Dragi cititori (cati ati mai ramas)

Stiu ca anul acesta nu am fost cuminte, am scris mai putin, uneori nu prea bine, dar sper ca la anul sa scriu mai mult si mai ... semnificativ pentru voi si pentru mine.

Vin sarbatorile si am un sentiment ca parca nu e sarbatoare. S-a nascut Isus acum ceva vreme, a stat cam 30 de ani sa lucreze ca tamplar, apoi a inceput sa mearga prin tara cu niste prieteni si sa spuna oamenilor ca vine Imparatia lui Dumnezeu. Si facea si minuni intre timp.
Unii s-au suparat si au decis sa-l omoare folosindu-se de altii.
Cam trist, dar totusi Isus este fondatorul crestinismului, actualmente cea mai mare religie la nivel mondial. Ah ... ce nu-mi place termenul asta de religie!

Pe 25 serbam ziua lui. Acum - probabil ziua lui nu e chiar pe 25, ci a devenit un obicei. Auzisem sa e posibil sa fi fost chiar prin iulie. Dar sa serbam mosul, renii, cadourile si alte prostii de ziua unuia ca El parca nu se cuvine. As dori sa fac comparatia incomparabila cu Ghandi - e ca si cum de ziua lui Ghandi am uita sa il mentionam.

Eu incerc sa serbez o relatie cu Isus. M-am luat cu munca, samsarii, clientii si cu alte lucruri si am cam neglijat sincer aceasta relatie. Pentru mine craciunul asta inseamna apropiere de El, sarbatoritul si pauza de la celelalte lucruri.

O sarbatoare frumoasa,
Dan

N-am inspiratie.

Despre regrete

Despre regrete
1. Iata un filmulet pentru introducere, ar fi bine sa il vedeti pana la sfarsit, ca apoi sa putem discuta pe baza lui.



Iar acum cateva intrebari pentru noi.
1. Oare care este diferenta intre parere de rau si regret, si care ar putea fi cel mai mare regret al nostru?
2. Cat de deschisi am fi sa povestim despre cel mai mare regret al nostru. Oare ne-ar face bine sa putem spune cuiva chestia asta? Ar fi eliberator sau doar ne-am plange?

E tarziu, nu stiu ce mi-a venit (de fapt stiu oarecum) sa scriu despre regrete, dar am observat in viata mea ca unele regrete nu trec odata cu timpul, iar altele se diminueaza. Observ si ca le tin ascunse pe unele, si ma gandesc ca si altii fac la fel. Poate povestind cuiva ne va ajuta.
Daca vreti puteti face asta privately.

Dan

Muzica

Despre prietenie

Cateva intrebari care vor ajuta discutiaX:
Ce e ala un prieten? 
Si ce este o prietenie? 
De ce e nevoie de prieteni? 
Cine se califica sa fie prieten si cum pot eu fi prieten cu cineva?
Ce valoare are expresia la telefon ... "da... sunt cu un prieten".
Si ce e mai presus: un prieten sau un frate?
........................................................................
Poate scrieti cateva pareri inainte sa scriu ce vroiam sa scriu de fapt. 

Dan
......................................................................................................................................
Multumesc pentru comentarii.
Acum, ca gandurile s-au asezat, scriu si eu, si trebuie sa spun ca sunt tare mult de acord cu ce ati scris si voi.

Un prieten e un om, o persoana care te iubeste, care se gandeste la tine. Poate tu nu crezi ca se gandeste la tine, iar el nu iti zice ca face asta.  Sunt doi prieteni prosti, dar tot prieteni sunt.
Iar prietenia este o relatie intre doi prieteni. Exista prietenii puternice intre oameni care nu se vad, nu se intalnesc, nu se aud si nu se ating.

Avem nevoie de prietenii in vietile noastre pentru ca noi, cu totii, suntem intr-un fel cam ciudati. Si ne-prietenii ne tot judeca. Dar in preajma prietenilor putem fi noi insine, iar ei la fel.
Prietenii ne fac sa fim sinceri, deschisi, sa vedem viata fara stropi negri.

