Anu trecut cam pe vremea asta invatam sa inot si sa ma bucur de inot, iar anul asta am facut ceva chiar neasteptat. Iar concluziile (poate putin trase de par) sunt cel putin interesante!
Cum am inceput
Silviu, prietenul meu, isi dizlocase umarul si facea recuperare.
Eu mai avusesem "tangente" cu inotul*. Prin copilarie cand am fost la o lectie si m-am speriat, apoi cand m-a invatat unchiu Nelu si cu tata, apoi in ultimii ani - youtube si incercari in bazin de a mima ce am vazut pe net. Rezultatele au fost ca reuseam sa inot craul fara sa ma opresc 50 m (un bazin olimpic). Una e sa nu mori in apa, alta e sa stii sa inoti.
Cand am auzit eu de inotul lui Silviu m-am gandit ca ar fi bine totusi sa nu mai fac lucrurile de capul meu, pentru ca nu ajung nicaieri, asa ca am mers la Georgeta Kari - o tipa super. Face polo, antreneaza lotul national de polo feminin al Romaniei, face multe tractiuni, arata bine si e comunicativa.
I-am zis ca vreau sa invat un sport pe care sa il practic toata viata, si sa invat bine de la inceput. Numaidecat am sarit in apa si i-am aratat elemente din maiestria mea acvatica. La finalul a 25 de metri chinuiti Georgeta nu era deloc impresionata :)
Cum a continuat
Am facut exercitii in piscina sub indrumarea Georgetei, apoi m-am dus singur la bazin. Nu pot spune ca m-am "antrenat" dar m-am tot dus la piscina. Mi-a si placut, ce-i drept.
Am observat ca sunt invatabil. Sigur stiam asta despre mine, insa scriind acest articol imi dau seama cum am invatat diferite lucruri si cum i-am invatat eu pe altii. Sa fii invatabil si sa faci ce iti spune unu care stie... valoreaza mult.
Inot de 5000 m
Acum 2 zile am fost la Cupa Hamsia, un concurs de inot de 5 km in mare: de la capatul inspre Bulgaria din Vama Veche pana la Micul Golf in 2 Mai. 5km = 5000 m, adica mult.
** cu masina pe autostrada nu ai rabdare sa numeri 5 km
** pe jos nu prea iti vine sa mergi 5 km, decat daca esti fanatic
** uneori mergi la concursuri de alergat de 5 km si ti se pare ca nu se mai termina
Distanta asta mi s-a parut lunga, dar am terminat-o intr-o ora si 33 mins.
Incredibil: de la 25 m chinuiti nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca o sa ajung sa inot 5000 m. Si sa si ies din apa fresh, cu energie si plin de viata. Da: nu m-as fi gandit.
Inceputul a fost cu emotii, ma asteptam sa obosesc, apoi sa ma chinui. Dar nu am obosit. Apoi mi-am gasit un ritm bun si am mers asa. La un moment dat am inceput sa ma apropii de un grup compact in fata mea dar m-am lasat furat de cat de bine merg, de peisajul marin (apropo: e foarte misto), de curenti.... si m-am trezit aproape de mal foarte departe de ei. Nu i-am mai ajuns :(
Inspre final parea ca vrea sa ma depasasca cineva, dar am zis ca pana la urma e concurs, iar eu - mare competitor - nu l-am lasat si am tras tare (crezand eronat ca sunt aproape de finnish).
Ce am invatat la concurs, si post concurs.
1. Inotatorii sunt oameni misto. E primul concurs la care am avut emotii mari si la care am intrebat preventiv ce sa fac daca abandonez. Oamenii au fost super de treaba, m-au incurajat.
2. E asa usor sa te pierzi.
La inot pe distante lungi in ape deschise nu vezi mare lucru. Esti practic un cap in mare.
Pare usor sa te iei dupa altii, crezand ca "stiu ei drumul". Dar si ei sunt ca tine, nu vad mare lucru. Sunt doar mici capete in mare.
In viata ai nevoie de macarale. Macaralele pe care le vezi din Vama Veche si sunt situate in portul Mangalia. Daca mergi in directia Macarale ajungi bine, pe ruta cea mai scurta. Altfel e posibil sa nu ajungi deloc, sau sa te chinui prea mult pe rute ocolitoare.
Macaralele sunt fixe, absolute.
Macaralele nu se misca ca apa, nu se schimba.
Macaralele sunt sus, de aia le vezi bine de unde esti tu, jos, mic.
Cred ca in viata noi avem nevoie sa ne orientam dupa altceva, ceva mai mare decat noi. Si trebuie sa fie muuult mai mare decat noi. Uneori facem cum credem noi si asta e doar o pierdere de vreme. Alteori ne luam dupa altii, dar in sinea noastra stim ca suntem dezorientati, mici, jos, nu stim ce vrem, unde vrem sa ajungem, nu vedem o tinta clara, ne lasam purtati de valuri si curenti. Un fel de bajbaiala constanta.
De aia avem nevoie de Cineva care stie mai bine si nu se misca ca noi.
Hai ca deja o cam trag de par :)
3. Costumul e neopren m-a jenat rau de tot si mi-a facut niste rani dureroase pe gat. M-am tot oprit incercand sa il aranjez. Am invatat totusi ca in viata ceva durere exista tot timpu' si nu ai timp sa te opresti pentru orice rahatis :)
* nu stiu daca e corect "inot" sau "innot". Daca e gresit cumva macar am scris consistent :)
 |
| Eu la finalul cursei. Poze de la Radu Cristi de pe facebook. |
Cum am inceput
Silviu, prietenul meu, isi dizlocase umarul si facea recuperare.
