Tolanit in pat, citesc, adorm, obosesc. Apoi ma trezesc si ma gandesc in timp ce ma plictisesc: cum as trai viata daca as sti ca cineva ar fi murit in locul meu.
Sa zicem ca merg pe munte si la un moment dat ajung 2 oameni pe o coarda, suspendati la mare inaltime. Eu mai sus iar un prieten bun, un om la care tin foarte mult, sub mine. Coarda nu ne tine pe amandoi.
Scoate un cutit mic (pe care i l-am facut cadou de ziua lui) si zice:
"- E mai important sa traiesti tu decat eu. Te iubesc. Ai grija cum traiesti viata asta ca e o minune"
Cu lacrimi in ochi taie coarda fix de deasupra lui in timp ce eu sunt ingrozit. Peste ceva timp sunt salvat.
E bine - cum as trai viata asta stiind ca cineva si-a dat viata pentru mine. Nu este dovada mai mare de prietenie decat ca unul sa isi dea viata pentru altul.
Probabil nu mi-as permine sa o fac. Probabil as cauta sa il onorez pe cel care a murit prin comporatamentul meu, prin ce spun si fac. M-as gandi - ce si-ar fi dorit prietenul meu sa fac, sau cum sa fiu. Probabil asa o experienta m-ar marca toata viata.
D
Sa zicem ca merg pe munte si la un moment dat ajung 2 oameni pe o coarda, suspendati la mare inaltime. Eu mai sus iar un prieten bun, un om la care tin foarte mult, sub mine. Coarda nu ne tine pe amandoi.
Scoate un cutit mic (pe care i l-am facut cadou de ziua lui) si zice:
"- E mai important sa traiesti tu decat eu. Te iubesc. Ai grija cum traiesti viata asta ca e o minune"
Cu lacrimi in ochi taie coarda fix de deasupra lui in timp ce eu sunt ingrozit. Peste ceva timp sunt salvat.
E bine - cum as trai viata asta stiind ca cineva si-a dat viata pentru mine. Nu este dovada mai mare de prietenie decat ca unul sa isi dea viata pentru altul.
Probabil nu mi-as permine sa o fac. Probabil as cauta sa il onorez pe cel care a murit prin comporatamentul meu, prin ce spun si fac. M-as gandi - ce si-ar fi dorit prietenul meu sa fac, sau cum sa fiu. Probabil asa o experienta m-ar marca toata viata.
D
26 de comentarii:
sau altfel spus "Cum ar trebui sa traiesc viata astfel incat pentru ceilalti sa para o nebunie?"
hmm...eu sunt in extrema cealalta, dimineata..repede, repede la lucru..la lucru ..ui..agitatie, telefoane , mailuri, oameni cu nevoi si probleme,incerci sa faci mai multe lucruri in acelasi timp etc,ramas poate peste program...apoi te intorci acasa, sau nu ..alte intalniri (tineri, bise) in care in loc sa fi prezent te mai gandesti ce s-a intamplat pe la lucru si incerci sa gasesti solutii.nu prea iti iese dar..te stesezi apoi..acasa..timp devotional cu Dzeu in care vb cu El si ii ceri sa te ierte ca L-ai ignorat atat de mult si nu l-ai implicat in viata ta..incerci sa-L cunoasti mai mult din Cuvantul Lui insa esti atat de obosit..si a doua zi..here we go again..repede repede..
si intrebarea ramane.. cum traiesc eu diferit fata de ceilalti? cum traiesc eu stiind ca cineva a murit pt toate mizeriile pe care le-am facut, am spus sau am gandit. Imi mai aduc aminte de lucrurile astea sau sunt prea ancorata in prezent (prezentul meu/ lumea mea/ timpul meu). Eu cred ca vrem sa ne creem o lume atat de usoara incat sa nu mai avem nevoie de Dzeu, o lume banala. nu-i asa? nu stiu cum sunteti voi, poate doar eu sunt asa..
Si ceva face ping..e Dzeu care vine si spune: Eu port de grija daca tu crezi in Mine, te rogi, daca traiesti viata cu integritate, daca esti bun cu ceilalti, daca astepti timpul Meu, daca modul in care vb despre Mine este adevarat si nu esti doar superficial sau iti place sa spui povesti pe care nici tu nu le crezi..
pe aici sunt eu..
cu drag,
C
Servus C
Interesant ce scrii tu. Stii pe cineva care si-ar da viata de buna voie pentru tine? Adica sa moara pentru tine, in locul tau - intr-o situatie extrema?
Ce ai povesti dupa eveniment?
Cum te-ai prezenta altor oameni? Ai vorbi des/ frumos despre cel care este decedat in locul tau?
