Update!
Intrebarea aceasta in legatura cu viata crestina nu mi-a venit mie. Am preluat-o de altundeva si mi s-a parut interesanta. Viata este grea - cam asta era concluzia si de acolo.
Si aceasta este concluzia si la noi. Ca este grea.
De ce este un lucru greu pentru tine ( in general)?
Pentru ca lipseste dorinta de a face acel lucru, sau ai dorinta, dar nu ai resursele.
De exemplu: sa greblezi toamna in parcul din fata blocului - ai cam avea resurse (grebla, lopata) dar nu ai chef. Ar fi greu sa te trezesti dimineata sa faci ceva ce nu prea ai chef sa faci, nu?
SAU ai dorinta - dar nu ai grebla si lopata. Ar fi si mai greu sa greblezi cu mana.
Este posibil ca exemplu meu sa poata fi imbunatatit, dar cred ca ne-am prins de idee.
Poate asa este si cu viata asta.
De ce ne este greu sa tragem la jugul, despre care Prietenul nostru spune ca este usor? De ce imi e mie greu? Poate pentru ca pierd din vedere tinta, scopul si ma uit la lucruri ne-esentiale.
Adica - revenind la exemplul meu cu grebla - pentru 10.000 EUR mi-ar veni si chef instant, si cumva as face rost si de grebla si lopata, sau as grebla cu mainile pana mi-ar da sangele!
Sa vina cineva la mine sa imi zica - Dan iti dau 10.000 EUR daca greblezi parcul. Sau nu bani, dar sa imi promita ceva si mai bun - si nu imi da acum, ci in viitor. Desigur ca ar trebui sa fie o Persoana de incredere. Ce promite sa si faca.
Viata de credinta este grea pentru ca nu am credinta. Iar daca as avea mai multa credinta tot grea ar fi, dar nu ar conta asa de mult, cum conteaza acum. Viata - nu doar cea de credinta cred ca este grea.
Spre deosebire de Andreea (vezi comentarii) pentru mine viata pare ca este grea. Adica pe langa lucrurile care ti se intampla si nu le poti controla (iti sare un caine in fata masinii....) mai sunt si cele pe care le puteam contorla, le aveam in mana... pana cand le-am strunit gresit, iar acum suportam consecintele, si desigur mai este o lupta cu obisnuintele noastre de a ne supune pacatului... si inca altele.
Old part
De obicei eu scriu - mai bine sau mai rau - despre evenimente, metafore, idei experimentate de mine. Dumneavoastra (voi) imi mai scrieti un mic comentariu, la care eu cateodata nu raspund si cateodata este nepoliticos. Invat si eu sa fiu mai ascultator la nevoile altora si mi-am propus sa fiu mai activ.
Cum e viata noastra?
Sa analizam cum ati votat pana acum, cu scopul de a incepe o discutie:
7 - oameni (printre care si eu) - credem ca viata de credinta este dificila;
3 - oameni spun ca nu, viata de credinta nu este dificiala;
2 - oameni nu stiu exact - ba e dificila, ba e usoara si nu se pot decide :)
Presupun ca fiecare a votat doar o singura data, deci ar fi 12 oameni care au votat si inca 3-4 (sa zicem) care au citit, dar nu au votat.
Concluzie
As vrea sa va rog pe fiecare in parte sa scrieti o mica fraza (sau mai multe) in care sa si argumentati de ce credeti ca viata de credinta este grea, usoara, sau de ce nu sunteti siguri...
Daca nu ati votat nimic, scrieti totusi ce parere aveti despre viata in general, sau despre acest subiect. M-as bucura de o discutie cat mai ampla.
Dan
17 comentarii:
Parerea mea este ca sunt momente cand ne este mai greu si momente cand trecem mai usor prin anumite incercari. Nu as vrea sa generalizez, spunand ca viata de crestin este usoara/grea, pentru ca DEPINDE si DIFERA de la caz la caz.
1.Depinde si de perceptia noastra. Noi o vedem intr-un fel, dar cum este ea de fapt? Sau cum ar trebui sa fie si sa o vedem? Eu pot sa cred ca este grea, pentru ca Dumnezeu nu este partinitor si ma trece prin unele incercari ca sa invat.Depinde ce atitudine ai!
2.Depinde cu ce o comparam.
