RO Pentru ce muncesc, pentru ce lucrez?
Cine suntem si cine (ce) ne defineste. Nu doar ca oameni, ci ca persoane?
Un raspuns este, cu toate ca nu ne place sa il acceptam, dar asa este: MUNCA.
"Buna ziua, sunt XYZ XXL, director de... coordonator de... manager de...responsabil de... ". Cred ca toate acstea sunt o gramada de cuvinte, care ne "gadila", ne plac, pentru ca ne dau valoare in ochii altora.
Cum ar fi sa te prezinti ( indiferent de ce functie ai) ca ceea ce esti intr-o corporatie (95% dintre noi): ANGAJAT. Dar vai, ce urat suna. "Sunt XYZ xxs, Angajat". Aproape ca este o insulta!
Muncesc.
Credeti ca este adevarat:
"Muncesti la inceput ca sa ai dupa aia", tragi tare primii 3-4 ani, sa ajungi [manager] iar apoi te relaxezi. Eu cred mai degraba ca daca incepi sa lucrezi mult te vei obisnui cu viata asta si nu te vei mai putea lasa.
Sa va explic: Muncesti intens (14-15 ore pe zi... ca doar tre sa fii mai bun decat ceilalti, sa ii intreci...) un an. Apoi constati ca ti-ai pierdut nici tu nu stii cum cam 70% dintre prieteni. Ramai cu munca si cu inca 30%.
Mai muncesti un an si apoi mai ramai cu 15% dintre prieteni. Si munca.
Mai muncesti un an si apoi nu mai ai prieteni, mai ai colegi si clienti - de fapt singurii oameni cu care mai interactionezi. Si munca.
"Din lipsa de altceva" munca devina mama ta, tatal tau, dumnezeul tau. Muncesti ca sa prosperi si mai mult, sa primesti reconoastere de care ai nevoie, si muncesti ca sa uiti de probleme.
Am incercat si eu asta odata si pot spune ca pentru firma este foarte foarte benefic. 3 saptamani cu dormit pe la birou... ca pentru 3 ore de somn... nu merita sa merg pana acasa....
CE PARERE ai DESPRE ASTA?
Te recunosti?
Partea nasoala este ca initial vroiai sa muncesti ca sa traiesti iar acum ajungi sa traiesti ca sa muncesti. Este deosebit de trist.
Traim in postmodernism si asta ne ocupa tot timpul. Sau nu? Depinde!
Il intreb pe un coleg: bai... da tu nu pleci acasa??? El de colo: da acasa ce sa fac???
6 comentarii:
merge asta sau nu merge?
E trist si adevarat, dar e real...inca nu am intrat in realitatrea asta, dar vad pe altii, chiar si in domeniul meu care muncesc la 2 cabinete deodata, sa aiba bani, sa realizeze ceva, cat mai repede si e adevarat si ma doare...nu mai exista timp de prieteni...si nu vreau sa ajung asa...sincer asta eu cred ca e sclavie moderna..unora chiar le place...dar nu nu vreau asa.Eu o sa incerc sa conduc eu munk, nu ea pe mine...fiindca nu-i normal...Am vazut de curand intr-un ziar un articol care se intitula asa:"Mama trimite tu bona la servici ca sa stai tu cu mine!", si m-a afectat oarecum, si pana la urma pt ce vom muncim...pt bani? ce sa facem cu ei? sa construim relatii, uite ca nu se poate cu bani..trebuie doar timp si intelepciune si sacrificiu...depinde ce cantareste mai greu in inima fiicaruia
Atunci cand iti pui toata puterea ..vlaga intr-o pozitie importanta la munca(fie ca e vorba despre apreciere sau bani) si restul nu mai conteaza ...atunci da...poti spune ca banul sau ceilalati oameni au devenit dumnezeul tau...atunci cand nu mai ai timpde lucrurile si de cei care conteaza cu adevarat, atunci cand nu mai vezi ca..e soare afara sau ca ninge sau ca...sau ca(pur si simplu lucruri marunte care iti ofera bucurie)... pentru ca esti ingropat/a in hartii sau „files”uri, atunci e o pierdere. Dar daca esti selectiv in ce priveste numarul prieteniilor autentice, numarul orelor pe care le petreci muncind si iti faci o oarecare ordine interioara...atat cat se poate si cu disciplina..atunci le poti impleti...