Cunosti multi oameni care si-ar da viata pentru tine (intr-o situatie extrema)?
In legatura cu ultima parte din ce ai scris - folosesti "daca" de prea multe ori :)
D
Buna D,
cu "daca".. ai si tu dreptate :)
cred ca ar fi cateva persoane care ar face asta, sau asa imi place mie sa cred :)
nu stiu de ce dar de multe ori ma gandesc la cealalta extrema(imi imaginez- si stiu ca este un pic de nebunie in asta- sa-ti imaginezi moartea) - sa ma sacrific pt cineva ...chiar si pt un cersetor.eu sper sa fie din dragoste pt creatia lui Dzeu si nu din egoism, ca "eul" meu sa fie vorbit de bine dupa :). Cred ca trebuie sa ma mai analizez in sensul asta, sa fiu mai sincera cu mine. sau poate este faptul ca accept cu greu ajutorul cuiva..
Daca as fi intr-o situatie extrema si cineva si-ar da viata pt mine...wow! daca as vedea asta life ..cred ca m-as simti jalnic/ teribil in prima faza..nu stiu cum sa explic - un sentiment groaznic de vinovatie, dar apoi cu siguranta as povesti despre asta cu multa pasiune si respect profund.
ce as povesti? hmm..as spune ca ceva iesit din comun mi s-a intamplat, (depinde de sitatie , circumstante) - cineva s-a oferit de buna voie sa moara in locul meu si eu..eu sa continui sa-mi traiesc viata. sa mai am sansa sa povestesc cu prieteni la o cafea, sa mai cunoasc alti oameni, sa rad, sa savurez micul dejun, sa ma rasfat facandu-mi unghiile :), sa ma plimb in racoarea serii,sa citesc o carte faina, sa simt mirosul ierbii proaspat taiate..si multe multe multe altele..si toate astea nu pt ca sunt eu cineva sau ca merit, ci pt ca o persoana a vrut ca eu sa traiesc si ea sa moara. as povesti cu umilinta lucrurile astea fara sa mai incerc sa mai imi scot eu ceva merite.
Cred ca as lua mai usor provocarile si mi-as rearanja prioritatile, as cauta sa cunosc acea persoana, motivele ce au determinat-o sa faca asta, sa-i cunosc mai mult povestea vietii, cu siguranta va fi un model pt mine.
stii ce e ciudat? ca lucrurile astea s-au intamplat deja..bine, nu le-am experimentat (life) dar Isus a facut asta si eu tot uit de multe ori de El, de sacrificiul Lui, de dragostea Lui si uit sa ma bucur de oameni si de totce viata ofera, sa povestesc cu entuziasm de ceea ce El a ales sa faca, sa se sacrifice pt mine..hmm, si e trist.
nu?
cu toate astea, insa depinde f mult de atitudinea mea, mi-e tare drag de Dzeu si nimic si nimeni nu a reusit sa ma faca sa simt emotiile pe care le-am trait cand am realizat cine este Dzeu si cine sunt eu, cand ma uit la Isus si viata Lui pe paman, cand vad cum Dzeu alege din dragoste iar si iar sa ne ierte, salveze,..si asta doar citind Biblia..e o carte tare special, asa-i? :)
dar asta e un alt subiect..
cu drag,
C
Dar ce zici despre a-ti da viata pentru un dusman, care este evident ca nu merita decat o moarte crunta, dura, cu agonie prelungita... nu un prieten bun. Sa salvezi un dusman de la moarte...
Ai (ati) face asta?
D
mda..buna intrebare..
ma gandeam la egoismul meu..cred ca mi-ar fi greu sa fac asta, insa Isus mi-o cere... nu as vrea sa fac ceva de genul: "daca-i ordin cu placere!" nu stiu, imi place sa cred ca da, as putea muri si pt un dusman, pt ca stiu ca nu e vina lui ca e asa cum e ci este lucrarea diavolului care traieste in el..si atunci, de ce nu?
nu?
tu ce ai face?
C
ps: depinde si de viteza de reactie :)
Se pare ca intrebarile grele se pot intoarce si spre mine.
Nu cred. Nu cred ca as muri pentru un dusman. Nu doar adversar, ci dusman de-a binelea.
D
cam da..nu am vrut sa fie un payback time, dar :)
D, ai multe experiente cu dusmani? ce ti-au facut de esti asa suparat pe ei?
C
E o manea celebra: "Am prieteni si dusmani".
E adevarata.
Dar continuand discutia despre dusmani poate ne indepartam de la ideea de baza din post: o viata data pe alta...