O caracteristica extraordinara, pe care am vazut-o la prieteni este ca sunt foarte incapatanati sa tina la noi, atunci cand noi insine suntem "naspa", sau am facut ceva urat. Nu spun ca prietenii nu iti trag o palma sa te trezeasca, dar spun ca sufletul acestor putini oameni este lipit de sufletul nostru.
Si desigur si invers.

Pentru prietenie nu se califica nimeni si totusi se califica toti. Dar nu deodata.

Opinia mea este ca printre cele mai inalte valori relationale, care poate fi atribuita unui om este aceea de prieten. Este mult peste "frate", indiferent despre ce fel de fratie este vorba.
Daca aveti frati, surori si nu sunteti prieteni cu ei, atunci cred ca legatura este pur fizica, parinteasca. Eu sunt prieten cu mama, cu tata, cu sora mea, insa cunosc multe familii unde fratele insala pe sora, pe mama, pe tata... si invers.

Iar daca sunteti din acestia care mergeti pe la biserica si nu va imprieteniti cu fratii vostri si surorile voastre, cred ca legatura dintre voi este realista, dar din alta realitate, si in ceea ce ne priveste ramane doar teoretica.

Un exemplu frumos...
...se gaseste in Biblie in 1 Samuel prin capitolul 18 (pentru cei care cititi din Biblie) si este vorba despre prietenia dintre David si Ionatan. Viata lui David devine mai importanta pentru Ionatan decat propria lui viata.
... se gaseste in Biblie in Exod, Avraam este prietenul lui Dumnezeu
.... se gaseste in Noul Testament (tot in Biblie) unde Isus le spune ucenicilor ca este prietenul lor si El isi da viata pentru ei.
Ce prietenii extraordinare!

O marturie personala
Sunt multumitor lui Dumnezeu pentru ca a pus in viata mea putini prieteni, foarte putini, care sa fie cum am scris mai sus. Mai ales unul dintre ei m-a scos din situatii nasoale de doua ori pana acum, si de fiecare data a fost aparent dur cu mine, aproape ca nu m-a batut. Dar si daca ar fi facut asta poate ar fi fost cele mai bune batai primite pana acum!
Iar altii au stat langa mine, in fundul galetii, cand mi-a mers rau de tot, si au ascultat toate prostiile pe care le-am spus, si au avut mila de mine.
E mare har, zic mare har, sa ai asa oameni valorosi in jurul tau.

Si cred ca mai am si alti prieteni, care nu mi-au tras nici palme si nici nu au stiut ca sufar (ca nu le-am spus) si nici ei nu au stiut, sau in continuare nu stiu, cum sa imi spuna ca ma iubesc. Dar asta nu inseamna ca nu o fac.

O provocare ...
Cea mai mare provocare este cum sa fiu eu un prieten bun, un prieten nelipsit la nevoie. Unul care sa nu caute si folosul celuilalt, unul care sa nu fie rapus la pamant de cuvinte dure, de priviri urate, de cutite pe la spate. Unul ... care in mijlocul incercarilor prietenilor mei... sa ii ajut cum pot: cu o palma, cu o mangaiere, cu prezanta sau cu vorba.

Imi dau seama ca am aspteptari mari de la "prieteni", dar uit ca si eu sunt prietenul lor si au nevoie de mine, tocmai atunci cand nu merita, nu stiu sa exprime, sunt intristati sau chiar violenti. Sau cand ei m-au parasit. Totusi vreau sa lupt sa nu fac la fel.


Doamne ajuta-ne sa fim prietenul potrivit, in nevoie
Sa dam cu mana larga dragostea nostra celorlalti
Mai ales cand nu merita
Si uitandu-se la noi
Sa te vada pe tine.
Amin


Pot spune ca sunt un om bogat.
Nu, prietenii mei nu m-au parasit, pentru ca ma iubesc in ciuda a tot ceea ce sunt eu, chiar daca nu au scris pe blog. Si nici eu pe ei. He he!

Dan

Nomad in Europa

Hmm.... sunt nomad in Europa, acum in Germania, si nu stiu ce caut de fapt aici!
Aproape in fiecare zi in alt oras si aproape in fiecare zi oameni noi. Dar ma bucur de aceasta calatorie.

1. VIENNA LA ZEPTER

La prima petrecere cu papion (de aia e stramb :))

Am fost cateva zile la un eveniment al firmei Zepter, o conferinta, impreuna cu maica-mea si sor-mea. Baluri si petreceri, timp putin, imbracaminte frumoasa in fiecare zi. Mi-a luat cam 3 zile sa ma obisnuiesc cu programul de culcare la 2 noaptea si trezit la 7 dimineata.
Dus cu avionul, intors cu avionul. Lejereanu. Am vazut opulenta si bani... da ... multi bani.

Inevitabil m-am gandit si eu cati bani am... si socotelile au fost scurte :) Apoi m-am intrebat daca e bine sa ai bani. Si cred ca e mai bine sa ai decat sa nu ai. Inevitabil pentru mine, mergand la aceste evenimente mi-am dorit si eu sa am ce au altii si sa fiu cum sunt altii.

Magazin H&M (nu am cumparat sacoul)

Am uitat oarecum de lucrurile spirituale, nu de tot, dar trebuie sa admit ca am fost captivat de ce am vazut. Intr-adevar Viena este un oras care iti deschide oportunitati si stimuleaza creativitatea.
M-am gandit sa ma mut in Viena.


!!! Am invatat de la conferinta asta ca munca cu un scop, munca canalizata, este rasplatita. Defosusarea este cheia insuccesului!

Miercuri seara am ajuns in Romania, plecat fiind de sambata dimineata.


2. DETTINGEN LA NUNTA
Joi dimineata (deci dupa o noapte acasa) am luat masina de la service si am plecat inspre Germania cu masina. Dupa un drum lung am ajuns intr-un sat de langa Stuttgart.

nunta

Aici - viata linistita, unde tot au casa, toti au cateva masini si 15 biciclete, totul merge frumos si bine, in mijlocul naturii, si totusi la cateva minute de autostrada.

(Am poposit pe drum intr-un sat... micutz. Fraaate... toti aveau BMW in curte, toti taranii aveau BMW. Pe ici colo mai era un Audi, sau Mercedes. Prima data in viata mi-a fost putin rusine cu Opelul :))

Inevitabil m-am gandit si eu la ce am in comparatie cu ce au ei, si socotelile au fost scurte. M-am intrebat daca e bine sa ma mut aici sa am ce au ei si sa fiu cum sunt ei. Si nu am gasit motive importante sa nu o fac. Da... am uitat de Viena, oras mare si creativ si m-am gandit la stabilitate, siguranta si statornicie in Germania.
M-as muta in Germania sa lucrez si sa am casa cu gradina pe langa Stuttgart.
Nu m-am gandit nici aici foarte mult la lucrurile spirituale ci am fost captivat de simplitatea vietii si normalitatea superioara in aceasta oarecum simplitate.

!!! Am invatat ca este bine sa ai stablitate, familie, o casa undeva si sa fi multumit in sinea ta. Da ... o familie este foarte importanta.

3. STUTTGART - SA INCEAPA NOMADIADA!
Am plecat luni pe la pranz din Dettingen si am mers la Stuttgart. Singur - am mers prin oras si am vazut tot felul de magazine, dar parca nu mi-a placut nici unul.
Acum sunt la un prieten de familie, despre care am aflat ca are cancer. Sunt intristat, dar sunt bucuros ca el se bucura de vizita mea. Are 69 de ani si spera sa prinda 70. A lucrat toata viata cu cap as zice eu si a investit in copii tare mult.

Oamenii batrani povestesc mult si e bine sa inveti de la ei. Reini mi-a povestit foarte multe despre bani si despre organizare. Nu cred ca el si-a facut cumva un idol din bani, dar cu siguranta s-a gandit mult si a planificat extrem de mult ... pe perioade lungi de timp.
Poate ca viata lui se va termina si e ultima data cand il vad, poate ca va continua si ne vom revedea.
El spune ca este ateu si nu prea ii plac discutiile spirituale.

