Se pregateste

Se pregateste....

De unde vine ajutorul ?

L-am invitat pe prietenul meu bun, Cosmin aka "moro", sa scrie un articol pe blog despre ce vrea el. Si a scris. Iata la ce se gandeste el zilele astea :)

De ceva timp mă trezesc pe la 1-2 noaptea şi pe la 5-6 dimineaţa. Probabil gândeşti că am insomnii şi trebuie să merg la un doctor. Ei bine, nu. E vorba de băieţelul meu de aproape 1 an, Vlad, care îmi bucură şi îmi luminează viaţa, chiar şi noaptea. La fel se întâmplă şi azi, când trezit de dimineaţă, într-o zi geroasă de martie, o apuc spre servici pe jos (căci maşina face din când în când pauze în perioada de iarna). Păşesc greu, ascultând scârţâitul plăcut al zăpezii. Parcă am febra, d-abia mă ţin pe picioare, dar ajung. – ‘neaţa ! – ‘neaţa ! - ce faci ?, mă întreabă un coleg - nu prea bine, replic eu - nasol, zice el. Apoi, încerc să mă concentrez la ce am de lucru, dar nu prea reuşesc. Parcă aş vrea să mă vait, să zic cuiva, dar cui ? Oare interesează pe cineva ? Individualismul e mare, iar indiferenţa e la ea acasă. Nu-i bine, dar nici nu judec, din păcate, aşa sunt şi eu de multe ori. Încerc totuţi să mă educ: - hei, nu-i mare lucru, poate o simplă răceala coroborată cu oboseala. Doar ai trecut prin situaţii cu adevărat dificile, care nu se pot compara cu aceasta - ştiu, ştiu, vine imediat răspunsul interior, dar totuşi, aş vrea să mă ajute cineva, sau măcar să mă asculte ... dar cine ?

Îmi amintesc de perioada studenţiei, eram plin de viaţă şi implicat în multe activităţi. Înţelesesem mai bine creştinismul, mergeam în tabere şi îmi făcusem o grămadă de prieteni noi. Am terminat facultatea, m-am mutat în alt oraş (desigur, cel mai frumos din ţară :) ), urma să mă căsătoresc. M-am simţit singur, nu mai aveam activităţi şi nici prieteni aproape, introspecţia începea să pună stăpânire pe mine ... oare viaţa mea, credinţa mea, depindeau atât de mult de alte persoane şi relaţii ? Se părea că da.

Şi dintr-o dată mi-am amintit ... hei, e totuşi Cineva care e dispus să te asculte. Există o persoană căreia poţi să ii spui orice, ştie să ţină secretul şi îi face plăcere să te asculte. Te ajută cu siguranţă, chiar dacă nu aşa cum iţi doreşti, ci cu mult mai multă pricepere. Împaratul David îl cheamă în ajutor "Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!" şi primeşte răspunsul "Inima îmi zice din partea Ta: 'Caută faţa Mea'. Şi faţa Ta, Doamne, o caut! ... Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părasi, Dumnezeul mântuirii mele."

Îl chem şi eu în ajutor. Cheamă-l şi tu !

Cosmin

8 martie

De ce trebuie apreciate femeile?

1. Femeile ne-au nascut. In viata unei femei la un moment dat silueta se strica, se ingrasa destul de mult si i se umfla burta, se misca mai greu si probabil e dificil sa doarma cu fata in jos. In acea burta se dezvolta nu "ceva" ci "cineva". Adica tu sau eu.

Cu totii ne-am nascut din femei, barbatii nu nasc. Ele ne-au purtat in pantecele lor destul de mult. Apoi a urmat nasterea - probabil destul de dificila pentru unele. Exista mame care nu au supravietuit nasterii, as putea spune ca si-au dat viata pentru copiii lor. Si atunci de ce lumea ne felicita pe noi de ziua noastra? Poate ar trebui felicitate ele...

