duminică, 27 decembrie 2009

Trece anul...

Anul acesta nu am scris nimic de Craciun, mai ales datorita faptului ca am recitit ce am scris in anii trecuti si poate unele afirmatii- chiar daca erau adevarate au fost cam dure si ca am fost/sunt bolnav.

Dar cineva anonim, o "crestina", a scris un comentariu foarte frumos la postul cu numarul 100, probabil vazand ca nu apare nimic de Craciun. Nu am cerut permisiunea sa reproduc ce a scris, dar m-am gandit ca este public, asa ca poate fi folosit.
Ccred ca a scris mai frumos decat as putea eu sa scriu, imi este de folos si as vrea sa impartasesc lucrul acesta:

"Unul din cântecele care îmi stăruie în minte de Crăciunul acesta este:

Mary, did you know
that your Baby Boy would one day walk on water?
Mary, did you know
that your Baby Boy would save our sons and daughters?
Did you know
that your Baby Boy has come to make you new?
This Child that you delivered will soon deliver you.

Mary, did you know
that your Baby Boy will give sight to a blind man?
Mary, did you know
that your Baby Boy will calm the storm with His hand?
Did you know
that your Baby Boy has walked where angels trod?
When you kiss your little Baby you kissed the face of God?

Mary did you know.. Ooo Ooo Ooo

The blind will see.
The deaf will hear.
The dead will live again.
The lame will leap.
The dumb will speak
The praises of The Lamb.

Mary, did you know
that your Baby Boy is Lord of all creation?
Mary, did you know
that your Baby Boy would one day rule the nations?
Did you know
that your Baby Boy is heaven's perfect Lamb?
The sleeping Child you're holding is the Great, I Am.

Mi se pare extraordinar planul lui Dumnezeu. Cum Si-a lăsat El Fiul pe mâini omenești, îngrijit și crescut de oameni... Si ma gândesc ca asa cum Si-a lăsat Fiul, un bebeluș neajutorat, sa fie crescut de Maria, tot asa a lăsat lucrarea Sa de răspândire a Cuvântului pe mâini omenești. Nu pot sa cuprind și sa pătrund ceea ce plănuiește Dumnezeu, dar știu ca El are planuri mărețe cu copiii Sai (Ieremia 29:11). Trebuie ca El sa crească, iar eu sa ma micșorez. A mai crescut Dumnezeu în mine comparativ cu Crăciunul anterior?

Un Crăciun binecuvântat și plin de bucurie!

o creștină"

De fapt am citat tot comentariul fiindca mi se pare ca surprinde foarte frumos Sarbatoarea Nasterii Domnului.

luni, 30 noiembrie 2009

100 ?

Introducere la introducere
Nu, nu e vorba de filmul "300" cu spartanii impartit la 3, ci de postul cu numarul 100. Acum vad si eu. Azi m-am intalnit cu cineva si zicea ca a citit acest blog in totalitate. Wow... 99 de posturi in 2 ani si le-a citit. Zicea ca le-a citit si pe cele bune si pe "celelalte", dar parea ca s-a bucurat cand imi zicea si m-am bucurat de bucuria lui.
Cu siguranta am parti bune si altele si mai proaste :) si nu trebuie sa citesti mult sa iti dai seama.
Cu ocazia postului 100 ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce e scris aici, pentru aceia care m-au incurajat, pentru aceia care m-au descurajat si pentru aceia care mi-au aratat punctele mele mai slabe. Sper (activ), si ma rog pentru ca trasaturile mele de caracter sa semene mai mult cu cele ale Aceluia care imi este Cap.

Introducere
Dupa o zi frumoasa ieri (obiectiv vorbind), care s-a sfarsit destul de prost pentru mine (subiectiv vorbind) am avut o noapte de cugetare si somn bun acasa. Ce bine e acasa.

Azi dimineata am fost la un prieten de care imi era dor impreuna cu alti prieteni de care imi era dor, sa muncim fizic (adica nu cu degetele la tastatura - ci cu noroi, aer rece, hei -rup si altele).
Parea ca am inceput ziua prost, si de fapt nu parea ci asa era, ca sa fiu sincer :). Apoi am mai facut una - alta si s-a facut 12.
Dar nerabdarea de a-i vedea pe ei, prietenii mei si bucuria de a fi acasa m-au motivat. Pe drum era soare dar pe masura ce mergeam s-a facut ceata, o ceata densa si despre asta vroiam sa povestesc putin.

Partea principala
Ma bucuram de drum, de prieteni... si deodata ... zbang! Ceata deasa. Nu mi-am dat seama ca am intrat in ceata, fiindca nu a fost deodata ci foarte subtil, temperat, usor, lin...
M-am oprit. Soarele se mai vedea, dar abia atunci am realizat ca nu vad nimic din peisajul minunat din jurul meu. Cata orbire - sa nu iti dai seama ca esti in ceata! Soarele era distant, dar era acolo si se vedea, insa nu avea putere sa lumineze...

Am facut si o poza....

Apoi, dupa ce am oprit masina pentru poza am plecat mai departe, putin confuz. S-a luminat treptat, pana cand s-a luminat de tot. Si vai, vai ce frumos! Ce minunat! Aproape chiuiam de bucurie in masina (eram singur). Nici nu stiu de ce eram invadat de un asa sentiment.
I-am multumit lui Dumnezeu pentru peisaj.

Am ajuns acolo, la Rasnov, si i-am vazut si pe ei, in acest peisaj! Ce minunat. Nu... nu m-am putut abtine si m-am bucurat cu chiote! :)
Ziceam: "Ce frumos e, nu vedeti? Nu vedeti ce frumos e? Nu vedeti ce aveti aici?"

Si toate astea dupa ziua proasta de ieri, ceata de mai devreme.

Explicatie
Fac legatura cu Harul lui Dumnezeu. Asta inseamna Har - sa faci ceva prost, rau, gresit si Dumezeu nu numai sa nu te pedepseasca (ceea ce ar fi mila) dar sa iti dea ceva minunat, extraordinar. Sa iti dea iertare si viata.
Il laud pe El pentru ca este minunat, Il laud pe El pentru ca iarta si imi da Har mult cand eu nu merit, si niciodata nu am meritat, nu merit, nu voi merita. Iata cat de frumos este Dumnezeu.

Vazand aceste lucruri de azi si gandindu-ma la ele pot declara cu fermitate ca nu inteleg, nu pot intelege de ce cineva ar putea spune vreodata ca nu exista Dumnezeu, asa ca zic si eu mai departe: "Gustati sa vedeti cat de bun este Domnu!"

Dan

miercuri, 18 noiembrie 2009

Is christian life difficult?

Update!
Intrebarea aceasta in legatura cu viata crestina nu mi-a venit mie. Am preluat-o de altundeva si mi s-a parut interesanta. Viata este grea - cam asta era concluzia si de acolo.
Si aceasta este concluzia si la noi. Ca este grea.

De ce este un lucru greu pentru tine ( in general)?
Pentru ca lipseste dorinta de a face acel lucru, sau ai dorinta, dar nu ai resursele.
De exemplu: sa greblezi toamna in parcul din fata blocului - ai cam avea resurse (grebla, lopata) dar nu ai chef. Ar fi greu sa te trezesti dimineata sa faci ceva ce nu prea ai chef sa faci, nu?
SAU ai dorinta - dar nu ai grebla si lopata. Ar fi si mai greu sa greblezi cu mana.
Este posibil ca exemplu meu sa poata fi imbunatatit, dar cred ca ne-am prins de idee.

Poate asa este si cu viata asta.
De ce ne este greu sa tragem la jugul, despre care Prietenul nostru spune ca este usor? De ce imi e mie greu? Poate pentru ca pierd din vedere tinta, scopul si ma uit la lucruri ne-esentiale.
Adica - revenind la exemplul meu cu grebla - pentru 10.000 EUR mi-ar veni si chef instant, si cumva as face rost si de grebla si lopata, sau as grebla cu mainile pana mi-ar da sangele!
Sa vina cineva la mine sa imi zica - Dan iti dau 10.000 EUR daca greblezi parcul. Sau nu bani, dar sa imi promita ceva si mai bun - si nu imi da acum, ci in viitor. Desigur ca ar trebui sa fie o Persoana de incredere. Ce promite sa si faca.

Viata de credinta este grea pentru ca nu am credinta. Iar daca as avea mai multa credinta tot grea ar fi, dar nu ar conta asa de mult, cum conteaza acum. Viata - nu doar cea de credinta cred ca este grea.

