Haos si confuzie

Salut. Poate esti nou pe blog, poate acum citesti prima data, sau poate nu. Cu siguranta stii ca se apropie o sarbatoare - craciunul. De fapt - cand vei fi cititi aceste randuri, craciunul va fi si trecut.
Probabil ai observat ca in fiecare an confuzia creste, a lumii in general, dar si a ta.

Speculez ca majoritatea oamenilor de la noi din tzara, dar poate si altii, fiind copii sau adulti, s-au intrebat: care e legatura intre: reni, elfi, mos craciun, familie, brad, cadouri... si un baietel, cu parinti pe care nimeni nu i-a mai primit in orasul Betleem, care erau si pe drum, saracii. Care e legatura? Nu inteleg - si asta nu pentru ca nu pot intelege, si pentru ca nu exista o explicatie real-plauzibila.

Stau sa ma gandesc azi, singur prin Bucuresti - ce este mai important de Craciun: cadouri? familie? biserica? Isus? Poate e bine sa imi iau zicua de 24 dec ca sa meditez la cine este El, Fiul lui Dumnezeu care s-a intrupat. Apoi sa ma bucur de familia mea maine. Cadourile, pe care oricum le-as fi facut fie ca era sau nu craciun, deja le-am dat cu bucurie.
Cine este Isus si ce legatura are cu mine. Isus asta este un gand, o idee, un obiect, sau o persoana, un individ, e mort sau e viu?

Va salut pe toti care cititi cu http://www.youtube.com/watch?v=zdkrvP_6D_U&feature=relmfu si va doresc ca in inimile voastre sa va luati timp sa raspundeti la cateva dintre intrebarile de mai sus.

Domnul cu noi
D

noi intrebari

Austria, nu stiu de ce imi place Austria, dar imi place.

Saptamana asta am fost la un curs de schi, pentru super-instructori de schi. Adica - ca si cum as fi eu un fel de expert, care doreste sa devina si mai expert.
Pe scurt - cursul mi-a mai luat din expertiza, taind nu finutz, ci cu toporul din ce credeam ca stiu. Stiu mai putin decat cred ca stiu - a fost dureros - atat pentru orgoliu personal, cat si pentru picioare.

Multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa invat ceva, de fapt destul de mult, multumesc ca a fost un har sa schiez aici, sa invat, sa gresesc, si sa invat din unele greseli, sa nu fiu perfect sau expert. Si vreau sa si dau mai departe ce am invatat.

D

Tot despre fericire

Zilele astea lucrurile merg... inainte.
Am reusit ceva ce nu credeam ca voi putea face vreodata... sa incurc saptamani intregi intre ele.

Dupa un weekend in afara Bucurestiului, care  s-a terminat mai bine decat a inceput eram fericit. Stiam ca am o saptamana de pregatire pentru un curs. M-am trezit de dimineata cu gandul acesta in cap. Nu puteam "verbaliza" mental data de 5 dec, dar stiam ca vine dupa 4 dec.
Dupa cateva minute am ramas strafulgerat: azi e 5 dec, azi e cursul, am ratat toata perioada de pregatire. Nu se poate... trebuie sa visez! Degeaba imi ziceam asta.... eram treaz.

Masina face probleme si va trebui sa o duc intr-o noapte la Brasov la mecanicul meu, apoi sa vin tot noaptea cu trenul la Buc, ca sa fiu ziua la cursuri. Vineri am examen la un curs pentru care nu m-am pregatit, nu am scris eseuri, cu toate ca aveam de gand. Cursul este despre Patristica - un subiect cu care sunt - sa zicem in mod optimist - paralel. Dar tocmai de aia merg - ca sa invat, nu ca sa predau.

Sambata trebuie sa plec la un curs pentru instructori de schi, in Haustria. Merg, da nici pentru ala nu sunt pregatit. Mi-am facut abonament la "ClubT" si merg la aerobic si sala, alerg si transpir. Fac abdomene din greu si ma simt bine dupa.... dar cum ziceam: nepregatit.

Telefoanele nu imi merg bine, afacerile sunt in pom, pana si masina sorei mele dragi s-a stricat. Luna trecuta am reusit sa pierd bani ...destui, iar astea sunt cateva dintre problemele mai mici din viata mea.