2. Femeile ne-au crescut*. Desigur exista si exceptii, in care mamele au plecat, sau au abandonat copii, dar in general mamele noastre au avut grija de noi, cand eram mici si neajutorati, inca fara pretentii materiale - decat cele de a primi toata atentia si dragostea.

Parintii sunt foarte imporanti in vietile noastre mai ales la varsta de care nu prea ne mai amintim... vor sa ne dea la sport, la scoala, la muzica si in general vor ca noi sa avem mai mult decat au avut ei. Probabil pe lumea asta sunt putini oameni care isi doresc asta pentru noi.

*fiind ziua femeii/ mamei nu puteam sa scriu prea mult despre barbati/ tati, dar asta nu inseamna ca au un rol putin important in cresterea copiilor.

3. Ne-au educat cu responsabilitate*. Imi amintesc de tata... cum ma lua de mana si saream in pat (sau eu il luam pe el), Cateodata se mai rupeau arcurile. Trebuia mama sa vina si sa ne cuminteasca pe amandoi. Cand a venit pe lume sora mea saream toti trei in pat cu taica-miu.Si tot mama venea sa ne dea jos, il certa pe el, om mare, ca a dat in mintea copiilor nu pe noi, ce vremuri!

* se aplica ce am scris mai sus

4. Fac sacrificii. Am observat in viata mai multor mame ca fac sacrificii mai mari pentru copiii lor decat tatii. Adica renunta la multe lucruri, si se dau pe ele insele pentru noi - muncesc mai mult, strang bani sa isi dea odraslele la facultate. Probabil si tatii fac sacrificii, dar la femei se poate observa mai usor suferinta.

5. Sufera. Cred ca nu ma insel cand zic ca mamele sufera pentru copiii lor. Nu imi pot imagina ce era in inima Mariei cand Isus era atarnat pe cruce in fata ei. Nu imi pot imagina suferinta din inima unei mame careia ii moare copilul. Tatii- mai rationali- poate ca trec mai usor peste suferinte legate de copiii lor, dar mamele sufera indelungat. Cand relatiile sunt dificile cu copiii sufera si se consuma.

Istoria femeii

Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.`

Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele.

Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.

Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om.

Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.`` (Geneza cap 2, v18 - 23)

Si de atunci exista Ea, Eva, sau datatoare de viata. Femeia este asociata cu viata, barbatul nu stiu cu ce este asociat (sper ca nu cu moartea :)) iar Adam se bucura de ea. Femeia (nevasta) este un motiv de bucurie si probabil pana sa vina Eva era mai trist.

Cateva caracteristici ale femeilor, pe care le-am observat de-a lungul timpului: gingasa, spontana, misterioasa, frumoasa, sensibila, credincioasa, evlavioasa, naturala, cocheta, extravaganta, finuta, echilibrata, sentimentala, naiva, luptatoare,agera/ iute, iubitoare, seducatoare, ingrijorata, sincera, plina de viata, desteapta, poate suferi in tacere, fumos imbracata, ingrijita, constiincioasa, muncitoare, are simtul culorii (adica stie ce e aia grena, bej...), gospodina (stie care e diferenta dintre patrunjel, marar, leustean...), se maturizeaza mai repede ca barbatii, dintr-un motiv necunoscut ii plac florile, intelege limbajul non-verbal din nastere.

*nu toate femeile au toate aceste atribute si nu toate sunt la fel

** femeile au si alte caracteristici...

Daca ne uitam in media (tv, ziare, reviste, teatru...) putem observa usor cum societatea distorsioneaza femeia. Parerea barbatilor dar si a femeilor despre cum ar trebui sa fie o femeie este foarte mult distorsionata de reviste si tv, afise.

Sper ca cel putin azi sa le putem aprecia si sarbatori intr-un mod frumos. Va doresc tuturor femeilor o primavara frumoasa, apreciere si apropiere de Cel ce v-a facut.

Iar acelor dintre voi care sunteti si mame - felicitari de ziua copiilor vostri.

D