L-am invitat pe prietenul meu bun, Cosmin aka "moro", sa scrie un articol pe blog despre ce vrea el. Si a scris. Iata la ce se gandeste el zilele astea :)De ceva timp mă trezesc pe la 1-2 noaptea şi pe la 5-6 dimineaţa. Probabil gândeşti că am insomnii şi trebuie să merg la un doctor. Ei bine, nu. E vorba de băieţelul meu de aproape 1 an, Vlad, care îmi bucură şi îmi luminează viaţa, chiar şi noaptea. La fel se întâmplă şi azi, când trezit de dimineaţă, într-o zi geroasă de martie, o apuc spre servici pe jos (căci maşina face din când în când pauze în perioada de iarna). Păşesc greu, ascultând scârţâitul plăcut al zăpezii. Parcă am febra, d-abia mă ţin pe picioare, dar ajung. – ‘neaţa ! – ‘neaţa ! - ce faci ?, mă întreabă un coleg - nu prea bine, replic eu - nasol, zice el. Apoi, încerc să mă concentrez la ce am de lucru, dar nu prea reuşesc. Parcă aş vrea să mă vait, să zic cuiva, dar cui ? Oare interesează pe cineva ? Individualismul e mare, iar indiferenţa e la ea acasă. Nu-i bine, dar nici nu judec, din păcate, aşa sunt şi eu de multe ori. Încerc totuţi să mă educ: - hei, nu-i mare lucru, poate o simplă răceala coroborată cu oboseala. Doar ai trecut prin situaţii cu adevărat dificile, care nu se pot compara cu aceasta - ştiu, ştiu, vine imediat răspunsul interior, dar totuşi, aş vrea să mă ajute cineva, sau măcar să mă asculte ... dar cine ?
Îmi amintesc de perioada studenţiei, eram plin de viaţă şi implicat în multe activităţi. Înţelesesem mai bine creştinismul, mergeam în tabere şi îmi făcusem o grămadă de prieteni noi. Am terminat facultatea, m-am mutat în alt oraş (desigur, cel mai frumos din ţară :) ), urma să mă căsătoresc. M-am simţit singur, nu mai aveam activităţi şi nici prieteni aproape, introspecţia începea să pună stăpânire pe mine ... oare viaţa mea, credinţa mea, depindeau atât de mult de alte persoane şi relaţii ? Se părea că da.
Şi dintr-o dată mi-am amintit ... hei, e totuşi Cineva care e dispus să te asculte. Există o persoană căreia poţi să ii spui orice, ştie să ţină secretul şi îi face plăcere să te asculte. Te ajută cu siguranţă, chiar dacă nu aşa cum iţi doreşti, ci cu mult mai multă pricepere. Împaratul David îl cheamă în ajutor "Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!" şi primeşte răspunsul "Inima îmi zice din partea Ta: 'Caută faţa Mea'
10 comentarii:
Bravo mai Cosmine!
Ma tot intrebam azi pentru cine ai scris tu lucrurile astea? Iar acum seara mi-am dat seama... pentru mine.
Imi reamintesti ca am nevoie de ajutor si il pot primi dint-un singur loc. Eu sunt mai lent si ma prind mai greu. Multumesc.
Dan
Asa este, avem nevoi in noi pe care nu le implineste decat Dumnezeu.Si dragostea lui pretuieste mai mult decat viata.
Dar care este secretul increderii constante ? Eu excelez la nivelul intentiilor, adesea uit sau chiar nu cred ca numai de la El pot primi ajutor. Nu stiu daca ai inteles ceva...
Desi imi dau seama ca nu e normal, incep si eu sa vad cum am capatat o teama(care s-a prins de mine cum mi se prideau ciulinii de ciorapi in copilarie)de a mai lega relatii cu oamenii, de a impartasi diverse lucruri chiar cu cei pe care ii consider prieteni.De ce? Se pare ca, greu imi recuperez linistea pe care am pierdut-o in unele intamplari nefericite din relatia cu ei.Imi ia energia si tot entuziasmul pe care il am in mod normal.
Imi dau seama ca oamenii fac si ei ce pot, alteori sunt in mlastinile lor personale...
Dar totusi putem trai bine si fara ei, doar cu Dumnezeu? Mie imi suna asta ca un pian dezacordat si sigur, in timp, ma voi lamuri si eu.
Tu ce crezi Dan?
Salut Soul
Nu stiu care este secretul increderii constante.
Asta am primit astazi pe chat si dau mai departe
"Domnul este partea mea de mostenire", zice sufletul meu; de aceea nadajduiesc in EL. Domnul este bun cu cine nadajduieste in EL,cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul DOMNULUI."
Zilele astea sunt tot mai mult impins sa ma incred in Dumnezeu.
