Da, ar trebui sa ma mai uit la filme, dar in ultimul timp am mai citit. Printre altele am inceput sa citesc 2 carti destul de frumoase.
1. Ch. Challand "Geoge Mueller - viata si lucrarea lui" - destul de captivanta lectura, mai ales ca prima traducere este de acum 87 de ani. Deci e o carte veche.
2. Josh McDowell "Givers, takers and the other kinds of lovers" - de prin 1995.
Iar acum ce vroiam sa zic, de fapt.
Evanghelia dupa Matei , capitolul 14, versetul 28: ""Doamne"", i-a raspuns Petru,"daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape".
Pare simplu - pac, pac si Petru merge pe ape. Stau sa ma gandesc daca eu as face la fel in cazul asta, si vreau sa zic ca da. Dar daca observam din tot textul (am scos versetul din context) circumstantele - parca ma cuprinde un fior.
Ora 4 dimineata. Furtuna mare, frig, vand, toti uzi leoarca - ucenicii lui Isus, majoritatea pescari. Si nu erau turisti - cu asta isi castigau existenta, cunosteau marea, probabil mai fusesera prin furtuni. dar acum erau cuprinsi de teama. Poate se gandeau ca vor muri. Apoi in mijlocul deznadejdii, mai vad o fantoma, o silueta mergand pe mare, pe valuari. Au tipat de frica. Cat de mare sa fie frica, ca sa tipi, si mai ales sa tipi in grup de frica, de spaima. Apoi Isus le-a zis ca indrazneasca, sa nu se teama.
Si Petru parca se gandeste - "bai, risc totul si ii zic lu' Isus ca daca e el sa imi PORUNCEASCA sa merg la el. Mi-e frica de mor, da asta e frate!. Merita riscul." Sau cine stie - poate se gandea "sigur nu o sa imi porunceasca sa vin la el! Doar vede si El marea si stie ca nu am cum sa ajung. Doar nu o sa ma puna in pericol!".
Nu stiu ce o fi gandit Petru atunci. Cert e ca Isus i-a zis sa vina iar Petru, inspaimantat cu frica la 100% a iesit din barca. Sa iesi din barca in mijlocul furtunii inseamna moarte, adica Petru a lasat viata lui ca sa se intalneasca cu Isus pe mare.
Probabil Petru o fi zis "frate- asta e. Isus mi-a zis sa vin, iar eu nu vad cum o sa fie posibil. Dar mi-a zis si gata. Eu merg!" Si a mers.
Iar acum sa ne gandim la noi, tu la tine, eu la mine. Recunoastem ca ne e frica? Eu da, dar tu?
Parca tinem de vietile noastre, ca si cum ele in sine ne-ar da siguranta, o siguranta falsa, iar Domnul nostru ne cere sa parasim aceasta siguranta falsa si sa venim la El. Si noua ni se pare periculos si ca pierdem controlul. Si parca tooooot amanam venirea asta la el si incercam sa o umplem cu altceva, ca poate trece. Si nu trece. Asa ca trebuie sa pasim, trebuie sa facem primul pas, in credinta, si sa nu ne uitam la neputinta noastra si la puterea lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie - e o porunca. Mi-o spun si mie si o spun si altora.
Acum cateva luni mi-a trecut prin cap gandul asta iar saptamana viitoare se va concretiza. Pe masura ce ma apropii de plecarea pe munte parca imi creste frica. Parca as renunta din diverse motive. Si Dumnezeu nu mi-a spus in vis "Dane du-te acolo si fa aia si ailalta", ci cumva initiativa a venit de la mine. Isus mi-a spus sa indraznesc, si am indraznit. In ciuda sperantei mele ascunse ca nu se va intalmpla, totusi Dumnezeu a lucrat in mod minunat probabil ca sa ma apropie de El, sa ma invete, mustre, mangaie. Si deodata ma vad in fata faptului neimplinit inca: eu - in barca, afara furtuna, iar eu trebuie sa ies din barca. Si am de gand, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa imi respect angajamentul fata de El.
D
4 comentarii:
Stii ce iubesc eu la tine?
Vii aici plin de entuziasm cand citesti un pasaj in care ai gasit raspunsuri si solutii la anumite probleme. Se nasc ganduri si intrebari incitante care forteaza mintile celor care citesc, esti creativ si cu imaginatie si da, ai impact si nu esti previzibil(am vazut asta in diverse situatii). Era doar o remarca...
Adevarate frumusete sta intr-un suflet binevoitor, plin de dragoste si smerit!
Nu stiu nici eu ce a gandit Petru, dar cu siguranta ca nu a avut timp sa-si faca prea multe ganduri. Atunci cand i-a spus sa-i porunceasca sa iasa din barca, probabil ca era si ca sa se asigure ca este Domnul, dar cred ca de fapt ii cerea Domnului sa-i dea putere, sau, fiind o porunca... se va supune.
Atunci cand esti pus in fata unei decizii de a salva viata unei persoane, daca ai dragostea lui Dumnezeu, mergi sa o salvezi, fara a sta pe ganduri. Abia apoi iti dai seama de pericolul la care ai fost expus. Probabil ca nici Petru nu a cantarit prea mult lucrurile cand a inceput sa mearga, abia apoi cand si-a facut ganduri... s-a cufundat.
<><
de ce nu:)
Trimiteți un comentariu