Craciunul looserilor autentici.

Craciun. Sarbatoare.

Dilema credintei. 
Crestinii de toate natiile cred ca Isus s-a nascut, Isus e fiul lui Dumnezeu care a murit pentru noi ca sa fim salvati de mania lui Dumnezeu, care era suparat pe noi rau de tot pentru ca suntem pacatosi. Ca sa nu ajungem in iad s-a nascut Isus, care s-a   incarcat cu pacatele noastre ca Dumnezeu sa il omoare pe el, adica sa nu ne omoare pe noi. Scopul final e sa ajungi in rai unde esti fericit. Daca ajung in iad nu esti fericit.

Da aici am eu dileme.
In perioada asta sunt cam trist, sunt si bolnav si asta inrautateste gandirea. Dar in principiu trist.

1. Crestinii
Ma enerveaza crestinii cu colindele lor, cu cantelecele despre Isus. Nu pot sa aud asa ceva. Colinde nu vreau, predici nu vreau... nu vreau nimic.
Si nici "hai colindam in spitale" sau "hai sa raspandim vestea buna la bolnavi de cancer".  Plus jargonul asta "crestin" a devenit insuportabil pentru urechile mele.
Si mai ales nu vreau judecata: ca ar trebui sa ma bucur, ar trebui sa fiu voios, ar TREBUI... cred ca am facut alergie la cuvantul asta...

2. Ceilalti
Ma enerveaza si ceilalti la fel de mult. Deci nu discriminez pe nimeni.
Sarbatoare in familie, cu prieteni, cu matusi si unchi cu toata lumea. Mese, ghiortaneli si alte cele. 6 persoana, 15 persoane  200 de persoane la masa. Veselie si voie buna. Cadouri. Hai sa fim mai buni. Hai sa donam bani/haine la orfelinat sa ne simtitim mai bine.
Nu ma simt ca facand partea din asa ceva. In plus sunt singur in Bucuresti.

3. Looserii
Bai - mai e cineva care se simte looser pe planeta asta?
Mai e cineva care este/ se simte singur?
Mai e cineva care sufera ca un bou/vaca?
Mai e cineva care nu are chef de nimic si s-a inchis in casa?
Mai e cineva cu relatii esuate si prieteni tradatori?
Adica - chiar asa, totul e super fain?

Eu simt ca astia sunt oamenii mei.
Ratatii, oamenii care nu au pe nimeni, oamenii care sufera, oamenii care sunt deprimati. Dar macar autentici.

Deci
Daca te simti looser sa stii ca nu esti singur, mai sunt si eu +1 si sigur mai sunt altii. Multi dintre noi suntem asa de prosti ca nici nu ne dam seama ca suntem looseri, dar ne prefacem. Macar tu esti autentic.
Oricat de looser te simti sau esti - sa stii ca se poate si mai rau. Mult mai rau.

Sa stii - si asta imi zic si mie - ca si Isus a petrecut mult timp cu looseri din astia ca noi. Nici lui nu prea ii placeau oamenii "morali" care ii judecau pe altii.
Daca ai un looser in jurul tau intelege-l. Nu-l judeca, nu-l obliga sa fie cum nu e. Sufera omul si chiar daca nu ii intelegi suferinta macar accepta-l asa cum e. O sa ii prinda bine.

Ca sa fac perioada asta mai usoara nu stiu ce sa aleg:
1. Sa citesc carti ca sa devin mai destept (nu, asta am pus-o asa la deruta)

2. Sa imi iau un xbox one si sa bag jocuri
SAU
3. Sa imi iau Netflix si sa bag filme.
Asta e dilema mea acum.

Craciun ... fericit
D

Mananc ce mi se da

Clasa a 3-a sau ceva e genul. Un oracol (un fel de facebook primitiv) circula prin clasa si toti baietii scriam acolo. Am primit si eu sa scriu si ma gandeam cum sa raspund la o intrebare: mancarea favorita.

Doream sa ies in evidenta in ochii unei fete de care eram foarte indragostit.
Dar prin ce? Prin ce as putea sa o cuceresc?

Colegii mei scriau ca le place pizza, dar eu nu mancasem pizza in viata mea si nu puteam sa mint. Altii scriau ca la placea hamburer-ul (tocmai se deschisese primul McD la noi in oras). Dar eu am ajuns acolo la mai bine de 10 ani dupa, deci nu puteam sa scriu nici asta. Toata lumea era mai bogata ca mine.

Brusc mi-a venit ideea: mananc ce mi se da. Asta am scris.
Si prin asta am incercat sa spun: uite [fata de care eram indragostit] eu as putea fi un sot bun, un om de baza, un barbat serios. Acum sunt ascultator de parinti - mananc ce mi se da - nu sunt mofturos. Asta incercam sa spun.
Evident nu a functionat :)

In realitate concluzionez acum ca atunci spuneam altceva. Spuneam ca eu nu am vointa proprie. Nu stiu sa aleg, nu stiu ca am voie sa "vreau" ceva si sa "nu vreau" altceva. Scriu asta cu emotie si apasare. Am "fost" antrenat in copilarie sa nu aleg, apoi m-am antrenat singur sa nu aleg, sa ma supun, sa ma subjug singur.

Acum sunt mare si observ ca nu am dorinte pe care sa le infaptuiesc doar pentru ca vreau. Fie fac ceva pentru ca e foarte util, fie chiar am nevoie. Dar extreeeem de rar fac ceva pentru mine pentru ca vreau eu. Si cand fac ma simt prost, ca un infractor, ca un delicvent. Pare ca fac ceva gresit.

Din cauza acestui mecanism am  tolerat  cu o rabdare perpetua tot felul de oameni in viata mea, mereu gandindu-ma la ei, la binele lor, la bunastarea lor. Si ma gandeam sa vor vedea eforturile mele, bucuria mea... dar nu s-a intamplat. Ei doar au stat si s-au bucurat, dar cand a venit vorba sa dea ei nu au dat.  Pentru ca ei sunt diferiti de mine. Ei nu "mananca ce li se da". Ei mancanca ce vor.

Aceasta noua conzluzie in viata mea nu imi tine de cald si nu ma ajuta in singuratatea mea. Asa ca ma intreb: ce pula mea fac acum?

Mai jos e planul de actiune a lui Dan in X pasi.
1. Plang. Check
2. Imi asum ca sunt unde sunt si ca eu sunt responsabil.
3. Imi fac o lista cu ce vreau sa fac. Sper ca sa nu le fac singur, in pula mea, dar daca trebuie o sa le fac si singur.
4. Mai era ceva da am uitat, deocamdata sunt la punctul 1.

Ah, da. Un lucru bun din toata treaba asta... de fapt 2 lucruri bune: sunt flexbil si adaptabil si nu sunt pretentios. Iar al doilea este ca am invatat sa am rabdare cu oamenii. Acum... sa vad cum transpun asta la mine.

Curaj!