Mix Postmondern

Dragi gospodine.

Azi vom gati o supa speciala numita "Mix Postmodern".

Daca ma intrebati la ce va foloseste acest mix postmodern va pot raspunde: mixul este pentru aceia, care vor sa "fie liberi de sabloane", fara inhibitii, pentru toti aceia, care iau ce este bun din fiecare parte si prin propriile lor eforturi remrcabile se fac sa creada acest amalgam de culturi, rituri, traditie, biserica, Dumnezeu, religie si altele. Remarcabil este faptul ca dupa realizarea supei gospodina o si mananca.

Dar vorba lunga saracia omului... iata CUM se face

1. Supa din plic - supa alfabet. Trebuie supa alfabet din plic pentru ca informatia sa fie gata mestecata de altii, pentru gospodinele incete la gandire, sau pur si simplu comode... este ingredientul perfect.

INSTANT - pentru ca azi nu mai avem rabdare... vrem sa punem noi lucrurile in miscare,

GATA - pentru ca nu mai putem filtra adevarul de minciuna... sau e prea greu.

DIRECT- mergem pe principiu relativismului... bagi litere in supa si ies propozitii logice.

2. Dragi gospodine... puneti apa la fiert, adaugati supa instant alfabet. Pe ambalaj scrie un litru, dar nu va luati dupa CUVANTUL SCRIS, puneti cum vrea muschiul vostru. In fond... cine sunt EI sa ne spuna NOUA cum sa facem lucrurile.

3. DEODATA bagati in supa niste soia. Da, soia modificata genetic sau nu, sau mai puteti introduce orez sau paste, ca sa traga apa in surplus.

De obicei rezultatul prelimiar al mixului nu este potrivit cu asteptarile, atunci pur si simplu trebuie ajutat. Daca Dumnezeul real este prea direct cu noi, nicio problema, il ajustam dupa imaginatia noastra sa fie mai mangaietor ... da... Mixul Postmodern.

4. Dupa ce ati facut in oala un fel de "TERCI" scoateti tot afara in farfuri.... DAR... nu e gata.

5. Se serveste cald impreuna cu cascaval sau cas. Da... Mixul a iesit prea simplu... mai trebuie ceva nou, pentru ca ne place NOUL, ceva natural pentru ca nu vrem sa MURIM asa de repede...

Reteta nu este patentata, se pot folosi total alte supe, total alte idei, doar este postmodern.

Pofta buna.

Fericirea 1968

"All men seek happinies. This is without exception. Whatever different means they employ, they all tend to this end. The couse of some going to war, and of others avoiding it, is the same desire in both , attended with different views. This is the motive of every action of every man, even of those who hang themselves." Blaise Pascal 1968

Am primit un CD pe care scrie "Quest for Joy" si il ascult acum.

John Piper vorbeste despre bucurie si despre fericire. Inca nu am ascultat tot cd-ul, dar pare ca omu are ceva de spus.

Chiar vorbind de fericire - se pare ca tot ce facem azi facem doar pentru acest lucru - sa fim fericiti. De ce?

Muncesc - ca sa am ... chestii materiale si ==> sa fiu fericit

Muncesc - ca sa am o functie, autoritate, putere, oamenii sa se uite frumos la mine ==> ca sa fiu fericit

Am tot felul de activitati... le fac doar cu un scop: sa fiu fericit.

Nu, suferinta nu ne place.

Citeam aseara din Romani 8: 17 : "Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El." - asta ziceam si aseara intr-o discutie... " 'da mie nu imi place sa sufar".

Ce parere aveti? Suferinta este buna sau nu? Va place?

Credeti ca este un lucru rau/bun sa vrei sa fii fericit?

D

Double Headshot!

Acum alte framantari
Viata e plina de framantari... si prin framantare inteleg chestia aia, pe care o faci cu coca- o framanti, o rupi, iar o framanti... pana devine o masa omogena, pe care apoi o frigi in ulei... Deci dupa framantare urmeaza ceva si mai rau :)

Orice faci tot rau iese. Azi- pesimism.
Azi ma simt ca un fel de monstru. Suparat din cauza ca altii, pe care eu i-am suparat sunt suparati - si au si motiv sa fie. Suparare e un termen prea simplu si prea de scurta durata - supararea vine si trece - in cazul meu trece mai greu - dar mahnirea... nu stiu, tristetea.... astea sunt pe termen mai lung.

De obicei oamenii scriu lucruri bune despre ei pe un blog, pe net, prin scrisori sau pe afise electolare... dar poate ar fi bine sa ne recunoastem asa cum suntem cu imprefectiunea noastra si sa ne cerem iertare.

d

Long time no words....DEATH

Ma simt indemnat sa scriu ceva.

S-au intamplat mai multe lucruri, despre care as vrea sa scriu azi.

Nu am inteles niciodata ce se petrece in mintea cuiva, care isi ia viata. Cred ca este o lupta, apoi o infrangere, o capitulare si apoi un curaj de asumare a infrangerii si cumva acceptarea propriei pedepse. Filosoful Albert Camus spunea "Singura libertate a omului este aceea de a se sinucide". El insa nu a facut-o.

Am trecut saptamana trecuta prin experienta oribila de a cunoaste pe cineva care insa si-a luat aceasta libertate. Am fost socat, marcat, indurerat, revoltat, iar mahnit si indurerat. Inca ma gandesc la chestia asta.