D
Apreciez faptul ca esti realist, dar ma gandesc ca fiind foarte realist, risti sa fii reticent la minuni.
Daca nu vrei sa te indepartezi de tema postului astuia, ai putea sa scrii un nou post legat de dusmani :D. Ar fi interesant sa auzim macar o experienta de-a ta cu dusmanii. Uneori pari foarte suparat pe ei :D
Iti las un verst la care sa meditezi: "Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui."
Multe bucurii :)
am ceva lacune in materie de manele insa..mai am ceva timp :)
mi-e frica de multe ori de teorii.
In sensul ca daca ar fi sa fiu pusa in fata unei situatii in care sa ma sacrific pt o alta persoana si eu sa stau...sa ma gandesc, si sa nu fac nimic, iar dupa acel moment definitoriu trece, totul este prea prea tarziu pt cealalta persoana. si atunci cred ca traiesc doar teorii si e oribil..
de asta am nevoie dispeta sa stau conectata cu Dzeu pt altfel totul e doar o poveste frumoasa.
si pana la urma si cu dusmanii D, nu sunt si ei tot oameni?din contra, in cazul in care faci asta pt ei (ai curajul asta)poate e sansa lor sa devina crestini, poate e unica lor sansa..tu oricum esti crestin, oricum mergi la Dzeu, dar gandestete la ei, o sa moara.
cred ca persoanele care nu merita sa fie iubite, au cel mai mult nevoie de iubire.
nu crezi?
C
Sa ai parte de prieteni, de oameni care si-ar da viata pentru tine e clar ca e un dar rar, care nu se da oricui, oricand.Eu nu-mi fac timp pentru oameni, nu ii inteleg, nu am chef sa vorbesc cu ei, nu cred in ei, parca sunt de zapada uneori-asa stau lucrurile in realitate. Sa mor pentru ei? Si cu egoismul meu ce sa fac?
Desi stiu ca Cineva si-a dat viata pentru viata mea, tot uit asta adesea si Il dezamagesc crunt cand fac si eu binele cu intarzierea unui tren romanesc care vine greu.Sunt o hedonista, dar ii admir pe oamenii rari cu "altfel de piele", care fac totul pentru altul.
S
De ce si-ar da un om viata pentru un alt om?
Daca l-ar cunoaste - mai exact, i-ar fi ruda apropiata, prieten drag - ar face-o din dragoste, nu? Dar daca nu l-ar cunoaste? Ce motive ar avea sa o faca? Din iubire? Care iubire? nu-l cunoaste, iar oamenii nu iubesc fara sa cunoasca (ma refer la o iubire adevarata, care presupune costuri, sacrificiu, daruire). Eu nu am cunoscut pe nimeni (inca) care sa spuna ca iubeste pe toti (si sa fie sincer), fara sa-i cunosaca. Domnul Isus iubeste pe toti, dar nu la gramada, ci pe fiecare individual, tocmai pentru ca nimic din ce e in om nu e ascuns de El.
Deci, de ce si-ar da cineva viata pentru un om? Imi vine in minte un motiv: din vanitate. Daca ar avea dinainte formata o idee in minte, cum ca un asemenea sacrificiu l-ar innobila (in fata propriei persoane, poate chiar si in fata oamenilor, ori in fata lui Dumnezeu), intr-un moment in care sa uite sa analizeze raportul cost/beneficii, ar face-o. Stiu, suna incredibil de egoist un gest care in aparenta e atat de altruist.Compensatoriu e faptul ca, in cele din urma, castiga cel care scapa cu viata (indiferent de motivul de care a fost manat, salvatorul a venit si si-a sacrificat viata).
Poate suna a nebunie, dar eu nu cred ca e. Oamenii mor pentru o idee. (In cazul de fata, in prima instanta, "eroul" isi da viata pentru o idee, in care cel salvat e doar un element, sau motiv secund). Si totul porneste de la faptul ca nimic bun nu e in om - si faptele bune sunt manjite de intentii care, in esenta pornesc tot de la propia persoana.
totusi, undeva, dintr-un motiv, ceva se poate schimba. Chiar cred ca exista si oameni mari. Care pot face asa ceva, fara sa le gasesti vreo vina, fiind canal pentru revarsarea dragostei lui Dumnezeu catre omul aflat in situatia critica. Desi, meritul e al lui Dumnezeu, omul care se sacrifica se inalta prin disponibilitatea lui in fata interventiei divine.