Spre deosebire de Andreea (vezi comentarii) pentru mine viata pare ca este grea. Adica pe langa lucrurile care ti se intampla si nu le poti controla (iti sare un caine in fata masinii....) mai sunt si cele pe care le puteam contorla, le aveam in mana... pana cand le-am strunit gresit, iar acum suportam consecintele, si desigur mai este o lupta cu obisnuintele noastre de a ne supune pacatului... si inca altele.


Old part
De obicei eu scriu - mai bine sau mai rau - despre evenimente, metafore, idei experimentate de mine. Dumneavoastra (voi) imi mai scrieti un mic comentariu, la care eu cateodata nu raspund si cateodata este nepoliticos. Invat si eu sa fiu mai ascultator la nevoile altora si mi-am propus sa fiu mai activ.

Cum e viata noastra?
Sa analizam cum ati votat pana acum, cu scopul de a incepe o discutie:
7 - oameni (printre care si eu) - credem ca viata de credinta este dificila;
3 - oameni spun ca nu, viata de credinta nu este dificiala;
2 - oameni nu stiu exact - ba e dificila, ba e usoara si nu se pot decide :)

Presupun ca fiecare a votat doar o singura data, deci ar fi 12 oameni care au votat si inca 3-4 (sa zicem) care au citit, dar nu au votat.

Concluzie
As vrea sa va rog pe fiecare in parte sa scrieti o mica fraza (sau mai multe) in care sa si argumentati de ce credeti ca viata de credinta este grea, usoara, sau de ce nu sunteti siguri...
Daca nu ati votat nimic, scrieti totusi ce parere aveti despre viata in general, sau despre acest subiect. M-as bucura de o discutie cat mai ampla.

Dan

luni, 9 noiembrie 2009

Cold shower

Romania este aici si este rece. Un dus rece!
Dusul rece ne trezeste din starea de somnolenta si ne deschide ochii. Dar cu ce pret! Durere, tipete! Suntem mai trezi ca niciodata. Si parca ne pare rau ca dormeam cu ochii deschisii. Probabil asemenea unui soldat pus de veghe intr-un turn. Nu se intampla nimic pentru ore si ore in sir, nopti una dupa alta. Dar inamicul lui sta si pandeste si asteapta momentul oportun. Are timp, iar cand ne asteptam mai putin vine la noi direct, drept, fara ascunzis si stie cat de adormiti suntem. Unii dintre voi stiu despre ce vorbesc.

Weekedul acesta m-am gandit destul de mult la cateva texte din Biblie.
1 Ioan 1:9 Daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

Ioan 15:2 Pe orice mladita care este in Mine si n-aduce roada El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada.


Iertarea pacatelor
1. Primul pas spre iertarea pacatelor este marturisirea. Cui sa marturisim?
Lui Dumnezeu trebuie sa ii marturisim pacatele noastre. Cand stam sa ne gandim nu am facut cine stie ce... dar cand incepem sa enumeram... Nu cred ca ducem lipsa de inspiratie.
Marturisirea vine si cu o atitudine de parere de rau, cu un sentiment de vina, care uneori este asa de puternic incat iertarea lui Dumnezeu nu este acceptata de noi.

2. Iertarea pacatelor vine impreuna cu un alt proces: curatirea. Cum cureti o floare, cum cureti o vie sau un pom? Vie nu am curatat niciodata dar un pom da. Ii tai crengile care au crescut prea mari sau in directia gresita. Daca vrei sa dai o anumita forma unui pom (mar de exemplu) si sa il cresti intr-o anumita directie ii tai crengile care sunt fie prea strambe, prea aproape de pamant si care nu arata cum vrei tu.
Oare pomul ce zice cand ii tai crengile? Auuuuuu - asta zice. Si se intreaba de ce tu- om rau - vii si il masacrezi.

Asa este si cu Dumnezeu - ne iarta pacatele - si ne curateste ca sa putem aduce fructe/ roada. Si curatirea asta nu ne prea convine, pentru ca noi vrem sa crestem in directii care lui Dumnezeu nu ii plac. Vedem din primele 2 texte cum viticultorul - adica Dumnezeu insusi - este activ implicat in vietile roditoare si neroditoare.

Un nou inceput
Isaia 43:18-19
Nu va mai gandit la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.


Azi e luni, o noua zi din vietile noastre. Dumnezeu nu doarme (ca noi) si nu are nevoie de un dus rece. Dar daca nu suntem atenti pacatul se strecoara in vietile noastre si ataca la momentul inportun pentru noi, cand suntem la granita dintre vis si realitate. Iar atacul este eficient.

Insa odata cu curatia si iertarea pacatelor Dumnezeu ne spune sa ne uitam inainte, nu inapoi. Sa nu ramanem cramponati in propriul nostru esec. Cateodata e mai usor sa ne vaicarim, sa ne complacem in starea aceasta. Stiu si eu si stiu ca stiti si voi. Dar Dumnezeu este mare. El face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase. Rauri - acolo unde nu este apa, daremite apa curgatoare.

Dan

luni, 2 noiembrie 2009

Merge omul, merge, dar se mai intoarce si acasa




http://translate.google.com/#

Merge omul merge, dar se mai intoarce si acasa
Proverbul vechi care zice "Calatorului ii sade bine cu drumul" este fals. Drumul este obositor si greu, dar destinatia este importanta. As spune mai degraba ca calatorului (observati cacofonia) iubeste mai mult destinatia decat drumul. :)

Am ajuns inapoi in Romanica, in ciuda asteptarilor mele. Drumul intors a fost mai usor decat la dus, dar totusi lung si greu.
Am mers 15 ore cu trenul, apoi am petrecut o zi in aglomeratia din Calcuta si in final am pornit spre aeroport. 2 ore de asteptat in aeroport + 5 ore de zburat ne-au adus in Dubai, unde am pierdut timpul prin magazine si am dormit ca boschetarii dupa niste banci in zona cu mochete. In total am stat in Dubai 12 ore. Apoi inca 5 ore de zbor ne-au dus la Istanbul, iar dupa inca 4 ore de stat aici ne-am pornit spre Bucuresti. Drumul a mai durat o ora.
De la Aeroport a mai durat inca 1 ora jumate pana acasa.
Si ce bine e acasa.
Total = cam 45 de ore.

Azi dimineata m-am trezit la 3. Inca sunt putin defazat si uimit de frigul din Romania, mirat de faptul ca nu sunt in India.
M-a sunat cineva din Bucuresti ieri si m-a trezit din somn. Nu stiam in ce tara sunt, cat e ceasul si ma gandeam doar cat costa apelul international. Nu stiam daca dorm si visez ca sunt in India, sau chair sunt in India si visez ca sunt in Romania... A fost ciudat :))

A fost o experienta unica, deosebita, emotionala, grea, cu multe lectii pentru mine.
Dumnezeu m-a invatat sa fiu ascultator de El, sa ma incred in El si sa fiu multumitor.

Ma bucur in primul rand pentru Daniel, misionarul la care am fost, pentru caldura cu care ne-a primit, pentru ce ne-a invatat si pentru ce ne-a invatat Dumnezeu insusi. Pentru ca El ne-a onorat prin a ne pune sa ii marturisim Evanghelia si numele Lui si ne-a folosit in slujba Lui.

Asadar vin bucuros, nedumerit de viata din Romania, cu multe intrebari cu care Domnul m-a cercetat, cu nadejde, cu putine raspunsuri (dar importante), cu haine si cadouri si mai ales - cu multumire.
Suntem mai multi care vom purta in rugaciune pe prietenul nostru si tara aceasta asa de mare si cu asa de multi oameni.

Bye- bye India. Ne vedem la anul :)

Dan

vineri, 23 octombrie 2009

Life in India


Not much time to arrange the photos.
For text scroll down :)






Tea
































































We eat rice, sweat a lot, eat rice again and inhale the disel gas on the street. We do a lot of visits and every night we publicly preach and distribute tracts. Every day.
Today I feel exhausted and after two visits in the morning I came back so I can update the blog.
The Lord has a lot of questions for me during this time in India, a lot of challanges. Yes, my life is challanged a lot in this culture.

Life in India....
It's very hard for some people, hard for others. It's not a country of contrasts so far, there are no many rich people. Rich means you have a job - any job- you have a motorcycle and the richest have a small car and a house.
The canalization system is the same used by the romans 2000 years ago!

We visited Darjeling - close to the border with Nepal - these last two days. It's so diferent - it's another culture - the Nepali culture. People look diferent, behave different, dress modern or traditional but very clean and usually keep their city clean.

Traveling in India is also hard. Bumpy roads everywhere and crazy but good drivers. Everybody is ready to overtake everybody. People here drive on the left side of the road in theory but in everyday life you just have to find your way may it be on the left or on the right side of the road. It doesn't matter, you just have to get there.

