O trecut si sambata... iar in urma vizionarii filmului "Saints and Soldiers" s-a nascut intrebarea : Mi-as da viata pentru camaradul meu? Si chiar daca intrebarea pare simplista, poate chiar naiva, nu este. Este, dimpotriva, o intrebare grea, complexa si raspunsul la ea poate diferi din teorie in practica.
Nu stiu. As putea spune acum ca da. Dar "acum" este irelevant din cauza ca stau relaxat pe scaunul de la birou la caldura si ascult muzica. Relevant este "atunci" - un caz ipotetic cand nu voi mai putea decide eu cum stau si ce fac, pentru ca ar urma sa mor - iar cineva sa ma omoare, sa imi ia viata, fara drept. De fapt mai mult - in schimbul vietii mele luate, altcineva sa traiasca.
Poate ma blochez si murim amandoi... poate pana stau sa ma gandesc se termina totul...
Si nu ar fi culmea culmilor ca cel, in locul caruia eu mor sa creada ca i se cuvine o viata de om, sau sa nu zica macar "mersi". Sau poate ar aprecia enorm faptul ca el poate trai... Nu stiu.
Sunt doar ipoteze.
Dar de ce, din ce motiv ar face cineva asa ceva pentru un altul, in mod voluntar? Nu pot gasi alt raspuns decat "din dragoste". Si stau sa ma gandesc ce dragoste trebuie sa fie aceea... care te determina sa renunti la orice, la tot - nu ca ai avea prea mult - dar renunti la viata ta, pentru altcineva.
Ultimele 2 filme cam despre asta erau - renuntare
John Q - renunta la viata lui pentru cea a fiului lui. Este dispus la lucrul acesta.
Saints and Soldiers - soldatul renunta la viata lui pentru cea a camarazilor lui.
Isus zicea ca El este Pastorul cel bun in Evanghelia dupa Ioan cap 10. Pastorul cel bun isi da viata pentru oile sale. Nimeni nu mi-o ia cu sila - zice Isus - ci o dau Eu de la Mine.
Noi suntem dispusi sa renuntam la ceva, nu neaparat la viata ( dar poate si asta) pentru altii? Cum stam cu mandria?
D
4 comentarii:
Stiu sigur ca mi-as da viata pentru un om pe care il iubesc fara sa mai stau pe ganduri,dar nu mi-as da viata pentru cineva cu care nu am nik cu el..si asta e sigur.Dar asta e o chestiune, o ipoteza pe care bloguim si atat...in viata asta vom vedea daca vom trai sau nu lucruri din astea.Tosusi sunt, fiindca vorbim de renuntare,o groaza de lucuri, si mici si importante la care sa renuntam sa putem arata dragoste...fara sa ajungem la sacrificiul suprem.Ideea e ca nu stiu daca ar incalzi pe cineva cu ceva moartea mea, sau a altuia pt mine,pentru mine ar conta ce am facut eu sau altul , cat a trait,daca am trait cu dragoste constant. Moartea dintr-o data, impresioneaza si trece. Ce ramane? Doar dragostea, daca a existat si s-a dovedit, clar si simplu prin traire. Vorbaraie multa se poate spune, dar actiunile si atitudinile noastre vor rezuma cel mai bine acest lucru, si anume dragostea, daca o avem... Hai ca o avem, sigur o avem! Eu asa cred!
Alina C
Eu cred ca este greu sa renunti si la ceva mic pentru altcineva. Si mai ales daca "altcineva" asta crede ca i se cuvine sau ca te-a pacalit si tu esti "pampalau".
Practic: eram ieri, inainte de film, la coada la McDonald's ... m-am pus la coada care mergea cel mai incet, in fata mea erau 2 femei cu copil... si a durat pe ceas 7 minute sa comande... tipul de la casa era cam nou angajat si se misca parca cel mai incet dintre toti... Cand sa ajung si eu... intra un tip in fata mea. Ma intrebam "Cat de greu poate fi sa renunt la dreptul meu -firesc, normal, care mi se cuvine, de a fi respectat cand stau la coada - pentru unul care nu cere voie, imi calca acest drept? Si eu, teoretic, as fi indreptatit sa intru inaintea lui, sa ii zic ceva urat. Cat de greu poate fi??? Depinde - dar in contextul respectiv nu a fost foarte usor.
Acest optimism al dragostei exprimat: "ca o avem" nu este contagios, mai ales daca in viata cotidiana este o problema sa renunt la mine...pentru altul. d nemultumitor.
7 minute...putin..ai scapat repede!Glumesc! Mai DAN da nu-ti cere nimeni sa ai dragoste si sa fii super iubitor cu nesimtitii, cred ca aceastia nu ar trebui tolerati,sau poti fi atenti cu ei, dar daca nu constientizeaza ce faci pt ei, atunci, nu insisti, treci peste...aici e o discutie mai degraba de educatie si bun simt...nu cred ca putem vb de dragoste..., in societate cu toti putem avea respect, putem trai molal, dar nu cred ca imi pot arata dragostea fata de un strain, ci doar respetul...Tu ai respectata doamnele alea cu copii, tipu nesimtit nu a respectat nik...ba merita si una ...si imi pastrez ideea ca dragostea e doar pt cei careii cunosti, ii stii, restu poate fi respect,bun simt, moralitate! Sa fiti iubiti si respectati! ;) Alina c
Mi-e nespus de greu sa renunt...si cu cat cineva renunta la un lucru mic pt.mine, cu atat apreciez mai mult.
Dar cand cineva renunta la viata pt. mine, e peste puterile mele sa-i inteleg sau sa-i cuprind dragostea.
Opreste-te dincolo de cuvinte.
Imagineaza-ti ca cineva si-ar da viata pentru tine. Recunostinta ta ar fi proportionala cu dragostea lui? Te-ai simti nedemn?
Imagineaza-ti ca cineva a facut-o deja. Tu nu i-ai cerut viata dar aveai nevoie ca sa traiesti. Esti constient de aceasta dragoste? Oare meriti sacrificiul?
Nu-i nevoie sa-ti imaginezi.
ana
Trimiteți un comentariu