vineri, 26 iunie 2009

VMV


Sora mea si cu mine


Am fost si la mare (apropo de barci)dar valurile au fost prea mari si dupa ce m-au lovit cateva am iesit din apa ca mahmur si nu mai puteam umbla drept. La VMV (Vama Veche). Iata si familia Babu - Dan Babu (fratele) si Cristina Babu (sora-sa). In mod evident frumusetea nu s-a impartit in mod egal in familie.











Ceva religos

Da, ar trebui sa ma mai uit la filme, dar in ultimul timp am mai citit. Printre altele am inceput sa citesc 2 carti destul de frumoase.
1. Ch. Challand "Geoge Mueller - viata si lucrarea lui" - destul de captivanta lectura, mai ales ca prima traducere este de acum 87 de ani. Deci e o carte veche.
2. Josh McDowell "Givers, takers and the other kinds of lovers" - de prin 1995.

Iar acum ce vroiam sa zic, de fapt.
Evanghelia dupa Matei , capitolul 14, versetul 28: ""Doamne"", i-a raspuns Petru,"daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape".

Pare simplu - pac, pac si Petru merge pe ape. Stau sa ma gandesc daca eu as face la fel in cazul asta, si vreau sa zic ca da. Dar daca observam din tot textul (am scos versetul din context) circumstantele - parca ma cuprinde un fior.

Ora 4 dimineata. Furtuna mare, frig, vand, toti uzi leoarca - ucenicii lui Isus, majoritatea pescari. Si nu erau turisti - cu asta isi castigau existenta, cunosteau marea, probabil mai fusesera prin furtuni. dar acum erau cuprinsi de teama. Poate se gandeau ca vor muri. Apoi in mijlocul deznadejdii, mai vad o fantoma, o silueta mergand pe mare, pe valuari. Au tipat de frica. Cat de mare sa fie frica, ca sa tipi, si mai ales sa tipi in grup de frica, de spaima. Apoi Isus le-a zis ca indrazneasca, sa nu se teama.
Si Petru parca se gandeste - "bai, risc totul si ii zic lu' Isus ca daca e el sa imi PORUNCEASCA sa merg la el. Mi-e frica de mor, da asta e frate!. Merita riscul." Sau cine stie - poate se gandea "sigur nu o sa imi porunceasca sa vin la el! Doar vede si El marea si stie ca nu am cum sa ajung. Doar nu o sa ma puna in pericol!".

Nu stiu ce o fi gandit Petru atunci. Cert e ca Isus i-a zis sa vina iar Petru, inspaimantat cu frica la 100% a iesit din barca. Sa iesi din barca in mijlocul furtunii inseamna moarte, adica Petru a lasat viata lui ca sa se intalneasca cu Isus pe mare.
Probabil Petru o fi zis "frate- asta e. Isus mi-a zis sa vin, iar eu nu vad cum o sa fie posibil. Dar mi-a zis si gata. Eu merg!" Si a mers.

Iar acum sa ne gandim la noi, tu la tine, eu la mine. Recunoastem ca ne e frica? Eu da, dar tu?
Parca tinem de vietile noastre, ca si cum ele in sine ne-ar da siguranta, o siguranta falsa, iar Domnul nostru ne cere sa parasim aceasta siguranta falsa si sa venim la El. Si noua ni se pare periculos si ca pierdem controlul. Si parca tooooot amanam venirea asta la el si incercam sa o umplem cu altceva, ca poate trece. Si nu trece. Asa ca trebuie sa pasim, trebuie sa facem primul pas, in credinta, si sa nu ne uitam la neputinta noastra si la puterea lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie - e o porunca. Mi-o spun si mie si o spun si altora.

Acum cateva luni mi-a trecut prin cap gandul asta iar saptamana viitoare se va concretiza. Pe masura ce ma apropii de plecarea pe munte parca imi creste frica. Parca as renunta din diverse motive. Si Dumnezeu nu mi-a spus in vis "Dane du-te acolo si fa aia si ailalta", ci cumva initiativa a venit de la mine. Isus mi-a spus sa indraznesc, si am indraznit. In ciuda sperantei mele ascunse ca nu se va intalmpla, totusi Dumnezeu a lucrat in mod minunat probabil ca sa ma apropie de El, sa ma invete, mustre, mangaie. Si deodata ma vad in fata faptului neimplinit inca: eu - in barca, afara furtuna, iar eu trebuie sa ies din barca. Si am de gand, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa imi respect angajamentul fata de El.

D

marți, 9 iunie 2009

When a man loves a woman - Movie review

Ceva remarcabil s-a intamplat zilele astea, anume am vizionat filmul "When a man loves a woman". Remarcabil zic - pentru ca dupa 7-8 incercari esuate in sfarsit am reusit sa vad filmul asta.  L-am primit  de la cineva si il am de cel putin 3-4 ani.

Aveam 2 alternative - sa invat sau sa ma uit la film. Si cum prima alternativa este tot timpul pe locul secund, indiferent care sunt celelalte optiuni, m-am simtit obligat moral, sentimental, si din toate celelalte puncte de vedere sa vad filmul. Mai aveam si alte filme, dar le vazusem. 
Asa ca mi-am luat inima in dinti, am prins curaj si am dat drumul la film.

Am trecut si de punctele, in care ma oprisem in cele 7-8 incercari de a-l vedea (adica 2-3 minute dupa start). M-am gandit - asa cum fac de obicei cand vad un film - cum as reactiona eu. Si am observat ca reactiile mele difera pe alocuri de cele ale tipului.  

Nu este un film exceptional si nu cred ca l-as putea vedea a doua oara (decat daca alternativa ar fi invatatul).
Cum poate avea omul acesta atat de multa rabdare cu sotia lui acloolica care ii distruge viata? Si cum are si mai multa rabdare si dragoste pentru ea, atunci cand ea nu poate sa isi revina, si cum incearca sa o ajute. Sunt surprins cum ea (Meg Ryan) este nemultumitoare si se simte "agasata" de aceasta dragoste si bunatate si rabdare si dorinta de a ajuta. Cred ca de acolo si titlul filmului -cand un barbat iubeste o femeie - trece peste multe, foarte multe lucruri. Imi aduc aminte de 1 Corinteni 13. Draogstea iarta totul, sufera totul, este indelung rabdatoare. 

La sfarsit tipul zicea ca nu prea a incercat sa o asculte si pana la urma el se simte vinovat. Ma gandesc ca dupa cate a facut  tot el sa fie ala "rau", barbatul rece care nu o asculta pe sotia lui?
Oricum este discutabil - de aia se cheama si DISCUSSIONX - sa discutam. 

Culmea este ca in ciuda faptului ca nu prea mi-a placut mai ales ultima parte, unde el e prezentat cumva partial vinovat, cumva m-am regasit in unele lucruri (chiar daca nu sunt insurat), am inteles altele ... trecute.

d

Flag counter?

free counters

Stat