Babudangheorghe
Dureri, framantari, o nastere complicata, un chin indelungat.Oare va fi bine? Oare noi vom fi bine? erau probabil doar cateva din gandurile ei... O femeie in patul unei maternitati astepta deznodamantul unei povesti prelungite.
Venea pe lume, noaptea, un fel de om mic, ciudat, de culoare roz-maro-albastru, cu fire lungi de par tasnind din crestetul capului si acoperindu-i fata mica si schimonosita.
(Mama): De ce nu plange?
(Medicul): dupa 3 zile de lupte cu cordonul ombilical este obosit.
(Mama): Traieste?
(Medicul): sa vedem - si - poc, pac 2-3 palme puternice peste fund.
(Babudangheorghe): aaaaaaaaaaaaahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh
Azi sarbatoresc comemorativ ziua in care am fost nascut.
Din relatarile martorilor ocular se pare ca m-am nascut cu parul lung in urma unei lupte de 3 zile cu cordonul ombilical, lupta pe care era sa o pierd. In cele din urma a fost o nastere reusita, dar eu eram tare slabit si obosit. Nu dadeam din maini sau din picioare si parca eram lipsit de viata. A fost nevoie de mai mult efort din partea medicilor ca sa ma "trezeasca". Timp de cateva zile am fost la terapie intensiva ...iar apoi m-am facut asa cum ma stiti cativa, iar pentru cei care cititi blogul si nu ma cunoasteti - asa cum arat in pozele cele mai frumoase, pe care le-am pus pe net ;)
Scriu cateva ganduri in amintirea aceste zile.
Biblia, care imi este draga, spune ca un copil este un dar, o binecuvantare de la Dumnezeu. Si intr-adevar este o minune. Viata este o minune! Iar David spune si el in Psalmul 139 ca toate lucrarile lui Dumnezeu sunt minunate, si ca Dumnezeu ne-a facut, El ne-a tesut in pantecele mamei noastre. Ba mai mult - ne si cunoaste, atat pe noi ca persoana ci si gandurile noastre... ce mai... ne cunoaste complet.
Zilele nu, nu sunt ale noastre, de aceea este prea mult spus "ziua mea". Iar apoi nu noi am decis sa ne nastem, sau unde si cand sa ne nastem, cum sa ne cheme... De aceea este prea mult sa fim felicitati de "ziua noastra".
Urarea de "la multi ani" este si ea subreda. Anii trec, oricat de multi sunt, sau par acum si conteaza cum traiesti viata asta scurta, destul de scurta. Ce faci si ce lasi in urma ta...
Multumiri
Mai degraba il binecuvantez (a cuvanta de bine) cu multumire si lauda pe Dumnezeu, cel care m-a adus in existenta, cel care m-a creat. Si il laud pe Creatorul lumii acesteia pentru ca m-a creat si pe mine. A lui sa fie lauda si onoarea, cinstea si slava. Apoi trebuie sa multumesc mamei mele ca m-a nascut. Noi barbatii cu greu ne putem imagina cum e ca in burta ta sa mai creasca o fiinta. Apoi sa se nasca si sa creasca... Ce miracol al existentei! Apoi multumesc si tatalui meu ca mama nu m-a facut singura. Intr-adevar mostenesc o sumedenie de lucruri de la el :)
Pe toti aceia care va amintiti ziua de 18 ian 19xx sau 20xx ca ziua voastra de nastere va urez ca un "frate" al vostru sa aveti ani intelepti si o inima multumitoare. (urarea e valabila si pentru cei care v-ati nascut in alte zile :) Sa faca Dumnezeu sa recunoasteti ca si voi, ca si mine, sunteti un miracol al existentei, ca nu v-ati nascut din nimic, ci ati fost creati. Si sa puteti sa acordati acest merit Aceluia care trebuie La multi ani!
Pentru oricine citeste
Cu prietenie
Dan
marți, 18 ianuarie 2011
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
LMA
LA MULTI ANI MIHAI EMINESCU!
15 ian 1850 pana in +1889
Cred ca lucrurile erau diferite pe atunci, pe vremea lui Mihai. Dar framantarile sufletului raman cu siguranta similare pentru oamenii din toate timpurile.
Imi place Mihai Eminescu pentru ca este sincer, pentru ca a permis unor necunoscuti sa vada sufletul lui framantat, uneori pustiu si gol, alteori plin de imaginea altora. Imi place ca a gasit un refugiu temporar in poezie, uitandu-se constant inapoi in viata lui si constant inainte nestiind ce avea sa urmeze.
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Trecut-au anii...
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!