DAR

Scriu acest post in principiu pentru concluzie... Cand veneam azi inapoi de la sala m-a izbit: sunt bucuros, o bucurie care nu are de-a face nici cu sala, nici cu cursul, schiul sau masina, nici cu relatii, nici cu mine insumi.
Zambeam si ma bucuram la volan pentru ca mi-am dat seama ca ma incred in Dumnezeu. Azi, acum... ma incred in Dumnezeul meu, cu toate ca circumstantele din viata mea nu s-au schimbat. Si asta imi da fericire, inexplicabil, pace, care intrece priceperea mea de a putea descrie.

Disclaimer: este posibil ca maine lucrurile sa se inrautateasca si entuziasmul sa se mai duca. Dar un lucru este cert: chiar daca eu sunt schimbator Dumnezeu ramane la fel: bun, iubitor, drept, sfant, darnic....

Va salut, si ma salut si pe mine,
cu Psalmul 73

1:00 AM (update)

Update:
S-a intamplat seara, si  vorba germanului "Erstens: es kommt anders, zweitens: als man denkt"- ceea ce coincide oarecum cu proverbul nostru: planu de acasa nu se potriveste cu cel din targ.

Planul A era sa arat cateva secvente din filmul "The persuit of happyness" (intentionat scris gresit), sa discutam daca succesul, banii, familia (copiul) aduc fericire sau nu, si ce ne face pe noi fericiti.
Pentru ca langa cladire un stalp electric a luat foc nu am avut curent, nici pentru prize, nici pentru apa calda sa facem ceai, cafea & stuff.

Planul B, la care m-am gandit, insa nu suficient, si care s-a si intamplat, a fost sa bem suc de mere..., si sa avem o discutie intre Celine Dion, Bear Grylls, Andreea Marin, imparatul David, Richard Wurmbrand si Steve Jobs.

Apoi am vorbit despre trup, suflet si duh. Cu trupul ne relationam la obiectele din lumea asta, cu sufletul la ceilalti oameni iar cu duhul (ceea ce Dumnezeu pune in om) ne relationam la Dumnezeu.
Am zis despre Nicodim (pentru cei curiosi : Ioan cap 3 si despre tanarul bogat care vorbesc cu Isus) si am avut tot felul de exemple (unele mai bune, altele mai putin bune)

Una dintre concluzii este ca bucuria trupeasca este inferioara celei sufletesti - relationale. Adica un om bogat, care are succes in viata, are putere, este cunoscut si muschiulos DAR este singur, sau cel putin fara relatii semnificativ pozitive in viata lui va fi la fel de trist/bucuros ca unul sarac, urat si singur si fara relatii semnificativ pozitive in viata lui. Vedem ca fericirea relationala a omului este superioara fericirii materiale a omului.
Asta a reiesit si din discutii de zilele trecute cu diversi oameni pe tema fericirii.
1. Relatiile sunt mai importante decat avutia.
2. Faptul ca ai avutii nu inseamna ca vei putea obtine relatii semnificative.(desigur nelegate de avutii)

La fel se intampla si cu urmatorul nivel. Daca ai avutii (succes, implinire profesionala, carisma, trup frumos, faima, case, mercedesuri si beemveuri), relatii faine (implinire in familie, rude multe, prieteni apropiati care nu te tradeaza niciodata)- ce iti mai lipseste?

Urmatorul nivel este unul la care prin avutii si relatii nu se poate ajunge. Nici macar printr-un caracter nobil, invatatura. Prin nimic. Ci este nevoie ca El sa puna ceva in tine - ceva ce nu exista inainte, si ceva ce este peste tot ce exista deocamdata.
O inima noua (Ezechiel 36), un duh nou si Duhul Sfant.
Bucuria si fericirea adevarata, pura, pot veni doar la acest nivel. Pacea cu Dumnezeu intrece orice pricepere, si pacea de la Dumnezeu la fel.

