India

Tara contrastelor, asa cum vedem si din filmul "Slumdog millionaire".
Cand eram mai mic aveam o teorie - anume ca istoria unei tari (indiferent de tara) si dezvoltarea ei este determinata in primul si primul rand de religie. Nu imi vine in cap niciun exemplu de tara in care sa nu fie asa.

Ce crezi determina ce gandesti, ce principii ai, si pana la urma ce faci.
In india 80% din populatia estimata in 2009 de aproape 1.2 miliarde de oameni este hindusa, apoi 13% sunt musulmani si 2% crestini... restul - alte religii (http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_india). India este tara contrastelor, asa cum am auzit noi de prin diverse surse si cred ca acest lucru se datoreaza in special sistemului de caste. Te nasti sarac pentru ca intr- o viata anterioara ai avut o "karma" rea si acum iti ispasesti pedeapsa. Daca te porti bine in viata asta, fara sa te plangi sau sa incerci sa scapi de karma ta viata viitoare te poti reincarna intr-o casta superioara. Numai din casta cea mai de sus (brahma) poti curge in Nirvana.

Sunt convins, si de fapt si stiu, ca ce scriu eu aici este citit si de oameni credinciosi si de oameni care nu cred. Ma bucur de asta si le multumesc pentru ca citesc si cateodata mai si posteaza un comment.

Maine avem interviu la ambasada Indiei si probabil ma vor intreba - Dan tu de ce te duci in India. In afara de raspunsurile gen : pai sa vizitez, sa cunosc cultura si civilizatia, sa experimentez o aventura, sa ajung si eu odata in India.... si alte chestii am un raspuns pentru mine, si care este peste celelalte. Cred ca ma indeamna Dumnezeu sa merg acolo iar eu vreau sa raspund cu ascultare, chiar daca nu stiu mare lucru despre cum va fi, ce voi face...
Pentru credinciosi poate suna spiritual iar pentru cei care nu cred suna prostesc, indoctrinat, ciudat. Cum stii ca Dumnezeu te trimite si ca nu ai visat tu ceva? Sau cum ti-a spus Dumnezeu - in vis ai auzit o voce care iti zicea... Dane mergi in India ...?
Nu, nu am visat nimic. Dar as fi vrut :).
Cred ca initiativa ii apartine lui Dumnezeu, care a lucrat prin diverse circumstante. Eu doar am raspuns, am zis "da".

Am un feeling de bucurie, entuziasm, frica (ca poate nu iau viza... si atunci lucrurile sa cam naruie), frica ca poate iau nu stiu ce boli, poate ..., poate...
Din nou ma gasesc inaintea aceluiasi Dumenzeu care cred ca ma trimite, spunandu-i ca sunt cam slab, cam nepregatit, de fapt foarte nepregatit, nepotrivit, necioplit... si toate celelalte cuvinte care incep cu "ne-", dar cu incredere in El si cu dorinta de ascultare.

Sa vedem maine ce o fi
Dan

Turkland

Cand eram acolo
Turkland este un fel de mini - India (din cate am auzit despre India si din cate vad la Turcia) - adica o tara a contrastelor. Pe de o parte avem statiuni turistice iar pe de alta parte este saracie. Romanii cu care sunt (101 de oameni) cumpara geci de piele, aur, migdale, curmale, nuci, ulei de masline si alte chestii.

Dar Turkland este o tara arida, calda, fara prea multa iarba iar unele sate/orase arata ca cele din Romania acum 25 de ani. Totusi Turcia are o frumusete aparte.

Pana acum am reusit sa alerg pe niste dealuri de 2 ori, si am vazut cum arata lucrurile in spatele fatadei turistice - o groapa de gunoi, o cariera, sapaturi, saracie. Cred ca tre sa dea o spaga foarte foarte mare ca sa intre in EU, mai ales ca sunt musulmani. Apropo de asta - am reusit sa insult un musulman -din gresala - iar apoi sa clarific problema ca sa nu ramanem suparati :)

In rest e frumos sa stai lipsit de griji toata ziua. Imi place la mare. Mancare multa, variata, buna, program sportiv ( sa nu te ingrasi prea tare) excursii, iar sport, iar mancare, iar piscina, iar stat.

Am uitat sa iau bani in excursie. Am plecat de acasa cu 5 EUR in buzunar. Intre timp am 5 EUR + 5 USD - ultimii castigati la un pariu. Sper sa se mai poata si in zilele urmatoare :)

Intre timp m-am intors

Intre timp sunt din nou acasa, foarte bronzat, ciocolatiu. Imi dau seama ca imi place marea destul de mult. Am invatat sa inot, am negociat- desigur in pierdere- cu turcii nu ai sanse reale de castig. Am cunoscut foarte multi oameni si cred ca overall a fost un timp bun, dupa cum arata si pozele.

Desigur ca am ramas in continuare credincios, cu slabiciuni multe, dar credincios. Am putut discuta cu oameni diversi despre ei, despre mine si despre Acela, pe care il numesc Domnul meu. Si sunt multumitor pentru acest timp, in care i-am cunoscut mai bine pe cei din propria familie. Cred - si imi pare rau pentru asta - ca exista multi in multe familii, care nu prea se cunosc nici macar intre ei. Cateodata este bine sa investesti in familie voit, intentionat.

Mult har

Dan

Planuri,

Am de gand sa impartasesc un pic ce cred ca imi vor rezerva urmatoarele 2 luni. Cum anul 2008 a fost unul aparte, un an al "indepartarii si intoarcerii" pentru mine, asa si 2009 va fi un an cu totul special. Il numesc " anul calatoriilor":
Calatorie in tara mea: in Romania - pentru 2 luni (aprilie, mai) plecat prin diferite orase.
Calatorie in Europa: Cehia, Austria, Slovenia 1 luna jumate (iulie, 1/2 august)
Acum mai urmeaza sa vad cum arata Turcia (o saptamana) si incoronarea anului "universitar" o reprezinta India (luna octobmrie).

Este ciudat ca dupa India nu am absolut nimic in cap, adica nu imi pot imagina ce urmeaza, chiar daca ma straduiesc, parca nu pot vedea, si nici nu imi pot inchipui ... luna noiembrie. Este pentru prima data in viata cand nu pot vedea nimic, nimic, iar increderea mea in Dumnezeu trebuie, chiar trebuie sa fie oarba.

Odata cu fiorul, pe care l-am simtit pe sira spinarii am vazut de dimineata rezervarea biletului de avion pana la Kalcuta.
Imi vine in cap un proverb:
Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta
Recunoaste-l in toate caile tale si El iti va netezi cararile.

Asa ca Dumnezeu stie de ce merg (si cu ajutorul Lui chiar voi merge).

Dan