Eram la coada la Mega Image.
Fata de la casa parea foarte nepoliticoasa cu clientii.
Era tanara, avea o fatza senina, prea senina pentru un job de casier la Mega Image la 8 AM. Parea ca nu se conecteaza cu nimeni. O studiam si observam ca isi face jobul foarte bine, mecanic chiar. Repede. Corect.
Ajung si eu la casa cu un om in fata mea. Pun niste cumparaturi pe tejghea.
Colega din spatele ei imi face semne din maini sa vin la casa ei.
.
.
.
Vezi nici tu nu te prinzi. Te lasi pacalit de o poza colorata :)
De ce ti-ar face cineva semne, la plural? De ce sa nu iti spuna "hai aici"?
Nu poate, e surdo-muta. Face semne si scoate sunete.
Ma prind ca tipa de la casa mea e probabil surdo- muta.
O salut "buna dimineata".
Se uita la mine cu sictir de gen "ba boule - nu vezi ca sunt surdo-muta, ce ce ma saluti pe limba ta?"
Zambesc rusinat.
Cumva ma intreaba cate pungi vreau, pe limba ei.
Cu mare atentie sa nu o jignesc, arat ca 2 pungi, ea imi spune pe limba ei ca e mai bine sa iau o punga mare, dar eu nu intelg si insist cu semne ca vreau 2 pungi.
Isi da ochii peste cap :))
Acum vine partea profunda.
1. Cand am realizat ca fata are o problema, o defectiune cronica am incercat sa compensez. Sa ma port grijuliu. Sa fiu foarte atent. Nu din mila, nu din altceva. Pentru ca asa e normal, e uman.
In spatele meu cealalta fata, mica de statura, surdo-muta, cu o cocoasa, cu o mana mai scurta decat alta incerca sa dea tigari unei cliente. Clienta s-a purtat fain cu ea, a incurajat-o, a luat tigarile si i le-a dat ei, ca sa i le dea inapoi. Deodata cu mine ...cu pungile :)
Avem chestia asta in noi de a nu ne bate joc de un om vulnerabil, de un om mai mic. Vrem sa il ridicam. Il intelegem, chiar daca nu ne-a salutat si parea nepoliticos.
Tipa nu stia sa vorbeasca, toata viata nu a vorbit. 20 de ani copii se jucau pe strada si el nu putea. Era stigmatizat. O intelegeam si daca arunca cu cumparaturile in mine si imi tragea 2 palme. Ma puteam si atunci in papucii ei. Da, pot sa suport si chestia asta, pentru ca omul din fata mea are o problema, pe care eu nu o am. (eu am altele :)
2. Daca tipa doar se incurnta la mine si facea semne doar cu mainile nu imi dadeam seama ca e cu un handicap. Si o vedeam doar ca pe o femeie cu curul in sus, nesimtita, ma enervam, faceam scandal. O reactie fireasca, normala. Dar cu siguranta nedorita de ea.
3. Adica daca ai un handicap, o problema, si o ascunzi, incerci sa te porti ca si cand nu ai problema aia, nu ai cum sa primesti grija, incurajare. Ca nu stie celelalt. NU STIE PENTRU CA AI ASCUNS. Nu ai cum sa te astepti sa fii inteles. Vei ramane doar un om rautacios, ciudat, vei primi reactii de aparare de la altii.
Nu mai bine spui cine esti, ce te doare, ce handicap ai, cum ai nevoie ca altii sa aiba grija de tine. Nu mai bine recunosti cum esti?
Nu mai bine esti autentic?
Cine stie - daca te schimbi poate te si vindeci cu ajutorul altora. In loc sa le dai in cap cu o bata mai bine le ceri ajutorul, nu?
Intrebari pentru voi si mine:
1. Cand e ultima data cand ai reactionat prea puternic fata de un om care parea puternic, dar de fapt nu era.
2. Cand ai incercat ultima data sa maschezi o slabiciune mare. Ce s-ar fi intamplat daca o recunosteai de la inceput?
PS: Bravo Mega Image.