Concluzia serii a fost (din partea mea) ca avand avutii si relatii nu poti sa il cunosti pe Dumnezeu. Iar avutiile se vor duce, trupul va imbatrani si mintea va ramoli, relatiile vor muri... si daca iti legi fericirea de ce este aici vei muri si tu, inainte sa mori. Dar Dumnezeu nu se schimba, de aceea e important ca noi sa il cautam pe El.
Din fericiri inferioare nu pot decurge fericiri superioare, dar invers nu doar ca este cu putinta ci se si intampla.
Avutii ==> relatii ==>Dumnezeu .... NOT
Dumnezeu ==> relatii==> avutii....... YES

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>


Este ora 1:00 AM si pe langa faptul ca inseamna ca cineva ma iubeste (adica ca m-am uitat la ceas la 1:00 fix) mi-a venit o idee de inspiratie.

Zilele acestea contemplu fericirea - ce e aia fericire. Si este un subiect care nu doar ca ma lasa in bezna, dar ma face sa imi stramb fata cautand zadarnic sa imi aduc aminte de ceva, mai degraba decat sa gandesc cateva propozitii pe loc.
Problema cea mai mare este ca am acceptat sa "vorbesc" despre subiectul acesta. Sa tin o discutie, sa moderez, dar eu sa fiu totodata si semi-vorbitorul si moderatorul. Mai exact "the persuit of happiness".
Am inceput sa caut cate ceva si imi dau seama de imensitatea subiectului. Realizez cu ceva regret ca am apucat o bucata, pe care nu prea pot sa o mestec.

Ce sa spui despre un subiect ca acesta. Cum poate un om fi fericit - desigur fiind un general perpetuu putem da multe sfaturi. Fa asa nu fa asa, fii asa, dar nu asa.... Dar intrebarea este mai profunda - anume despre propria mea fericire. Si asta ma pune intr-o dilema: asa cum un chirurg poate tine o conferinta despre chirurgie, un pilot de masini  poate vorbi despre curse (si asta in cunostiinta de cauza), si eu ar trebui sa vorbesc despre fericire ... pentru ... pentru ca sunt fericit. Sa le spun si altora (nefericiti) cum de am ajuns eu sa fiu fericit si care e "secretul".

Cum nu cred ca asa ceva se va intampla in curand, adica fericirea, m-am gandit cu ce propozitie sa incep si cum sa structurez putin discutia.
Voi incepe cu "Eu nu sunt aici sa rezolv problema, ci sa va ajut sa vedeti existenta dilemei" (nici macar aceasta propozitie nu-mi apartine). Apoi vreau sa creez niste conflicte mici, sa impart interlocutorii in 2-3 categorii mari, apoi sa ii pun sa argumenteze pozitiile impuse lor de catre mine. Sa vad ce va iesi.

Cum suna?

Acum propun sa facem asa: daca aveti putin de scris puteti lasa un comentariu, dar mi-as dori sa aveti si mult de spus - pentru aceasta va invit sa imi scrieti pe danbabu@gmail.com. Ganditi-va ca ajutati un prieten prin ce veti spune. Sunt curios, si doresc sa ma inspir si din ce veti scrie. Chiar am nevoie de ajutorul vostru, si ma bucur ca am nevoie de ajutor.

Dan

Nesemnificativule!

Prima data cand am auzit ideea exprimata asta de clar, cum ca viata ta este ca un rucsac, iar relatiile din jurul tau reprezinta cea mai mare greutate in rucsac, a fost filmul Up in the air (http://www.imdb.com/title/tt1193138/). Subscriu!

Semnificatie
Ma gandeam zilele astea la toate relatiile mele, si incercam sa vad cate sunt semnificative pentru mine. Reciproc - incercam sa ma gandesc pentru cati oameni sunt eu o "relatie semnificativa". Prin semnificativ inteleg importanta, care dainuie oarecum in timp, si, care daca s-ar termina la un moment dat ar exista o nefericire pentru altcineva.

Omul cauta semnificatie iar o mare parte din semnificatia asta vine din parerea altora, din ce zic altii despre el, ce cred despre el si cat de importanta este parerea lor. Daca ma opreste un taximetrist pe strada si imi zice "sunt mandru de tine, Dane" (nu ca ar avea motiv sa faca asta), sau daca parintii mei mi-ar zice asta nu este la fel.

Dar noi?
Asadar -ca sa ajung oarecum la miezul acestui gand despre semnificatie -  cate relatii semnificative avem? Simplu - ai zice - pai...si cand incepi sa numeri efectiv din 20 de relatii pe care le iei in calcul ramai cu cateva. Putine in orice caz.

