As vrea sa povestesc o intamplare recenta despre cum am incalcat legea si am fost prins, despre ce am simtit atunci cand am fost prins si dupa aia si de ce povestesc chestii din astea pe blog si nu le tin pentru mine.
Anul trecut
Este deja un fel de traditie sa merg in tabara de schi in luna februarie. Anul trecut in luna februarie am luat o amenda de viteza. 2 puncte sau 4 puncte - o nimica toata!
Anul asta
Anul asta ... nu stiu cum sa spun... ca tot pe drum inspre Straja... tot cu aceiasi oameni in masina + unul nou... am luat din nou amenda. Dar nu pentru viteza... oh, cum as fi vrut eu sa iau amenda pentru viteza 2, 4, 6 puncte... nu ar fi contat, dar numai sa imi lase carnetul... :)
Veneam de la Pitesti inspre Rm Valcea iar drumul arata de parca ar fi cautat cineva comori in asfalt. Si cum nu a gasit a mers mai incolo... si tot asa. Exista portiuni de drum... unde nu mai e drum! Nu mai e asfalt!
Dupa cativa km am simtit usor cum imi pierd rabdarea sa merg cu 5 km/h in spatele unui TIR si sa tot aud cum masina troncane prin gropi (cei care sunteti soferi sunt convins ca intelegeti).
Luand voiniceste soarta in propriile mele maini am inceput "Depasiriada" - o serie de depasiri pe portiunile de drum cu asfalt, menite sa ma scape de toti care erau in fata mea si din cauza carora nu vedeam gropile si "dadeam" in ele. Si a functionat.
Numai ca "depasiriada" asta a tinut si dupa ce drumul a inceput sa fie mai bun - drumul bun, masina buna, vreme buna.
Am ajuns in spatele a 2 tiruri si pe unul l-am depasit pe linie intrerupta, regulamentar. In timp ce inca eram in depasire tirul din fata lui a pus frana si m-am gandit "ce sofer dragut... ma lasa sa il depasesc si pe el". Am observat ca eram deja pe linie continua si am vrut sa intru la loc, dar "oferta" a fost prea mare. Vizibilitatea era buna, totul ok.
Dupa curba era parcata o masina de politie iar politistul care m-a oprit nu a fost de parere cu mine ca totul este ok :)
Politistul a fost foarte "profesional" cu mine. S-a purtat frumos, ferm, i-am zis ca stiu pentru ce ma opreste si el mi-a spus ca nu trebuia sa depasesc camionul, apoi mi-a zis ca imi ia carnetul (lucru la care ma cam asteptam), apoi eu i-am zis sa nu mi-l ia ca nu mai pot conduce ( daaa!!!) si ca ce ma fac - cum ajung acasa? El mi-a spus ca nu-i problema ca imi da o hartiuta si mai pot circula si ca nu vrea sa imi strice concediul. Mi-a mai spus ca am facut ceva grav, dar ca imi da amenda minima pentru ca nu era periculos. (cum vine asta grav dar nepericulos?)
Nu am pledat pentru nevinovatia mea pentru ca era clar ca eram vinovat. Am incalcat legea si am meritat pedeapsa. Am stiut asta.
Ce inseamna grav?
In mintea mea era o mare nedumerire: as intelege ca ceva grav inseamna sa mergi cu 100 km/h in zona de 30 km/h - e grav! Dar sa depasesti un camion unde este vizibilitate super, fara riscuri... nu e grav. Nu intelegeam de ce sa imi ia carnetul pentru ceva asa minor.
Mai mult - cand au aflat si altii s-au mirat... cum am putut face asa ceva! Asa o ... crima urata, fapta demna de pedeapsa capitala!
Marele criminal Dan Babu a fost in sfarsit prins!