D
mi-a parut asa de bine sa aud ce mai face Cosmin!!!! multumim Dan.:)Ps. 73.28
lore
Salut anonim
Mersi de intrebare, nu stiu daca o inteleg bine.
Zilele astea ma simt si eu destul de pasiv. Probabil am si eu nevoie de altii cu initiativa pe langa mine.
Ai petrecut copilaria la tara (si ti se prindeau scaietii de sosete), te-ai certat cu prietenii si de obicei esti o persoana plina de entuziasm si energie. Oamenii astia mai energici si plini de entuziasm, as spune aceia spontani sau oarecum ne-introvertiti, se relationeaza mai usor si mai rapid la alti oameni. Si cand relatiile lor mai profunde merg prost, ceva se rupe si ei sufera. Stiu si eu.
Citesc saptamana asta despre Augustin din Hipo. A socat cumva lumea de atunci prin sinceritatea unor confesiuni scrise. Dar a ajutat mult mai mult decat a socat prin deschiderea lui.
Poate incepem in lumea de azi sa devenim self-suficient si cand avem nevoie de discutii intram pe chat, cand avem nevoie de divertisment bagam un film...
Pe de alta parte, ai vazut si ce a scris Cosmin, ca poti depinde prea mult de ceilalti, si cand te muti sau pleci undeva... ramai gol. E bine sa fii echilibrat.
Imi place ca ai zis bine ca relatiile leaga. Deasemenea ai vazut bine ca oamenii fac si ei ce pot.
Teama ma paralizeaza, imi arata esecurile mele (sunt convins ca fiecare avem multe din astea in viata) si ma face sa devin insensibil, inchis fata de altii, fata de prieteni. Si cand spun asta ma gandesc la viata mea…Imi zic si mie ca nu cred ca este bines a ne obisnuim ca atunci cand relatiile noastre scartie sa le abandonam, cu toate ca pare usor.
Desi imi dau seama ca nu e normal, incep si eu sa vad cum am capatat o teama(care s-a prins de mine cum mi se prideau ciulinii de ciorapi in copilarie)de a mai lega relatii cu oamenii, de a impartasi diverse lucruri chiar cu cei pe care ii consider prieteni.De ce? Se pare ca, greu imi recuperez linistea
Nu stiu in ce masura putem trai fara alti oameni. In cazuri extreme putem (Cast Away cu Tom Hanks), dar Biblia ne zice ca nu e bine ca omul sa fie singur, si ca mai bine 2 sau mai multi decat unul. Asa e.
Nu am inteles ce ai vrut sa spui cu “in timp, ma voi lamuri si eu”
Dan
Articolul lui Cosmin, imi pare ca ne spune ca putem deveni oameni din ce in ce mai minimalisti in relatia cu alti oameni.Sa ne vedem de ale noastre si sa nu mai rezonam la frustrarea, nervii, lipsurile celorlalti.Si e usor sa faci asta cand altul se poarta cu tine ca un prost gestionar de alimentara.
Imi e tare greu sa vad ca si eu incep sa gandesc asa, eu care stiu ce inseamna bucuria unei relatii.
Ai scris bine si destul de convingator.Prin "in timp ma voi la muri si eu" am vrut sa spun ca, poate dupa ce uraganul de "ieri" se va potoli, "maine" ma voi bucura de o zi mai linistita si voi vedea altfel lucrurile.
Am citit asta pe net si mi-a placut mult.
"Putin inainte de moartea sa, pictorul Luchian era foarte bolnav. Boala sa grava era insotita de un tremur al mainilor. Luchian a luptat din rasputeri sa picteze pana la sfarsitul zilelor sale, efort care s-a sfarsit cu procese intentate de dealerii de arta care nu-i mai recunosteau tusele tremurande si il acuzau ca-si pune semnatura pe falsuri ca sa castige mai mult. Intr-una din diminetile acelor ultime zile, Arghezi l-a sunat pe Luchian care plangea. Arghezi a intrebat de ce. Luchian i-a spus ca doar cu o seara inainte George Enescu a venit la el in timp ce zacea in pat si, fara sa aprinda lumina, fara sa spuna vreun cuvant, a scos vioara si i-a cantat lui timp de doua ore, fara oprire.
-------------------
Cand am citit acest pasaj ieri seara intr-o carte despre Enescu la biblioteca Pompidou mi s-a pus un nod in gat. Apoi m-am intrebat ce mai inseamna prietenia in ziua de azi. Si m-am mai intrebat daca am macar un prietem care sa faca asta pentru mine. Raspunsul a venit sa dezvaluie o bogatie imensa: cred ca am trei..."
1 Ioan 4:16
Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el.
Si eu m-am bucurat sa vad ce mai face Cosmin!...:)
/Merry
Trimiteți un comentariu