Fiind in Germania, si dupa experientele din zilele trecute, parca incep sa ma preocup mai mult de rugaciune, Dumnezeu, Biblie...
Inevitabil ma compar si cu el - cum voi arata eu la 69 de ani? Ce voi avea si ce voi fi lasat in urma? Cum pot planifica de pe acum ce sa fac in urmatorii 40 de ani?

!!! Am invatat de la Reini ca planificarea este cheia succesului, organizarea banilor, disciplinarea in privinta banilor, sa iti inveti copii ce sa faca cu banii, cum sa umble cu ei.... este crucial.


4. IN VIZITA LA O FAMILIE MICA, DE 2 PERSOANE 

food

Tare m-am bucurat sa vad ca cineva se bucura tare mult de vizita mea. Am fost rugat sa nu public numele pe net, din diverse motive, asa ca nu o voi face. O sa ii spun Naomi.
Deci... am ajuns acasa la Naomi si Robert. Robert are cateva saptamani si este primul copil adorabil, pe care l-am vazut. Multi parinti mi-au dat sa tin in brate copilasul lor, mai cu forta, apoi tot mai cu forta m-au intrebat "nu-i asa ca e adorabil"... "da...." am raspuns eu, dar nu era chiar adorabil.
Da asta mic chiar este adorabil. Asa de mic si neajutorat, asa de dependent, asa de fascinant sa existe viata complexa. I-am dat si sa manance, l-am tinut in brate si nu a plans.

Naomi este singura si va trebui sa creasca singura copilul, iar asta m-a intristat, dar am putut discuta cu ea multe lucruri. Ne cunoastem de o gramada de timp si ne vedem rar, dar pentru mine unul a fost o bucurie sa fiu la ei.

!!! Am invatat ca viata este o minune. Si ca nu e bine sa fii singur.






5. SUPER ZI, CU FINALIZARE LA HOTELUL MOBIL "OPEL"

garnitura + 2 injectoare duse

Seara am mers inapoi la Stuttgart si am avut unde sa dorm.
In Germania a urmat o zi mai grea cu peripetii si lectii mai dure. Am reusit sa practic si meseria cu masinile si am vazut ce parere au "nemtii" despre unul ca mine.

x. Am testat cateva masini si oamenilor nu le-a placut ce am descoperit. Unul mi-a dat masina sa o testez pe drum, iar el nu a venit cu mine. Asa ca m-am ratacit putin. Totusi omul a fost super de treaba si a zis ca remediaza defectele gasite de mine la masini.
x. Am fost la altul sa vad alta masina si a s-a purtat ok cu mine

Stuttgart noaptea

x. Ultimul mai ca nu m-a batut (dar m-a impins de cateva ori). Nu m-am suparat pe el si nu m-am enervat. Este ceva ciudat! Nici macar nu m-am simtit ofensat.

Seara m-am intalnit cu cativa prieteni, apoi am dormit la hotel... hotelul mobil Opel that is :))
Inca ma doare capul de la noaptea aia.

!!!Am invatat:

Hotelul mobil "Opel"

- nemtii nu se prea pricep la masini si au incredere in dealeri. Daca pui intrebari si cauti  si bati in tabla vei gasit mari surprize. O masina din 3  in Germania este prost intretinuta sau are km dati inapoi si posibil accident.
- trebuie ori sa fiu mai dur si direct in negocierile cu palestinienii sau afganistanezii, ori mai discret in testarea masinilor, altfel sigur mananc bataie saptamana asta.


- am nevoie de o masina mai mare ca sa dorm mai bine.

