Dupa esec...

Cum e lumea dupa esec?

Ma tot chinui de ceva vreme sa mai scriu ceva despre esec, ca tot imi place subiectul.

De ce scriu? Ma ajuta sa imi vad gandurile mai clar, si cert e ca nu incerc sa invat pe cineva ce are de facut.

Nu am o reteta, dar pot sa povestesc putin ce fac eu dupa esec. 

Cateva ganduri:

Mie nu imi place sa risc. Vreau siguranta, certitudine. Ii admir pe cei care risca pentru ca sunt pregatiti pentru "epic fail". Eu pe de alta parte mi-am pus nadejdea in diverse chestii ceva mai calculat si mai rational si nu m-am asteptat. Asa ca epic failul meu e mai mare. 

Ok. Am stabilit in postul trecut cam cum ma simt, nu are sens sa detaliez. 

Eram odata pe strada si ma uitam la masina mea. Si ea la mine. Avea o urma pe capota. De unghie de dinozaur. Parcasem ciudat - e drept, dar pedeapsa a fost prea mare. Am simtit ura si dorinta de razbunare - dar faptasul nu mai era pe acolo, sau poate era si nu il vedeam eu. Vroiam sa bat pe cineva  - dar pe cine?

Ok. Dar cum incerc sa ies din asta....

Similar simt si acum - caut vinovati si nu prea imi place sa admit ca vinovatul cel mai mare sunt eu. 

1. Incerc sa imi asum vina propriilor mele greseli ( si nu e deloc usor) si sa merg mai departe. Stop. "Sa merg mai departe" suna vag si nedefinit. As fi un prost mare sa nu invat nimic si unul si mai mare sa merg mai departe cum am mers pana acum. 

Riscuri: sa imi asum toate greselile celorlalti, doar pentru ca sunt in faza de asumare de greseli.

2. Trebuie sa schimb ceva, altfel rezultatul va fi acelasi. Nu pot sa ma astept la rezultate diferite facand un lucru la fel din nou si din nou. Asa ca neaparat trebuie sa schimb ceva. 

Riscuri: sa fiu prea extrem, sa incerc chestii prea ciudate. Incerc sa traiesc in congruenta si consecventa cu ce am invatat pana acum, schimband totusi suficient de mult incat sa nu esuez din nou. 

Asa ca nu mai e ca inainte.

Totusi...

Nu pot sa ma abtin sa nu imi amintesc de David. Da - ala din Biblie - da, cartea aia religioasa si ciudata despre care unii zic ca e cuvantului lui Dumnezeu, altii zic ca o fi scris-o Moise cu piciorul stang. 

Foarte pe scurt: David a avut un esec mare in viata - cat timp el si prietenii lui erau intr-un loc, unde David a vrut ca sa mearga, dusmanii au venit acasa la ei si au pradat totul. Au luat toate femeile sclave si au luat posesiunile oamenilor. Pentru ca nu existau telefoane pe atunci prietenii lui David si el au aflat de toata chestia asta abia cand au ajuns acas. 

Acum inainte sa gandesti mai departe - tu ce ai fi facut daca erai "prietenii" lui David. Te-ai fi gandit poate la cine e vionvatul si ca vinovatul ar trebui pedepsit - David sa moara! David sa moara! - ai fi strigat alaturi de mine, si de ceilalti "prieteni". 

Asta s-a si intamplat - au vrut sa il omoare. David era intr-o mare stramtorare - pierduse totul si prietenii lui cautau sa il omoare. S-o fi gandit ca si mine - ce a gresit, cine e vinovatul pentru gresala, dar poate nu era nicio gresala facuta de el. Poate asa s-a intamplat. 

Apoi ceva uimitor s-a intamplat. In Biblie (1 Samuel cap 30) scrie ca David s-a sprijinit pe Dumnezeu si s-a imbarbatat, apoi i-a urmarit pe dusmani si i-a masacrat, nimicit luand inapoi tot ce pierduse. Intr-un fel David nu a facut nicio schimbare, nu a facut ceva diferit asteptand rezultate mai bune. El a facut ceea ce facuse si pana atunci - si cu toate acestea rezultatele au fost diferite. 

Seara faina

... si un update ... am ascultat zilele astea o melodie foarte faina. Trista, dar foarte faina. O melodie faina. Foarte faina. http://www.youtube.com/watch?v=OeGcoCLFgC8