John Q (www.imdb.com) este un film cu adevarat emotionant. L-am vazut de 3 ori si il recomand. Este unul dintre putinele filme americane care transmite mai mult decat valori materiale.
Nu stiu daca sa povestesc mai mult sau sa va las sa il vedeti.
Oricum intrebarea mea este: pana unde merge dragostea, care este limita ei?
Imi pare cam rau ca nu am mai stat dupa film, cu toate cam am fost vre-o 12 persoane, sa discutam. Asta speram sa schimbam data viitoare.
UPDATE: What the future holds (ce tine viitorul :)
Sambata asta vrem sa vedem "Saints and Soldiers"
Peste 2 sau 3 sambete vrem sa vedem "Moartea unui comis voiajor"
luni, 26 noiembrie 2007
vineri, 23 noiembrie 2007
Muvi TAIM ;)
Este timpul pentru film.
Locatia? intra pe www.bucuresti.com si da search "Siminocului" - prin zona MOL VITAN.
Cine? mai multi tineri
Cand? SAMBATA seara la ora 6:00 incepe
Ce? vedem "Saints and Soldiers" sau "John Q" cu Denzel Washington si apoi discutam
De ce? Have good time/ sa ne cunoastem mai bine/ sa discutam
Ce sa aduc? Adu-ti capul
Daca ma incurc si nu stiu cum sa ajung? - suna-ma 0728/192.137 sau 0744/750.317
Pentru informatii vedeti si voi www.imdb.com search "Saints and Soldiers" si "JohnQ" fara ghilimele :))
Locatia? intra pe www.bucuresti.com si da search "Siminocului" - prin zona MOL VITAN.
Cine? mai multi tineri
Cand? SAMBATA seara la ora 6:00 incepe
Ce? vedem "Saints and Soldiers" sau "John Q" cu Denzel Washington si apoi discutam
De ce? Have good time/ sa ne cunoastem mai bine/ sa discutam
Ce sa aduc? Adu-ti capul
Daca ma incurc si nu stiu cum sa ajung? - suna-ma 0728/192.137 sau 0744/750.317
Pentru informatii vedeti si voi www.imdb.com search "Saints and Soldiers" si "JohnQ" fara ghilimele :))
marți, 20 noiembrie 2007
Comoara $$
Am citit de dimineata ceva tare interesant:
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.
Ce am face daca am castiga fie ca am cautat sa castigam, fie ca nu, o comoara, dar nu dinaceea de pirati... ci un castig la loto...am renunta la restul?
Am stat si m-am gandit la prima chestie cu comoara ascunsa in tarina si incercam sa imi imaginez cu ar fi sa mi se intample mie...
(Poveste imaginara)
Sunt angajat cu ziua pe o plantatie in comuna Jilava, vis-a-vis de penitenciar langa groapa cu gunoi si muncesc vara si e cald si pute. Am strans si eu pana acum in viata asta.... o Dacie, o caruta, un cal... si cum sap eu de zor deodata dau peste ceva tare. Ma uit mai atent si imi dau seama ca e o cutie.
Curios dezgrop mai mult si imi dau seama, dupa cum suna, ca e plina... Ma uit in jur... doar gunoaie si zidul penitenciarului. Nimeni. O deschid. Aur. O inchid si astup locul. Arunc lopata si alerg acasa. Iau dacia, calul, caruta hainele, periuta de dinti... si TOT ce am si merg in talcioc si le vand... si cumpar terenul cu comoara.
(sfarsit)
Interesant de gandit.
Aaaa... si inca ceva. O intrebare. Ce aveti voi cel mai de pret?
Nu aveti voie sa ziceti "viata" - pentru ca de ex in Africa, la sf. lui NOV 2007 viata nu are valoare si nu este pretuita. Asteptara de viata in Africa in general e 45 de ani. Sau desigur - puteti spune.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.
Ce am face daca am castiga fie ca am cautat sa castigam, fie ca nu, o comoara, dar nu dinaceea de pirati... ci un castig la loto...am renunta la restul?
Am stat si m-am gandit la prima chestie cu comoara ascunsa in tarina si incercam sa imi imaginez cu ar fi sa mi se intample mie...