Nepali people are nice and Darjeeling is great, I want to go back there and do some sightseeing.
I bought a big knife, some hats, we visited the zoo and a local church. The weather is perfect for me - around 10 degrees Celsius. Nice.

We also publicly preached. It's very interesting for us to sit in the middle of a marketplace and to begin to speak. Speak about what? What to say? But God used this to speak to people through us. In 5-10 minutes usually we have a crowd of 100 persons listening to us.
People here in India worship idols and think highly of themselves. They belive they have no sin, or there is nobody to judge their sins, or everybody has sins but because of this they are just one face in the crowd so they can't be blamed.

4 days ago I was involved in a little accident. A car came pretty fast towards our riksha used here by the locals to get to places. I yalled but the driver seemed to go exactly towards this car.
The car hit us slightly and bended the riksha's wheel. That day was a crazy day with several of these events.

Thank you for your prayers.
Dan

sâmbătă, 17 octombrie 2009

miercuri, 14 octombrie 2009

Country of 1000 smells and 1001 colors



Hello India!

After a long trip (9 hours by plane, more than 18 hours waiting in airports and sleeping in the Dubai airport on the floor, 15 hours by bus in India) we are finaly in Jaipalguri.


Our night in Calcutta and the following day were crazy. India is the country of smells, of colors, of poor people and polution. In Calcutta there are no rich people. If they would be rich, they would probably leave the country. Civilization is way back. But this unique mix of... everything makes it special. Driving is crazy.... no,no, you don't understand what crazy is until you are in a car in India... yes, you think you will die every minute.

During my time here I haven't noticed any traffic rules... You just have to horn, loud, long...


What I do here is what I like most: talk with people, living the adventure of being in India.

I read about missionaries like Hudson Taylor or great people like George Mueller. I strongly advise you all to read about these lives.

These days I meet Daniel, the Romanian that gave up confort and fell in love with India.

His testimony among the people here is very good.


I talked to 4 families so far. Our concern is about their spiritual life, about knowing God. Other things don't matter that much. And this is what I actually do here.

It's amazing how they listen carefully. Some of them are deep involved in worshiping idols, have very good knowledge about culture, religion. And some don't.


Our time here is short and I feel I want to do more.


A... and another thing! There is no toilet paper in India... you have to use your left hand. I still have some toilet paper with me... but it has to last for the next 2 weeks.


I feel blessed and unworty to be here...

But on the other hand I feel God wants me here now. You may belive, or may not belive this - but it's real. This is why I am here.


Indian culture is impressive... hundreds of languages, belifes. strong communities.

These days I will also post some pictures...


Until then, please pray for us and for the people here.

I wish that you will be encouraged through this blog, these news, hearing that I am well, eating rice, lots of rice...

I am also using this blog to send greetings to my church - AGAPE, to our study group - Cenaclul TEI, to my coleagues...


thank you

Dan


marți, 6 octombrie 2009

So far so good

As I said to some of you October’s posts will be in English. This is mostly because I will be in India for a good part of this month and I’d like to share this – what I hope to become – amazing experience with international friends. You may find my written English somewhat Romanianized (“romanizate”). In this case after you get a good laugh try to move on J.

Visa – got it through a wonder. But we got it!
Vaccines - (5 of them ) – got it! My arms hurt, but now I can eat of the floor. I am immune to everything J
Money – some…
Toilet paper – plenty! (I could not find an anti-diarea vaccine J)

This is everything were gona (we are going to) need on our trip.
Today is Z-day minus 3. Friday we will take off, head to Istanbul and then Dubai, where we will have 12 hours to visit the airport. Then Calcutta: we still don’t know what’s gona be in Calcutta for us – hopefully a nocturnal 12 hours train ride to Jaipalguri. Then the real adventure begins…

Our team consists of 7 or 8 members – we still don’t know. I know only 2 of them – a guy that I meet 3-4 times and a girl from Bucharest.

I really don’t know what the Lord has for us there. It seems He made it possible for me to go, preparing me for what’s to come and taking care of everything.

It seems that before my departure I get a lot of “unexpected surprises” in my life. The effect I notice is of disappointment and bad mood. I see them taking away my enthusiasm little by little. I realize I have to pray more and ask Jesus Christ to strengthen me, and to keep me. I don’t react well to disappointment, as I am sure some of you know.

May the Lord be with us
Dan

marți, 29 septembrie 2009

India

Tara contrastelor, asa cum vedem si din filmul "Slumdog millionaire".
Cand eram mai mic aveam o teorie - anume ca istoria unei tari (indiferent de tara) si dezvoltarea ei este determinata in primul si primul rand de religie. Nu imi vine in cap niciun exemplu de tara in care sa nu fie asa.

Ce crezi determina ce gandesti, ce principii ai, si pana la urma ce faci.
In india 80% din populatia estimata in 2009 de aproape 1.2 miliarde de oameni este hindusa, apoi 13% sunt musulmani si 2% crestini... restul - alte religii (http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_india). India este tara contrastelor, asa cum am auzit noi de prin diverse surse si cred ca acest lucru se datoreaza in special sistemului de caste. Te nasti sarac pentru ca intr- o viata anterioara ai avut o "karma" rea si acum iti ispasesti pedeapsa. Daca te porti bine in viata asta, fara sa te plangi sau sa incerci sa scapi de karma ta viata viitoare te poti reincarna intr-o casta superioara. Numai din casta cea mai de sus (brahma) poti curge in Nirvana.

Sunt convins, si de fapt si stiu, ca ce scriu eu aici este citit si de oameni credinciosi si de oameni care nu cred. Ma bucur de asta si le multumesc pentru ca citesc si cateodata mai si posteaza un comment.

Maine avem interviu la ambasada Indiei si probabil ma vor intreba - Dan tu de ce te duci in India. In afara de raspunsurile gen : pai sa vizitez, sa cunosc cultura si civilizatia, sa experimentez o aventura, sa ajung si eu odata in India.... si alte chestii am un raspuns pentru mine, si care este peste celelalte. Cred ca ma indeamna Dumnezeu sa merg acolo iar eu vreau sa raspund cu ascultare, chiar daca nu stiu mare lucru despre cum va fi, ce voi face...
Pentru credinciosi poate suna spiritual iar pentru cei care nu cred suna prostesc, indoctrinat, ciudat. Cum stii ca Dumnezeu te trimite si ca nu ai visat tu ceva? Sau cum ti-a spus Dumnezeu - in vis ai auzit o voce care iti zicea... Dane mergi in India ...?
Nu, nu am visat nimic. Dar as fi vrut :).
Cred ca initiativa ii apartine lui Dumnezeu, care a lucrat prin diverse circumstante. Eu doar am raspuns, am zis "da".

Am un feeling de bucurie, entuziasm, frica (ca poate nu iau viza... si atunci lucrurile sa cam naruie), frica ca poate iau nu stiu ce boli, poate ..., poate...
Din nou ma gasesc inaintea aceluiasi Dumenzeu care cred ca ma trimite, spunandu-i ca sunt cam slab, cam nepregatit, de fapt foarte nepregatit, nepotrivit, necioplit... si toate celelalte cuvinte care incep cu "ne-", dar cu incredere in El si cu dorinta de ascultare.

Sa vedem maine ce o fi
Dan

luni, 14 septembrie 2009

Turkland

Cand eram acolo
Turkland este un fel de mini - India (din cate am auzit despre India si din cate vad la Turcia) - adica o tara a contrastelor. Pe de o parte avem statiuni turistice iar pe de alta parte este saracie. Romanii cu care sunt (101 de oameni) cumpara geci de piele, aur, migdale, curmale, nuci, ulei de masline si alte chestii.

Dar Turkland este o tara arida, calda, fara prea multa iarba iar unele sate/orase arata ca cele din Romania acum 25 de ani. Totusi Turcia are o frumusete aparte.

Pana acum am reusit sa alerg pe niste dealuri de 2 ori, si am vazut cum arata lucrurile in spatele fatadei turistice - o groapa de gunoi, o cariera, sapaturi, saracie. Cred ca tre sa dea o spaga foarte foarte mare ca sa intre in EU, mai ales ca sunt musulmani. Apropo de asta - am reusit sa insult un musulman -din gresala - iar apoi sa clarific problema ca sa nu ramanem suparati :)

In rest e frumos sa stai lipsit de griji toata ziua. Imi place la mare. Mancare multa, variata, buna, program sportiv ( sa nu te ingrasi prea tare) excursii, iar sport, iar mancare, iar piscina, iar stat.


