Fericirea 1968

"All men seek happinies. This is without exception. Whatever different means they employ, they all tend to this end. The couse of some going to war, and of others avoiding it, is the same desire in both , attended with different views. This is the motive of every action of every man, even of those who hang themselves." Blaise Pascal 1968

Am primit un CD pe care scrie "Quest for Joy" si il ascult acum.

John Piper vorbeste despre bucurie si despre fericire. Inca nu am ascultat tot cd-ul, dar pare ca omu are ceva de spus.

Chiar vorbind de fericire - se pare ca tot ce facem azi facem doar pentru acest lucru - sa fim fericiti. De ce?

Muncesc - ca sa am ... chestii materiale si ==> sa fiu fericit

Muncesc - ca sa am o functie, autoritate, putere, oamenii sa se uite frumos la mine ==> ca sa fiu fericit

Am tot felul de activitati... le fac doar cu un scop: sa fiu fericit.

Nu, suferinta nu ne place.

Citeam aseara din Romani 8: 17 : "Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El." - asta ziceam si aseara intr-o discutie... " 'da mie nu imi place sa sufar".

Ce parere aveti? Suferinta este buna sau nu? Va place?

Credeti ca este un lucru rau/bun sa vrei sa fii fericit?

D

Double Headshot!

Acum alte framantari
Viata e plina de framantari... si prin framantare inteleg chestia aia, pe care o faci cu coca- o framanti, o rupi, iar o framanti... pana devine o masa omogena, pe care apoi o frigi in ulei... Deci dupa framantare urmeaza ceva si mai rau :)

Orice faci tot rau iese. Azi- pesimism.
Azi ma simt ca un fel de monstru. Suparat din cauza ca altii, pe care eu i-am suparat sunt suparati - si au si motiv sa fie. Suparare e un termen prea simplu si prea de scurta durata - supararea vine si trece - in cazul meu trece mai greu - dar mahnirea... nu stiu, tristetea.... astea sunt pe termen mai lung.

De obicei oamenii scriu lucruri bune despre ei pe un blog, pe net, prin scrisori sau pe afise electolare... dar poate ar fi bine sa ne recunoastem asa cum suntem cu imprefectiunea noastra si sa ne cerem iertare.

d

Long time no words....DEATH

Ma simt indemnat sa scriu ceva.

S-au intamplat mai multe lucruri, despre care as vrea sa scriu azi.

Nu am inteles niciodata ce se petrece in mintea cuiva, care isi ia viata. Cred ca este o lupta, apoi o infrangere, o capitulare si apoi un curaj de asumare a infrangerii si cumva acceptarea propriei pedepse. Filosoful Albert Camus spunea "Singura libertate a omului este aceea de a se sinucide". El insa nu a facut-o.

Am trecut saptamana trecuta prin experienta oribila de a cunoaste pe cineva care insa si-a luat aceasta libertate. Am fost socat, marcat, indurerat, revoltat, iar mahnit si indurerat. Inca ma gandesc la chestia asta.

Am fost si eu acolo (la locul, in care s-a manifestat libertatea) cu ceva timp in urma. Un sentiment de adrenalina mi-a fulgerat sira spinarii. Etajul 8... nu ai cum sa scapi. Cand am fost la inmormantare nu am avut curaj sa ma uit in jos, nici sa ma apropii de geam.

Este asa de trist ca traim azi intr-o societate, in care oamenii isi iau viata, in care nu mai gasesc speranta. Si intr-adevar daca stai sa te gandesti ... ce speranta sa ai? Te uiti cum iti trece viata si nu ai facut nimic... mai urmeaza sa ai ceva datorii, sa te caute camatarii.... sa iti moara apropiatii ... si iti "bagi picioarele".

LASITATE!!! Este o lasitate sa ai curaj sa iti iei viata si sa nu ai curaj sa o traiesti - citat de la mine!

Trebuia sa scriu asta.