Cateva intrebari care vor ajuta discutiaX:
Ce e ala un prieten?
Si ce este o prietenie?
De ce e nevoie de prieteni?
Cine se califica sa fie prieten si cum pot eu fi prieten cu cineva?
Ce valoare are expresia la telefon ... "da... sunt cu un prieten".
Si ce e mai presus: un prieten sau un frate?
........................................................................
Poate scrieti cateva pareri inainte sa scriu ce vroiam sa scriu de fapt.
Dan
......................................................................................................................................
Multumesc pentru comentarii.
Acum, ca gandurile s-au asezat, scriu si eu, si trebuie sa spun ca sunt tare mult de acord cu ce ati scris si voi.
Un prieten e un om, o persoana care te iubeste, care se gandeste la tine. Poate tu nu crezi ca se gandeste la tine, iar el nu iti zice ca face asta. Sunt doi prieteni prosti, dar tot prieteni sunt.
Iar prietenia este o relatie intre doi prieteni. Exista prietenii puternice intre oameni care nu se vad, nu se intalnesc, nu se aud si nu se ating.
Avem nevoie de prietenii in vietile noastre pentru ca noi, cu totii, suntem intr-un fel cam ciudati. Si ne-prietenii ne tot judeca. Dar in preajma prietenilor putem fi noi insine, iar ei la fel.
Prietenii ne fac sa fim sinceri, deschisi, sa vedem viata fara stropi negri.
O caracteristica extraordinara, pe care am vazut-o la prieteni este ca sunt foarte incapatanati sa tina la noi, atunci cand noi insine suntem "naspa", sau am facut ceva urat. Nu spun ca prietenii nu iti trag o palma sa te trezeasca, dar spun ca sufletul acestor putini oameni este lipit de sufletul nostru.
Si desigur si invers.
Pentru prietenie nu se califica nimeni si totusi se califica toti. Dar nu deodata.
Opinia mea este ca printre cele mai inalte valori relationale, care poate fi atribuita unui om este aceea de prieten. Este mult peste "frate", indiferent despre ce fel de fratie este vorba.
Daca aveti frati, surori si nu sunteti prieteni cu ei, atunci cred ca legatura este pur fizica, parinteasca. Eu sunt prieten cu mama, cu tata, cu sora mea, insa cunosc multe familii unde fratele insala pe sora, pe mama, pe tata... si invers.
Iar daca sunteti din acestia care mergeti pe la biserica si nu va imprieteniti cu fratii vostri si surorile voastre, cred ca legatura dintre voi este realista, dar din alta realitate, si in ceea ce ne priveste ramane doar teoretica.
Un exemplu frumos...
...se gaseste in Biblie in 1 Samuel prin capitolul 18 (pentru cei care cititi din Biblie) si este vorba despre prietenia dintre David si Ionatan. Viata lui David devine mai importanta pentru Ionatan decat propria lui viata.
... se gaseste in Biblie in Exod, Avraam este prietenul lui Dumnezeu
.... se gaseste in Noul Testament (tot in Biblie) unde Isus le spune ucenicilor ca este prietenul lor si El isi da viata pentru ei.
Ce prietenii extraordinare!
O marturie personala
Sunt multumitor lui Dumnezeu pentru ca a pus in viata mea putini prieteni, foarte putini, care sa fie cum am scris mai sus. Mai ales unul dintre ei m-a scos din situatii nasoale de doua ori pana acum, si de fiecare data a fost aparent dur cu mine, aproape ca nu m-a batut. Dar si daca ar fi facut asta poate ar fi fost cele mai bune batai primite pana acum!
Iar altii au stat langa mine, in fundul galetii, cand mi-a mers rau de tot, si au ascultat toate prostiile pe care le-am spus, si au avut mila de mine.
E mare har, zic mare har, sa ai asa oameni valorosi in jurul tau.
Si cred ca mai am si alti prieteni, care nu mi-au tras nici palme si nici nu au stiut ca sufar (ca nu le-am spus) si nici ei nu au stiut, sau in continuare nu stiu, cum sa imi spuna ca ma iubesc. Dar asta nu inseamna ca nu o fac.
O provocare ...
Cea mai mare provocare este cum sa fiu eu un prieten bun, un prieten nelipsit la nevoie. Unul care sa nu caute si folosul celuilalt, unul care sa nu fie rapus la pamant de cuvinte dure, de priviri urate, de cutite pe la spate. Unul ... care in mijlocul incercarilor prietenilor mei... sa ii ajut cum pot: cu o palma, cu o mangaiere, cu prezanta sau cu vorba.
Imi dau seama ca am aspteptari mari de la "prieteni", dar uit ca si eu sunt prietenul lor si au nevoie de mine, tocmai atunci cand nu merita, nu stiu sa exprime, sunt intristati sau chiar violenti. Sau cand ei m-au parasit. Totusi vreau sa lupt sa nu fac la fel.
Doamne ajuta-ne sa fim prietenul potrivit, in nevoie
Sa dam cu mana larga dragostea nostra celorlalti
Mai ales cand nu merita
Si uitandu-se la noi
Sa te vada pe tine.
Amin
Pot spune ca sunt un om bogat.
Nu, prietenii mei nu m-au parasit, pentru ca ma iubesc in ciuda a tot ceea ce sunt eu, chiar daca nu au scris pe blog. Si nici eu pe ei. He he!