Daca o raportam la viata unui necrestin, nu cred ca este. Crestinul are un Dumnezeu, un sprijin.
Daca comparam viata unui crestin duhovnicesc cu cea a unuia in felul lumii, iarasi un cred ca este mai grea. Crestinul in felul lumii incearca sa respecte niste reguli, sa tina Legea, si devine frustrat, viata lui nu este usoara deloc pentru ca nu face din placere ceea ce face. Pe cand crestinul adevarat poate sa afirme ca si Pavel ca poate “totul” in Hristos.
Pe de alta parte stim ca omul isi castiga painea cu truda, aceasta este valabila pentru toata lumea, nu doar pentru crestini.
Si mai stim ca stapanitorul acestei lumi este Satan, si ca noi avem de luptat impotriva lui, dar cred ca Dumnezeu ne-a “echipat” cu tot ceea ce avem nevoie, ne pregateste, si nu permite sa trecem prin incercari carora nu le putem face fata. Si El a facut totul!
Dar mai este un aspect pe care Domnul Isus il aminteste si anume ca vom fi prigoniti, in numele Lui, ceea ce, din cate stiu eu, la noi nu se mai intampla. Avem libertate.
Cred ca nivelul incercarilor prin care treci creste pe masura ce cresti in credinta. Cand te maturizezi te confrunti cu probleme mai mari, si ceea ce ieri ti se parea greu, azi nu ti se mai pare.
Eu, momentan sunt un copilas naiv si vad lucurile roz, si frumoase.
De ce mi s-ar parea grea viata de crestin?
1. Fie pentru ca nu am credinta.
2. Asa cum am mai spus pentru ca incerc sa fac eu ceva si complic lucrurile.
3. Pentru ca ma bazez pe simturi(sentimente) si nu pe vointa. (Actions leed, feelings follow).
Eu tind sa cred ca, per ansablu, viata de crestin nu este grea sau nu este tot timpul. Bineinteles sunt si momente grele, dar avem platosa neprihanirii, ravna Evangheliei pacii, scutul credintei, coiful mantuirii si sabia Duhului. Este parerea mea. Wurmbrand spunea ca ideile gresite sunt o poteca spre adevar si cautarea lui este ca o cernere. Multe idei trebuie sa treaca prin sita pentru ca una corecta sa ramana.
Buna dimineata Andreea.
Multumim pentru ca ne-ai impartasit parerea. Eu inteleg bine ce ai scris.
D
Asa... cum ziceam... ar fi bine ca cei care si-au exprimat parerea sa dea macar un exemplu, care sa suttina ce au votat!
Sper ca nu e doar unu care da click in fiecare zi... in functie de cum se simte. Ar rezulta ca nu ii merge foarte bine :))
Dan
Hai ca mai spun eu ceva. Poate isi mai fac si ceilalti curaj, sau se hotarasc sa ma contrazica.
Citesc o carte despre un baiat care alege sa-si urmeze visul. La un moment dat, dupa ce este dezamagit de oameni, spune ceea ce si eu am afirmat, dar sub o alta forma, ca "vad lumea asa cum vreau eu sa fie,nu cum este." Nu la fel este si cu viata? Ea este grea, dar eu o vad usoara.
Aseara am auzit despre un domn care a vorbit la serviciu despre Domnul, si care era sa-si piarda locul de munca din aceasta cauza. Eu nu ma confrunt cu asa ceva.Eu chiar pot asculta radio crestin, pot canta, ma pot ruga. Probabil ca de-asta mi se si pare usoara viata de crestin.
Domnul sa ma ajute sa o vad nici prea grea ca sa nu fiu descurajata, dar nici prea usoara si sa nu o iau in serios!
Cum am mai zis... conteaza atitudinea pe care o ai!
Intrebari:
Cum vad copilasii viata? Grea? Dar pe cea de crestin?
Matei 18:3
Cum se numea cartea cu baiatul care si-a urmat visul? Poate o caut sa o citesc si eu.
"Alchimistul" - Paulo Coelho
Dan. Nu mai tin minte daca am votat sau nu:). Dar am citit si ti-am dat raspunsul in mintea mea :).
DA, am raspuns eu. O parte dintre argumentele mele se suprapun peste cele ale Andreei...