Fata de la casa parea foarte nepoliticoasa cu clientii.
Era tanara, avea o fatza senina, prea senina pentru un job de casier la Mega Image la 8 AM. Parea ca nu se conecteaza cu nimeni. O studiam si observam ca isi face jobul foarte bine, mecanic chiar. Repede. Corect.
Ajung si eu la casa cu un om in fata mea. Pun niste cumparaturi pe tejghea.
Colega din spatele ei imi face semne din maini sa vin la casa ei.
.
..
Vezi nici tu nu te prinzi. Te lasi pacalit de o poza colorata :)
De ce ti-ar face cineva semne, la plural? De ce sa nu iti spuna "hai aici"?
Nu poate, e surdo-muta. Face semne si scoate sunete.
Ma prind ca tipa de la casa mea e probabil surdo- muta.
O salut "buna dimineata".
Se uita la mine cu sictir de gen "ba boule - nu vezi ca sunt surdo-muta, ce ce ma saluti pe limba ta?"
Zambesc rusinat.
Cumva ma intreaba cate pungi vreau, pe limba ei.
Cu mare atentie sa nu o jignesc, arat ca 2 pungi, ea imi spune pe limba ei ca e mai bine sa iau o punga mare, dar eu nu intelg si insist cu semne ca vreau 2 pungi.
Isi da ochii peste cap :))
Acum vine partea profunda.
1. Cand am realizat ca fata are o problema, o defectiune cronica am incercat sa compensez. Sa ma port grijuliu. Sa fiu foarte atent. Nu din mila, nu din altceva. Pentru ca asa e normal, e uman.
In spatele meu cealalta fata, mica de statura, surdo-muta, cu o cocoasa, cu o mana mai scurta decat alta incerca sa dea tigari unei cliente. Clienta s-a purtat fain cu ea, a incurajat-o, a luat tigarile si i le-a dat ei, ca sa i le dea inapoi. Deodata cu mine ...cu pungile :)
Avem chestia asta in noi de a nu ne bate joc de un om vulnerabil, de un om mai mic. Vrem sa il ridicam. Il intelegem, chiar daca nu ne-a salutat si parea nepoliticos.
Tipa nu stia sa vorbeasca, toata viata nu a vorbit. 20 de ani copii se jucau pe strada si el nu putea. Era stigmatizat. O intelegeam si daca arunca cu cumparaturile in mine si imi tragea 2 palme. Ma puteam si atunci in papucii ei. Da, pot sa suport si chestia asta, pentru ca omul din fata mea are o problema, pe care eu nu o am. (eu am altele :)
2. Daca tipa doar se incurnta la mine si facea semne doar cu mainile nu imi dadeam seama ca e cu un handicap. Si o vedeam doar ca pe o femeie cu curul in sus, nesimtita, ma enervam, faceam scandal. O reactie fireasca, normala. Dar cu siguranta nedorita de ea.
3. Adica daca ai un handicap, o problema, si o ascunzi, incerci sa te porti ca si cand nu ai problema aia, nu ai cum sa primesti grija, incurajare. Ca nu stie celelalt. NU STIE PENTRU CA AI ASCUNS. Nu ai cum sa te astepti sa fii inteles. Vei ramane doar un om rautacios, ciudat, vei primi reactii de aparare de la altii.
Nu mai bine spui cine esti, ce te doare, ce handicap ai, cum ai nevoie ca altii sa aiba grija de tine. Nu mai bine recunosti cum esti?
Nu mai bine esti autentic?
Cine stie - daca te schimbi poate te si vindeci cu ajutorul altora. In loc sa le dai in cap cu o bata mai bine le ceri ajutorul, nu?
Intrebari pentru voi si mine:
1. Cand e ultima data cand ai reactionat prea puternic fata de un om care parea puternic, dar de fapt nu era.
2. Cand ai incercat ultima data sa maschezi o slabiciune mare. Ce s-ar fi intamplat daca o recunosteai de la inceput?
PS: Bravo Mega Image.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu