Mail de craciun... cresteti-ar porcu!

Am primit un mail zilele astea, iar dupa ce am cerut permisiunea sa il pun pe blog si am obtinut-o, chiar l-am pus. Sintetizeaza ce vroiam sa spun si eu... dar mai bine cititi voi:

"Cica vin sarabatorile...Care sarbatori ca-s mai multe,unele nu prea au a face una cu alta, in fine toata lumea sarbatoreste. CE? Mai conteaza , oricum fiecare sarbatoreste ce are chef... sarbatoare sa fie....mai ales pt noi romaniii...

Anu asta m-a cam pus pe ganduri nasterea Domnului...Ma gandesc la ce-o fi fost in mintea Mariei, cand a aflat ca e insatcinata, ce-o fi zis prietenele ei, parintii ei, oare au crezut-o? Oare Iosif nu se indoia de spusele ingerului? Oare se gandea ca o fi fost vreun vis?

Imaginile noastre de sarbatori ne arata o MARIE asa cu fata senina si ingerul care ii vorbeste, dar Biblia ne spune ca ea era tulburata...ciudat, nu? Multa suferinta au avut acesti tineri si cred ca si multa impotrivire. Daca tu DAN ai fi fost Iosif si se intampla astain zilele noastre, si Dan, aflai ca iubita ta, logodnica ta ar astepta un copilas, care sigur nu-i al tau, ai mai iubi-o? Te-ai indoi de ea? Ai crede ca aratarea ingerilor a fost vis, o halucinatie, sau o realitate divina? Ai crede-o daca iti va spune ca e dela Duhul Sfant??

Nu stiu, dar eu zic ca o fata sa traiasca asemenea situatie azi, ar fi ruinata, cred ca toti ar marginaliza-o, inclusiv iubitu, familia, cred ca toti care mai decare ar sfatui-o sa avorteze, si cred ca arsfatui-o sa mearga apoi si la un spital de Psihatriept faza cu Duhul Sfant.

Ciudat, dar pt o asa tanara si un asa tanar candva asta a fost o realitate, cam dura, si ma bucur de cum a lucrat Domnul in acea vreme, ca azi noi sa avem pace.

E minunat si perfect planul lui Dumnezeu, si iti doresc Dan sa te bucuri zilele astea si nunumai deaceasta minune, de Cel care e Tot si Perfect, iubitul nostru Domnu Isus! Sa-l iubim mult pe Domnu, macar sa incercam ca eu oricum nu-i inteleg dragostea!

Sa ai parte de multa liniste zilele astea! [...]"

Presimt ca o sa fie un post mai lung...

Sarbatorim de craciun ( cu "c" mic) toate prostiile pamantului... mosu, bradu, carnatu, "dragostea" si "bunatatea umana" aproape totul... doar pe Isus Hristos nu il sarbatorim. Ne e rusine? Nu ne place numele? Nu vrem sa fim asociati cu El?

Ei bine... eu vreau, vreau asta pentru ca e tot ce, de fapt am. Este persoana careia ii datorez, de fapt, viata mea, asa cum e. De fapt daca il am pe El nu mai am nevoie nici macar de brad, porc... altceva. NIMIC. Nu vreau nimic! Si e adevarat, nu mint. EU CRED IN ISUS HRISTOS iar acum, pe 25 dec 2007 il voi sarbatori pe EL si nu mosu, bradu sau mai stiu io ce alte porcarii. Sarbatoresc, pentru ca GOLUL DIN INIMA MEA s-a umplut cu dragostea lui Dumnezeu.

Crezi ca sunt nebun ca scriu asta?

Dar tu... daca ai ajuns pana aici cu cititul.... cine e Hristos pentru tine? O icoana? Un mit? Un obiect? Sau Dumnezeul tau....

Asa ca nu iti doresc sarbatori fericite, pentru ca nu exista... iti doresc doar "sarbatori", pentru ca fericirea vine de la Hristos

http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=12f440bc2bb6e3c13696

De Craciun...

Noi ne vom intalni vineri seara sa mancam impreuna. Voi gati eu. Cu ce ocazie?
Am vazut prin alte parti ca grupuri de oameni (studenti, pianisti... s.a) se intalnesc de craciun, fac de mancare la unul dintre ei acasa si ... o mananca ( mancarea, nu casa)

TOATA lumea de pe blog e invitata, iar prin toata lumea inteleg ce scrie aici, adica toata lumea.
Ii invitam, deci pe toti anonimii, atat cei ce au scris, cat si pe cei ce doar au citit, pe Ana, Meli, Vice, Anca, Alina C, Dan( eu - ma autoinvit), Radu ...

Veti avea surpriza sa mai gasiti si pe altii acolo, pe care nu ii stiti nici de pe blog, nici de pe altundeva, sau poate ii stiti.

Poate credeti ca suntem nebuni,si da, pot afirma doar in numele meu ca si eu cred la fel despre mine.
"Cum sa inviti la masa pe unul, pe care nu il stii?"- daca gandesti asa atunci chiar trebuie sa vii, iar daca gandesti altucumva, atunci trebuie sa vii.

Ce vom face?
1. Impreuna vrem sa facem ceva de mancare
2. tot impreuna o sa mancam ce am facut de mancare
3. tragem la sorti care spala vasele

Unde?
Inca nu stim daca la mine sau la Anca, ca are mai mult spatiu acasa. Eu as prefera la mine, ca e mai aproape de metrou si dupa ce am stat la caldurica si am mancat parca nu imi vine sa ies din casa, dar la Anca incap mai multi.