Am uitat sa iau bani in excursie. Am plecat de acasa cu 5 EUR in buzunar. Intre timp am 5 EUR + 5 USD - ultimii castigati la un pariu. Sper sa se mai poata si in zilele urmatoare :)











Intre timp m-am intors
Intre timp sunt din nou acasa, foarte bronzat, ciocolatiu. Imi dau seama ca imi place marea destul de mult. Am invatat sa inot, am negociat- desigur in pierdere- cu turcii nu ai sanse reale de castig. Am cunoscut foarte multi oameni si cred ca overall a fost un timp bun, dupa cum arata si pozele.


Desigur ca am ramas in continuare credincios, cu slabiciuni multe, dar credincios. Am putut discuta cu oameni diversi despre ei, despre mine si despre Acela, pe care il numesc Domnul meu. Si sunt multumitor pentru acest timp, in care i-am cunoscut mai bine pe cei din propria familie. Cred - si imi pare rau pentru asta - ca exista multi in multe familii, care nu prea se cunosc nici macar intre ei. Cateodata este bine sa investesti in familie voit, intentionat.


Mult har

Dan

miercuri, 2 septembrie 2009

Planuri,

Am de gand sa impartasesc un pic ce cred ca imi vor rezerva urmatoarele 2 luni. Cum anul 2008 a fost unul aparte, un an al "indepartarii si intoarcerii" pentru mine, asa si 2009 va fi un an cu totul special. Il numesc " anul calatoriilor":
Calatorie in tara mea: in Romania - pentru 2 luni (aprilie, mai) plecat prin diferite orase.
Calatorie in Europa: Cehia, Austria, Slovenia 1 luna jumate (iulie, 1/2 august)
Acum mai urmeaza sa vad cum arata Turcia (o saptamana) si incoronarea anului "universitar" o reprezinta India (luna octobmrie).

Este ciudat ca dupa India nu am absolut nimic in cap, adica nu imi pot imagina ce urmeaza, chiar daca ma straduiesc, parca nu pot vedea, si nici nu imi pot inchipui ... luna noiembrie. Este pentru prima data in viata cand nu pot vedea nimic, nimic, iar increderea mea in Dumnezeu trebuie, chiar trebuie sa fie oarba.

Odata cu fiorul, pe care l-am simtit pe sira spinarii am vazut de dimineata rezervarea biletului de avion pana la Kalcuta.
Imi vine in cap un proverb:
Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta
Recunoaste-l in toate caile tale si El iti va netezi cararile.

Asa ca Dumnezeu stie de ce merg (si cu ajutorul Lui chiar voi merge).

Dan

miercuri, 19 august 2009

17 Again

Introducere
Aseara am vazut filmul "17 again" la sora mea. Poveste clasica, americana: un tip de cam 40 de ani cu casnicia distrusa, numultumit fiind de viata lui, cu 2 copii cu care nu comunica si nici nu prea ii intelege, nepromovat la munca s.a.m.d...
Este al 3-lea sau al 4-lea film de genul acesta, pe care il vad. Celelalte sunt: "The Glimpse" - tot asa ceva - doar ca se petrece de Craciun; alt film cu Adam Sandler si cu o telecomanda magica; altul cu un luptator ...

In fiecare dintre aceste filme personajul principal este NEMULTUMIT iar aceasta nemultumire ii afecteaza familia, viata, relatiile - totul. Apoi se intalneste cu un mosulet - un fel de Mos Craciun/inger/demon/spiridus cu puteri supranaturale si ii da anii tineretii inapoi/ sau o privire in cum ar putea arata viata lui/ sau ocazia sa ajunga in viitor. Si la sfarsit totul se termina cu bine.

Bucata principala
Ma gandeam aseara, in masina, la viata mea. Si daca sunt multumit sau nu. Ma gandeam ce s-ar intampla daca as avea din nou 17 ani (dar cu mintea de acum - nu ca ar fi mai dezvoltata, doar mai experimentata). Si mi-au venit in cap cateva lucruri, pe care sigur, sigur le-as face diferit, altele, pe care nu le-as face deloc. As schimba o gramada - as avea ocazia sa nu ranesc pe altii, sa nu ii dezamagesc asa de nasol, cum am facut-o, sa fiu mai aproape de Dumnezeu, mai timpuriu, sa fiu puternic in loc sa fiu slab. Urasc slabiciunea mea!

Si in timp ce ma gandeam lucrurile astea am multumit lui Dumnezeu pentru ca s-au intamplat. Si pentru cele bune, placute, si pentru cele "nepotrivite" la acel moment din perspectiva mea. Ii multumesc nu doar pentru cele de "atunci" ci si pentru cele de acum o luna, acum 2 luni, ieri si azi.
- Intr-adevar insist ca voia lui Dumnezeu pentru viata mea este sa fiu multumitor (1 Tesaloniceni 5:18 - pentru curiosi).
- Intr'adevar stiu ca slabiciunea mea ma conduce spre esecuri si mi-as dori sa fiu perfect. Constat cu resemnare ca atunci cand gresesc in vorba sau fapta gresala e mare, nu mica. Esecurile nu sunt fatale (deocamdata :) dar ma zguduie lipsa mea de dragoste/intelegere si altele.
DAR in slabiciunea mea Isus Hristos, caruia eu ii slujesc, este puternic. Si asta ma face sa depind si mai mult de el. (Ioan 15:5 si 2 Corinteni 12:9).
- Da, intr-un fel uitandu-ma inapoi pe blog constat ca nu prea m-am laudat bucuros cu slabiciunile mele. Dar o voi face mai des.

Concluzie
Dragilor, care sunteti voi dragi, cititori ai acestui blog: nemultumirea duce la perverirea gandirii si afecteaza totul in vietile noastre (Romani 1:21) - si cele cateva filme mentionate mai sus...
Slabiciunile nostre sunt prilejul pentru ca puterea lui Dumnezeu sa se manifeste in noi, iar noi sa fim multumitori pentru TOATE lucrurile.

Dan

miercuri, 12 august 2009

The Return

M-am intors de unde am fost plecat. Plecam intr-o miercuri din Bucuresti nestiind ce ma asteapta. 4000 km mai tarziu, 6 saptamani, plin de amintiri placute, multumitor pentru cum a lucrat Dumnezeu in viata mea, tot miercuri sunt din nou la birou calare pe blog.
Candva imi voi face timp sa scriu mai in detaliu ce am invatat, ce nu am invatat pentru ca m-am incapatanat, ce era sa patesc, ce am patit s.a.m.d.

Deocamdata as vrea sa va las cu 2 pasaje din Biblie, pasaje care mi-au devenit destul de dragi in ultima luna pe munte.

Matei 16:24 -26
Atunci Isus a zis: "Daca voieste cineva sa vina dupa mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze. Caci oricine va vrea sa castigea viata aceasta o va pierde si orcine o va pierde pentru Mine, o va castiga. Sau ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul, sau ce va da un om in schimb pentru sufletul lui?"

2 Corinteni 12:9
Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita". De aceea ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca astfel puterea lui Hristos sa ramana in mine.

Si asa este.
Dan




sâmbătă, 18 iulie 2009

Despre intuneric


Probabil majoritatea dintre noi nu am experimentat ce inseamna intuneric - bezna totala - in adevaratul sens al cuvantului.
Am fost saptamana asta intr-o pestera, cu echipament de speologie cu tot. Am mers in jos mult, am coborat parca intr-un abis si pe masura ce coboram pe diverse scarite, prin diverse tuneluri aveam senzatia ca nu se mai termina si ma gandeam la ce voi gasi acolo, in abis. M-am strecurat impreuna cu altii prin cotloane foarte stramte si pana la urma am traversat un pod peste o groapa mare si am ajuns undeva, unde erau urme ca au stat oameni 350 m sub pamant. Sub un munte.

Ce gasesti sub pamant este intuneric. Lipsa luminii. Heli - ghidul nostru- ne-a vorbit despre lumina si intuneric, dupa ce ne-a rugat sa stingem toate luminile. Era asa de bezna totala incat daca iti plimbai mana prin fata ochilor creierul proiecta o imagine mentala a mainii - pentru scurt timp. Apoi si creierul tau isi dadea seama ca de fapt nu vede nimic.
Heli ne-a spus ca a fost in pestera de peste 100 de ori, dar daca nu ar avea lumina nu ar putea gasi drumul afara. Fara lumina mori in pestera.
Apoi Heli a aprins o lampa cu carbit - un fel de lumanare foarte mica si toata incapera s-a luminat de la acea lumina mica.
Am mancat si am dormit in pestera. E foarte ciudat ca nu stii daca e zi sau noapte, iarna sau vara, temepratura fiind constanta (intre 1 si zero grade Celsius) si cand deschizi ochiii nu stii daca i-ai deschis cu adevarat. Tot negru este.
Lumina da viata, lumina produce caldura si poate sa ghideze. Contrastul dintre lumina si intuneric este imens! Lumina este intr-un singur loc, iar intunericul peste tot, lumina este puternica si strapunge intunericul, scoate la iveala realitatea.
Psalmul 119:105 spune: "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea". Nu prea poti intelege versetul acesta mai bine decat intr-o pestera, intr-un abis.
1 Ioan 2: 9 spune: "Cine zice ca este in lumina, dar uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum"
Cum stii daca esti in lumina sau in intuneric?
Pai simplu - daca nu vezi nimic, daca te ratacesti, daca nu ai calauzire sau directie si mergi dupa "ureche" - sa stii ca de fapt esti in intuneric. "Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic - si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol" (Apocalipsa 3:17)

Tot ce vezi este o imaginatie a creierului tau si tu de fapt ratacesti. Poate nu prea esti de acord cu ce scriu eu aici, dar in inima ta intelegi ce spun si stii ca este adevarat.