Dan
Ce e ala un prieten?
Si ce este o prietenie?
De ce e nevoie de prieteni?
Cine se califica sa fie prieten si cum pot eu fi prieten cu cineva?
Ce valoare are expresia la telefon ... "da... sunt cu un prieten".
Si ce e mai presus: un prieten sau un frate?
........................................................................
Poate scrieti cateva pareri inainte sa scriu ce vroiam sa scriu de fapt.
Dan
......................................................................................................................................
Multumesc pentru comentarii.
Acum, ca gandurile s-au asezat, scriu si eu, si trebuie sa spun ca sunt tare mult de acord cu ce ati scris si voi.
Un prieten e un om, o persoana care te iubeste, care se gandeste la tine. Poate tu nu crezi ca se gandeste la tine, iar el nu iti zice ca face asta. Sunt doi prieteni prosti, dar tot prieteni sunt.
Iar prietenia este o relatie intre doi prieteni. Exista prietenii puternice intre oameni care nu se vad, nu se intalnesc, nu se aud si nu se ating.
Avem nevoie de prietenii in vietile noastre pentru ca noi, cu totii, suntem intr-un fel cam ciudati. Si ne-prietenii ne tot judeca. Dar in preajma prietenilor putem fi noi insine, iar ei la fel.
Prietenii ne fac sa fim sinceri, deschisi, sa vedem viata fara stropi negri.
O caracteristica extraordinara, pe care am vazut-o la prieteni este ca sunt foarte incapatanati sa tina la noi, atunci cand noi insine suntem "naspa", sau am facut ceva urat. Nu spun ca prietenii nu iti trag o palma sa te trezeasca, dar spun ca sufletul acestor putini oameni este lipit de sufletul nostru.
Si desigur si invers.
Pentru prietenie nu se califica nimeni si totusi se califica toti. Dar nu deodata.
Opinia mea este ca printre cele mai inalte valori relationale, care poate fi atribuita unui om este aceea de prieten. Este mult peste "frate", indiferent despre ce fel de fratie este vorba.
Daca aveti frati, surori si nu sunteti prieteni cu ei, atunci cred ca legatura este pur fizica, parinteasca. Eu sunt prieten cu mama, cu tata, cu sora mea, insa cunosc multe familii unde fratele insala pe sora, pe mama, pe tata... si invers.
Iar daca sunteti din acestia care mergeti pe la biserica si nu va imprieteniti cu fratii vostri si surorile voastre, cred ca legatura dintre voi este realista, dar din alta realitate, si in ceea ce ne priveste ramane doar teoretica.
Un exemplu frumos...
...se gaseste in Biblie in 1 Samuel prin capitolul 18 (pentru cei care cititi din Biblie) si este vorba despre prietenia dintre David si Ionatan. Viata lui David devine mai importanta pentru Ionatan decat propria lui viata.
... se gaseste in Biblie in Exod, Avraam este prietenul lui Dumnezeu
.... se gaseste in Noul Testament (tot in Biblie) unde Isus le spune ucenicilor ca este prietenul lor si El isi da viata pentru ei.
Ce prietenii extraordinare!
O marturie personala
Sunt multumitor lui Dumnezeu pentru ca a pus in viata mea putini prieteni, foarte putini, care sa fie cum am scris mai sus. Mai ales unul dintre ei m-a scos din situatii nasoale de doua ori pana acum, si de fiecare data a fost aparent dur cu mine, aproape ca nu m-a batut. Dar si daca ar fi facut asta poate ar fi fost cele mai bune batai primite pana acum!
Iar altii au stat langa mine, in fundul galetii, cand mi-a mers rau de tot, si au ascultat toate prostiile pe care le-am spus, si au avut mila de mine.
E mare har, zic mare har, sa ai asa oameni valorosi in jurul tau.
Si cred ca mai am si alti prieteni, care nu mi-au tras nici palme si nici nu au stiut ca sufar (ca nu le-am spus) si nici ei nu au stiut, sau in continuare nu stiu, cum sa imi spuna ca ma iubesc. Dar asta nu inseamna ca nu o fac.
O provocare ...
Cea mai mare provocare este cum sa fiu eu un prieten bun, un prieten nelipsit la nevoie. Unul care sa nu caute si folosul celuilalt, unul care sa nu fie rapus la pamant de cuvinte dure, de priviri urate, de cutite pe la spate. Unul ... care in mijlocul incercarilor prietenilor mei... sa ii ajut cum pot: cu o palma, cu o mangaiere, cu prezanta sau cu vorba.
Imi dau seama ca am aspteptari mari de la "prieteni", dar uit ca si eu sunt prietenul lor si au nevoie de mine, tocmai atunci cand nu merita, nu stiu sa exprime, sunt intristati sau chiar violenti. Sau cand ei m-au parasit. Totusi vreau sa lupt sa nu fac la fel.
Doamne ajuta-ne sa fim prietenul potrivit, in nevoie
Sa dam cu mana larga dragostea nostra celorlalti
Mai ales cand nu merita
Si uitandu-se la noi
Sa te vada pe tine.
Amin
Pot spune ca sunt un om bogat.
Nu, prietenii mei nu m-au parasit, pentru ca ma iubesc in ciuda a tot ceea ce sunt eu, chiar daca nu au scris pe blog. Si nici eu pe ei. He he!
Dan