Spun ca un crestin il are pe Dumnezeu, deci ar fi mai usor, dar un om, chiar si crestin, se lupta cu sine pe parcursul intregii sale vieti, se lupta sa renunte la sine si sa-l primeasca pe Cristos. Lupta asta e grea, pentru ca suntem in fiecare moment confruntati cu ispite si, supusi greselii, cadem din nou si din nou...
Nu stiu, eu asa vad lucrurile acu'. Poate maine am alta opinie si dau alt "CLICK" :)...desi nu cred. Nu mi-am cristalizat opinia asta pana cand ai pus intrebarea, dar dupa ce ai pus intrebarea mi-am amintit de grupul din regie, de Marc si Cosmin si Arcadia si Oli...si dezbateam problema asta (sau pe marginea ei) de multe ori.
Merry
te anunt ca grupul din Regie a reinceput... a facut ceva pauza... dar next time cand esti in Ro te invitam...
oau...grupul din regie reloaded. cand mai vin prin bucuresti dau un semn, sa vedem daca reusim sa ne coordonam.
Sigur si eu cred ca nu traim "raiul pe pamant".Adesea o luam pe cai ocolite, gresim drumul, calcam pe de laturi, ne-mpotmolim, o luam razna, ne dam de-a berbeleacul si mereu facem alegeri.Si, mereu, unele decizii sunt mai bune, altele mai putin bune.
Viata ni se rasuceste, se rastoarna, se rostogoleste ca un rau peste pietre si eu ma gandesc la versetul care spune "O!de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau, si fericirea ta ca valurile marii".Deci putem avea parte si de pace si de fericire in anumite conditii.
Cautati pe blogul cu meditatii zilnice "Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi" meditatia din 20 - FII MULȚUMITOR PENTRU BINECUVÂNTĂRILE TALE
Un lucru interesant pe care l-am remarcat in aceasta meditatie este ca atunci cand vezi partea "plina" a paharului, cealalta nu ti se mai pare importanta, si abia daca o mai vezi.
"Nu, fericirea nu vine atunci cand obtii ceea ce iti doresti, ci cand apreciezi ceea ce ti-a dat Dumnezeu. In loc sa te vaicaresti si sa te plangi referitor la viata ta, mai bine intreaba-te: "Ce as da in schimb pentru ce am acum?""
Imi pare rau ca nu pot posta linkul. Nu poate fi decat trimis prin e-mail, sau trimis prietenilor de pe facebook s.a. site-uri de genul acesta.
http://cuvdumnezeu.blogspot.com/2009/11/fii-multumitor-pentru-binecuvantarile.html
"In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el." - Eclesiastul 7:14.
Domnul Isus Hristos descrie viata de crestin prin cuvinte nu chiar atat de atragatoare: "Luati jugul meu asupra voastra" (Matei 11:29); "Ferice va fi de voi cand din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra" (Matei 5:11); "dar oricine isi va pierde viata pentu Mine" (Matei 16:25), "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi, si sa Ma urmeze" (Luca 9:23). Totusi dupa fiecare afirmatie de acest gen El ne da si un motiv pentru care sa-L urmam, o rasplata care ni se ofera.
Crestinului i s-a dat, de asemenea, o responsabilitate foarte mare, si anume aceea de a-L reprezenta pe Dumnezeu aici pe pamant; prin viata lui sa-L arate pe Dumnezeu si oamenii vazand viata lui sa-L slaveasca pe Dumnezeu. Fiecare crestin ar trebui sa spuna asemenea lui Pavel: "Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos" (1 Corinteni 11:1). Ce responsabilitate mare!!!!!!! Am eu curaj sa afirm asa ceva unui necrestin sau ucenic de-al meu?
Totusi ca si crestina sunt fericita, pentru ca am nadejdea ca intr-o zi Il voi vedea fata in fata pe Cel ce si-a dat viata pentru mine, pe Manuitorul. El a promis multe rasplatiri. Unele ni le-a dat inca de aici, de pe pamant: odihna pentru sufletele noastre, pace si liniste-n suflet, un cuget curat, dar si pe Cel ce ni l-a promis, pe Mangaietorul (O PUTERE - Fapte 1:8)
o crestina
Foarte frumos comentariul tau. Multum(esc)im pentru incurajare.
Aveam neoive.
d
:)
Nu avusesem intentia de a incuraja, desi imi place sa incurajez.
Mult har!
i
Trimiteți un comentariu