Lumina lumii

"Isus le-a vorbit din nou si a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii"
Si fie ca El sa faca pe fiecare om, care este intr-o pestera acum sa vada ca este in intuneric aratandu-i lumina.

Dan

joi, 9 iulie 2009

Travel Channel

De mai bine de o saptamana sunt pe drumuri. Am fost intai in Cehia iar de acolo am venit cu masina spre Austria. Pe langa placerea de a conduce si bucuria ca Domnul m*a trecut cu bine prin diferite incercari o alta bucurie este ca masina a consumat putin.

Aici sunt in alta lume, cu adevarat alta lume. Am uitat de internet si alte chestii, am uitat ce zi este azi si din cauza ca mi s+a stricat ceasul nu prea stiu nici cat este ora. Sunt obosit, am slabit un pic # dar mai trebuie si ma simt bine. Spatele tine bine.

E o tastatura ciudata asta si ma cam chinuicu ea.
d

vineri, 26 iunie 2009

VMV


Sora mea si cu mine


Am fost si la mare (apropo de barci)dar valurile au fost prea mari si dupa ce m-au lovit cateva am iesit din apa ca mahmur si nu mai puteam umbla drept. La VMV (Vama Veche). Iata si familia Babu - Dan Babu (fratele) si Cristina Babu (sora-sa). In mod evident frumusetea nu s-a impartit in mod egal in familie.











Ceva religos

Da, ar trebui sa ma mai uit la filme, dar in ultimul timp am mai citit. Printre altele am inceput sa citesc 2 carti destul de frumoase.
1. Ch. Challand "Geoge Mueller - viata si lucrarea lui" - destul de captivanta lectura, mai ales ca prima traducere este de acum 87 de ani. Deci e o carte veche.
2. Josh McDowell "Givers, takers and the other kinds of lovers" - de prin 1995.

Iar acum ce vroiam sa zic, de fapt.
Evanghelia dupa Matei , capitolul 14, versetul 28: ""Doamne"", i-a raspuns Petru,"daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape".

Pare simplu - pac, pac si Petru merge pe ape. Stau sa ma gandesc daca eu as face la fel in cazul asta, si vreau sa zic ca da. Dar daca observam din tot textul (am scos versetul din context) circumstantele - parca ma cuprinde un fior.

Ora 4 dimineata. Furtuna mare, frig, vand, toti uzi leoarca - ucenicii lui Isus, majoritatea pescari. Si nu erau turisti - cu asta isi castigau existenta, cunosteau marea, probabil mai fusesera prin furtuni. dar acum erau cuprinsi de teama. Poate se gandeau ca vor muri. Apoi in mijlocul deznadejdii, mai vad o fantoma, o silueta mergand pe mare, pe valuari. Au tipat de frica. Cat de mare sa fie frica, ca sa tipi, si mai ales sa tipi in grup de frica, de spaima. Apoi Isus le-a zis ca indrazneasca, sa nu se teama.
Si Petru parca se gandeste - "bai, risc totul si ii zic lu' Isus ca daca e el sa imi PORUNCEASCA sa merg la el. Mi-e frica de mor, da asta e frate!. Merita riscul." Sau cine stie - poate se gandea "sigur nu o sa imi porunceasca sa vin la el! Doar vede si El marea si stie ca nu am cum sa ajung. Doar nu o sa ma puna in pericol!".

Nu stiu ce o fi gandit Petru atunci. Cert e ca Isus i-a zis sa vina iar Petru, inspaimantat cu frica la 100% a iesit din barca. Sa iesi din barca in mijlocul furtunii inseamna moarte, adica Petru a lasat viata lui ca sa se intalneasca cu Isus pe mare.
Probabil Petru o fi zis "frate- asta e. Isus mi-a zis sa vin, iar eu nu vad cum o sa fie posibil. Dar mi-a zis si gata. Eu merg!" Si a mers.

Iar acum sa ne gandim la noi, tu la tine, eu la mine. Recunoastem ca ne e frica? Eu da, dar tu?
Parca tinem de vietile noastre, ca si cum ele in sine ne-ar da siguranta, o siguranta falsa, iar Domnul nostru ne cere sa parasim aceasta siguranta falsa si sa venim la El. Si noua ni se pare periculos si ca pierdem controlul. Si parca tooooot amanam venirea asta la el si incercam sa o umplem cu altceva, ca poate trece. Si nu trece. Asa ca trebuie sa pasim, trebuie sa facem primul pas, in credinta, si sa nu ne uitam la neputinta noastra si la puterea lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie - e o porunca. Mi-o spun si mie si o spun si altora.

Acum cateva luni mi-a trecut prin cap gandul asta iar saptamana viitoare se va concretiza. Pe masura ce ma apropii de plecarea pe munte parca imi creste frica. Parca as renunta din diverse motive. Si Dumnezeu nu mi-a spus in vis "Dane du-te acolo si fa aia si ailalta", ci cumva initiativa a venit de la mine. Isus mi-a spus sa indraznesc, si am indraznit. In ciuda sperantei mele ascunse ca nu se va intalmpla, totusi Dumnezeu a lucrat in mod minunat probabil ca sa ma apropie de El, sa ma invete, mustre, mangaie. Si deodata ma vad in fata faptului neimplinit inca: eu - in barca, afara furtuna, iar eu trebuie sa ies din barca. Si am de gand, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa imi respect angajamentul fata de El.

D

marți, 9 iunie 2009

When a man loves a woman - Movie review

Ceva remarcabil s-a intamplat zilele astea, anume am vizionat filmul "When a man loves a woman". Remarcabil zic - pentru ca dupa 7-8 incercari esuate in sfarsit am reusit sa vad filmul asta.  L-am primit  de la cineva si il am de cel putin 3-4 ani.

Aveam 2 alternative - sa invat sau sa ma uit la film. Si cum prima alternativa este tot timpul pe locul secund, indiferent care sunt celelalte optiuni, m-am simtit obligat moral, sentimental, si din toate celelalte puncte de vedere sa vad filmul. Mai aveam si alte filme, dar le vazusem. 
Asa ca mi-am luat inima in dinti, am prins curaj si am dat drumul la film.

Am trecut si de punctele, in care ma oprisem in cele 7-8 incercari de a-l vedea (adica 2-3 minute dupa start). M-am gandit - asa cum fac de obicei cand vad un film - cum as reactiona eu. Si am observat ca reactiile mele difera pe alocuri de cele ale tipului.  

Nu este un film exceptional si nu cred ca l-as putea vedea a doua oara (decat daca alternativa ar fi invatatul).
Cum poate avea omul acesta atat de multa rabdare cu sotia lui acloolica care ii distruge viata? Si cum are si mai multa rabdare si dragoste pentru ea, atunci cand ea nu poate sa isi revina, si cum incearca sa o ajute. Sunt surprins cum ea (Meg Ryan) este nemultumitoare si se simte "agasata" de aceasta dragoste si bunatate si rabdare si dorinta de a ajuta. Cred ca de acolo si titlul filmului -cand un barbat iubeste o femeie - trece peste multe, foarte multe lucruri. Imi aduc aminte de 1 Corinteni 13. Draogstea iarta totul, sufera totul, este indelung rabdatoare. 

La sfarsit tipul zicea ca nu prea a incercat sa o asculte si pana la urma el se simte vinovat. Ma gandesc ca dupa cate a facut  tot el sa fie ala "rau", barbatul rece care nu o asculta pe sotia lui?
Oricum este discutabil - de aia se cheama si DISCUSSIONX - sa discutam. 

Culmea este ca in ciuda faptului ca nu prea mi-a placut mai ales ultima parte, unde el e prezentat cumva partial vinovat, cumva m-am regasit in unele lucruri (chiar daca nu sunt insurat), am inteles altele ... trecute.

d

luni, 27 aprilie 2009

20!!!!!!!!!!!!!!!!!!