Gandindu-ma la viata mea imi dau seama ca in ultima vreme relatii semnificative s-au transformat pentru mine in relatii nesemnificative. Unele - intentionat, altele - neintentionat. Ma intreb daca reciproca este valabila, adica daca eu am devenit o relatie nesemnificativa pentru cineva.

Cum devii sau cum "esti devenit" semnificativ sau nesemnificativ?
Un raspuns posibil este timpul(durata) - petrecti timp cu o persoana => devine semnificativa. Reduci timpul petrecut cu persoana => devine nesemnificativa.
Dar nu este doar atat. Mai este si intentia. Desigur ca este posibil sa petreci 8 ore pe zi cu seful tau si sa nu fie nici pe departe o persoana semnificativa.
Dar nu doar atat. Mai lipseste motivatia (interesul). De ce?
Poate se mai poate adauga si experienta.

Cred ca folosind aceste 4 repere poti raspunde cum devii sau "esti devenit" semnificativ (nesemnificativ). Cred ca omul nu poate sa traiasca singur, are nevoie de altii, si cred ca asta aduce mari beneficii, dar si probleme. Din cate am observat  relatiile semnificative s-au cladit puternic in mijlocul unor probleme, dar in mod ciudat nu problemele mele, in care am fost ajutat de altii, ci problemele altora. Acolo unde eu am ajutat, sau cel putin in probleme comune.
Ma pot gandi la cel putin 10 oameni pe care i-am transformat din relatii semnificative, importante,reale si pozitive -  folosind cele 4 repere de mai sus (posibil si altele in plus)- in relatii nesemnificative. Unele au ramas totusi semnificative, dar cu conotatie negativa. ....

De data asta nu am o concluzie
d

Vara asta a fost una destul de frumoasa/urata pentru mine. M-am chinuit mult sa castig ceva din mica afacere http://masinapotrivita.wordpress.com, apoi am fost plecat, apoi iar plecat si apoi... iar plecat.

Masinapotrivita mi-a adus profituri mici, dar am reusit sa supravietuiesc o luna (cu cheltuieli mai mici, mancare mai putina...). Totusi am un sentiment de bucurie sa stiu ca dintr-o idee am reusit sa produc ceva. A fost greu si inca este. Am fost insultat, aproape atacat, am fost pacalit de cateva ori... si am invatat lectii pretioase despre oameni!
Prin munca mea am reusit sa castig (to earn) 1200 RON. Nu-i mult, dar m-am bucurat nespus. Am intrat in casa, mi-am lasat geanta si in genunchi, cu capul la pamant i-am multumit lui Dumnezeu pentru banii astia. Apoi - am sarbatorit: mi-am cumparat de mancare!

Apoi am fost invitat sa merg in Austria si m-am hotarat cu greu sa plec si sa las "megaafacerea" in paragina. De pe o zi pe alta. De pe o ora pe alta. Nu vroiam sa merg, dar am hotarat sa fac bagajul si apoi sa decid daca merg sau nu. Trebuia sa plec undeva, oriunde.
M-am intors cu o ocazie si cu autostopul din Austria... neplanificat. Dar mi-a prins bine...
Am imbatranit si pretentiile mele se pare ca au crescut, se pare ca am crezut ca mi se cuvin lucruri. Dar nu e asa. Dumnezeu are un mod subtil, indelungat de a te frange. Ac pentru cojocul meu.

Apoi am fost pe munte unde am putut sa mai uit de mine si de gandurile mele si sa ii slujesc pe altii. A fost greu fizic (pentru ca m-am ingrasat) dar am supravietuit. Am si slabit. Ma bucur. Dupa supravietuirea pe munte a urmat supravietuirea urbana: am rezistat o saptamana cu gogosari si rosii si nu prea am mai mancat paine. Nu-i rau.

