Si noi multumim ca nu ne calcati!

Sunt racit cobza.
Si ca orice barbat puternic, serios si curajos cum sunt imi place sa ma plang :)
Cu tot cu raceala zilele astea iar am facut lucruri inedite.

2 FEMEI PLINUTE NOAPTEA 
Vedeti poza asta?

E facuta noaptea pe la 1 acum cateva zile.
Liniile din zona Romana sunt trasate noi. Stiu ca e greu sa observi linii noi cand e trafic, ai chestii pe cap, esti grabit. Dar eu nu eram grabit... si am prins un rosu la semafor.
Erau 2 doamne acolo care trasau atent liniile.
Ambele erau rotofeie, infofolite si cu fetele cam triste. M-am uitat la ele si s-au uitat la mine.
Le-am zis ca au facut o treaba buna, liniile au iesit foarte bine si ca le multumesc.

Imi era frica ca o sa se simta inferioare - adica eu din masina, de la caldura - sa le zic ca au facut o treaba buna. Chiar ma temeam si fara sa ma gandesc am zis asta.

Insa fetzele ele s-au inseninat, au zambit, s-au bucurat, s-au mirat si pe fetele lor rotofeie infofolite au aparut 2 zambete mari.

Si pentru ca un barbat foarte atragator si curajos le facea un compliment s-au pierdut si mi-au zis: "Si noi multumim ca nu ne calcati". Adica nu liniile  - ci pe ele. Tare haios.

(Mi-a fost rusine sa fac o poza cu ele de teama ca se vor simti ca maimuta din "poza cu maimuta", dar apoi mi-a parut rau si am zis ca data viitoare fac asta)

ALTE 2 FEMEI ZIUA 
Azi am iesit din scara sa imi cumpar medicamente. avand o punga de gunoi in mana. Alte 2 femei maturatoare aveau cosuri de gunoi ambulante asa ca am aruncat punga la una din ele. Apoi mi-am dat seama ca imi e sete si m-am gandit ca poate le e sete si lor.

(poza de pe net, ca mi-a fost rusine sa fac eu una)

M-am gandit ca o sa refuze si o sa li se para ciudat... dar mi-am dat seama instanc ca gandesc prea mult...
Le-am dat cate o sticla de apa.

Am vorbit mai mult cu ele dupa ce am cerut permisiunea sa le insotesc. Una din ele e singura si are 5 copii. Cealalta e la al treilea sot si nu are copii. (Primul sot a inselat-o, al doilea a murit... iar acum e cu tipul asta). Una era mai vesela si mai plinuta, cealalta cu 5 copii era mai slabuta.
Fac jobul asta de 4 ani si s-au plans ca primaria nu le da suficent de multi saci de gunoi. Unii oameni se plang ca nu strang gunoaiele dupa ei imediat.
Vara matura gunoaie si frunze iar iarna dau zapada si sparg gheata. De 4 ani! Lucreaza o zi da, una ba! Si lucreaza de la 7 AM pana la la 7 PM.
Pana la job fac 3 ore dus - intors pentru ca nu sunt din Bucuresti.

Le-am multumit ca matura pe strada, ca fac o treaba buna. Si chiar in discutie cu mine se aplecau dupa pachete de tigari, pungi, sticle de plastic pe sub masini. S-au mirat si ele, au zambit. Dar si de data asta m-am rusinat sa fac un selfie ca poate se vor simti prost.
DATA VIITOARE CHIAR FAC POZA, ca sunt prea las!

CONCLUZIE
1. Sunt foarte multi oameni care fac joburi pe care nu le vedem. Si tocmai joburilor oarecum invizibile si "ingrate" e bine sa le faci cate un compliment. Crede-ma: nu sunt foarte multi oameni care fac asta.
Poate tu mai ai colegi pe la munca care iti spun ca iti sta bine cu nu stiu ce camasa. Dar ele nu au.

Se pare ca oamenii nu se simt insultati, sau inferiori cand le faci un compliment. Se pare ca se bucura.
Si se mira.

2. Cred ca in cultura noastra romaneasca nu prea spunem multumesc sau "faci o treaba buna". Avem impresia ca daca nu zicem nimic asta inseamna ca e un fel de compliment.
Nu-s eu mare expert si nu vreau sa te invat cum sa iti traiesti viata, insa cred ca daca am zice multumesc mai des unor oameni care chiar au nevoie sa auda asta... lucrurile ar merge mai bine.
Si beneficiul  - am observat eu - este si pentru tine.


PS. Nu am scris asta ca sa ma laud, ci sa sa incurajez si pe altii sa faca la fel. Sper ca te-a inspirat ce ai citit si poate te gandesti si tu "da mai... ia sa fac si eu ceva de genu asta".
M-as bucura.
Spor in toate!

Mi-a luat 25 de minute sa dau enter

ERA NOAPTE si nu stiam ce sa fac. Existau mai multe optiuni.
- Una era sa dorm in masina si sincer parca ma incanta ceva la "dormitul in masina", pare aventuros si interesant.... cand esti in alta tara, cu prieteni, la mare... Nu ar fi chiar prima optiune insa...
- Cealalta optiune era sa merg la un hotel. Pare ceva mai de oameni cu fitze (cum nu sunt eu), sau rasfatati (cum nu sunt eu). Deci am zis pas!
- Si optiunea 3 era sa postez pe facebook ca nu am unde sa dorm, ca am nevoie de ajutor. Exclus!!!

Blogul e din 2007 si am mai povestit cum am dormit in jungla, in masina, sau in autobuz in jungla in praf. Se poate, am experienta. Let's do this! Cand n-ai ce face stangi din dinti si mergi inainte.