HALELUJAH!
Maraton over. Simt oboseala. Am inceput pe 1 martie 2009 si am cam terminat pe 1 iunie- cam 2 luni de maraton. Sunt multe lucruri de scris, de gandit, am invatat mult si au fost si timpuri grele, despre care nu am scris. Multe lucruri au fost confuze, dar unul, unul cu siguranta nu este confuz.
Acela ca Dumnezeu a fost cu mine, m-a purtat de-a lungul acestui maraton - si ce bine vede inima mea acest lucru. Sunt multumitor pentru Harul lui, pentru purtarea Lui de grija, si toata Slava este a Lui. 

Ieremia 29:11-13
"Caci Eu stiu gandurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.
Voi Ma veti chema si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.
Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul [...]"
Amin




In categoria "Oameni si locuri" vor intra si urmatoarele saptamani, in care voi vizita in mai in treacat sau mai mult diverse orase din patrie. Il numesc "maraton" pentru ca asa va fi, de fapt asa este. Pentru inca ceva vreme voi fi in fiecare zi in alt oras.... Pozele sunt facute cu telefonu. Aparat n-am. Primesc donatii:))

x-) Pentru cei care sunt noi pe blog si nu stiu ce e cu postul asta - este un post gigant. Si se citeste de jos in sus pentru fiecare titlu. 

Nu, nu am terminat maratonul, doar am avut o scurta pauza. Dar este pe final – si alerg ultimii cativa km.

Orasul 20 -GALATI
Nu este prima oara in Galati dar de fiecare data cand merg imi place. Combinatul siderurgic Galati (fost Sidex- actual Acelor Mittal) da un aer cel putin distinct orasului. La propriu.
In Galati pare ca in fiecare zi este concediu, mai ales cand mergi pe faleza, la un restaurant pe dunare, seara - nu stiu - are un aer cel putin romantic. 
Din pacate nu m-am putut intalni cu bunul meu prieten Vali - un om deosebit, care m-a ajutat mult in timp de nevoi. Multumesc Domnului pentru Vali. 
Poze am pe telefon, da mi-am pierdut ambele incarcatoare. Asa ca deocamdata ramane text. 
In topul oraselor, in ciuda combinatului, Galati ocupa locul 3.

Orasul 19 - BRASOV
Il mai pun odata la socoteala pentru ca practic am fost acolo. Treziri matinale si alte chestii. A fost mai interesant acum, rabdarea mi-a fost testata mai puternic iar in gara din BV mi s-a intamplat ceva fain.

2 cersetori mici pe peron – vindeau ziare si mi-au propus si mie un "deal". Am refuzat politicos, atunci mi-au cerut bani direct, fara sa imi dea ceva in schimb. Am refuzat, dar am facut ceva, ce mai facusem odata. Si m-au recunoscut! Ce am facut acum le-a trezit amintirea. Imi zicea fata (clasa a V-a): Te stiu nenea! Te-am mai vazut... mai stii atunci cand... si tot asa mi-ai zis ca acum, si tot asa ai facut ca si acum.  Eu nu prea imi aminteam, dar parca era ceva acolo… foarte vag. Foarte tare. Am discutat cu ei (fata in clasa a V-a si frac-su in clasa a III-a). Fata mi s-a parut foarte matura in gandire si foarte desteapta, dar baiatul parea un fel de neanderthal cam necomunicativ si pierdut in spatiu. Oare asa ramanem si dupa ce crestem? :)

Nu vreau sa par laudaros si nici sa fiu laudaros - decat la adresa altora, dar m-am bucurat foarte mult sa fiu recunoscut pentru ceva ce am facut, probabil la 6 luni de la infaptuire, de catre cineva cu cel mai mizer statut social, care totusi sa exprime bucurie ca ma intalneste, iar comportamentul meu sa fie acelasi indiferent de om sau de circumstanta. I-am multumit lui Dumnezeu pentru lucrul acesta, pentru ca mai ales in cazuri din astea El merita toata toata slava. 

Apoi, dupa ce am ajuns noapte in Buc. am petrecut o jumatate de noapte in Irish pub cu prieteni vechi discutand amintiri apuse si semi-apuse precum si planuri de viitor. Cealalta mai putin de jumatate de noapte am dormit-o.


Orasul 18 - RASNOV
Din Brasov am plecat o zi la Rasnov, la constructia pdf - http://www.pdf.ro 
Cam asa arata casuta din padure construita de baieti. Am asistat la ridicarea cladirii principale din constructia noastra. 


Casuta din padure


Eberhard Beck - neobosit.


Libertate!

"Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n'are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului."
(2 Tim 2:15)

Orasul 17 - BARLAD
Ce sa fie orare in Barlad? Nici nu prea stiam bine unde e pe harta. 
Am intalnit un domn si am luat masa cu el, cam 2 ore. Majoritatea dintre noi, avem diferite prejudecati naturale fata de diferiti oameni, pe care ii vedem. . Cum zice si profetul Samuel "...Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă" (1 Samuel 16:7).
Am descoperit pe parcursul discutiei ca a citit mult mai mult decat mine, este casatorit, are cam 50-60 de ani, nu are copii, iar sotia lui este profesoara de lb.&lit. romana. Mi-am imaginat ca are acasa mii de carti citite - si mi-a confirmat. 
Omul credea ca am citit si eu si a incercat de cateva ori sa duca discutia la un alt nivel - mai sus, mai vast, mai profund - despre cativa autori - despre care din pacate eu nici nu auzisem. 
Am discutat despre Dumnezeu, mantuire, Biblie si despre Mircea Eliade. Apoi despre pictori, apoi despre altii - nu mai stiu cum ii cheama. Timpul a trecut repede si am plecat. 
Fantastic. Barlad - izvor de cultura. 

In gara langa mine a stat un tip cu tricoul asta:

Norocosu'

Am tot gandeam sa il  intreb de ce se simte norocos, in ideea ca voi intra in discutie cu el.  Nu am facut-o si am preferat sa lenevesc pe banca in open-space-ul de asteptare din Barlad. A pecat si nici macar nu stiu unde a mers. 
Poza asata este de pe net, (nu am reusit sa fac poze asa frumoase cu aparatul meu de telefonie mobila), dar este sugestiva. 

"Pentru bine, pentru rau
Pentru ce-ai facut prin mine, 
Pentru binecuvantari prin har, suferinte si suspine
Eu te laud Domnul meu."

In drum spre we/casa?
Maratonul este pe cale sa se termine, inca 3-4 orase si gata. 
Ce nu prea am scris ca sa nu ocup locul este ca peste tot pe unde am fost am avut discutii despre lucrurile cu adevarat importante in viata cu localnicii. Am intalnit foarte multi oameni pe unde am fost si unii au fost deschisi sa asculte despre Dumnezeu, iar eu i-am ascultat pe ei. 
Un domn din Odorheiul Secuiesc insa m-a impresionat prin deschiderea cel mai mult. M-a intrebat despre mantuire, despre relatia cu Dumnezeu si am povestit. 
Cu toate ca pana acum a fost greu si peste tot exista motive sa te plangi, ba de und, ba de alta, in Psalmul 50 zice asa " Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt." Multumesc. 

  

Orasul 16 - Miercurea Ciuc
Am sters ce scrisesem despre Miercurea Ciuc pentru ca era putin relevant. In schimb voi scrie lucruri mai relevante
- in Octombrie e un mare festival catolic, unde au fost anul trecut 700.000 de oameni. Sunt unii, care cica vin pe jos din Ungaria! (3 saptamani)
- in iunie este festivalul celor 1000 de fete :D - adica 1000 de fete se imbraca traditional si prezinta tot felul de dansuri. Tineri de prin alte zone/sate vin si ei si se uita la fetele astea pregatite pentru casatorie... si daca apreciaza dansul le invita in satul lor pentru cursuri :)
- oamenii din toata zona Harghita sunt putini, peisajul este exceptional, le place hreanul si patrunjelul. Am fost cu ei la masa si mi-au povestit despre hrean si patrunjel cum te tin in forma pana la batranete, apa termala bai de sulf. Pareau destul de vigorosi si cei mai in varsta. 
- de pe unde am fost pana acum cei de aici mi s-au parut cei mai cinstiti si corecti.

Cu alte cuvinte este o zona foarte frumoasa, cu dealuri si munti, mult spatiu si foarte frumos. 
A.. si inca ceva. Ca sa locuiesti aici trebuie sa stii limba maghiara :)
Kosonom! Teshek poroncioni!