Acum sunt din nou in Bucuresti, cu cateva perspective de afaceri. Sunt freelancer, sau liber profesionist, liber cugetator. Caut, ajut.
Uneori ma gandesc cu regret ca nu sunt angajat, ca nu merg in pauze cu colegii, ca nu am un sef nasol caruia sa nu ii convina ce fac pe la munca. Regret uneori si mai mult ca fie ca la birou ma uit pe geam, fie ca lucrez de la 12 ore in sus, banii vin, si oricat de grea e saptamana - vine weekendul.
Alteori ma bucur ca am ocazia ca prin fortele mele (destul de mici) sa cladesc ceva. Chiar daca castig 100 RON, sau 500 RON. Si mai am ocazia sa mai fac ceva - sa ii multumesc lui Dumnezeu. In ziua de azi sau de maine putini oameni ii mai multumesc lui Dumnezeu ca au serviciu, bani. Intr-un fel de bine sa iti mearga greu. Apreciezi lucrurile astea despre care vorbesc mai bine.

Noapte buna.

Cum e sa fi musca

Traiesti putin. 

-ce-ti trece prin cap cand te lovesti de parbrizul unei masini? Fundul.:)

-esti o fiinta urata si te vezi cum arati din spate cand te ingrasi :)

- cand te uiti in oglinda iti vezi si spate

- distractia cea mai mare: sa ii enervezi pe altii.

- zbori, repede de tot ... si percepi tot ce se misca in jurul tau cu o viteza redusa. 

- faci parte din cateva familii de muste: musca iritanta, musca de WC de tara, musca de bucatarie (la fel cu cea de WC de tara), musca iritanta pe care nu o prinzi si daca o omori vine alta in locul ei :))

- mananci ce gasesti - ai preferinte culinare cunoscute de toti oamenii care au WC la tzara :)

....................

Dar trecand peste toate aceste cuvinte ma gandeam daca o musca are un sens in viata, o finalitate pentru care exista. Si probabil are. Dar nu este constienta de asta. Nu e constienta nici ca exista si nu cred ca poate a se gandi la valoarea intrinseca a vietii ei scurte. Totodata nu poate face fapte bune sau rele, si nu cred ca exista un standard moral pentru muste. Cred ca este ne-trist, ne-placut, a-moral, impersonal sa fi musca.

Pana la urma in viata omului apare intrebarea despre sensul existentei - atat existenta lui, cat si a celorlalti. A plantelor si a animalelor. De ce sa existe ceva mai degraba decat sa nu existe nimic?

.......

La concert

Ganduri din concert...
Muzeul G. Enescu - fastuos, oarecum se vrea nobil. Oarecum iesit din comun. 


1. Ramstein
O melodie ciudata scrisa de un rus - ba minor, ba major, acorduri disonante - nu imi dau absolut nicio stare - nici buna nici rea. Cred ca cine compune o astfel de muzica trebuie sa fie nebun. Nu geniu. Cand zic si io ca se termina - incepe din nou.
Alt tact, alta gama, alt ton, alt ritm. Totusi unele parti sunt frumoase (10 secunde) iti poti imagina ceva pe muzica, ceva ciudat oarecum...


(Sculpturi pe pereti - pe muzica asta ma uit pe pereti - un fel de ingeri mai goi, mai feminini pe tavan. Pe pereti ingerasi - copilasi supraponderali cu aripioare mici si fiecare cu cate un instrument in mana. Din loc in loc apare un cap de berbec cu coarne si pe 2 din cele 4 coloane ale camerei un cap de om cu coarne si un suras larg pe fata. 
Unde am nimerit?
Ma intreb: oare ce a vrut sa comunice cel care a decorat sala - oricum este in ton cu melodia rusului)


Compozitorul - Serghei Rahmaninov- eu ii spun Ramstein. Nu mi-a placut deloc.
Interpretul insa a fost foarte bun. Aplaud talentul unui om care interpreteaza aceasta creatie!
http://www.youtube.com/results?search_query=serghei+rahmaninov&aq=0&oq=Serghei+Ra


(Sunt cativa oameni in varsta aici. Oare sunt artisti? Incerc sa ma gandesc la lucrurile astea fara sa fac zgomot. Scaunul scartaie - aud asta, si aud si cum respir. Respir a "nerabdare", respir a "aer"...)


Scriu de plictiseala - nu pentru ca interpretii nu ar fi buni - pentru ca sunt foarte buni - ci pentru ca piesele sunt necomunicative (era sa zic jalnice - ah... acum am zis-o)
Altii fac poze la ingerii goi si copii grasi de pe pereti.
De plictiseala ii spionezi si pe ceilalti - dar curand ma plictisesc facand asta. Nimic nu se intampla. Silentium....