Mie imi plac oamenii...am petrecut foarte mult timp cu ei...pierdeam timpul cu ei...investeam timpul in ei...pur si simplu petreceam majoritatea timpului cu ei..dar pot sa spun ca asta nu imi dadea o satisfactie deplina...pentru ca la un moment dat intra rutina in prieteniile astea...pur si simplu ramaneam fara vlaga si aveam intr-adevar senzatia ca...pierd timpul pentru ca la un moment dat subiectele din care era ceva de invatat sau dadeau o anume satisfactie se sfarseau si ajungeam la...small talk.. De aceea cred ca a fi ocupat, a munci..si a avea o disciplina in viata ta este un lucru benefic pentru relatii, te ajuta sa te bucuri mai mult de ele, de momentele in care ai timp sa te intalnesti cu prietenii. Si cand spun a avea o disciplina vreau sa spun...sa-ti faci timp pentru toate...munca...prietenii....pt tine.... sa mai iei o pauza..cred ca depinde de noi cat timp acordam fiecarui lucru in parte si adevarul este ca..primim proportional cu cat muncim...da...e nevoie de foarte multa intelepciune..si..depinde cand vorbim de bani de ce avem nevoie de ei..pt ca pot fi ceva foarte bun....si pot fi un ajutor spre implinirea spirituala, dar nu sunt implinirea spirituala..si asta o poate spune oricine ar sta si ar cugeta putin ...asa...la...viata... cand sunt bani poti face multe....surprize, cadouri..poti sa transformi n realitate pana si cele mai frumoase lucruri ale imaginatiei tale, gandurile tale....banii trebuie sa fie doar o completare...doamne cata teorie stim...intelepciune mama...unde esti?? Tu ..oare??...pe drum?...la o cafea?...in gara?...vino odata!!!
Din curiozitate mi-amintebat o prietena cum vede ea banul...satisfactia materiala...de ce ar munci..si raspunsul ei a fost...
„O. C.: ce inseamna sa ai bani multi? ca esti bun, ca esti destept, ca esti muncitor, ca esti lacom, ca esti avid????
O. C.: ca esti un om mai bun? nu te fac mai bun..depinde ce inseamna bun
O. C.: pt ca ..Dumnezeu a spus ca ne da de toate, c eii cerem in numele lui
O. C.: inclusiv bunastare materiala
O. C.: daca vezi banul ca fiind ceva rau...atunci e rau
O. C.: daca il asociezi cu ceva necesar, folositor atunci e bun
O. C.: e pur si simplu o hartie care zboara cum vrea mintea omului
O. C.: p eundeva, cand imi imaginez viitorul, il imaginez cu ceva bani
O. C.: adik fara lipsuri
O. C.: totusi eu nu am avut azi bani de o salata :))”
..totusi bani de salata au fost...Astea fiind spuse...
uneori muncesti ca sa nu te plicty`.serios...ca sa`ti umpil timpu...sa nu mai ai timp sa te gandesti la kestii ce te disturba`. alteori pt rasplata (din mandrie, or simply din lipsa`, or din avaritie), alteori din cauza fricii de pedeapsa (care poate fi rusine, lipsuri materiale etc.), or alteori pt ca te esti mai matur, si mai responsabil, si stii ca tra sa iti intretii familia...asasta`i discutabil. poate fi bagat la lipsa...ii f. variabil. depinde inspre ce tinde. anyway...in general din dorintza de mai mult. mai mult ce? dunno. depinde de la om la om.
ca nu mia poti in ziua de azi s`o faci doar de placere`. iti alegi domeniul are`ti place`. dar sigur intervin si kestii ce nu ai vrea sa le faci, plus stres si etc.
:) depinde unde te prezinti, cand e vorba de intalniri de serviciu, se mai prezinta oamenii cu functia, ce te faci daca stii ca ai intalnire cu directorul de nush unde si nu il cunosti..nu te-ai astepta si tu sa se prezinte, da eu sunt xxx;Ca la facultate, mergi sa il cauti pe un prof pe care nu l-ai vazut, te trimit colegii la nush care cabinet, si tot vin diversi care seamana cu profu pe care il cauti, adica "are paru alb, asaaa si cu ochelari" si te intreaba toti ce cauti..nu stii cum sa incepi, nu ai fi mai fericit sa zica si cine e si ce preda?:).
Acum cu munca, depinde de fiecare. Eu de exemplu nu stau 14-15 ore sa ies in evidenta, sa "avansez", stii cum se zice daca nu poti in cele 8 ore, inseamna ca ceva iti lipseste :), rautacioasa vorba. Si muncesti ca sa poti sa traiesti pentru a face si alte chestii "sufletesti", daca si dupa ce iesi de la serviciu, atentie - dupa 8 ore :) mai departe te gandesti tot la dosarele, rapoarte..atunci e pb ta. Daca muncesti mai putin (mai putin decat ti-ar trebui pt a trai), ce faci?lasi pe altii sa munceasca pt tine?:).
Comentariul asta il scriu in timpul serviciului, altfel m-as contrazice ca atunci cand ies de la serviciu nu ma rup de tot ce am facut, si stau si ma gandesc vreo 2 ore fara sa fac nimic la "vai ce mult am muncit"
:)
Trimiteți un comentariu