+of+DSC00450.JPG)
E.X.I.S.T.E.N.C.E. ( Intamplare sau planificare)
Finit sau infinit? Uman sau divin?Constiinta morala sau constiinta animala?IT, finante sau marketing?
Descartes spunea ca daca finitul nu are un punct de referinta infinit, atunci acesta este lipsit de sens si fara valoare. (Parafrazat)
In ceea ce urmeaza vreau sa popun atentiei voastre o controversa mai degraba: anume daca existenta noastra este pura intamplare sau nu. Si a doua intrebare care se naste din asta este: cum stim ca stim?
Iata cateva nume reprezentative pentru arta, niste oameni remarcabili, care au concretizat ideea ca totul este aleator si fara noima in arta postmoderna:
- John Cage a murit in 1992 si s-a nascut in 1912. El propune o arta nascuta din ( conceptia lui despre viata) aleatoriu si nedeterminare.
- Jackson Pollock, tot 1912 da nu stiu cand a murit. Apropos ... 1912 s-a scufundat Titanicu'
Eu am citit despre ei in cartea lui Francis Schaeffer la pag 96... pentru cei care sunt curiosi...
So ... this is the topic for MONDAY!!!!
2 comentarii:
Iata-ma incepand un nou spatiu alb…v-ati gandit vreodata ca nimic legat de existenta nu e intamplator? Cum stim asta? pai cred ca depinde din ce punct de vedere ne intereseaza. Daca suntem pasionati de stiinta, daca ne intereseaza argumentele clare, succinte, indubitabile, poate ‘Darwin’s dilemma’ ar fi unul dintre articolele tocmai bune de disecat. Daca primeaza credinta, evident raspunsuri pot fi gasite in Biblie, poate Psalmul 139 ar constitui unul din ele. Depinde de tine ce primeaza, ce conteaza .Acuma…e o mica problema fiindca asa cum zicea cineva de la identitate, argumente contra exista mai mult sau mai putin proportional in aceeasi masura cu cele pro. Cum stim ca stim? Cam greu. Pai in primul caz ne-am putea lasa ghidati de ratiune, de logica si dupa multa stoarcere de creier, am putea ajunge de la A la B, poate chiar la o concluzie (cazuri destul de rare)... sau mai exista si riscul unei debusolari totale. intotdeauna va fi ceva de nepatruns, indoielnic, imposibil de stiut. In al doilea caz, am putea apela la imaginatie, e mai la indemana poate si merge mai repede. trecem de A si de B si ne dam seama cu stupoare ca am putea ajunge de fapt...oriunde. Posibilitati infinite, nelimitate. Si tare ar fi fain sa ne imaginam ca EU am fost planuit, dorit, pretuit si iubit, ca existenta mea este fara indoiala produsul unei vointe si forte omnipotente. Personal ce sa zic...am fost un copil nebun rau care a scapat de cateva ori de la moarte ca prin urechile acului. Voi ati zice: ‘noroc chior ’, mare lucru, se intampla mereu (iar cei mai optimisti) asta e, toti tre’ sa murim odata. Eu, care am trait experientele, deja tind sa vad un pic mai departe. Si din alt punct de vedere, daca mi-ar trece prin cap ideea ca existenta mea e pur intamplatoare, pai...totul e intamplator si brusc ma trezesc intr-un mare...haos. Lucru care nu ma incalzeste asa ca, incerc sa gasesc alte ipoteze (si din pacate pt. mine sunt doar 2). Daca existenta mea ar fi intamplatoare, daca eu as fi o simpla intamplare, n-as avea liberul arbitru. Si din moment ce pot decide, pot schimba, si-mi dau seama ca ce numeam odata ‘lucruri la voia intamplarii’ pot fi coordonate deseori imperceptibil si inconstient chiar de mine sau poate chiar de altcineva prin mine , altcineva care sa fim sinceri, oricum nu-ti poate gresi viata mai mult decat tine!
Ana
fainutze pozele de pe site, presupun ca cele doua mai abstracte sunt pictate de tine.daca asa e, nici nu-ti poti imagina cat de mult spun despre persoana ta.
tot eu.
Trimiteți un comentariu