2. George
George Enescu. Cu el treaba e clara  - fata de rus e mult mai melancolic, calm si matur in muzica lui, totusi putin jucaus. Cu toate acestea compozitia nu este memorabila, epica. Nu e de tinut minte. Presupun ca povesteste pe note ce vede in jur - cladiri, oameni, copaci, cotidian. Probabil ar trebui sa stiu mai multe despre viata lui.


3. Hendel
De asta am mai auzit - Halleluia! Da - poate asta ma va inviora. 
Toti pianistii canta deodata la acelasi pian. Dar nu vad, doar aud. Cred ca piesa asta este pentru cor si orchestra, iar la un pian suna "singura". Nu imi da sentimentul ca tot cerul se bucura cantand "halleluiah". Cred ca piesa aceasta a fost transpusa pentru 6 maini la pian.
Adina ma corecteaza "mai intai se compune la pian" - da, adevarat!


4. Jaques Ibert
Francez - pe bune ca n-am auzit de asta nicodata! Este melodios, cu aroma de jazz, cu suspans, dinamic in acorduri, plin de imaginatie. Are ritm bun si este surprinzator. Muzica lui s-ar potrivi pe cateva episoade din Tom & Jerry. 
Mi se pare ca pana acum acest compozitor este cel mai bun, cu o clasa peste ceilalti. 


5. Maurice Ravel
O fiica se intoarce de la camp, seara, singura  - merge si se gandeste la viata ei, apoi gaseste acasa familia, tatal, mama. Discuta. Maurice spune o poveste fara cuvinte, doar cu pianul. Omul asta stie muzica. Melodia are o intensitate medie, are ceva comun - familiar, caldura, dragoste. Ceva singuratate, are happy end. 
Maurice este atent la detaliile acordurilor, notelor si are rabdare, multa rabdare.
Ii surclaseaza pe toti dinaintea lui


6. Gabriel Faure 
Francez - francezii astia stiu muzica! Dar tot Ravel e pe primul loc.


Iata si clasamentul serii
1. Maurice Ravel
2. Jaques Ibert
3. Gabriel Faure
4. Hendel
5. George Enescu
6. (descalificat) - Serghei Rahmaninov.


Felicitari deosebite celor ce au interpretat: 

Mare plictiseala

Tolanit in pat, citesc, adorm, obosesc. Apoi ma trezesc si ma gandesc in timp ce ma plictisesc: cum as trai viata daca as sti ca cineva ar fi murit in locul meu.

Sa zicem ca merg pe munte si la un moment dat ajung 2 oameni pe o coarda, suspendati la mare inaltime. Eu mai  sus iar un prieten bun, un om la care tin foarte mult, sub mine. Coarda nu ne tine pe amandoi.
Scoate un cutit mic (pe care i l-am facut cadou de ziua lui) si zice:
"- E mai important sa traiesti tu decat eu. Te iubesc. Ai grija cum traiesti viata asta ca e o minune"
Cu lacrimi in ochi taie coarda fix de deasupra lui in timp ce eu sunt ingrozit. Peste ceva timp sunt salvat.

E bine - cum as trai viata asta stiind ca cineva si-a dat viata pentru mine. Nu este dovada mai mare de prietenie decat ca unul sa isi dea viata pentru altul.
Probabil nu mi-as permine sa o fac. Probabil as cauta sa il onorez pe cel care a murit prin comporatamentul meu, prin ce spun si fac. M-as gandi - ce si-ar fi dorit prietenul meu sa fac, sau cum sa fiu. Probabil asa o experienta m-ar marca toata viata.

D

Avioane

Imi place sa ajut oamenii, imi place sa ii invat, iar prin asta sa invat si eu de la ei. De la copii, tineri, studenti... oricine. Doar ca in ultima luna cred ca am exagerat putin cu aproape 4 saptamani de schi.  Printre cei suparati pe atitudinea mea se numara genunchiul meu drept precum si barba.