6. INCREDEREA IN ALTII  - BENSHEIM, FAMILIA KUHN
Ziua a inceput bine: am spus si am auzit povesti despre vomitaturi, in timp ce mancam. Nu am putut decat sa rad cu pofta... apoi am povestit si eu, tot la masa, o poveste despre cum am vomitat in troleibuz. (daca vrea cineva sa auda poveste let me know)

Am vizitat diverse chesti, apoi seara am stat in familie si am zis bancuri, am povestit fiecare cate ceva pana pe la 1.

Urmatoarea zi am vizitat Heidelberg (oras nebombardat) si cu o arhitectura frumoasa. M-am simtit putin iesit din peisaj, dar totusi a fost ok. Seara am fost invitat la o petrecere de absolvire a Soniei... unde am mancat si am avut un timp frumos cu invitatii.

Un lucru marcant pentru seara aceea a fost discutia cu mama Soniei (care se ocupa de consiliere). In timpul discutiei m-am entuziasmat cam mult povestind despre ce fac si ce planuri am si am uitat ca sunt analizat. Cred ca am fost ca o carte deschisa, larg deschisa... Ce sa fac - am uitat.
Apoi mi-a adresat cateva intrebari si mi-am dat seama ca am fost neatent, dar era prea tarziu, fusesem descoperit.
Ce m-a frapat si m-a intristat este ce am descoperit despre mine, in urma acestei discutii. Un lucru pe care nu il stiam, si care a venit la iveala in timp ce povesteam. Da, este posibil sa gandesti cumva, fara sa stii. Este posibil sa afli ce gandesti dupa ce auzi ce spui.
Doamna aceasta m-a intrebat daca am incredere in cineva, iar eu i-am raspuns ca nu, nu am incredere in nimeni.

!!! Am invatat ca nu am incredere in nimeni. Un anumit fel de incredere, si ca sunt impovarat de asta.
Am mai invatat ca sunt impovarat de directia in viata, de clientii mei si furnizorii de masini si ca m-am rugat pentru clienti si pentru masini, dar pentru mine nu prea m-am rugat.

Seara am mai stat la povesti pana la 1, am ras, am discutat, am ascultat si am invatat. 
Urmatoarea dimineata am incercat sa plec repede, pentru ca nu imi plac despartirile lungi.


7. IN VIZITA LA OLIMPIU
Tot in Bensheim am mai vazut o masina, am negociat-o, dar parca nu mi-a placut zgomotoul de la turbina. Masina aceasta era pentru prietenul meu Cosmin si nu ii pot lua orice. Nu as lua orice pentru nimeni.

Pe drum m-am tot gandit la zilele trecute si finaly am ajuns la Wittlich, la Olimpiu. Super zona, super frumos. El si cu familia lui (sotie, copil + socrii) s-au bucurat sa ii vizitez. Am mancat la ei, apio am fost in Luxemburg sa alimentez (ca e mai eftina benzina ca in Germania... ba e mai ieftina chiar ca si in Romania!!!).

!!! Am invatat de al ei ca e bine sa fie 2, si nu doar 1. Ca e bine sa lupti, e bine sa iti asumi riscuri. Fara asumarea riscurilor nu progresezi... ramai pe loc. E greu daca iti asumi riscuri si e mai comod sa nu faci nimic.

8. INCURCATURI SI DESCURCATURI
Apoi am calatorit la Dusseldorf, de unde trebuia sa o iau pe Ioana si sa plecam in Romania. Saraca de ea a stat o saptamana intreaga la niste rude in vizita... si tare isi dorea sa plece. Dar eu tare imi doream sa raman, sa fiu duminica la biserica, sa vizitez si mai multi oameni.

Pana la urma ne-am facut rost (Dumnezeu a facut in asa fel ...) ca sa avem unde sa dormim. La Marcos si Neli. El - german, lent si stabil, ea - femeie foarte agila... foarte foarte dinamica din Chile.  El vorbeste germana, ea vorbeste spaniola.

El mi-a spus ca de 20 de ani si doreste sa faca ce fac eu acum cu "masinapotrivita" si ca nu a avut curaj. Am fost impresionat. Mi-a propus un parteneriat si inca nu stiu cum va decurge, sau ce vom face mai departe. Nu stiu cum sa fac cu increderea asta ....