INSA acum vine partea mai grea: mi-as fi dorit sa nu fiu extrem de stresat cu multe lucruri pe cap putand evita usor situatia asta, mi-as fi dorit sa nu fi ajuns in situatia asta sa nu sa am unde sa locuiesc, mi-as fi dorit sa fiu iubit, respectat, sustinut atunci cand aveam nevoie de ajutor, la greu.
(Nota explicativa: Sunt intr-o situatie in care a trebuit sa plec de unde stateam in chirie, am fost primit temporar altundeva,  dar nu am putut sta acolo o noapte ... printr-o conjunctura neasteptata. Pot sta acolo in continuare urmand sa ma mut din nou altundeva peste o luna. CSF NCSF! )

Realitatea era ca nu aveam unde sa dorm, era noapte, ma simteam singur. Si uitandu-ma inapoi imi dau seama ca aveam nevoie de mai mult decat un pat, sau un loc calduros.
Aveam nevoie de dragoste. Fix atunci.
Dragostea iti da aripi, speranta, te tine in viata, iti tine de cald, sparge ziduri, muta ziduri, indura, se sacrifica. Boss.... dragostea e cea mai mare forta din univers!
Cand esti jos si cineva se uita la tine si te sustine, te incurajaza, te apreciaza... deodata nu mai esti jos. Cand esti vulnerabil si ceri ajutor, poate ai nevoie doar ca cineva sa te ajute la mutat, sau cand esti rupt de stres si ai nevoie sa discuti cu cineva... E incredibil cum se pot schimba lucrurile..

Asa ca in cautare de indurare/ compasiune/ nejudecare/ bunavointa sau ceva de genu...(+un pat in care sa dorm) am hotarat timid sa scriu pe facebook ca am nevoie de ajutor.
Si cand faci asta iti vin in cap alte ganduri:
1. Te compari cu altii. Avand in vederea ca "altii" sunt etalonul iti faci cumva in cap portretul omului care le are pe toate. Si te compari cu el. Si e naspa - pentru ca fata de omul acela "cumulativ fericit" - adica omul care are fericirile tuturor - tu nu ai nimic. Practic esti un looser fata de omul acela perfect. Si sa zicem ca una e sa fii looser in secret - dar alta e sa fie public. Rahat!

2. Oare ce vor zice altii - "of... mare antreprenor si nu are unde sa doarma" - poate vor rade de tine sau te vor batjocuri, iti vor zice ca te "victimizezi", te plangi sau esti negativist. Poate chiar se vor bucura de suferinta ta. Cu siguranta te vor judeca.

Mi-a luat 25 de minute sa dau enter. Se facea tarziu si ma gandeam ca - dragoste or no dragoste - da tre sa dorm undeva, ca maine am treaba multa! Nu stiam la ce sa ma astept, chiar nu stiam.
.
.
.
.
. timpul trecea greu
.
.
.
.

DEODATA raspunde unu'.
Ionut.
Ionut.... client de-al meu, Ionut cu care am vorbit o singura data, Ionut pe care l-am vazut o singura data si nu mai stiam fix cum arata. Mi-a spus ca ma primeste. Lui i-a luat doar 2 minute :)
Si m-am speriat ca ma primeste cineva.
Dar m-am dus.

Ionut a pregatit pentru mine o canapea, tricou + pantaloni scurti, am facut dus. M-am scuzat, mi-a fost rusine, dar Ionut a fost chill. Un chill din ala debordant, de te da pe spate. Natural si foarte foarte de treaba. As vrea sa mergeti si voi la Ionut - asa de fain a fost!
Dimineata familia lui s-a trezit sa duca copii la gradinita si i-am auzit ... semi treaz... cu sopteau sa nu ma trezeasca, am vazut luminite de lanterne. Nu au aprins lumina sa nu ma treazesca.
Apoi sotia lui Ionut a facut mic dejun.
I-am multumit de 78 de ori.

Ionut a facut pentru mine ceva extraordinar: mi-a dat ceva de care aveam nevoie. Mi-a oferit dragoste. In fond Ionut era un strain - si totusi a reusit sa imi dea un cadou muuult mai mare decat sa dorm undeva. Am fost impresionat si de soptirea lor de dimineata... sa nu ma trezeasca. Chestiile astea si mici si mari te fac sa te simti valoros, de valoare.

Ionut a facut un sacrificiu (in opinia mea - iar in opinia lui nu a facut nimic deosebit), a fost bland, nu m-a judecat, m-a sustinut la greu, nu a ras de mine, nu si-a batut joc de mine, nu s-a suparat, nu s-a dat mare ca el are si eu nu am, a persevarat in a se purta bine cu mine si dimineata. Cred ca a fost dovada perfecta de ce inseamna sa-ti iubesti aproapele.

CONCLUZIE
1. Inca diger toata treaba, insa pentru mine Ionut a devenit un erou!
Nu incerc sa te invat io pe tine cum sa iti traiesti viata, insa sa stii ca oamenii din jurul tau au nevoie de dragostea ta CAND LE E CEL MAI GREU. Si daca poti face un sacrificiu mic, primi pe cineva o noapte, sa zici o incurajare, apreciere, sustinere... orice. Fa-o ca valoreaza enorm!

2. Dimineata am vazut multe mesaje trimise pe la 3-4 AM. Mai erau oameni pe fb si m-au invitat la ei. Tot dimineata mai multi oameni s-au interesat ce e cu mine si mesaj. Am apreciat foarte mult. Multumesc.

3. Prietenii care se culcasera inainte sa vada mesajul meu la 1:30 AM s-au simtit nedreptatit ca nu au avut ocazia sa ma cheme la ei. Unii au fost chiar suparati pe mine. Si faptul ca s-au suparat pe treaba asta mi-a demonstrat ca tin la mine. Multumesc.