Chiar daca a fost o luna plina in care am tot dat, am uitat sa primesc, astfel incat am ajuns acasa in Bucuresti sleit de puteri. Si unde sa merg intr-un loc mai bun si mai tacut de rugaciune decat ... pe camp sau in padure.
Imi place sa ma rog. Sa ma rog mai mult. Sa cant. Sa citesc psalmi. In padure sau pe camp in special.

Expozitiune
Asa cum mai am obiceiul sa fac cand lucrurile devin extreme ies saptamana trecuta din curte, intru in masina si fara sa schitez nimic imi propun sa merg undeva, pe un camp sa stau de vorba cu Dumnezeu.
Zic: merg drept inainte pana dau de un loc potrivit. Noapte, putine masini... Pipera... case, mai putine case, tot mai putine case... camp. Trag pe dreapta si intru pe un drum de tara inzapezit, -5 grade, vant... dar, asa, ca sa fiu sigur ca sunt singur (poate mai erau si altii exact acolo la -5 grade noaptea pe camp) inaintez pana cand ratiunea imi zice sa ma opresc ca altfel voi petrece toata noaptea acolo...
Opresc masina, opresc motorul, sting farurile, radioul. Liniste.... In masina cald, afara rece. Pe deasupra trec avioane.

Intriga
Incep sa ma rog... si zic si zic. apoi tac si ascult linistea. apoi iar zic, apoi ies afara si mai zic si acolo, mai pornesc masina sa ma incalzesc si tot asa. Un timp frumos in care sa imi vars sufletul inaintea Domnului.
Avand in vedre unele experiente anterioare cu rugaciunea pe camp sau in padure il rog pe Domnul sa ma aduca cu bine acasa...

Conflict
APOI in fata mea -cum stam eu asa cugetand - vad o silueta dreptunghiulara... ca un bloc. Nu imi amintesc daca era sau nu acolo. Ma mai  gandesc, ma mai rog. Blocu se face mai mare. E noapte dar tot pot vedea diferenta intre cer instelat si camp negru. Blocu se face si mai mare.
Ma frec la ochi - nu, nu visez. UN BLOC VINE SPRE MINE.
No panic, nu ma pierd. Pornesc masina, aprind farurile, bag in viteza, sunt pregatit...

Miezu'
Surpriza. O masina de jandarmi. Dacia papuc cu o chestie patratoasa si mare in spate. Cu farurile stinse.
Imediat ies doi gealati de acolo. Ies si eu din masina, prietenos dandu-mi seama ca sunt aproape de aeroport, am barba, si ... ce mai... sunt dubios.
Ma intreaba ce fac - ce sa zic si eu - adevarul. Ma rog. Ei se mira.
Ma pun sa deschid portbagajul - ce sa fac. Ma gandeam ca cine stie ce am in portbagaj, un lucru de care oi fi uitat si care pare "suspect". Nu o sa imi petrec noaptea pe camp, ci la interogatorii... parca ma vedeam deja dupa gratii. Portbagajul era gol (iuhu).

Dupa ce verifica buletinul imi ureaza noapte buna si pleaca. Si dau sa intoarca si ei unde am intors eu masina.
2 baieti mari intr-o dacie papuc de jandarmi cu tractiune pe spate si cauciucuri de vara... reteta pentru dezastru. Raman blocati oamenii. Dar bunul samaritean iese din masina lui si ii ajuta pe sarmanii oameni.
E fain nu doar sa te rogi, dar sa si faci ceva. Cred ca isi vor aminti de mine, si eu de ei.

Iar conflict
Din nou ma rog ca Dumnezeu sa ma aduca cu bine acasa. Soseaua cere, masina cere... eu dau! Conduc mai sportiv. La un moment dat parca imi vine un gand ca totusi sa conduc legal, chiar daca nu ma vede nimeni si franez. Dupa urmatoarea curba PAC- politia. PAC- ma opreste pe mine.
Nu imi place deloc sentimentul cand politia imi cere actele, le tine ceva timp, apoi mi le da inapoi (pe unele) si in plus niste hartiute...
Dar de data asta nu se intampla asa.

Deznodamant
Ajung cu bine acasa, asa cum m-am rugat.

Concluzii
1. Nu te du sa te rogi pe camp aproape de aeroport imbracat suspect, la ora suspecta
2. Ajuta-i pe cei in nevoie
3. Condu legal si cand esti singur