Eu mai avusesem "tangente" cu inotul*. Prin copilarie cand am fost la o lectie si m-am speriat, apoi cand m-a invatat unchiu Nelu si cu tata, apoi in ultimii ani - youtube si incercari in bazin de a mima ce am vazut pe net. Rezultatele au fost ca reuseam sa inot craul fara sa ma opresc 50 m (un bazin olimpic). Una e sa nu mori in apa, alta e sa stii sa inoti.
Cand am auzit eu de inotul lui Silviu m-am gandit ca ar fi bine totusi sa nu mai fac lucrurile de capul meu, pentru ca nu ajung nicaieri, asa ca am mers la Georgeta Kari - o tipa super. Face polo, antreneaza lotul national de polo feminin al Romaniei, face multe tractiuni, arata bine si e comunicativa.
I-am zis ca vreau sa invat un sport pe care sa il practic toata viata, si sa invat bine de la inceput. Numaidecat am sarit in apa si i-am aratat elemente din maiestria mea acvatica. La finalul a 25 de metri chinuiti Georgeta nu era deloc impresionata :)
Cum a continuat
Am facut exercitii in piscina sub indrumarea Georgetei, apoi m-am dus singur la bazin. Nu pot spune ca m-am "antrenat" dar m-am tot dus la piscina. Mi-a si placut, ce-i drept.
Am observat ca sunt invatabil. Sigur stiam asta despre mine, insa scriind acest articol imi dau seama cum am invatat diferite lucruri si cum i-am invatat eu pe altii. Sa fii invatabil si sa faci ce iti spune unu care stie... valoreaza mult.
Inot de 5000 m
Acum 2 zile am fost la Cupa Hamsia, un concurs de inot de 5 km in mare: de la capatul inspre Bulgaria din Vama Veche pana la Micul Golf in 2 Mai. 5km = 5000 m, adica mult.
** cu masina pe autostrada nu ai rabdare sa numeri 5 km
** pe jos nu prea iti vine sa mergi 5 km, decat daca esti fanatic
** uneori mergi la concursuri de alergat de 5 km si ti se pare ca nu se mai termina
Distanta asta mi s-a parut lunga, dar am terminat-o intr-o ora si 33 mins.
Incredibil: de la 25 m chinuiti nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca o sa ajung sa inot 5000 m. Si sa si ies din apa fresh, cu energie si plin de viata. Da: nu m-as fi gandit.
Inceputul a fost cu emotii, ma asteptam sa obosesc, apoi sa ma chinui. Dar nu am obosit. Apoi mi-am gasit un ritm bun si am mers asa. La un moment dat am inceput sa ma apropii de un grup compact in fata mea dar m-am lasat furat de cat de bine merg, de peisajul marin (apropo: e foarte misto), de curenti.... si m-am trezit aproape de mal foarte departe de ei. Nu i-am mai ajuns :(
Inspre final parea ca vrea sa ma depasasca cineva, dar am zis ca pana la urma e concurs, iar eu - mare competitor - nu l-am lasat si am tras tare (crezand eronat ca sunt aproape de finnish).
Ce am invatat la concurs, si post concurs.
1. Inotatorii sunt oameni misto. E primul concurs la care am avut emotii mari si la care am intrebat preventiv ce sa fac daca abandonez. Oamenii au fost super de treaba, m-au incurajat.
2. E asa usor sa te pierzi.
La inot pe distante lungi in ape deschise nu vezi mare lucru. Esti practic un cap in mare.
Pare usor sa te iei dupa altii, crezand ca "stiu ei drumul". Dar si ei sunt ca tine, nu vad mare lucru. Sunt doar mici capete in mare.
 |
| Fiecare pe calea lui. Poze de la Radu Cristi de pe facebook |
In viata ai nevoie de macarale. Macaralele pe care le vezi din Vama Veche si sunt situate in portul Mangalia. Daca mergi in directia Macarale ajungi bine, pe ruta cea mai scurta. Altfel e posibil sa nu ajungi deloc, sau sa te chinui prea mult pe rute ocolitoare.
Macaralele sunt fixe, absolute.
Macaralele nu se misca ca apa, nu se schimba.
Macaralele sunt sus, de aia le vezi bine de unde esti tu, jos, mic.
Cred ca in viata noi avem nevoie sa ne orientam dupa altceva, ceva mai mare decat noi. Si trebuie sa fie muuult mai mare decat noi. Uneori facem cum credem noi si asta e doar o pierdere de vreme. Alteori ne luam dupa altii, dar in sinea noastra stim ca suntem dezorientati, mici, jos, nu stim ce vrem, unde vrem sa ajungem, nu vedem o tinta clara, ne lasam purtati de valuri si curenti. Un fel de bajbaiala constanta.
De aia avem nevoie de Cineva care stie mai bine si nu se misca ca noi.
Hai ca deja o cam trag de par :)
3. Costumul e neopren m-a jenat rau de tot si mi-a facut niste rani dureroase pe gat. M-am tot oprit incercand sa il aranjez. Am invatat totusi ca in viata ceva durere exista tot timpu' si nu ai timp sa te opresti pentru orice rahatis :)
* nu stiu daca e corect "inot" sau "innot". Daca e gresit cumva macar am scris consistent :)