Personal: mi-as da viata pentru un om? Nu stiu ce sa raspund. Depinde de atat de multe lucruri. Insa pentru moment, imi pare mai important sa raspund la intrebarea "de ce as face-o?" Daca o fac, si motivul e unul... manjit, nu vad unde mai e maretia acestui act. (Pfff... chiar acest raspuns musteste de egoism) Oricum: fie din dragoste, fie din mila, fie din vanitate - mi-ar trebui toata doza de impulsiviate care o am in mine, pentru a nu ma gandi la nimic, ci a actiona direct. Fara motive, ci doar scop stabilit: o viata salvata. Fara sa ma gandesc la costuri (un asemenea gand ar fi fatal, si nu pentru mine.)
Daca stiu pe cineva care si-ar da viata pentru mine? Nu indraznesc sa fac asemenea presupuneri. Fiecare persoana pe care o cunosc are atatea motive puternice pentru care DORESTE si TREBUIE sa mai traiasca.Nu ar fi de condamnat daca ar ezita indelung, pana cand si clipa fatala ar fi trecut. E absolut de inteles...
Stef
ps: ar fi interesant de analizat si cazul in care persoana de salvat e cineva care are o misiune foarte importanta, un om-cheie intr-o situatie problematica. cum ar schimba asta lucrurile?...
@C
"cred ca persoanele care nu merita sa fie iubite, au cel mai mult nevoie de iubire"
Cred ca asa e.
Ideea de la care plecasem era "cum sa traiesti viata stiind ca cineva a murit pentru tine". Cel care nu merita sa fie iubit esti tu.
Nu prea am stat sa ma gandesc cum ar fi ca eu sa iubesc pe cineva care nu merita, sau care merita chiar opusul: ura.
D
@S
Mare lucru, mare lucru sa stii... sa ai pentru cine sa mori!
Daca te uiti in jur si iti dai seama ca nu ai pentru cine sa mori... e cam trist.
Chiar asa ... oare cati oameni n jurul nostu si-ar da viata pentru noi? (presupuneri si speculatii)?
D
@Stef
Salutare Stef si bine ai venit.
Imi place ce scrii. Nu m-am gandit la asta pana acum.
E interesant ca ne place sa vorbim mai mult de moarte decat de viata. Cred ca e si mai simplu. De murit mori repede (procesul efectiv al mortii dureaza 1 secunda???). Dar de trait... e mai greu. Multi, multi ani cu bucurie si tristete, regrete, esecuri, succes si bucurie...
Am fost pus in situatia sa fiu neputincios si sa fiu salvat de la moarte (nu prin sacrificiul cuiva). A fost interesant - s-a terminat asa de repede incat nici nu mi-am dat seama :)
Sau situatia in care sa mor impreuna cu prieteni dragi - si aici imi era frica, dar ma gandeam ca macar nu sunt singur. E bine sa nu mori singur - si nici sa traiesti singur!
D
A-ti pune inima pe tava pentru cineva poate insemna ca ti-ai dat viata pentru acesta?
"Rara avis in terris...” Sa te ridici deasupra problemelor si dramelor personale e o forma de sacrificiu rar compatibila cu natura umana, sa-ti dai viata pentru cineva e... divin!:)
@ anonim
Salutare.
"A-ti pune inima pe tava pentru cineva poate insemna ca ti-ai dat viata pentru acesta?"
Dupa cum bine iti dai seama si tu - nu cred ca inseamna asa ceva.
Ideea de baza a postului era cum sa traiesc stiind ca cineva a murit pentru mine.
Da-ti si tu un nume, o porecla, un numar... ca sa stiu cui scriu :)
Dan
Io nu as zice asta.
Dan
@ alt anonim
... nigroque simillima cycno
(am gasit pe google)
"Rara avis in terris...” Sa te ridici deasupra problemelor si dramelor personale e o forma de sacrificiu rar compatibila cu natura umana, sa-ti dai viata pentru cineva e... divin!:)
Nu stiu daca cineva poate lucrul acesta. Cu toate ca aceasta este o idee promovata de catre budism. Lepadarea de sine, de dorinte, si astfel de dureri... care pana la urma este increderea in sine, venerarea puterii omului.
Pe de alta parte: Dumnezeu a devenit om, intrupat, in Isus Hristos, a intrat in conditia umana, a umblat in lumea in care fiecare are probleme personale si da... a avut si el framantari si probleme personale.
As zice deci ca sa te ridici deasupra problemelor si dramelor personale nu face parte din natura umana si e o forma de mandrie. Dar sa-ti dai viata pentru cineva (dusmani chiar) - da - asta e Divin!
Dan
Unele lucruri sunt mai presus de ceea ce spunem, si anume ceea ce facem. Ne cunoastem dupa fapte. Asadar tu esti mereu gata sa te sacrifici?
