(-)
In urma studiului meu foarte avansat azi dimineata in metrou (ca masina e in service) am observat ca oamenii nu prea sunt bucurosi. Ma uitam la ei, se uitau la mine, se atingeau involuntar, apoi se retractau repede si atingeau pe altcineva... la fel si eu. Incercam sa nu ating pe nimeni sa nu ma uit in ochii nimanui, la fata nimanui. Auzeam ceva muzica heavy metal/rock foarte dur din castile cuiva din zona mea din metrou.
Mi se intampla tot mai des ca oricand merg cu metroul cineva sa asculte muzica "suparata" data tare.
Pe strada - fiecare cu ale lui, oameni imbracati in nuante de gri/negru intr-un oras gri/negru. Am trecut pe langa un butic cu flori pe la Victoriei. Foarte colorat. Chiar si oamenii de la Orange nu sunt colorati.
In lift - iar - ca in metrou, doar ca aici sunt alte pretentii. Nimeni nu zice nimic, nu atinge nimic, nu se uita la altii.
Ieri, pe strada, alti oameni. Fiecare cu griji, fiecare cu ale lui ganduri...
Incerc sa imi amintesc cand este ultima data cand am vazut oameni bucurosi (nu fericiti) pe strada/in metrou... sau undeva, si nu pot. Nu imi amitesc.
Pana la urma daca stai sa te gandesti - oare de ce sa te bucuri in lumea noastra?
(+)
Bucuria este un dar de la Dumnezeu! Laudat sa fie El pentru bucuria noastra.
Laudati popare pe Domnul, pentru ca numele Lui este vesnic!
Da - asta chiar este un motiv de bucurie. As vrea sa prind ziua cand prin metrou oamenii vor zambi in drum spre munca, vor vorbi poate unii cu altii- cine stie, vor avea pace.
Iar pentru tine, care ai intrat intentionat sau din gresala pe blog, oricine esti, iti doresc asta:
Num 6:24 ,Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!
Num 6:25 Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
Num 6:26 Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea!
Dan
12 comentarii:
O fi oare vorba de o tristete circumstantiala legata de banalitatea vietii,o fi o lipsa a elanului pasional,suntem la discretia iluziilor de ineficienta,a esecurilor,avem o lipsa de interes,o oboseala sau o lipsa de energie?O fi vorba de o maladie depresiva...
Si mie mi se intampla in ultima vreme.Mi-am pus diagnosticul cu strangere de inima,desi am multe motive de bucurie:sunt sanatoasa,nu am lipsuri materiale majore,sunt iubita,ultima vacanta mi-a lasat amintiri cat sa-mi umple un an intreg cu bucurie,si mai ales mana binecuvantata a lui Dumnezeu e asupra mea.
da, asa e...romanii sunt foarte suparati. am intalnit straini care se minunau de "zambetele" noastre. probabil ca este un amestec de oboseala, plictiseala, saracie, boala, pacat...
aaa, rockul se incadreaza in peisajul metrorex...eu am mers azi cu manele...asta e chiar prea de tot! :D
da tu zambeai? de ce nu esti tu primul ?
stii filmuletu?
http://noreliacob.blogspot.com/2009/01/validarea.html
Completari:
1. Am observat ca seara, cand oamenii vin de la munca vorbesc mai mult in metrou.
Concluzie: munca aduce depresie.
2. Maine o sa incerc ceva ciudat. Sau in seara asta. Anume sa zambesc cu fata si atentia indreptata catre oameni, sa vad ce reactie voi primi.
Poate ca oamenii vor crede ca sunt ciudat si se vor manifesta negativ, poate imi vor zambi inapoi, dupa care poate ei vor rade. Poate. Poate nu.
Dan
Cum te-ai simti tu daca ai vedea pe cineva zambindu-ti si uitandu-se la tine? Si de ce tocmai in metrou vrei sa incerci experimentul si nu ai incepe mai intai cu oamenii cunoscuti?(s-ar putea ca tocmai ei sa aiba nevoie de un zambet sau sa vada pe cineva optimist)
Daca nu alegeam sa merg pe Romana astazi, ai fi intalnit o fata (fatza) bucuroasa in Victoriei :)
@ Anonim de la 13:36
Pai la cunoscuti le mai zambesc din cand in cand.
Sincer daca as vedea pe cineva ca imi zambeste si se uita la mine, indiferent de rasa, sex si altele, probabil as merge sa vorbim si as zambi si eu.
@ Anonim de la 15:03
Azi am fost la Eroilor, si apoi cu taxi la Victoriei.
Inca o idee de experiment: sa merg pe strada si sa ma uit la fetele (fetzele :) oamenilor. Apoi sa selectez pe unul foarte bucuros si sa intru in discutie cu el sa vad de ce se bucura.
Dan
Fain blogul lui Andrei.Multumim !
Iar tu ai idei interesante!O dovedesti mereu.
Anto
Am vazut filmuletul cu zambetul. Tare.
Ma gandesc daca sa fac si eu asa ceva in metrou, sau pe strada, sau la noi la firma cu oameni, care nu ma cunosc...
Singurul lucru, de care mi-e frica este ca stiu ca sunt in stare ;)
Dan
Azi in metrou :)
Am incercat sa zambesc, dar cu gura inchisa - fara sa se vada dintii.
Si sa ma uit catre oameni... si... nimic. Nada.
M-am simtit ciudat rau de tot.
Cred ca atunci cand zambesti trebuie sa folosesti si sprancenele cumva...
Dar altceva s-a intamplat: zambind la inceput fara motiv si fortat, dupa 5-10 minute am inceput sa ma simt bine si sa zambesc nefortat. Apoi peste alte 5 minute am inceput sa fredonez muzica si chiar sa fluier.
Am ajuns fericit la client la Victoriei, era cald, soare, si ma simteam incredibil de bine.
Dan
Ce inseamna pentru tine "frica de oameni" din Proverbe ?
Era motto cand ai propus intalnirea in grup.Cum impiedica aceasta frica pe cineva sa intalneasca alti oameni? Ce gandeste un om in momentele in care simte frica de oameni? Ce crezi ca ai gandi tu?
Dan, incearca sa zambesti la copii! Vor avea alta reactie, cred. Mi s-a intamplat intr-o zi cand coboram la metrou, acum un an de zile. Dupa ce am zambit si mi-am continuat drumul, tot uitandu-ma la el, l-am revazut impreuna cu mama lui la metrou. Au mers mai in fata, dar in timp ce mergea ma privea, ascuns dupa mamica lui, apoi a incetinit pasul, iar mama lui aproape ca il tragea sa mearga, pentru ca el continua sa ma priveasca.
Probabil ca adultii sunt indiferenti la astfel de gesturi, ori te privesc suspiciosi, dar copiii nu sunt asa.
Si am mai observat ca ii imita foarte mult pe adulti. Daca parintii sunt morocanosi, asa sunt si copiii, dar daca un copil creste intr-o familie in care parintii zambesc, este mereu vesel.
Ma tot intreb, in ultimele zile, cum o fi "sa te bucuri in necaz". Am auzit o predica pe tema aceasta...
Din motive necunoscute de catre mine, fratele respectiv si-a spus povestea vietii, intr-o alta parte, si niciodata in Agape. Ne-a impartasit cum a reusit sa se bucure in necaz.
Mi-am dat seama ca am fost binecuvantata, si eram suparata pe mine pentru ca ma intristam fara motiv.
Trimiteți un comentariu