Cred ca tristetea din poeziile sale este evidenta. Un suflet framantat intunecat si trist, regretand constant neimplinirile trecute si viitorul care se pare ca nu va aduce implinire.
Poeziile lui ma determina sa ma gandesc la viata, la sensul vietii, la ce vom lasa in urma dupa ce vom muri. La ce puteam face si nu am facut, sau nu trebuia sa facem si am facut.
Omul intelept isi intelege caile si e bine sa cugeti la trecut, DAR sa nu ramai acolo blocat. Sau, in cuvintele lui Pavel "... uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus" Filipeni 3:13-14
D
15 ian 1850 pana in +1889
Cred ca lucrurile erau diferite pe atunci, pe vremea lui Mihai. Dar framantarile sufletului raman cu siguranta similare pentru oamenii din toate timpurile.
Imi place Mihai Eminescu pentru ca este sincer, pentru ca a permis unor necunoscuti sa vada sufletul lui framantat, uneori pustiu si gol, alteori plin de imaginea altora. Imi place ca a gasit un refugiu temporar in poezie, uitandu-se constant inapoi in viata lui si constant inainte nestiind ce avea sa urmeze.
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Trecut-au anii...
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!
Cred ca tristetea din poeziile sale este evidenta. Un suflet framantat intunecat si trist, regretand constant neimplinirile trecute si viitorul care se pare ca nu va aduce implinire.
Poeziile lui ma determina sa ma gandesc la viata, la sensul vietii, la ce vom lasa in urma dupa ce vom muri. La ce puteam face si nu am facut, sau nu trebuia sa facem si am facut.
Omul intelept isi intelege caile si e bine sa cugeti la trecut, DAR sa nu ramai acolo blocat. Sau, in cuvintele lui Pavel "... uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus" Filipeni 3:13-14
D
marți, 11 ianuarie 2011
duminică, 2 ianuarie 2011
Viteza...
Baga viteza vitezomanule!
Viata parca merge tot mai repede. Acum incepe 2010, acum se termina, acum incepe 2011, si pana ajung acasa (oriunde este acasa) deja trec in 2012.
Se pare ca viata este foarte rapida.
Ma intreba un om drag de ce nu mai scriu pe blog. Nu scriu cand nu am inspiratie, chiar daca asa se pare cateodata.
Pavel
Zilele astea ma ajuta un prieten: Pavel. Foarte tare tipul asta, ma uit cu mult respect la el. O cariera foarte frumoasa in fata, un om echilibrat si care stia ce vroia, si mai ales urmarea cu pasiune si competenta ca nimeni altul din vreme alui. O minte sclipitoare, doar ca la un moment dat a luat-o pe niste cai "indoielnice".
Of....
Prieteniile bune strica obiceiurile rele! Si a sa a fost si la el.
L-a cunoscut pe un tip si apoi viata lui s-a schimbat. A renuntat voluntar la tot ceea ce il caracteriza, la tot ce era el. Si se pare ca isi lua identitatea din ce a MOSTENIT de la generatiile anterioare ce A FACUT cu mostenirea.
Apoi a zis o chestie care m-a tot intrigat:
"Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos" (Scrisoarea lui Pavel catre prietenii lui din orasul Filipi: Filipeni 3:4-15)
Dom'ne cum sa spui asa ceva!!! Da, dusmanul lui a devenit prietenul lui, Dumnezeul si stapanul Lui. Isus Hristos.
Pavel si noi
Ma gandeam de revelion care sunt lucrurile importante pentru mine. Obisnuiesc sa fac asta pe 31 dec si o fac de ceva timp. Am invatat si eu de la un prieten foarte drag de-al meu. E bine sa te uiti in jur, sa te opresti din "viteza" si sa vezi daca macar mai mergi in directia buna.
Pentru toti aceia care nu fac asta, nu au facut niciodata dar sunt dornici iata un mini-gid cu cateva intrebari:
Ajuta foarte mult sa scrii toata treaba asta... doar asa ca sa afli ce gandesti :)
1. Care sunt evenimentele anului trecut, pe luni, evenimente importante, socante, bune, rele?
2. Ce m-a socat la altii, la mine, care sunt esecurile mele si castigurile mele?
3. Pe cine trebuie sa iert, de la cine trebuie sa imi cer iertare?
4. Ce este important pentru mine? Unde este inima mea, unde este comoara mea?
5. Ce mi-am propus pentru anul trecut, si ce am facut din asta?
Apoi e fain sa scrii o mini-scrisorica, un fel de rugaciune, lui Dumnezeu. Ce i-ai scrie lui Dumnezeu, asa, daca ar putea primi scrisori? Pentru ce i-ai multumi Lui? Pentru ce nu?