Orasul 15 - Odorheiul Secuiesc
Aici locuiesc secuii, se vorbestea maghiara la greu, oamenii sunt de treaba iar zona arata extraordinar. Magnifice sunt peisajele parca rupte din rai si splendide unduirile dealurilor verzi, de un verde, care te patrunde in ochi si in suflet si te face sa zambesti. Oameni gospodari, case mai vechi, dar bine intretinute. Frumos. 

In drum spre Odorhei. 

Orasul 14 - Sighisoara - 33.000
Ei... doar nu o sa scriu de Sighisoara cum ca are chestii vechi. As vrea sa scriu mai degraba ceva ce poate putini stim. In extrasezon, singur pe strazi, parca pare cam trist acest oras mic de 33.000  de oameni. Adevarul este ca oamenii astia nu prea au ce face. Chiar nu imi dau seama cu ce se ocupa. 33.000 de locuitori inseamna jumatate de stadion mare. 
Am auzit insa niste crestini intr-un parc. Cantau. Imi cam venea si mie sa cant cu ei, dar facusera un fel de "cerc" iar pe banci nu mai era loc, asa ca am vizitat o parte a orasului, in care nu mai fusesem. In oras e lniste, seamana cu un sat, iar pe dealuri locuiesc in parte tzigani. 


Mi-am mai luat si un "desfundator de ureche" - (vezi orasul 12- unde am facut eu sarituri). Mi-a intrat apa in ureche si in afara de un tiuit puternic tot timpul nu prea mai aud bine... semnele batranetilor. 
In rest am vazut un soarece mort pe strada, niste geamuri sparte si inca o placuta de mai jos. 

Zice "in amintirea lui Rolf Schser, nascut 1915 in Sighisoara". Era pe o banca, abia observabil. 
Ma gandeam cine o fi omul asta si ce legatura are banca aceasta cu el??? 
Si pana la urma ce mai conteaza? Inevitabil in momente din asta imi vin in cap o invazie de intrebari despre existenta, viata, moarte, cateva raspunsuri, si iar intrebari. 
Numele tau o sa apara undeva, la fel de mut ca cel de pe placuta asta, singurul merit in viata fiind acela ca te-ai nascut... unde te-ai nascut? Oare faci ceva cu viata ta? (nu e retorica, intrebarea). 

Orasul 13 - Sfantul Gheorghe
Gheorghe acesta este un oras, in care 75% din populatie stie si vorbeste limba maghiara. 
In dorinta mea acerba de a conversa cu acesti oameni, si manat fiind de foamea care ma incerca tot mai mult - am intrat intr-o shaormerie la strada. Pentru a-mi demonstra inca odata ca sunt eu, creierul meu a copt o intrebare cu care eram sigur ca voi capta atentia oamilor din shaorerie, care se uitau la mine ca la un strain. I-am intrebat deci "Cum se zice in ungureste la shaorma?" :)) "Shaorma" - au raspuns ei, zambind sec. Genialitatea intrebarilor a scazut brusc si a atins cote negative, odata cu urmatoarea intrebare victorioasa "Dar la Kebab?". Apoi mi-au spus cum se zice la aia si ailalta in ungureste si am avut o mica conversatie faina. Am zambit si am ras cu ei. Apoi am infulecat shaorma (ungureste "sha-or-ma") si bineinteles am dat pe mine. 

Cateva poze din Gheorghe

La plecare: in Gheorghe vremea e schimbatoare


In fata la shaormerie


Monument


Orasul 12 - BRASOV
Inapoi la origini. La mine acasa - orasul s-a scnimbat mult in ultimul timp: trafic, aglomeratie, fitze, prea multe masini cu numar de Bucuresti, prejudecati. Dar este orasul meu natal si este frumos. 

Am fost la piscina "Aqua Magic" din Brasov impreuna cu Cosmin. M-am dat pe topogan (tobogan?) de era sa cad, am stat la taifasuri in jacuzzi, am sarit bomba in bazin, am discutat, ne-am vaiatat - fiecare cu ale lui,  ne-am sfatuit unu pe altu cu sfaturi care mai de care mai intelepte. 
Ultima data cand am fost la Aqua Magic am vrut sa sar de la trambulina de 3 m si de 5 m. Si nu am putut. Mi-a fost frica, cu toate ca imi propusesem. M-am apropiat de margine si m-am uitat in jos, apoi am stiut ca nu voi sari si usurel, usurel m-am intors pe unde am urcat. 

Ieri am stitu ca trebuie sa sar, la fel ca data trecuta, am stiut ca o sa imi fie frica (si asa a si fost) si inainte sa sar mi-am prospus sa o fac indiferent de ce voi simti cand voi fi pe margine. Asta imi zicea si Cosmin - sa sar indiferent de circumstante. Ma gandeam cu groaza ca o sa fie un sentiment urat, de cadere in gol, de lovire a apei si va trebui sa am curaj.
A fost exact cum credeam ca o sa fie - greu. Dar am sarit de la 3 m. 
Stiu, stiu... e putin... asa ziceam si eu privind de jos. Dar cand esti sus lucrurile se schimba :)
Sper ca din asta sa invat ceva!

Data viitoare incerc sa sar de la 5m!


Orasul 11 - Bucuresti
In weekend am fost in Bucuresti, "acasa". Oboseala, sora-mea, Ikea, role, parc, biserica, prieteni, bucurie, oboseala, conferinta, amintiri, un pic somn. 

Ce este mai frumos decat sa pleci la drum dis de dmineata, sa simti aerul curat pe geam in limiste si armonie, sa conduci masina pe drumuir libere si frumoase?! Am plecat deci din Bucuresti luni dimineata cu speranta ca voi calatori in liniste, voi avea timp de gandire, cugetare, rugaciune. Speranta mea naiva s-a spulberat dupa primele 10 minute de condus. 

Bucuresti - oare unde or merge toti astia la ora asta?

Ajuns in Ploiesti, scapat in de aglomeratia din Bukale si cu speranta ca voi calatori in liniste... bla bla bla (copy paste de mai sus)...... dupa primele 10 minute de condus.

Rapuns corect: Ploiesti! Toti aia din Bucuresti merg la Ploiesti!
Am reusit sa ma enervez putin abia in Ploiesti. Am rezistat tot drumul de acasa pana in Ploiesti. Este o noua performanta pentru mine. 



Nu stiu cat de lung o sa fie postul asta - maratonul tocmai s-a prelungit. Saptamana asta chiar daca parea mai grea - parca a fost mai usoara. M-am simtit purtat de Dumnezeu, chiar daca nu prea m-am rugat, nu prea am citit. Ii multumesc Lui ca m-a trecut si de aceasta incercare.
Slava tie, Doamne. 

Orasul 10 - BOSTON-ul Romaniei
Botosani asta e un oras care credeam ca este cumva mai sarac, apoi pe la intrarea in BT mi s-a parut ca e mai bogat, apoi iar sarac. Am fost un pic si la plimbare prin oras, condus fiind de bastinasi, prieteni vechi :). 
Nu prea sunt multe de vazut, totusi exista o zona pietonala, oameni, ackshient, parcuri. Si chair intr-un parc, uimit fiind de zona inconjuratoare m-am asezat pe o banca foarte curata. Prea curata. Era proaspat vopsita :). Bine ca nu s-a luat nimic de pe banca pe mine - nu as fi vrut sa plec de acolo furand vopsea. 


Ceva fabrici de costume - produc doar pentru hexport. 5-6 milioane costa un costum cu eticheta de 350 EUR. Merita. Eu m-am cam zgarcit si nu mi-am luat, dar data viitoare merg cu microbuzu si le vand in Bucuresti. 

Banca cu pricina. 


O casa frunoasa. 

Pe drum inapoi m-am oprit in orasul - sato- comuna - "Flamanzi". Il voi numi:

Orasul 10.1 - FLAMANZI
Crezand ca sunt vreun mare medic stomatolog bastinasii m-au invitat sa le pasesc in cabinet, sa ma imbrac in medic si chiar sa realizez o extractie dentara :))

Eu - mare medic stomatolog.



Operatie reusita- pacientul mort

De aici am pornit mai departe pe drumul serpuind si plin de "petarde" - gropi adica, spre Iasi. 
Oboseala s-a  facut simtita mai ales in tren inapoi spre Bucuresti. 
In Iasi am mai facut cateva poze- m-am simtit putin vinovat ca in prima etapa de poze am fotografiat doar o intersectie. 

Ia ghiciti de unde este poza asta! Cine stie??????????


Da asta?


Intr-un final incursinea mea in Moldova si Bucovina a luat sfarsit. Am simtit un fel de mic regret ca plec, trebuie sa recunosc. Am ajuns in Bucuresti noaptea dupa 7 ore de durere de plictiseala. 