Duminica a fost tare frumos - am fost la biserica unde.... erau si romani. Am cunoscut-o pe Aurora si pe sora ei, care este casatorita cu un corean. Am fost prin Dusseldorf impreuna cu Marike si Dane si a fost tare frumos. Multi oameni s-au bucurat de vizita si mi-au spus ca vizita naostra a fost ca o gura de aer pentru ei.

!!! Am invatat ca e bine sa iti cheltuiesti banii pentru bucuria altora si sa nu te gandesti la binele tau, si al lor.

9. LONG WAY HOME
Eu as mai fi stat, dar Ioana trebuia sa ajunga in Ro, asa ca am plecat luni pe la 1 din Dusseldorf cu masinuta... 2200 km. Am dormit de 2 ori: odata cam 20 minute in niste boscheti intr-o benzinarie prin Viena ... m-am asuns in umbra cu sacu de dormit si izoprenul... tare bine a fost.
Apoi am mai dormit in Nadlac cam 2 ore in masina. Tare bine a fost.

Am ajuns urmatoare zi pe la 4 in Bucuresti.
Masina a rezistat 5000 km, noi am rezistat, iar excursia asta a fost probabil mai importanta pentru mine decat imi dau seama acum.

!!! Am invatat ca e bine sa ii lasi si pe altii sa conduca.






10.  HOME 5,000 KM!
Zilele astea incerc sa ma refac si sa nu uit ce am invatat.

Nomad prin Europa, nomad ajuns acasa si pregatit pentru urmatoarea excursie
Dan

Paste, paste...

"paste"* fericit,
 sau "paste"** special (gen: copy - paste in windows) - sunt demult expirate.

Azi ne intrebam: bine bine, dar ce sa pastem in primul rand si unde sa pastem, iar daca putem afla aceste doua lucruri ne mai intrebam si: cum ajungem acolo?

Pascutul este indeletnicirea animalelor ierbivore, pe care o practica pentru a nu muri de foane.  In timpul pascutului vacile, de exemplu, inghit iarba sau alte plante fara sa mestece prea mult iar dupa masa se aseaza undeva si re-digera mancarea.

Incerc sa asociez pastele acesta cu pascutul si sa raspund la intrebarile de mai sus. Care este semnificatia acestui paste pentru noi, pentru tine si pentru mine?

1. Ce sa pastem?
Pastem oua si iepuras? Pastem familie si cadouri (cam ca si de Craciun)? Pastem... ce pastem in cursul anului, adica ce bagam in noi: ingrijorari si alte de felul acesta, prostii pe care le auzim si le vedem: un fel de junkfood pentru sufletele noaste (in timp ce scriu asta mananc Tortilla Chips)

2. Unde pastem?
Pastem de la televizor si de pe net, apoi mai pastem de la vecini si colegi, de la prieteni si rude. Pastem peste tot: mancam tot timpul si la fel ca si vacile de exemplu redigeram mancarea mancata deja sub forma gandurilor.
Daca ochii si urechile sunt ca un fel de guri infometate atunci creierul ar fi un fel de stomac imens.

Zilele astea cativa actori au pus in scena rastignirea lui Isus Hristos. Scena era strada, iar acesti cativa erau de fapt cam 60-70 de actori. Mi-a captat atentia unul dintre reporterii de la proTV, care parea debusolat complet in timp ce spunea numele "Isus Hristos", sau "Biblia". Probabil nu ii venea sa creada ca pronunta aceste cuvinte, si avea o oarecare stanjeneala vizibila in a spune prea multe. Poate nu a citit niciodata desre acest Isus si cum a fost rastignit. (puteti cauta linkukl pe google, este destul de interesant)

3. Care e rezultatul?
Ingra(o)sara  obrajilor nostri, impovararea cu diverse ganduri si lucruri.


Psalmul 23
Nu  pot sa nu ma gandesc acum la Psalmul 23. David zice despre Dumnezeu ca este "pastorul lui". "El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna"... Ce frumos o spune! Ciobanul (pastorul) isi paste oile in pasuni verzi - adica le da de mancare ceva bun, savuros, gustos si potrivit, iar apoi urmeaza odihna.

