Pas- cu - pas

Re-semnatul?
Ce poti scrie la 30 de ani, adica ce mai ai de spus? Mai poti spune ceva?
In tabara de schi pentru copii cineva m-a intrebat ce vreau sa devin cand o sa fiu mare... altcineva i-a raspuns: nu-l intreba ce vrea sa devina, el deja a devenit. 


Mare adevar se afla in vorbele unor copilasi de 10 ani. Am devenit cine sunt astazi cu toate partile bune, dar si cu toate colturile si canturile mele. Dar pe de alta parte nu am devenit, si continui sa devin cine vreau sa fiu. Sunt... intr-o devenire constanta. 
Deci nu, nu resemnatul.


Sub-semnatul?
Nu se schimba nimic! Adica pana la urma ce sa se schimbe? Tot asa te trezesti, tot la fel esti,  uneori la fel de plictisit, la fel de plin de compromisuri si lipsit de sare, piper, un fel de lama de cutit neascutit, om de zapada in curs de topire, contabil cu papion, bretele si camasa cu maneca scurta, gras si chel inchis intr-un birou cu multe hartii... omul care nu vrea sa supere pe nimeni, plin de frica s.a.m.d.
Cu alte cuvinte "subsemnatul", care tot timpul este sub si nu peste, tot timpul ultimul, niciodata primul.
Deci nu, nu sub-semnatul.


Semnatul!
La 30 de ani nu se termina viata, ci, asa cum ma simt eu, abia incepe sa continue :) Viata este frumoasa si este un cadou, merita traita! Sunt probleme, multe si grele, dar asa e viata, cu probleme multe si grele.


De la ultima postare a trecut Craciunul, revelionul si aproape toata luna ianuarie.
Deja de anul trecut, de la schiul din Austria, dar mai degraba de la oamenii intalniti acolo, parca a inceput sa se schimbe ceva. Apoi a urmat un mail de la un prieten, si o discutie, pe care mi-am amintit-o cu alt prieten - oameni care tin la mine si carora nu le este frica sa imi comunice lucruri pe care nu vreau sa le aud, dar pe un ton potrivit.
M-am gandit ca au dreptate oamenii acestia doi.


Apoi a venit din nou decision time si se pare ca am luat in sfarsit o alegere buna in 2011 - aceea de a merge la Rasnov. Acolo am avut un timp de meditatie si reflectie de mai bine de 6 ore. A fost asa de frumos, asa de bine. 
Am citit, m-am rugat, iar am citit, (apoi am atipit putin), apoi am scris, am evaluat, am taiat si spanzurat, am mangaiat si pansat. Am decis si m-am rugat. 
Va zic, am iesit de acolo cu gura pana la urechi de bucurie si pace!


Apoi tabara de schi cu copii, timpul de citit petrecut in casa lui Ebbe, discutiile bune, problemele lunii ianuarie... apoi ziua mea.


30 si totusi ...
ma simt de 22-23. 
Silviu, Crie (sora mea), Anca, Annie si Iacov mi-au facut o surpriza la 12 noaptea. Stiam ca vor face ceva pentru ca am vazut masina lu' sor-mea afara :). Dar nu stiam cine sau ce vor face. A fost frumos. Mi-au dat un cadou si un tort. Am stat pana pe la 1:30 AM. Am apreciat, si m-am bucurat. 
Apoi dimineata am primit sms-uri, telefoane, mesaje. M-am mai intalnit cu doi prieteni. Unu a venit la mine, cu altu m-am intalnit in oras si i-am facut cinste cu o savarina nasoala. (De unde era sa stiu ca nu o sa fie buna???). Iar in "schimb" am primit un fel de tort/prajitura facuta in casa. A meritat! A fost frumos. 
Nu am organizat nimic, iar seara am fost cu sora mea la Mol.(Mall). Am invitat-o la film, dar filmele erau naspa asa ca am preferat sa discutam. Ziua a trecut si gata. Sunt batran :)
Cred ca experienta de ziua mea nu a fost una extrema, si nu a fost o mare sarbatoare, sau un super eveniment. Dar ce m-a marcat a fost timpul acela de evaluare si reflectie de revelion, da, ala a fost marcant.


Epilog

In tot acest timp i-am multumit lui Dumnezeu si pentru anul cel mai greu din viata mea, 2011, si pentru anul 2012, pe care l-am numit "pas cu pas". Adica sa ma uit cate un pas inainte, si apoi sa si fac pasul acela. Altfel ma blochez!


Si m-am gandit sa imi iau si "versetul anului" din Biblie,
Matei 7:7-12. 




Domnul cu noi si 
La multi ani.


Dan30+