(Poveste imaginara)
Sunt angajat cu ziua pe o plantatie in comuna Jilava, vis-a-vis de penitenciar langa groapa cu gunoi si muncesc vara si e cald si pute. Am strans si eu pana acum in viata asta.... o Dacie, o caruta, un cal... si cum sap eu de zor deodata dau peste ceva tare. Ma uit mai atent si imi dau seama ca e o cutie.
Curios dezgrop mai mult si imi dau seama, dupa cum suna, ca e plina... Ma uit in jur... doar gunoaie si zidul penitenciarului. Nimeni. O deschid. Aur. O inchid si astup locul. Arunc lopata si alerg acasa. Iau dacia, calul, caruta hainele, periuta de dinti... si TOT ce am si merg in talcioc si le vand... si cumpar terenul cu comoara.
(sfarsit)
Interesant de gandit.
Aaaa... si inca ceva. O intrebare. Ce aveti voi cel mai de pret?
Nu aveti voie sa ziceti "viata" - pentru ca de ex in Africa, la sf. lui NOV 2007 viata nu are valoare si nu este pretuita. Asteptara de viata in Africa in general e 45 de ani. Sau desigur - puteti spune.
marți, 13 noiembrie 2007
Aseara
Acum 2 dati ne-am intalnit si am jucat niste "board games" - am jucat de fapt doar unul fain, da am uitat cum ii zice.
Ne-am intalnit si aseara. A fost fain... am bagat in noi floricele bune, apoi floricele un pic arse, apoi din nou floricele bune cu branza.
Am vorbit despre scopuri... ce scopuri avem in viata. Practic de ce existam noi pe pamantul asta? Sigur exista un scop general, dar cum ramane cu cel particular?
Pe bune ca nu stiu ce sa scriu. Ziceti si voi ceva.
D
sâmbătă, 3 noiembrie 2007
Ajutor! Sunt un ticalos!
Ajutor!!!! Sunt un ticalos!!- sau poate ca nu
Eram pe strada azi si mergeam ganditor drept. La un moment dat observ in fata mea, dar destul de departe o doamna in varsta, destul de in varsta mica de statura, cocosata cu picioarele in V, cu un baston lung in mana dreapta si cu o plasa in mana stanga. Mergea incet. Eu, venind din fata ei mergem mai repede, dar nu foarte, gandul zburdandu-mi la una, alta, si neavand timp sa ma concentrez pe viteza cu care merg.
Ma gandeam: "daca i-as propune sa o ajut sa care plasa cu de mancare", pe care, am putut sa o observ mai bine pe masura ce ma apropiam de dansa. Plasa parea grea iar doamna chiar folosea bastonul maro deschis pentru echilibru.
Am trecut pe langa ea si cred ca am incetinit un pic. Am inceput sa imi adun toate gandurile din alte directii si sa ma concentreze pe un singur punct - CE SA FAC ACUM. Sa o ajut??? Dar deja a trecut.
Dar daca m-am gandit sa o ajut si nu am ajutat-o, ci am stat sa ma gandesc ca un tolomac? Nici asa nu e bine. Pe masura ce eu ma gandeam o vedeam cum se indeparteaza cu bastonul, picioarele in V si balonul spalacit de pe dansa si mai stiam ca daca nu decid ceva timpul va decide pentru mine- si va decide sa plec si sa nu o ajut.
Am decis sa merg spre ea, dupa ce am lasat-o sa se indeparteze cam 25 m de mine. In tot acest timp eu m-am oprit si ma uitam dupa ea, atent totusi ca oamenii din jur sa nu intre la banuieli - ca de ce ma uit eu dupa o doamna la o varsta respectabila. In fine ...am pornit... pe drumul spre dansa alte ganduri.... ca nu o sa vrea sa o ajut, ca o sa tipe la mine ca de ce ma dau la ea, ca o sa dea cu poseta in mine, iar pe masura ce ma apropiam si mai mult cu pasi repezi ca sa o ajung din urma si observand bastonul maro deschis din nou - ma vedeam lovit voiniceste peste spate si peste cap.
"Buna ziua, nu va suparati... imi dati voie sa va ajut la bagaje" - am spus eu odata ce am ajuns-o din urma. Dansa - mirata, ridicand capul spre mine, a facut un pas in spate.
