani dupa, deci nu puteam sa scriu nici asta. Toata lumea era mai bogata ca mine.
Brusc mi-a venit ideea: mananc ce mi se da. Asta am scris.
Si prin asta am incercat sa spun: uite [fata de care eram indragostit] eu as putea fi un sot bun, un om de baza, un barbat serios. Acum sunt ascultator de parinti - mananc ce mi se da - nu sunt mofturos. Asta incercam sa spun.
Evident nu a functionat :)
In realitate concluzionez acum ca atunci spuneam altceva. Spuneam ca eu nu am vointa proprie. Nu stiu sa aleg, nu stiu ca am voie sa "vreau" ceva si sa "nu vreau" altceva. Scriu asta cu emotie si apasare. Am "fost" antrenat in copilarie sa nu aleg, apoi m-am antrenat singur sa nu aleg, sa ma supun, sa ma subjug singur.
Acum sunt mare si observ ca nu am dorinte pe care sa le infaptuiesc doar pentru ca vreau. Fie fac ceva pentru ca e foarte util, fie chiar am nevoie. Dar extreeeem de rar fac ceva pentru mine pentru ca vreau eu. Si cand fac ma simt prost, ca un infractor, ca un delicvent. Pare ca fac ceva gresit.
Din cauza acestui mecanism am tolerat cu o rabdare perpetua tot felul de oameni in viata mea, mereu gandindu-ma la ei, la binele lor, la bunastarea lor. Si ma gandeam sa vor vedea eforturile mele, bucuria mea... dar nu s-a intamplat. Ei doar au stat si s-au bucurat, dar cand a venit vorba sa dea ei nu au dat. Pentru ca ei sunt diferiti de mine. Ei nu "mananca ce li se da". Ei mancanca ce vor.
Aceasta noua conzluzie in viata mea nu imi tine de cald si nu ma ajuta in singuratatea mea. Asa ca ma intreb: ce pula mea fac acum?
Mai jos e planul de actiune a lui Dan in X pasi.
1. Plang. Check
2. Imi asum ca sunt unde sunt si ca eu sunt responsabil.
3. Imi fac o lista cu ce vreau sa fac. Sper ca sa nu le fac singur, in pula mea, dar daca trebuie o sa le fac si singur.
4. Mai era ceva da am uitat, deocamdata sunt la punctul 1.
Ah, da. Un lucru bun din toata treaba asta... de fapt 2 lucruri bune: sunt flexbil si adaptabil si nu sunt pretentios. Iar al doilea este ca am invatat sa am rabdare cu oamenii. Acum... sa vad cum transpun asta la mine.
Curaj!
Un comentariu:
Oamenii se simt mai confortabil cu cei care se supun normelor sociale sau de grup decât cu cei care vor să iasă în evidență. Dacă ai fi reușit să atragi atenția fetei numai cu niște răspunsuri într-un un oracol ai fi fost primul caz înregistrat din istorie.
Trimiteți un comentariu