Long time no words....DEATH

Ma simt indemnat sa scriu ceva.

S-au intamplat mai multe lucruri, despre care as vrea sa scriu azi.

Nu am inteles niciodata ce se petrece in mintea cuiva, care isi ia viata. Cred ca este o lupta, apoi o infrangere, o capitulare si apoi un curaj de asumare a infrangerii si cumva acceptarea propriei pedepse. Filosoful Albert Camus spunea "Singura libertate a omului este aceea de a se sinucide". El insa nu a facut-o.

Am trecut saptamana trecuta prin experienta oribila de a cunoaste pe cineva care insa si-a luat aceasta libertate. Am fost socat, marcat, indurerat, revoltat, iar mahnit si indurerat. Inca ma gandesc la chestia asta.

Am fost si eu acolo (la locul, in care s-a manifestat libertatea) cu ceva timp in urma. Un sentiment de adrenalina mi-a fulgerat sira spinarii. Etajul 8... nu ai cum sa scapi. Cand am fost la inmormantare nu am avut curaj sa ma uit in jos, nici sa ma apropii de geam.

Este asa de trist ca traim azi intr-o societate, in care oamenii isi iau viata, in care nu mai gasesc speranta. Si intr-adevar daca stai sa te gandesti ... ce speranta sa ai? Te uiti cum iti trece viata si nu ai facut nimic... mai urmeaza sa ai ceva datorii, sa te caute camatarii.... sa iti moara apropiatii ... si iti "bagi picioarele".

LASITATE!!! Este o lasitate sa ai curaj sa iti iei viata si sa nu ai curaj sa o traiesti - citat de la mine!

Trebuia sa scriu asta.