" Nu, nu e nevoie..." - dar cu o oarecare sovaire si cu mana cu cumparaturi un pic tremurand -" stau chiar la blocul acela....in fata" (blocul care? ma intrebam eu- ca era doar unu mai departe)
Si daca ati citit pana aici nu o sa va vina sa credeti: trece un tip prin spatele meu si zice
" Pe cine vrei sa ajuti tu, ma, vrei sa ii furi apartamentul"
Eu - bulversat, doamna - bulversata mi-a repetat ca nu e nevoie... tipul acela... in mers din nou" Pe cine ajuti tu ... furi de la oameni"
Povestea a continuat dar bottom line este ca mi s-a intamplat sa vreau sa fac ceva bun si sa vina tipul asta sa o sperie pe doamna. Am dat buna ziua si am plecat.
Deci ce vreau sa spun?
Traim intr-o lume nebuna... unde sa ajuti este ciudat si hoteste, pe cand sa nu ajuti a devenit normal. Slava Domnului ca exista absoluturi in viata noastra, pentru ca altfel ai putea ucide un om pentru ca te-a salutat.
Numai bine
Eram pe strada azi si mergeam ganditor drept. La un moment dat observ in fata mea, dar destul de departe o doamna in varsta, destul de in varsta mica de statura, cocosata cu picioarele in V, cu un baston lung in mana dreapta si cu o plasa in mana stanga. Mergea incet. Eu, venind din fata ei mergem mai repede, dar nu foarte, gandul zburdandu-mi la una, alta, si neavand timp sa ma concentrez pe viteza cu care merg.
Ma gandeam: "daca i-as propune sa o ajut sa care plasa cu de mancare", pe care, am putut sa o observ mai bine pe masura ce ma apropiam de dansa. Plasa parea grea iar doamna chiar folosea bastonul maro deschis pentru echilibru.
Am trecut pe langa ea si cred ca am incetinit un pic. Am inceput sa imi adun toate gandurile din alte directii si sa ma concentreze pe un singur punct - CE SA FAC ACUM. Sa o ajut??? Dar deja a trecut.
Dar daca m-am gandit sa o ajut si nu am ajutat-o, ci am stat sa ma gandesc ca un tolomac? Nici asa nu e bine. Pe masura ce eu ma gandeam o vedeam cum se indeparteaza cu bastonul, picioarele in V si balonul spalacit de pe dansa si mai stiam ca daca nu decid ceva timpul va decide pentru mine- si va decide sa plec si sa nu o ajut.
Am decis sa merg spre ea, dupa ce am lasat-o sa se indeparteze cam 25 m de mine. In tot acest timp eu m-am oprit si ma uitam dupa ea, atent totusi ca oamenii din jur sa nu intre la banuieli - ca de ce ma uit eu dupa o doamna la o varsta respectabila. In fine ...am pornit... pe drumul spre dansa alte ganduri.... ca nu o sa vrea sa o ajut, ca o sa tipe la mine ca de ce ma dau la ea, ca o sa dea cu poseta in mine, iar pe masura ce ma apropiam si mai mult cu pasi repezi ca sa o ajung din urma si observand bastonul maro deschis din nou - ma vedeam lovit voiniceste peste spate si peste cap.
"Buna ziua, nu va suparati... imi dati voie sa va ajut la bagaje" - am spus eu odata ce am ajuns-o din urma. Dansa - mirata, ridicand capul spre mine, a facut un pas in spate.
" Nu, nu e nevoie..." - dar cu o oarecare sovaire si cu mana cu cumparaturi un pic tremurand -" stau chiar la blocul acela....in fata" (blocul care? ma intrebam eu- ca era doar unu mai departe)
Si daca ati citit pana aici nu o sa va vina sa credeti: trece un tip prin spatele meu si zice
" Pe cine vrei sa ajuti tu, ma, vrei sa ii furi apartamentul"
Eu - bulversat, doamna - bulversata mi-a repetat ca nu e nevoie... tipul acela... in mers din nou" Pe cine ajuti tu ... furi de la oameni"
Povestea a continuat dar bottom line este ca mi s-a intamplat sa vreau sa fac ceva bun si sa vina tipul asta sa o sperie pe doamna. Am dat buna ziua si am plecat.
Deci ce vreau sa spun?
Traim intr-o lume nebuna... unde sa ajuti este ciudat si hoteste, pe cand sa nu ajuti a devenit normal. Slava Domnului ca exista absoluturi in viata noastra, pentru ca altfel ai putea ucide un om pentru ca te-a salutat.
Numai bine
Abonați-vă la:
Postări (Atom)