Despre incertitudine

Incertitudinea e ca un virus: pur si simplu nu ai de ales decat sa te obisnuiesti cu ea. Este noul "status". 
Incertitudine: adica cand nu esti sigur. 
Incertitudine: nu stii ce se intampla.

DEXul limbii romane, limba vorbita de max 30 milioane de oameni din cei 7.x miliarde, zice ca se refera la o stare nesigura, de indoiala si ezitare. Indoiala si ezitarea sunt asociate de obicei cu ceva slab. 
Un om ezitant, care e nehotart, nu stie ce vrea. Pff... e slab.

Dar alte DEXuri din alte limbi mult mai raspandite decat romana noastra portretizeaza incertitudinea pur si simplu cand nu ai suficiente informatii sa faci o prognoza, sa zici ca o sa iasa bine sau rau, sa te bazezi pe ceva. 
Adica nu stii. 

Si ba mai mult - pare ca e o aventura in "unknown". Intr-un teritoriu in care nu stii nimic. 
Pare ca inseamna "descoperire". 
Lucruri pe care eu le asociez cu ceva pozitiv, nicidecum ezitare sau indoiala. 

In facultate aveam o materie: Incertidudine si risc. 

Foarte interesanta asocierea. 
Si dupa cum stim: cine nu risca nu castiga. Dar nici nu pierde. 

Riscul nu imi place. 
Dar incertitudinea da.

Zicea profa' acolo ca poti vorbi despre risc cand poti cuantifica. Ala e risc. 
Iti place de o fata, te duci sa vorbesti cu ea. Este 50% sansa sa iti zica da, 50% sa iti zica nu. 

Incertitudinea este cand nu stii daca te vei intelege cu ea indiferent ce iti spune :)

Incertitudinea nu este nesiguranta

Da - cand exporezi ceva complet complet nou este incertitudine, ai si un sentiment de nesiguranta. Dar nu unul de "urmeaza sa mor in curand".  Parca nici nu te gandesti la siguranta, ca doar explorezi, faci ceva interesant si periculos. 

Nesiguranta imi spune mai degraba ca stai undeva. Esti static. Si astepti sa ti se intample ceva rau. Pe cand incertitudinea imi spune mai degraba ca mergi si poate iese bine, poate iese prost. Dar e ceva dinamic. 

Incertitudinea este aici, a venit si nu mai pleaca. 

E ca virusu' covid. Trebuie sa te obisnuiesti cu el si aia ei. CSF, NCSF. (comparatia asta este valabila pana la producerea si folosirea pe scara larga a vaccinului - daca asta se va face vreodata). 

Eu sunt un om cu incertidutini. Nu stiu sigur ce vreau, am indoieli ca ce vreau nu e bine pentru mine, am ezitari - ca atunci cand esti legat cu o coarda, dar trebuie sa sari si sa cazi in gol. Eziti. Poate tu nu, dar eu ezit. De sarit tot sar, dar cu ezitari si indoieli. 

Imi place incertitudinea. 
Nu imi place incertitudinea, dar stiu sa traiesc cu ea. M-am deprins sa traiesc fara sa am toate lucrurile puse cap la cap, fara sa am rezolvare pentru orice. Pot trai cu conflicte fara sa le rezolv si cred ca este ok. Adica as vrea sa le rezolv, dar pot trai cu ele. 

Cam asa vad eu incertitudinea. 

Desigur ca pe de cealalta parte - daca exista DOAR incertitudine in viata mea lucrurile degenereaza. Un om are nevoie de certitudini in viata. Dar daca sunt doar certitudini... ei bine... doar prostii nu au indoieli.  

Se pare ca trebuie sa existe un echilibru

Intre nesiguranta / incertitudine si lucruri stabile, clare, directe, cunoscute, de baza. 

Eu am nevoie de certitudini in viata. 
Sa stiu ca sunt iubit no matter what. 

Sa stiu ca cineva ma va alege indiferent cat de praf sunt. 

Sa stiu ca pot, ca nu ma voi da batut pana mor, sa stiu ca viata are sens, sa stiu ca indiferent de greseli viata tot are sens. 

Sa stiu ca voi reusi

Sa fiu mandru de mine

Sa stiu ca sunt important si ca eu contez.

Sa stiu ca exista ceva dupa moarte - o alta viata, un Dumnezeu in care sa cred. 

Sa stiu ca voi avea de mancare, casa. Sa stiu ca dimineata merg si pornesc masina si ... porneste. 
Certitudini. 

Am nevoie de ele. Sa fie in mine, inauntrul meu. 

Dar ce ma fac cand nu porneste masina? 

Cand aflu ca am covid? 

Sau cand nu sunt iubit cum speram?
Cand ma dau batut? 

Cand aflu ca sunt mai rau decat credeam?
Cand realizez ca am facut ceva odios?

Cand totul se zdruncina, se crapa si se farama?  (cam fatalista asta, ultima. Sper sa nu se intample niciodata, ca habar nu am ce ma fac)

..... revin cu concluzia, trebuie sa diger si eu ce am scris....