@ nu stiu care dintre anonimi
Ideea de baza a postului era cum sa traiesc stiind ca cineva a murit pentru mine.
In primul rand ne cunoastem dupa cine suntem, ce creden, apoi dupa ce facem. Si desigur ca in domeniul faptelor lucrurile sunt relative mai ales in perceptia celorlalti.
In ceea ce priveste sacrificiul - daca ar fi intelept sa o fac, pentru mai putin de o mana de oameni- as face-o cu bucurie.
Cred ca totusi o problema a omului (tu, eu, altii...) nu este cum sa moara - ca moartea e scurta - ci cum sa traiasca pana moare!
D
Nu-ti prieste statul acasa sau muntele... Posturi scurte si foarte rare...
Ce e asta?
o.c.
Salut o.c.
Asa e, cearta-ma. Dar nu prea stau acasa. Incerc sa lucrez.
Totusi asa e... scurte si rare.
Sper sa mai pot scrie cate ceva
Dan
Profund gand intr-un apogeu al pliciselii:P...
Dan , Multumim mult pentru gandurile tale , again , aproape de fiecare data cand citesc ceva de la tine si vad ca se termina imi pare rau ,( am zis aproape ptr ca aricolul cu musca a fost un pic ciudat, dar funny).
A fost un timp in viata mea cand am crezut ca s-ar gasi oameni care sa isi dea viata pentru mine , acum nu mai sunt sigura de asta .
Mie , cred ca mi-ar fi usor sa-mi dau viata pentru cineva , oricine. In ceea ce ma priveste cred ca oamenii sunt de 2 feluri : usor de iubit si greu de iubit ,dar totusi "iubibili".
In fiecare zi murim cate putin. Din punct de vedere al organismului uman- imbatranim, mor celule , nu toate se regenereaza. Suntem intr-un proces de mortificare , pentru ca si atunci cand iubesti mori cate un pic fata de ceea ce iti place tie , si insusi faptul ca nu mai esti doar tu , ci e vorba despre altcineva e tot o moarte.
Dar daca as fi pe un varf de munte,agatata in coarda cu cineva si as fi eu salvata in detrimentul altei vieti, cred ca m-ar soca , mi-ar schimba total modul in care pasesc prin zile si zilele nu ar mai fi doar zile, ci minute, momente pretioase si m-as gandi ca nu merit , si poate cu toate ca acum ador tot ce inseamna munte -probabil mi-ar fi groaza si de umbra lui...Ca in final sa iubeasc cu mai mare pasiune "si ochii , si buze si morminte..", si munte...
Interesant ca ma duce cu gandul la ce spune Iov in cap. 19 . Contex (un pic):Iov nu gaseste sprijin in prietenii lui care vin la el si ii zic tot felul de lucruri ,cum ca el ar fi vinovat de nenorocirile care s-au abatut asupra lui, ca ar fi vorbit aiurea ...se pare ca ptr el nu numai ca nu sunt gata sa moara oameni , ci din contra il omaoara cu vorba :D...fantastic imi pare de la vs 23->..cand lui Iov nu ii mai ajung cuvintele sau hartia , are nevoie de o stanca pe care sa poata sapa :RASCUMPARATORUL MEU E VIU!-fff tare!
Cica eraun copilas care isi facuse ,cu manutza lui, o barcuta foarte draguta.
Ca orice mester mare a vrut sa vada daca merge ,si a pus-o pe apa. A pierdu-o . Apoi se plimba el fain-frumos pe bulevard si gaseste barcutza (!) intr-o vitrina :D. intra inside , si explica vanzatoarei ca e a lui , ca el a facut-o , vanzatoarea nimic -nu-l crede . Se hotaraste sa o cumpere,cu toate economiile lui stranse in scurta lui viata .Iese din magazin si plin de satisfactie se uita la ea si zice : Barcutza draga ,esti a mea de 2 ori : o data ptr ca eu te-am facut , o data ptr ca tot eu te-am cumparat. :)(imi place as amult povestioara asta)
Ideea e cam asa :
Esti pretios , si valoarea ta e imensa !
Iubeste , iubeste , Iubeste -pe Tati si pe cine iubeste EL....
fii mult binecuvantat!
same fight hard but beautiful,
R
Salut R
Intre timp plictiseala s-a rezolvat, dar au intervenit alte probleme. Am devenit mai realist.
Foarte frumoase gandurile tale. Aveam nevoie. Mersi fain.
Dan
"Nu stiu daca moartea este mai mareata decat viata, dar dragostea le intrece pe amandoua."( Tristan si Isolda)
Trimiteți un comentariu