Am fost si eu acolo (la locul, in care s-a manifestat libertatea) cu ceva timp in urma. Un sentiment de adrenalina mi-a fulgerat sira spinarii. Etajul 8... nu ai cum sa scapi. Cand am fost la inmormantare nu am avut curaj sa ma uit in jos, nici sa ma apropii de geam.

Este asa de trist ca traim azi intr-o societate, in care oamenii isi iau viata, in care nu mai gasesc speranta. Si intr-adevar daca stai sa te gandesti ... ce speranta sa ai? Te uiti cum iti trece viata si nu ai facut nimic... mai urmeaza sa ai ceva datorii, sa te caute camatarii.... sa iti moara apropiatii ... si iti "bagi picioarele".

LASITATE!!! Este o lasitate sa ai curaj sa iti iei viata si sa nu ai curaj sa o traiesti - citat de la mine!

Trebuia sa scriu asta.

O poza.

O poza.

Dupa ce Isus a plecat din Capernaum in Galilea a venit la el un lepros si l-a rugat- in genunchi, cu credinta mare, nu gluma - sa il vindece : "Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti"- zicea el. Isus l-a vindecat si i-a zis sa nu zica la nimeni, dar sa mearga la preot sa ii arate, si sa aduca o jertfa, cum i-a invatat Moise.
Tipu asta, de bucurie presupun, a inceput sa vesteasca in gura mare ce i s-a intamplat
(Marcu 1:39-45)

Intrebare intrebatoare: Ce crezi despre ce a facut leprosu' vindecat? Tu ce ai face?

D

Despre mandrie

"Despre mandrie stiu sa scriu cel mai mult si cel mai bine"

In urma citirii cartii lui C.S. Lewis, a capitolului cu mandria in special, la 12 noaptea in tren, obosit dupa o zi grea, obosit dupa o saptamana grea, cu mintea obosita de ameteli, m-am lasat cuprins de o teama. Teama ca respectivul capitol s-ar putea referi la mine, la cum sunt eu - nu doar in situatii speciale - ci mai tot timpul. Cat de greu a fost sa recunosc.

Cica:
- mandria este cel mai detestabil atribut dintre toate, crestinii numindu-l cumva "pacatul cel mai rau".
- indiferent de rasa/crez/religie/varsta si altele mandria este detestabila la altii
- este pur competitionala (nu ca la sport- o competitie sportiva) adica competitiva cu mandria altora.
- adica eu vreau sa fiu in centrul atentiei, iar cand altcineva este... well mandria mea este lovita.

Iar acum o intrebare cu raspuns deschis( orice ar insemna asta).
Oare un om care recunoaste mandria lui poate fi extrem de mandru recunoscand-o, stiind ca intr-un grup, in care o recunoaste, va fi ori singurul care recunoaste, ori primul si avand ca scop ca prin aceasta recunoastere sa para smerit, mai exact sa se mandreasca cu smerenia lui.
(Am incercat sa complic logica, dar nu cred ca am reusit)

Mi-a fost dor de voi...

Nu am mai scris de ceva vreme, nici eu nu stiu de ce, dar intentionez sa ma reapuc de scris.

Intre timp am citit o carte ( mai am 3 capitole si o termin), a durat o luna jumate sa trec prin 150 pagini. Cartea se numeste CRESTINISMUL REDUS LA ESENTE de C.S. Lewis.

Anyway... noi- cativa, care au mai citit cartea- ne intalnim SAMBATA la ora 18:00 la biserica AGAPE de pe strada Siminocului sa discutam pe baza cartii.

Sper sa ne vedem acolo.

D

Plinatate.

Am primit o carte: "Dimineata si seara" - se numeste cartea. De Charles Spurgeon. Daca nu stii cine e tipul asta da un search pe wikipedia, sigur trebuie sa fie.
Si el vorbeste pe 27 ianuarie despre plinatate, si iata ce scrie "Caci toti am primit din plinatatea lui" - Ioan 1:16 - si prin toti se rerera si si la mine si la tine ( considerand ca il cunosti personal pe Hristos)
Si explica un pic plinatatea asta, plinatate lui Hristos: plinatatea victoriei sale, invierii sale, binecuvantarilor sale, dreptatii sale, intelepciunii sale, plinatatea harului sau de a te sfinti, pur si simplu plinatate de satisface orice nevoie a ta.
Si ai primit si tu, credinciosule.

Dar la fel ca si mine ori ai uitat ori nu ai stiut de la bun inceput ce inseamna asta, ori ... ai ignorat lucrul acesta si te-ai dus pe calea ta si ai refuzat plinatatea asta.
Iar acum te intreb pe tine ce ma intreb si pe mine: "Cat ai de gand sa mai continui asa?" Serios acum... Cat ai de gand sa preferi pacatul, in loc de binecuvantare? Sau cat ai de gand sa te concentrezi pe tine si problemele tale si nu pe Hristos?

Poate ca mai e timp, poate ca nu, dar in dimineata asta iti zic sa lasi orice faci, sa lasi orice intristare sau ce mai ai tu pe cap, si sa vii inaintea lui Hristos.
Dumnezeu cu noi - Matei 1:23

Left behind sau much ahead?

Anddddd.... we're back!!

La birou: Salut salut... cum a fost de revelion? Cum sa fie...? Bine.. Ia sa iti arat poze...

Si uite cum au trecut primele 2 zile de munca. Incepem anul cu piciorul drept!

Scrie si tu intr-un comment la ce te astepti anul asta... desigur si vis-a-vis de blogu asta.