Cum fac?
Pai tre sa ma contactezi, da, trebuie sa treci peste presupuneri despre "a contacta pe cineva necunoscut ( kind of necunoscut) de pe net" si sa o faci si gata. Si vezi dupa aia. Te invitam sa spargi frica asta de oameni, de comunitate ne-virtuala, de deschidere si vulnerabilitate. Noi am facut-o deja si ne asteptam ca si tu sa o faci.
Uite contactul 0728/192.137 sau 0744/750.317 sau danbabu@gmail.com

VINO!

Proverbe: "Frica de oameni este o cursa, dar cine se increde in Domnul n-are de ce sa se teama"

A sosit un avion...

A sosit un avion. Toti oamenii si-au asteptat bagajul, l-au luat si au plecat. Unu a ramas in spate fara bagaj. Bagajul lui nu era.
S-a enervat omul … si a inceput sa faca scandal. Vorbea tare, dadea din maini, acuza pe cineva fictiv… ca i-ar fi pierdut lui bagajul, si cum ca doar in Romania, tara noastra infecta, se poate intampla asa ceva. De fapt… peste tot totul merge relativ in ordine, dar in Romania treaba se impute “by default”.

A iesit omul nostru suparat foc si a inceput sa bata tare ( “sa se auda”) in plasticul de la ghiseu. Nimic. Dupa 3 secunde iar … poc, poc, poc- omu era nervos, ce mai. La 2 noaptea esti fragil.

Iese tipa de la ghiseu, cu inca 2 gealati si se rasteste la om, il intreaba de ce bata asa de tare…. Omul nostru, suparat … “VREAU BAGAJUL” striga, aproape cu lacrimi in ochi! ”DE CE MI-ATI PIERDUT BAGAJUL” .... se intreba el retoric.
Nu stiu daca stia sau nu in acele momente stia sau nu ca tipa din Bucuresti nu a atins bagajul lui, dar el, prost, trist, suparat si manios continua… ca sa faca ce stiu, numa lui sa ii scoata bagaju din pamant!

S-a calmat apoi omul. Cred ca a realizat ca o sa plece din aeroport fara bagaj, fara haine. A venit cu iar acum pleaca fara. Trist, dar adevarat.

Este foarte foarte greu sa lasi un geamantan de haine. Te gandesti « da cu ce ma imbrac » sau « ce mananc »… iti dai seama in momente din astea cat de dependent esti de Dumnezeu si cat de haine… si daca esti sincer (unii dintre noi) iti dai seama ca daca ai fii dependent de Dumnezeu practic o pierdere din asta nu te-ar afecta.

Iti dai seama in momente din astea, in care pierzi LUCRURI valoroase totusi cat de importante sunt. Daca murea cineva din familia ta cred ca cea mai mica problema ar fi fost bagajul. Sau daca pierdeai portofelul (gol) sau plin… uitai sa te gandesti cu mar fi fost sa iti pierzi bagajul…
Matei 6:33 ne spune sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si sa nu ne ingrijoram. La fel si Luca 12.

Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim ca omul acesta, in acel moment, ci sa il cautam mai intai pe Dumnezeu si sa lasam celelelalte lucruri in voia lor, sa depindem de El si mai putin de noi sau de ce avem (rucsac +haine).

Ce am face daca...

O trecut si sambata... iar in urma vizionarii filmului "Saints and Soldiers" s-a nascut intrebarea : Mi-as da viata pentru camaradul meu? Si chiar daca intrebarea pare simplista, poate chiar naiva, nu este. Este, dimpotriva, o intrebare grea, complexa si raspunsul la ea poate diferi din teorie in practica.

Nu stiu. As putea spune acum ca da. Dar "acum" este irelevant din cauza ca stau relaxat pe scaunul de la birou la caldura si ascult muzica. Relevant este "atunci" - un caz ipotetic cand nu voi mai putea decide eu cum stau si ce fac, pentru ca ar urma sa mor - iar cineva sa ma omoare, sa imi ia viata, fara drept. De fapt mai mult - in schimbul vietii mele luate, altcineva sa traiasca.
Poate ma blochez si murim amandoi... poate pana stau sa ma gandesc se termina totul...

Si nu ar fi culmea culmilor ca cel, in locul caruia eu mor sa creada ca i se cuvine o viata de om, sau sa nu zica macar "mersi". Sau poate ar aprecia enorm faptul ca el poate trai... Nu stiu.
Sunt doar ipoteze.

Dar de ce, din ce motiv ar face cineva asa ceva pentru un altul, in mod voluntar? Nu pot gasi alt raspuns decat "din dragoste". Si stau sa ma gandesc ce dragoste trebuie sa fie aceea... care te determina sa renunti la orice, la tot - nu ca ai avea prea mult - dar renunti la viata ta, pentru altcineva.

Ultimele 2 filme cam despre asta erau - renuntare
John Q - renunta la viata lui pentru cea a fiului lui. Este dispus la lucrul acesta.
Saints and Soldiers - soldatul renunta la viata lui pentru cea a camarazilor lui.

Isus zicea ca El este Pastorul cel bun in Evanghelia dupa Ioan cap 10. Pastorul cel bun isi da viata pentru oile sale. Nimeni nu mi-o ia cu sila - zice Isus - ci o dau Eu de la Mine.

Noi suntem dispusi sa renuntam la ceva, nu neaparat la viata ( dar poate si asta) pentru altii? Cum stam cu mandria?

D