In varianta ortodoxa :

1.	Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2.	La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit."

In varianta NTR (noua traducere in limba romana)
1. Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic
2. El ma culca in pasuni verzi si ma conduce la ape odihnitoare

In varianta Cornilescu
1. Domnul este pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic.
2. El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna.
...

oricum ati prins ideea :)
Ma intreb pe mine dar si pe voi cat de multa odihna vom avea noi dupa ce vom fi pascut Pastele acesta? Sau in general in viata de zi cu zi - cat de multa odihna ne dau gandurile noaste, faptele?

De aceea nu am cum sa urez nimanui un "Paste fericit", pentru ca tu poti sa pasti fericit, fara sa iti dai seama ca maine e ziua taierii... si atunci nu ai mai paste prea fericit. As vrea in schimb sa iti urez sa pasti intelept, sa pasti condus de Dumnezeu si ca Dumnezeu sa fie pastorul tau.  Sa mananci mancare sanatoasa pentru sufletul tau si sa te odihnesti.

Paste semnificativ!  Si Dumnezeu sa fie cu noi! Si fie ca Isus Hristos, acest om, acest Fiu al lui Dumnezeu, sa capete semnificatia centrala in vietile voastre.
Dan



P.S.
Pentru curiosi iata tot Psalmul 23 in traducerea Cornilescu:

• ¹ Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
• 
  
• ² El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
• 
  
• ³ îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
• 
  
• ⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
• 
  
• ⁵ Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
• 
  
• ⁶ Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Hello to everybody left following this blog!

Yes... it's been well with me for the last couple of weeks. I regard everything as GRACE, the good, the bad and the ugly. And I've had plenty of all. The last weeks had more of the "good" in them. My small business "helping people buy the right car" is running, I've had some customers, pleased customers as a matter of fact.

Today I lack inspiration and I fear that if  I just write something it might not be worth reading, so, actually I don't have something to write about. Just wanted to say hello to all of you, to wish you a great day, night, evening and to tell you that the Lord is indeed very good. Yes, very very good.

Dan

Multumiri

Recent mi-a mers bine, chiar nesperat, negandit de bine si nu... nu e meritul meu. Ce-i drept: am muncit, o munca pe care o definesc eu, si muncesc cum vreau eu, si cand vreau eu. E bine, si e rau.

Dar de unde am avut putere sa muncesc? Sau cine a facut posibil sa vina clienti? ... Soarta? Karma? Vremea?

Multumesc lui Dumnezeu pentru oportunitati, pentru clienti, pentru idei, pentru clientii acceptati de mine, si oamenii de care m-a ferit. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca am gasit ce cautam - uneori mai greu, alteori mai usor. Multumesc ca am avut clienti care au zis ca sunt integru. Si nici asta nu e meritul meu - ci tot de la Dumnezeu vine. 

Vedeti voi, cei care mai cititi din cand in cand ce scriu pe aici, fara Dumnezeul meu nu as fi nimic, iar cu El pot totul si tot El ma intareste. Ce viata! Ce bucurie! Ce binecuvantare mare!

Ce mai fac? Mai bine decat merit!

O saptamana usoara tuturor

http://masinapotrivita.wordpress.com

Dan

Pas- cu - pas

Re-semnatul?
Ce poti scrie la 30 de ani, adica ce mai ai de spus? Mai poti spune ceva?
In tabara de schi pentru copii cineva m-a intrebat ce vreau sa devin cand o sa fiu mare... altcineva i-a raspuns: nu-l intreba ce vrea sa devina, el deja a devenit. 


Mare adevar se afla in vorbele unor copilasi de 10 ani. Am devenit cine sunt astazi cu toate partile bune, dar si cu toate colturile si canturile mele. Dar pe de alta parte nu am devenit, si continui sa devin cine vreau sa fiu. Sunt... intr-o devenire constanta. 
Deci nu, nu resemnatul.