Dupa asta ma gandesc la anul urmator si ce astept de al el, notez!
Iar la final eu caut un verset din Biblie si il "declar" versetul anului. Desigur ca e un verset cautat si nu il aleg la intamplare.
Final
Pentru aceia care citesc blogul din cand in cand si nu cred ca exista Dumnezeu, sau ca daca exista sigur e rau... e putin mai greu de aplicat ce am scris mai sus, trebuie sa recunosc.
Dar o intrebare utila pentru toti este: care sunt lucrurile in care ma incred eu? EU sunt cel in care ma incred, CE AM este ceea ce ma incred, CE AUD de la oameni despre mine?
Va doresc tuturor ca anul 2011 sa va aduca lumina, raze si raze de lumina in vietele voastre. Sa va aduca pace, o pace din aia profunda. Sa va aduca buucrie, o bucurie din aia contagioasa.
Mai important decat ce simt este cine stiu ca sunt!
D
Viata parca merge tot mai repede. Acum incepe 2010, acum se termina, acum incepe 2011, si pana ajung acasa (oriunde este acasa) deja trec in 2012.
Se pare ca viata este foarte rapida.
Ma intreba un om drag de ce nu mai scriu pe blog. Nu scriu cand nu am inspiratie, chiar daca asa se pare cateodata.
Zilele astea ma ajuta un prieten: Pavel. Foarte tare tipul asta, ma uit cu mult respect la el. O cariera foarte frumoasa in fata, un om echilibrat si care stia ce vroia, si mai ales urmarea cu pasiune si competenta ca nimeni altul din vreme alui. O minte sclipitoare, doar ca la un moment dat a luat-o pe niste cai "indoielnice".
Of....
Prieteniile bune strica obiceiurile rele! Si a sa a fost si la el.
L-a cunoscut pe un tip si apoi viata lui s-a schimbat. A renuntat voluntar la tot ceea ce il caracteriza, la tot ce era el. Si se pare ca isi lua identitatea din ce a MOSTENIT de la generatiile anterioare ce A FACUT cu mostenirea.
Apoi a zis o chestie care m-a tot intrigat:
"Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos" (Scrisoarea lui Pavel catre prietenii lui din orasul Filipi: Filipeni 3:4-15)
Dom'ne cum sa spui asa ceva!!! Da, dusmanul lui a devenit prietenul lui, Dumnezeul si stapanul Lui. Isus Hristos.
Pavel si noi
Ma gandeam de revelion care sunt lucrurile importante pentru mine. Obisnuiesc sa fac asta pe 31 dec si o fac de ceva timp. Am invatat si eu de la un prieten foarte drag de-al meu. E bine sa te uiti in jur, sa te opresti din "viteza" si sa vezi daca macar mai mergi in directia buna.
Pentru toti aceia care nu fac asta, nu au facut niciodata dar sunt dornici iata un mini-gid cu cateva intrebari:
Ajuta foarte mult sa scrii toata treaba asta... doar asa ca sa afli ce gandesti :)
1. Care sunt evenimentele anului trecut, pe luni, evenimente importante, socante, bune, rele?
2. Ce m-a socat la altii, la mine, care sunt esecurile mele si castigurile mele?
3. Pe cine trebuie sa iert, de la cine trebuie sa imi cer iertare?
4. Ce este important pentru mine? Unde este inima mea, unde este comoara mea?
5. Ce mi-am propus pentru anul trecut, si ce am facut din asta?
Apoi e fain sa scrii o mini-scrisorica, un fel de rugaciune, lui Dumnezeu. Ce i-ai scrie lui Dumnezeu, asa, daca ar putea primi scrisori? Pentru ce i-ai multumi Lui? Pentru ce nu?
Dupa asta ma gandesc la anul urmator si ce astept de al el, notez!
Iar la final eu caut un verset din Biblie si il "declar" versetul anului. Desigur ca e un verset cautat si nu il aleg la intamplare.
Final
Pentru aceia care citesc blogul din cand in cand si nu cred ca exista Dumnezeu, sau ca daca exista sigur e rau... e putin mai greu de aplicat ce am scris mai sus, trebuie sa recunosc.
Dar o intrebare utila pentru toti este: care sunt lucrurile in care ma incred eu? EU sunt cel in care ma incred, CE AM este ceea ce ma incred, CE AUD de la oameni despre mine?
Va doresc tuturor ca anul 2011 sa va aduca lumina, raze si raze de lumina in vietele voastre. Sa va aduca pace, o pace din aia profunda. Sa va aduca buucrie, o bucurie din aia contagioasa.
Mai important decat ce simt este cine stiu ca sunt!
D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)