Totusi eram vinovat. A scris omul procesul verbal si mi l-a dat sa-l semnez. M-a pus sa scriu "recunosc ca am gresit" si am scris. Am recunoscut, nu exista niciun dubiu ca a fost gresit si trebuie sa fiu pedepsit. Apoi mi-a zis "imi place ca esti barbat" - ceea ce m-a flatat pentru 3 secunde, dupa care am revenit la realitatea faptului ca ... voi merge pe jos toata luna martie.
Cu ce o sa car eu florile? Martisoarele? :))
Mi-a parut rau.
DE CE AM INCALCAT LEGEA?
E important sa ne punem aceasta intrebare - de ce prin "razvratirea" naostra incalcam legea. Iata cateva motive pentru care noi (nu doar eu) incalcam legea sau in general o autoritate:
1. Ignoranta
Ignoranta nu inseamna necunostinta. Inseamna ca stim, dar nu ne pasa, stim si totusi nu vrem sa stim. Ignoram avertizarile, nu-i asa, si nu ne pasa care sunt consecintele. Ne facem propriul nostru sistem de valori foarte diferite de lege uneori...
2. Interpretare
Unii zic ca legea e orientativa... si practic linia aia continua in curbe periculoase e orientativa. Poti merge pe unde vrei... dar sa ramai totusi pe sosea... Cumva se aplica doar daca vrem sa se aplice si la noi...
3. Superioritate/ razvratire
Asta cred ca e cea mai periculoasa situatie dar si cel mai des intalnita. Probabil s-a aplicat si la mine. Ne credem peste lege. Cumva legea nu se aplica la noi, ci doar la soferii incepatori. Politistii sunt niste fiinte inferioare carora le este frica sa circule cu mai mult de 10 km/h. Ei nu stiu ce soferi buni suntem noi. Nu... adica ce soferi experti, cu masini de experti suntem noi. Pe cand ei nu stiu ce e aia masina noi suntem una cu masina... nimic nu ne poate surprinde... probabil de aceea sunt asa de multe accidente cu soferi experti.(sper ca vedeti ironia)
Avem un relativism in noi care ne spune - ce e periculos pentru tine nu e periculos si pentru mine.
4. Justificare/ Indreptatire
Daca drumurile sunt proaste am si eu voie sa incalc legea! (suna destul de prostesc, dar recunosc ca m-am gandit si la asta). Ce-i drept- am incalcat legea pe o portiune de drum foarte frumoasa.
La fel ca multi altii m-am autojustificat si eu in relatie cu starea drumurilor.
Concluzie
Da - cu siguranta mi-a parut rau ca am fost prins. Dar apoi m-am gandit ca imi pare si rau ca nu am respectat legea si mi-am creat, atunci pe loc, propriul catalog de fapte "mai putin grave".
Ce e grav sau mai putin grav nu determin eu - ci legea! Am uitat ca legea este absoluta si nu conteaza cine esti, ce masina ai sau de unde vii, legea se aplica la toti.
La fel este si cu autoritatea lui Dumnezeu si supunera fata de aceasta autoritate. Doar ca El stie ce faci toti timpul, nu doar la colt de drum.
Biblia spune ca in proprii lor ochi oamenii se considera drepti. Ce este bine si rau nu determinam noi, in contextul nostru si circumstantele noastre, privite hiper-subiectiv prin ochii nostri, ci Dumnezeu o face. El ar trebui sa fie punctul de referinta cu privire la vietile noastre si nu noi insine
Acolo unde dreptatea noastra intalneste dreptatea lui Dumnezeu noi luam amenda!
Ceea ce face ca un om sa fie dupa "voia lui Dumnezeu" nu este ca nu pacatuieste niciodata, ci ca atunci cand pacatuieste ii pare rau, nu ramane ignorant, sau nepasator, si cauta iertare.
Poate povestea mea de azi este un pic haioasa, dar daca facem o paralela cu vietile noastre - oare cum stam? Cum il privim noi pe Dumnezeu? Sunte mai "experti" decat El?
Dan