Orasul 9 - PUTNA
E o zona imbelsugata si frumoasa. Comparativ cu zona din sud a patriei noastre zona asta pare sa prospere cu fonduri din "strainatate" - cu preponderenta Anglia, Spania, Italia. Oricum e bine ingrijita si gospodara toata partea de la Suceava - Radauti - Putna. 
Am fost si pe la cateva fabrici de pantofi...  ce au cei de la Leonardo se gaseste aici la 90 RON perechea. Iar la reduceri - 50 RON.

Zona este frumoasa. Am intrat si in manastire si am intrat in vorba cu pictorul de acolo. Mare pictor Mihai asta. Picteaza interiorul manastirii Putna de 8 ani deja, si iarna picteaza biserici prin Iorania, Ierusalim, USA. Tare omul. 

In drum inapoi catre Suceava am trecut si pe la locuinta lui Daniil Sihastru. Nu stiu mare lucru despre el, dar mai jos sunt cateva poze cu locuinta lui. 

Zona aceasta rurala pare cea mai prospera din Romania.
Sunt foarte multe de spus, saptamanile acestea nu au fost usoare si cu siguranta am intalnit foarte multi oameni, am avut tot felul de experiente, si am mai cunoscut si eu tara mea. 

Manastirea Putna. 


Schita pentru o pictura bizantina din manastire. Dureaza cel putin 8-10 ani ca sa pictezi o biserica in stil bizantin, sa istorisesti evangheliile in pictura, precum si cateva intalmplari ale lui Stefan. Stefan cel Mare. 


Pictorul - am vorbit despre icoane, iconoclasti si un tratat despre invingerea iconoclastilor in sec 14. De fapt el a vorbit. Am apreciat deschiderea lui de a discuta. I-am facut un compliment legat de barba lui si am plecat :)


Aproape de Putna a locuit Daniil Sihastru. Pentru cine nu stie cine este sugerez www.wikipedia.com 
Orasul 8 - Radauti
Mai degraba am trecut prin Radauti, spre orasul 9, care este de fapt localitate- sat: Putna

Orasul 7 -SUCEAVA- la bucovineni acas.
I-am incurcat - le-am zis ca sunt moldoveni si s-au suparat pe mine. Pe drum spre Suceava am fost primit cu o "invazie de carabusi". Sute de carabusi "carnosi" si-au dat viata pe parbrizul masinii, sau au ramas cel putin handicapati.  Si erau mari... 
Am ajuns la un hotel foarte frumos si am fotografiat baia cu o super cabina de dus. Sunt roman si cum nu am mai vazut asa ceva decat in vitrine a trebuit sa intru si sa ma spal ... 1 ora seara si una dimineata :))
Asa curat nu am fost niciodata. 

Suceava se claseaza pana acum pe locul 1 in clasamentul oraselor. A intrecut pana si Craiova. 
Si acum sa il laud: Este exuberant de frumos orasul, minunatie extraordinara. Stateam pe un deal cu gura cascata putin si zambetul larg, aproape pana la ureci, cu care imi venea sa aplaud.
Este frumos ce sa mai.. si zona bogata frate... vile, viloantze, case.... sute... mii!!! Nu, nu exagerez! Sunt mii de vile frumoase... 
Acum cateva poze si de aici. (Vilele am uitat sa le fotografiez)

Carabus mort la benzinarie!


Baia, de care ziceam... curatenia de acum o voi compensa la vara pe munte :))


Pictura


Turn ... acolo unde e turnu asta e Mall-ul din Suceava. Usor de reperat.


Tot acolo.


Orasul 6 - IASI- la moldoveni acas.
Am mai fost odata in Iasi inainte sa incep sa fac poze. Si am vazut una, alta. De data asta am venit cu trinu, am poposit la McDonald's langa gara, am intrat in vorba cu un tip. Apoi mi-am vazut de lucru. Poze nu prea am...
Din pacate nu prea e acshient (accent). Dupa lucru am mers la Suceava la hotel. 


Seara spre Suceava...


Ziua in Iasi... Moldovenii si Bucovinenii conduc ok. Nu prea am vazut "petarzi" in trafic. 


Un restaurant fain la care am mancat. Foarte frumos amenajat cu bun gust si mobila, care se potriveste. 



Orasul (satul) 5 - BRADULETZ 
De 1 mai am fost cu tinerii din biserica la Braduletz - in jud. Arges. Iar pe autostrada, iar cu fundul pe scaun. Dar a fost  bine. 
Cateva cuvinte despre 1 mai: mici, carne, foc, ploaie, broaste, cai, balega, senin, "TRUST FALL", ploaie, toaleta turceasca, casa chirpici, masini, discutii, frig, frumos, meditatie, gandire, ploaie, oboseala, ma doare spatele. 

Dupa ploaie si furtuna, va veni o zi mai buna, soarele va straluci mai luminos....


Ploaie...ploua... apa, multa apa... noroi... ud.


hmm.... asa arata o planta crescuta pe langa usa unui WC turcesc, pe dinauntru )


Luminita de la capatul tunelului la lacul Vidraru. 


Poze din categoria "wai ce dreaaaagut". Si nu, nu am mancat-o pe gratar. 

Orasul 4 - SLATINA (+Dragasani)
Foame, stres, foame, stres. Iar intre timp aceste imagini. Ajuta importriva stresului. 

Culturi de rapita... In poze nu se vede foarte frumos, dar in realitate este din nou - hiperdeosebit.

Rapita


Alro Slatina, Pirelli Cord, industrie grea... oameni dati afara. Cam trist. 
Drumul bun. Peisajul frumos. 

Am observat ca atunci cand lucrezi mult cu partea stanga a creierului (logica, matematica...) partea dreapta (culori, creativitate) parca sta pe loc, iar cand are ocazia parca rabufneste.

Orasul 2 "reloaded" - CRAIOVA
Alte minunatii in Craiova - un fel de "Viena" in Romania - un peisaj pitoresc extraordinar. Frumos frumos, frumos. Eram extaziat aseara, nu stiu cum sa spun - extaziat. Ma uitam in jur, eram cu un prieten in Craiova - in cel mai mare parc natural din estul Europei. Era magnific, parca eram in alta lume, poate si de la oboseala... dar ceva de vis. Nota 10+. 
Cateva poze facute cu telemfonul meu - nu chiar modern. 

Lei + leoaice la gradina zoologica cumva. Foarte fain. Foarte mari animalele astea. 

Un pod. In parc.
De pe pod se vede asa.

Sub pod - multi nuferi. 


Copac...

Nu stiu de ce a fost asa de frumos. Poate si ca a fost nou, neasteptat, mi-a concentrat mintea de pe ce faceam pana atunci pe ceva total invaziv. Am fost cucerit usor, fara sa imi dau seama. As spune aproape ca a fost perfect. 


Ruine


Apus de soare peste apus de vieti


Orasul 3- FILIASI- "nici comuna - nici oras"

De fapt nu am fost chiar pana in Filiasi, doar Racari - un sat. Cam asa arata drumul - bun, drept, cu limitari de viteza de 50 km/h. Si chiar 40 km/h.

Orasul 2 - CRAIOVA
Acasa la olteni - agitatie, trafic, imbulzeli. Un politist a oprit pe unu' cu un BMW seria 5 cu geamuri fumurii. Baiatul - un fel de interlop autohton mai putin important ameninta, gesticula. Politistii dirijau traficul. 

Vom reveni cu detalii.

Fantana arteziana, copii, arhitectura frumos iluminata, statui frumoase, biserici vechi. Nu e Praga. E Craiova. 




Foarte frumos. Te face sa zambesti uitandu-te in gol.

Orasul 1 - CARACAL
Trezire de dimineata la 4, prins trenu la 5:45, dormit in tren, trezit in Caracal. 
Cica e adevarat, cu toate ca nu am vazut eu cu ochisorii mei, ca puscaria este pe strada libertatii, cimitirul pe strada invierii - dar pana la urma ce este asa de ciudat in chestia asta? Suna mai bine decat "strada mortii" sau "strada inchisorii", nu?

Apoi cica in Caracal s-ar fi rasturnat caruta cu prosti, asa am auzit. Well... daca stam sa analizam problema mai in detaliu, daca chiar asa ar fi fost, atunci vedem ca s-au raspandit foarte mult prin toate orasele, in Caracal ramanand destul de putini!

Am cunoscut cativa oameni sinceri, de treaba, faini. Strazile sunt "petarde" si cica Caracalul ar fi foarte intortocheat. "Dane  - daca vrei sa te pierzi mergi in Caracal" - o alta vorba tare. 

In rest peisaj foarte frumos, cer senin, minunat.








Flag counter?

free counters

Stat