Sub-semnatul?
Nu se schimba nimic! Adica pana la urma ce sa se schimbe? Tot asa te trezesti, tot la fel esti,  uneori la fel de plictisit, la fel de plin de compromisuri si lipsit de sare, piper, un fel de lama de cutit neascutit, om de zapada in curs de topire, contabil cu papion, bretele si camasa cu maneca scurta, gras si chel inchis intr-un birou cu multe hartii... omul care nu vrea sa supere pe nimeni, plin de frica s.a.m.d.
Cu alte cuvinte "subsemnatul", care tot timpul este sub si nu peste, tot timpul ultimul, niciodata primul.
Deci nu, nu sub-semnatul.


Semnatul!
La 30 de ani nu se termina viata, ci, asa cum ma simt eu, abia incepe sa continue :) Viata este frumoasa si este un cadou, merita traita! Sunt probleme, multe si grele, dar asa e viata, cu probleme multe si grele.


De la ultima postare a trecut Craciunul, revelionul si aproape toata luna ianuarie.
Deja de anul trecut, de la schiul din Austria, dar mai degraba de la oamenii intalniti acolo, parca a inceput sa se schimbe ceva. Apoi a urmat un mail de la un prieten, si o discutie, pe care mi-am amintit-o cu alt prieten - oameni care tin la mine si carora nu le este frica sa imi comunice lucruri pe care nu vreau sa le aud, dar pe un ton potrivit.
M-am gandit ca au dreptate oamenii acestia doi.


Apoi a venit din nou decision time si se pare ca am luat in sfarsit o alegere buna in 2011 - aceea de a merge la Rasnov. Acolo am avut un timp de meditatie si reflectie de mai bine de 6 ore. A fost asa de frumos, asa de bine. 
Am citit, m-am rugat, iar am citit, (apoi am atipit putin), apoi am scris, am evaluat, am taiat si spanzurat, am mangaiat si pansat. Am decis si m-am rugat. 
Va zic, am iesit de acolo cu gura pana la urechi de bucurie si pace!


Apoi tabara de schi cu copii, timpul de citit petrecut in casa lui Ebbe, discutiile bune, problemele lunii ianuarie... apoi ziua mea.


30 si totusi ...
ma simt de 22-23. 
Silviu, Crie (sora mea), Anca, Annie si Iacov mi-au facut o surpriza la 12 noaptea. Stiam ca vor face ceva pentru ca am vazut masina lu' sor-mea afara :). Dar nu stiam cine sau ce vor face. A fost frumos. Mi-au dat un cadou si un tort. Am stat pana pe la 1:30 AM. Am apreciat, si m-am bucurat. 
Apoi dimineata am primit sms-uri, telefoane, mesaje. M-am mai intalnit cu doi prieteni. Unu a venit la mine, cu altu m-am intalnit in oras si i-am facut cinste cu o savarina nasoala. (De unde era sa stiu ca nu o sa fie buna???). Iar in "schimb" am primit un fel de tort/prajitura facuta in casa. A meritat! A fost frumos. 
Nu am organizat nimic, iar seara am fost cu sora mea la Mol.(Mall). Am invitat-o la film, dar filmele erau naspa asa ca am preferat sa discutam. Ziua a trecut si gata. Sunt batran :)
Cred ca experienta de ziua mea nu a fost una extrema, si nu a fost o mare sarbatoare, sau un super eveniment. Dar ce m-a marcat a fost timpul acela de evaluare si reflectie de revelion, da, ala a fost marcant.


Epilog

In tot acest timp i-am multumit lui Dumnezeu si pentru anul cel mai greu din viata mea, 2011, si pentru anul 2012, pe care l-am numit "pas cu pas". Adica sa ma uit cate un pas inainte, si apoi sa si fac pasul acela. Altfel ma blochez!


Si m-am gandit sa imi iau si "versetul anului" din Biblie,
Matei 7:7-12. 




Domnul cu noi si 
La multi ani.


Dan30+